Faceți căutări pe acest blog

marți, 18 ianuarie 2011

Tincturile medicinale, surse sigure de sănătate


Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obţinute prin macerare naturală a plantelor în alcool alimentar. Ele se pot prepara dintr-o singură plantă sau din combinaţii de plante medicinale, în funcţie de natura bolii căreia i se adresează. Principiile active din tincturi sunt în concentraţie mai mare comparativ cu cele aflate în infuzii sau decocturi şi îşi păstrează calitatea terapeutică timp mai îndelungat.

Tinctura de lavandă combate anxietatea şi insomnia

Se obţine prin măcinarea părţilor aeriene uscate, cu râşniţa de cafea, după care pulberea obţinută se pune într-un borcan care va fi umplut până la o treime, restul fiind completat cu alcool alimentar. După adăugarea alcoolului peste pulberea de plantă, borcanul se închide ermetic şi se lasă la macerat vreme de 14 zile, agitând din când în când conţinutul pentru o mai bună solubilizare a principiilor active. După trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul se filtrează prin tifon, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici şi închise la culoare. Se administrează pe stomacul gol, de 3-4 ori/zi, câte o linguriţă dizolvată în jumătate de pahar cu apă.

Este recomandată în dischinezie biliară, principiile active amare din lavandă mărind secreţia de bilă şi ajutând la evacuarea ei, calmând durerile abdominale şi activând digestia. Are efecte deosebite în cazuri de depresie, iritabilitate psihică, oboseală, anxietate, insomnie, dureri de cap, migrene, ameţeli, aritmie cardiacă, ischemie cardiacă apărută pe fond de stres. Pentru viermi intestinali, se combină în proporţii egale tinctură de lavandă, de pelin şi de cimbru şi se ia din această combinaţie câte o linguriţă diluată în puţină apă, de 4 ori/zi, înainte de masă. O cură durează minimum 2 săptămâni.

Tinctura de gălbenele detoxifică sângele şi tratează bolile gastro-intestinale

Se pune un pumn de flori uscate de gălbenele într-un litru de ţuică, se lasă la soare 14 zile, la macerat, agitându-se zilnic.

Intern, se iau 10-60 de picături dizolvate în apă sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-intestinale, curăţirea sângelui de toxine, tratarea virozelor, infecţiilor bacteriene şi întărirea vederii. În bolile neoplazice, inflamaţii ale ganglionilor şi pentru diminuarea efectelor menopauzei, se iau, ca adjuvant, câte 30 de picături pe parcursul unei zile.

În afecţiuni bucale infectate şi gingivite se foloseşte sub formă de gargară şi spălături bucale. Sub formă de comprese, combate micozele picioarelor. Diluată cu apă fiartă, este foarte potrivită la compresele pentru răni, contuzii, hematoame, umflături, întinderi musculare, ulceraţii purulente sau de natură canceroasă, abcese, pustule şi pentru răni deschise din cauza escarelor. Pentru infecţia cu trichomonas, leucoree şi candidoză se fac spălături vaginale în diluţie cu apă.

Tinctura de rostopască ajută în tratarea bolilor de ficat

Planta uscată se macină cu râşniţa de cafea, se pun 20 de linguri de pulbere într-un litru de alcool şi se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se zilnic. La final, se stoarce, se filtrează şi se toarnă în sticluţe mici, închise la culoare.

Rostopasca este un puternic drenor şi tonic pentru ficat, stimulând refacerea celulei hepatice. Acţionează eficient în tratamentul cirozei hepatice, al hepatitei A şi B. Pentru toate acestea, se foloseşte un amestec din tinctură de rostopască, armurariu şi pedicuţă, în proporţii egale. Se ia o linguriţă de amestec în jumătate de pahar cu apă, de 4 ori/zi, pe stomacul gol. Tratamentul durează 6 luni, perioadă în care nu se consumă alcool, tutun, carne, margarină, prăjeli.

De asemenea, rostopasca are efect colagog (stimulează formarea bilei) şi coleretic (favorizează eliminarea bilei). Pentru dischinezie biliară, se face un amestec din 1/2 lingură tinctură de rostopască, 1/2 lingură tinctură de anghinare, o lingură tinctură de şovârv şi 1/2 l de apă. Se ia jumătate de pahar din acest remediu, pe stomacul gol, cu un sfert de oră înainte de masă. Valabilitate remediului este de 48 de ore.

Amestecul, în părţi egale, din tinctură de rostopască, tinctură de frunze de mesteacăn şi tinctură de anghinare este unul dintre cele mai puternice remedii hipocolesterolemiante. Se pune o linguriţă de amestec la 100 ml de apă şi se bea cu o jumătate de oră înainte de fiecare masă, timp de minimum 30 de zile.

Tinctura de rostopască are acţiune sedativă asupra centrilor nervoşi superiori şi, în special, asupra coronarelor. Stimulează respiraţia şi scade tensiunea arterială. Dă rezultate bune în insuficienţa cardiacă şi angina pectorală. Are acţiune antispastică asupra tractului gastro-intestinal. Intern, se iau câte 10-20 de picături/zi, dizolvate în ceai sau apă.

Tinctura de coada-şoricelului reînnoieşte sângele

Florile de coada-şoricelului se introduc, fară a le îndesa, într-o sticlă până la gât. Se toarnă deasupra rachiu de secară sau de fructe şi se lasă să stea 14 zile la soare sau la căldură.

Intern, se iau câte 10-20 de picături în ceai, care se bea dimineaţa, pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali. În leucemie, pentru reînnoirea sângelui, se iau câte 10-20 de picături/zi. Planta are o influenţă pozitivă asupra măduvei osoase, stimulând hematopoeza (formarea sângelui), având efecte benefice în tratarea osteoporozei şi cancerului pulmonar. În boli interne (enterocolite, colici gastrice) şi pentru mărirea secreţiei biliare, se iau câte 10-15 picături, de 3 ori/zi.

Extern, se pun comprese şi se fac spălături pentru calmarea tenurilor înroşite şi iritate, pentru tratarea arsurilor, plăgilor purulente, eczemelor şi ulcerului varicos.
http://www.evenimentul.ro


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Postări populare