Faceți căutări pe acest blog

vineri, 30 septembrie 2011

Topul vegetalelor cu pesticide: mărul, cel mai contaminat, ceapa, cea mai sigură


Merele, frunzele de ţelină sau strugurii sunt printre cele mai contaminate cu pesticide, în timp ce ceapa sau vinetele sunt cele mai sigure. Spălarea elimină doar 20% din aceste substanţe toxice.

Legume cu pesticide
Un raport recent al Environmental Working Group (EWG) prezintă care sunt produsele cele mai contaminate cu pesticide, în încercarea de a ajuta oamenii să consume cât mai multe vegetale sigure.

"Beneficiile fructelor şi legumelor depăşesc riscurile expunerii la pesticide. Ghidul nostru lămureşte care sunt fructele şi legumele cu cele mai multe reziduri de la pesticide, care ar trebui înlocuite cu produse organice. Astfel, se poate diminua substanţial riscul de a introduce în corp pesticide, prin evitarea celor mai contaminate vegetale", spun autorii.

Raportul amintit analizează date puse la dispoziţie de autorităţile americane, însă şi pe piaţa europeană nivelul contaminării e apropiat. Medicii atrag atenţia că pesticidele pot cauza grave probleme hormonale, dar şi sterilitate, cancer sau malformaţii la copii.

Jumătate dintre fructele produse în UE, contaminate


Mai exact, potrivit EWG, în topul alimentelor contaminate cu pesticide se află mărul, urmat de ţelină, căpşuni, piersici, spanac, nectarine, struguri. Din acelaşi top negativ mai fac parte ardeiul gras, cartofii, afinele şi salata verde. Pe lista alimentelor cu mai puţine reziduri de pesticide se numără ceapa, porumbul, ananasul, avocado, mazărea, mango, vinetele, pepenele galben, kiwi, varza şi pepenele roşu.

Potrivit unui raport din 2008, 49,5% dintre fructele şi legumele produse în ţările din Uniunea Europeană sunt contaminate cu pesticide, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată. Printre cele mai contaminate sunt strugurii, bananele, ardeii şi merele. Specialiştii români spun însă că produsele autohtone sunt tratate mai puţin şi mai sănătoase. Pentru eliminarea parţială a pesticidelor de pe legume şi fructe o soluţie este spălarea lor.

"Nu recomand spălarea cu detergent, cum am mai auzit, pentru că ceea ce se depune pe fruct de la detergenţi nu se mai spală bine, ci doar cu apă. Apoi, fructe precum citricele nu se pot spăla, în pori sunt grăsimi şi acolo se acumulează pesticidele", comentează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi. Specialistul în alimentaţie este de părere că "mai bine am mânca mai puţin şi mai sănătos, fiindcă am ajuns să fim mulţi şi taraţi. Ar trebui revizuită complet paradigma actuală în ceea ce priveşte hrana: să se treacă de la profit la sănătate", propune specialistul.

Soluţia bio


Alternativa mai sigură la vegetalele cu pesticide sunt cele bio (termenul echivalează cu ecologic sau organic). Acestea sunt produse care au fost obţinute fără a se utiliza fertilizatori chimici, pesticide, medicamente sau organisme modificate genetic. Pentru ca un aliment să fie etichetat eco trebuie să fie produs sub o strictă monitorizare a unui organism independent de certificare. Un produs ecologic trebuie să poarte pe ambalaj două sigle: AE - Agricultură Ecologică, şi cea a organismului de certificare (exemplu XCERT 024).

TEHNOLOGIE

Aparatul care elimină pesticidele cu apă activă


O inovaţie care promite eliminarea majorităţii pesticidelor de pe legume şi fructe va fi lansată la începutul anului viitor de compania Philips. E vorba despre un dispozitiv (foto) care funcţionează cu aşa numită apă activă. "Aceasta sparge chimicalele, apoi le neutralizează. Dispozitivul funcţionează asemeni unei maşini de spălat, are un furtun pe care apa se scurge", a explicat David Zhuang cu ocazia prezentării în premieră a aparatului la Eindhoven. Tehnică nu prespune folosirea de aditivi sau chimicale. "Elemenul cheie e apa activă, care accelerează degradarea naturală a pesticidelor şi le transformă în substanţe care nu mai sunt toxice. Lansarea de anul viitor va fi făcută iniţial în China", au mai anunţat reprezentanţii companiei.

EVZ.ro

Gimnastica tibetana



Gimnastica tibetana poate fi practicata de toti, chiar si de catre virstnici, chiar si de catre cei slabiti, aflati in convalescenta. Se executa dimineata si se poate repeta de doua-trei ori in cursul zilei.
Exercitiile se fac cu ochii inchisi si intr-o deplina concentrare.


1. Culcati in pat executati urmatorul masaj al urechilor: cu degetele mari trecute dupa urechi si cu celelalte degete strinse in palma, miscati palmele in sus si in jos astfel incit aratatoarele sa alunece de-a lungul pilniilor urechilor (de 30 ori).
Imbunatateste vederea, intareste dantura, amplifica circulatia singelui in zona timpanelor, asigura o protectie impotriva ridurilor.

2. Puneti palma dreapta pe frunte, deasupra palma stinga si miscati-le dreapta-stinga, astfel ca degetele mici sa alunece pe deasupra sprincenelor (de 20 ori).
Mareste circulatia singelui, calmeaza durerile de cap si potoleste ametelile.

3. Cu exteriorul degetelor mari indoite masati globii oculari (de 15 ori).
Imbunatateste vederea, linisteste sistemul nervos, protejeaza ochii.

4. Cu palmele indoite ale ambelor miini se maseaza gitul in regiunea tiroidei sub marul lui Adam: miscari de sus in jos, ca de mingiiere (de 20 ori).
Exercitiul nu se recomanda celor cu afectiuni ale tiroidei.
Regleaza metabolismul si functionarea organelor interne.

5. Se maseaza abdomenul dezgolit cu palmele (stinga pusa peste dreapta) in miscari de rotatie in sensul acelor ceasornicului, astfel incit abdomenul sa se miste de sus in jos (de 30 ori).

6. Culcati pe spate sugeti abdomenul dupa care umflati-l (de 20 ori).

Se accelereaza miscarea limfei, se lichideaza stagnarea de fiere si de singe. Ajuta la pierderea surplusului de grasime.
Amelioreaza boli hepatice si gastro-intestinale.

7. Culcati pe spate, indoiti brusc piciorul din genunchi tragindu-l energic spre piept straduindu-va sa loviti cu calciiul in fesa. Tot brusc, indreptati piciorul si coboriti-l (de 15 ori cu fiecare picior).
Este un exercitiu foarte pretios, pentru ca se efectueaza un masaj interior al organelor si al glandelor endocrine. Micsoreaza depunerile de grasime si intareste muschii abdomenului.

8. Sezind pe pat stati picior peste picior (intii stingul peste dreptul, apoi schimbati) si masati cu mina opusa (intii dreapta, apoi stinga) adincitura talpii (de 20 de ori pentru fiecare picior).
Regleaza activitatea inimii si a rinichilor. Ajuta in cazuri de inflamare a incheieturilor.

9. Sezind pe pat duceti palmele cu degetele incrucisate la ceafa si miscati-le sus-jos, vreme in care lasati capul pe spate si reveniti (de 10 ori).
Ajuta circulatia sangvina in zona capului.

10. Sezind puneti palmele pe urechi si bateti cu virfurile degetelor ceafa (de 30 ori).
Activeaza scoarta cerebrala si ajuta cind ai zgomote in urechi, te scapa de surzenie si amelioreaza durerile de cap.

Reteta "nemuririi"


Reteta "nemuririi" a fost descoperita!
Specialisti din intreaga lume au cercetat zeci de ani fiecare particica a vietii noastre si au ajuns la concluzia ca nu doar "genele bune" ne tin sanatosi pana la 100 de ani, ci si cateva alte mici obiceiuri.

Afla care sunt acestea!
01.
Mananca mai multa coaja de paine!
Ea contine de pana la opt ori mai multa lizina, antioxidant care lupta impotriva cancerului, decat miezul.
02.
Fa sport cu greutati!
Universitatea Michigan a demonstrat ca barbatii care fac antrenament de forta regulat si-au scazut cu opt puncte presiunea diastolica. Indeajuns pentru a reduce cu 40% riscul de atac cerebral si cu 15% pe cel de infarct!
03.
Liber la ulei de masline si otet de mere!
Pune in salata sau in mancare oricat vrei! Cu ajutorul lor vei reduce riscul de cancer, imbatranirea prematura, obezitatea si diabetul.
04.
Ia un supliment de magneziu zilnic.
Vei fi cu 40% mai putin predispus la deces produs de orice fel de afectiune fizica.
05.
Bea opt pahare de apa pe zi, spun cei de la Universitatea Loma Linda.
Specialistii au descoperit ca "bautorii de apa" sunt cu 55% mai putin predispusi imbolnavirilor de orice natura.
06.
Mananca zilnic un grepfruit rosu si, pe cat de des posibil, fructe de padure.
Aminoacizii si antioxidantii din ele te vor ajuta sa previi cancerul si bolile mentale.
07.
Razi mai mult!
Alege o comedie, in locul unui film de actiune sau horror, deoarece o ora de ras iti relaxeaza corpul si mintea indeajuns incat sa se regenereze dupa atacurile de stres.
08.
Casatoreste-te!
Contrar multora care vad viata de familie un iad, specialistii au demonstrat ca persoanele casatorite au o rata de deces mult mai apropiata de parametrii normali, decat cei care au ales burlacia! Prin urmare, datorita confortului psihic si protectiei partenerului de viata, casatoritii traiesc mai mult.
09.
Nu mai duce boala pe picioare!
Cei care isi pun sanatatea pe locul doi si nu se menajeaza in perioada cronica a unei raceli sau altei boli sunt de doua ori mai predispusi la atacuri de cord fatale si la complicatii serioase ale afectiunilor. Daca esti racit, ramai in pat!
10.
Savureaza doua cesti de cafea pe zi, daca vrei sa previi cu pana la 55% aparitia infarctului sau a bolilor cardiovasculare.
11.
Stinge focul din stomac!
Daca suferi des de usturimi in piept, mergi la medic si trateaza-te. Aceste arsuri slabesc puterea inimii, spun specialistii de la International Journal of Cardiology.
12.
Parfumeaza-ti dormitorul cu iasomie sau trandafir, pentru a avea un somn linistit.
Cei care nu se odihnesc corespunzator sunt mult mai predispusi bolilor de inima, mentale si diabet.
13.
Nu sari de trei pahare de alcool pe zi.
Expertii de la Harvard spun ca aceasta este reteta ideala pentru o sanatate curata.
14.
Mananca cinci portii de legume si fructe pe zi.
Sanatatea ta va fi intacta chiar si la varsta de 100 de ani!
15.
Oamenii stresati traiesc cu 20 de ani mai putin decat un om cu o stare psihica normala.
Daca adaugam si fumatul la aceasta formula ne putem explica de ce foarte multi oameni sufera decese premature.
16.
Nu te mai stresa la munca!
70% dintre sinucigasi au ales sa-si ia viata din cauza stresului de la serviciu.
Alege sa fii calm si sa nu iei problemele de lucru acasa. Astfel te vei feri de multe boli mentale.
17.
Fa miscare in aer liber si ia-ti un catel care sa te motiveze!
Vei reduce orice forma de depresie pana la 100%, iar corpul tau se va simti cu 50% mai bine!
18.
Mananca ciocolata neagra, chiar daca esti la regim.
Nu va avea efect negativ asupra dietei tale, iar partea buna este ca patru grame de cacao sporesc eficacitatea inimii cu 33%!
19.
Bea ceai de menta !
Contine antioxidanti puternici care reduc cu 60% inflamatiile organelor si previn aparitia diabetului.
20.
O ora de somn la pranz face minuni pentru trup si suflet.
Efectul lui este imediat, iar remediu pentru boli sau afectiuni mai bun decat somnul nu exista!
21. Cea mai SOFISTICATA componenta a omului e CAPUL, mintea, softul. Deja latinii au zis-o "Mens sana in corpore sano" , dar se poate spune si invers. Fata de cele de mai sus, pentru minte se recomanda RUGACIUNEA. Alege 3 - 4 - 5 - 6 cuvinte "mistice", nu conteaza care, dar conteaza sa le poti repeta cursiv. Exemplu: "Doamne IIsuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul"! sau "Doamne ajuta!" Aceste cuvinte vor fi "Crezul " tau. Nu lasa mintea sa "hoinareasca". Vezi cat poti sta asa. Rezultat : mintea se calmeaza, deci si tu. Succes !


joi, 29 septembrie 2011

Curiozităţi ale corpului uman



1 Acidul gastric pe care stomacul omului îl elimină pentru a descompune mâncarea este atât de
puternic încât poate dizolva o lamă de ras.

2 Atunci când ne lovim într-un anume loc din zona cotului resimţim o durere acută. Aceasta se
datorează faptului că pe aici trece nervul cubital, poziţionat de-a lungul osului humerus.
Se consideră că aceasta ar fi o scurtă formă de paralizie.

3 Atunci când priveşti o persoană pe care o placi, involuntar pupilele ţi se dilată.
La fel se întâmplă şi când te uiţi la o persoană pe care o urăşti.

4 Când o persoană moare auzul este ultimul simţ perceput. Văzul este primul care dispare.

5 Cea mai mare celulă a corpului este ovulul, iar cea mai mică spermatozoidul.

6 Cel mai greu „organ” al corpului este pielea. Ea cântăreşte 3,2 kilograme.

7 Cel mai mare muşchi este latissimus dorsi. Acesta este un muşchi plat de pe spate care intră
în acţiune în timpul mişcării braţului.

8 Cel mai puternic muşchi din corpul uman este limba.

9 Celulele care alcătuiesc creierul uman pot stoca de până la 5 ori mai multă informaţie decât
cuprinde toată Enciclopedia Britanică.

10 Conform anumitor cercetări, organismul unei femei are nevoie o ora în plus de somn faţă de
cel al unui bărbat.

11 Corpul omenesc eliberează în 30 de minute destulă energie cât să încălzeşti un litru de apă.

12 Corpul uman are 200 de oase.

013 Corpul uman produce zilnic un miliard de celule roşii.

14 Corpul unui om conţine: destul potasiu pentru a provoca explozia unui tun de jucărie; destul
zahăr pentru a umple un borcan; destulă grăsime pentru a face 7 bucăţi de săpun; destul fier
pentru a face un cui; destul sulf pentru a deparazita un câine.

15 Corpul utilizează 300 muşchi pentru a ţine corpul în poziţie stabilă, dreaptă.

16 Creierul continuă să transmită semnale sub formă de impulsuri electrice timp de aproximativ
37 de ore după moarte.

17 Creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de 15 ani.

18 Culoarea părului depinde de melanina (pigment). Pe măsură ce îmbătrânim se secreta tot mai
puţină melanină şi se formează mici bule de aer apărând astfel aspectul cărunt al părului.

19 Dacă aţi mânca fiind aşezaţi în cap, mâncarea s-ar duce în sus, deoarece muşchii esofagului
vor continua să împingă mâncarea către stomac.

20 Atunci când cantitatea de apă din corpul omenesc este redusă cu 1% îţi este sete, iar daca este redusă cu 10% vei muri.

21 Dacă mesajul non-verbal îl contrazice pe cel verbal, oamenii au tendinţa de a ignora cuvintele,
ţinând seama doar de limbajul non-verbal.

22 Dacă saliva nu poate dizolva ceva, atunci nici nu putem simţi gustul.

23 Dacă toţi cei 600 de muşchi ai corpului uman s-ar încorda în acelaşi timp şi în aceeaşi direcţie, omul ar putea ridica o greutate de 25 de tone.

24 Dacă vei apuca vârsta de 70 de ani, înseamnă că ai trăit mai mult de 2 miliarde de secunde.

25 De-a lungul unei vieţi, o persoana îşi petrece 6 ani visând.

26 Din cantitatea imensă de informaţie, primită de creier, doar 126 biţi/secundă sunt receptionaţi
în mod conştient, restul fiind apanajul subconştientului.

27 Din punct de vedere fizic o femeie este aptă de a naşte treizeci şi cinci de copii de-a lungul
vieţii.

28 Dinţii încep să îţi crească la 6 luni după ce te-ai născut.

29 Dinţii unui om sunt tari aproape ca piatra.

30 Două din trei cupluri întorc capetele spre dreapta atunci când sărută.



marți, 27 septembrie 2011

Galbenelele si papadia nu trebuie sa lipseasca in tratarea bolilor hepatice


Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICÃ
In etapa actuala, bolile hepatice au o raspandire tot mai larga in randul populatiei, in stransa dependenta cu alimentatia defectuoasa si cu factorii de stres din regimul de viata. In locul alimentelor din cereale, legume si fructe, cu un continut ridicat in vitamine naturale, saruri minerale si fibre, au aparut produse greu asimilabile, ca hotdog, hamburger, unturi si grasimi animale, sucuri artificializate, care sunt distribuite doar in interesul comercializarii rapide. Alimentatia excesiva si dezechilibrata, bazata, in principal, pe produse animaliere, consumul exagerat de alcool si cafea, fumatul necontrolat si sedentarismul maresc riscul imbolnavirilor.
Alimentele actuale se deosebesc mult de cele consumate de bunicii si strabunicii nostri. Hrana de astazi este prea mult prelucrata in industria alimentara si chiar in bucatariile casnice, fiind adesea combinata cu diversi aditivi alimentari de tipul E-urilor.
Multi ditre semenii nostri, mai ales cei instariti, dar si stresati de timp, depasesc masura in tot ceea ce fac; mananca prea mult, mai ales produse prelucrate industrial, masa se deruleaza in mare graba, eventual din mers, consuma alcooluri tari fara control, fumeaza, iar, la primele simptome de suferinta, apeleaza la medicamente de sinteza chimica, luate cu pumnul, fara prea mult discernamant.
Toti acesti factori agresivi, alaturi de sensibilizarea treptata a organismului si modul de viata dezorganizata, contribuie la cresterea incidentei bolilor ficatului si ale vezicii biliare.
Ficatul este definit ca un laborator complex, cu multiple functii fiziologice, printre care cele mai importante sunt:
- secretia permanenta a bilei si deversarea acesteia, intr-un ritm constant, prin canalul hepatic, colecist si canalul coledoc pana la duoden;
- degradarea substantelor toxice provenite din exterior si vehicularea lor prin curentul sanguin, asigurand o purificare, partiala sau totala, a sangelui.
Steatoza hepatica, o afectiune in crestere alarmanta
Prima reactie de suferinta constatata la nivelul ficatului bolnav este steatoza hepatica. Aceasta este o forma tipica de hepatomegalie, „de supraincarcare“, prin care ficatul devine gras, se intareste si creste rapid in volum (in special la lobul drept). Astfel, incep durerile acute, resimtite cu sau fara palpare, ca urmare a unui exces de colesterol si trigliceride depuse in celulele hepatice, precum si a unui exces de bila (fiere) care nu a fost evacuata prin canalele hepatice.
Alte cauze majore ale steatozei hepatice sunt: consumul excesiv de alcool si de medicamente de sinteza (corticoizi, estrogeni), prezenta diabetului zaharat, operatii chirurgicale facute la vezica biliara, stomac si intestine si declansarea diferitelor tipuri de hepatita. Este demn de mentionat ca dupa hepatita A aproape toti bolnavii se refac total, dupa hepatita B isi revin circa 80-90% din bolnavi, dar, dupa hepatita C, refacerea este mult mai lenta, in functie de respectarea regimului alimentar si a unui regim de viata controlata.
Treptat, ficatul prezinta unele leziuni difuze (inflamatoare sau neinflamatoare), cu evolutii posibile spre hepatita cronica, virala sau medicamentoasa, ciroza hepatica (alcoolica si nealcoolica) si ascita (ciroza umeda). In conditii foarte grave se ajunge la insuficienta hepatica acuta, hemoragii digestive, chist hidatic hepatic, tumori benigne sau maligne, cancer hepatic, de stomac, colon si pancreas, tuberculoza hepatica, leucemie, septicemie, boala Hodgkin.
Riscul complicatiilor severe este mai mare la consumatorii de alcooluri tari, la persoane in varsta si la bolnavii de diabet zaharat, insuficienta cardiaca, obezitate sau anemie puternica.
De cele mai multe ori, boala se asociaza cu febra de tip septic, astenie fizica, lipsa de putere, oboseala, somnolenta, balonari abdominale, dureri epigastrice sau in hipocondrul drept, cu reflexe in spate, marirea in volum a splinei (splenomegalie), circulatie venoasa colaterala, hipertensiune portala, adenopatii periferice, scaderea rapida a greutatii corporale si alterarea starii generale a organismului.

Despre proprietăţile benefice ale frunzelor de nuc

prof. univ. dr. Constantin Milică

Preparatele provenite din organe vegetale ale nucului (frunze, coji) au reale calităţi terapeutice într-un număr impresionant de afecţiuni.


Frunzele şi cojile verzi ale fructelor au însuşiri:
Din aceeaşi ediţie:
- hipoglicemiante, depurative, antitoxice, bactericide, bacteriostatice;
- stomahice, antidiareice, antiseptice intestinal, antifungice, dezinfectante gastrointestinal, astringente, vermifuge, antiscorbutice, tonic-amare;
- cicatrizante, astringente, antimicotice, antieczematoase, emoliente, calmante, vulnerare, antireumatice.
Frunzele tinere ale nucului pot fi folosite în următoarele afecţiuni:
- diabet zaharat, cu reducerea glicemiei, hepatită, icter, stimularea digestiei şi a funcţiilor hepatice, hemoragii digestive, candidoze, curăţirea sângelui, infecţii renale, edeme renale, hemoragii uterine, eliminarea transpiraţiei nocturne la bolnavii de tuberculoză, lipsa poftei de mâncare.
Se prepară infuzie simplă dintr-o linguriţă de frunze uscate şi mărunţite la 200 ml de apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 5-10 minute şi se beau câte două-trei ceaiuri pe zi. Efecte similare are şi tinctura din frunze, din care se iau câte 15 picături de trei ori pe zi, diluate în puţină apă;
- diaree, dizenterie, transpiraţii excesive, constipaţii, inflamaţia vaselor sanguine.
Se prepară infuzie concentrată din patru linguri de frunze uscate şi mărunţite, la 250 ml de apă clocotită, din care se iau câte 3-4 linguri pe zi.
Preparate din frunze pentru uz extern
- comprese cu decoct concentrat (trei linguri la 250 ml de apă, cu fierbere 10 minute), pentru tratamente în dermatite, furunculoze, psoriazis, prurit, acnee juvenilă, negi, mătreaţă, afecţiuni oculare;
- gargară şi clătirea gurii cu infuzie concentrată din frunze (15 g la 200 ml de apă clocotită) pentru stomatită, amigdalită, gingivită, afte bucale, afecţiuni ale gătului şi laringelui;
- alifie din frunze pentru vindecarea rănilor, eczemelor, arsurilor solare, ulcere ale pielii şi tenuri grase, preparată din 15 g frunze uscate şi mărunţite, care se macerează 7 zile în 100 ml de ulei de floarea-soarelui la temperatura camerei; se fierbe pe baia de apă timp de trei ore, se strecoară prin tifon, se adaugă încă 15 g de ceară de albine cu care se uniformizează printr-o nouă fierbere pe baia de apă, timp de 30 de minute.


Preparate din cojile verzi
Cojile verzi ale nucilor sunt eficiente în fortificarea stomacului slăbit şi a intestinelor leneşe, în îmbunătăţirea funcţionării ficatului şi a tractului gastro-intestinal, cu efecte contra stărilor catarale ale tubului digestiv şi a hepatitei acute, în litiază renală şi în incontinenţă urinară, în infecţiile streptococice şi stafilococice.
În uz extern, decoctul din coji de nuci verzi este eficace în vindecarea ulceraţiilor şi micozelor cutanate. Gargarele făcute de de două ori pe zi au efecte în afecţiunile gâtului şi gurii.





miercuri, 21 septembrie 2011

ULEI DE RICIN

Uleiul de ricin este un ulei vegetal obtinut din semintele plantei ricin (Ricinus communis). Uleiul de ricin (presat la rece) nu miroase, nu are gust si este transparent, necolorat.  Este cunoscut in special pentru proprietatile sale exceptionale de regenerare a parului, dar si laxative. Asa il cunosteam si eu inca din copilarie, cand mama mi-l punea pe gene ca sa imi creasca lungi (ceea ce nu a ajutat, doar imi facea ochii unsurosi si greu de deschis :-D ).

Prima data cand am aflat si de celelalte proprietati uimitoare ale uleiului de ricin a  fost in urma cu sapte ani. Eram in timpul unei lectii de aromaterapie cand o durere ingrozitoare ce pornea din ovarul drept si se lasa in picior m-a lasat fara respiratie. Aceasta durere imi era cunoscuta, dar era prima data cand trebuia sa o suport intr-un loc public, fara posibilitatea de a ma intinde. Atunci profesoara mea mi-a pregatit o compresa cu ulei de ricin si mi-a pus-o pe burta. Durerea a disparut in jumatate de ora (de obicei ma tinea cateva ore bune indiferent de cate pastile luam – si disparea deodata exact cum a venit).

Din cauza acestei intamplari (si a mirarii mele) in restul lectiei am vorbit numai de proprietatile uleiului de ricin. De atunci, uleiul de ricin nu imi lipseste din casa si este un ingredient important in tratamentele pe care le prescriu clientelor mele. Si in acesti 7 ani nu m-a dezamagit nici macar o data.

Conform unui raport de cercetare publicat intr-un numar din International Journal of Naturopathic Medicine au fost gasite seminte de ricin  in mormintele egiptene (considerate in varsta de 4000 de ani) si scrierile istorice au dezvaluit utilizarea uleiului de ricin in Egipt (pentru iritatiile ochilor), in India, in China (pentru inducerea nasterii si expulzarea placentei), in Persia (pentru epilepsie), Africa, Grecia, Roma, Europa sudica si America. In Roma antica, planta ricin era cunoscuta sub numele de Palm Christi ce inseamna palma lui Hristos. Acest nume este inca folosit in unele parti ale lumii.

In zilele noastre, uleiul de ricin este folosit pentru nenumarate conditii. Uleiul de ricin are proprietati antiinflamatoare, de curatare, de detoxifiere si de vindecare. Acesta absoarbe toxinele din organism si imbunatateste circulatia sanguina, limfatica si nervoasa. Cu toate ca anumiti terapeuti vor recomanda folosirea uleiului de ricin atat intern cat si extern, eu prefer sa il folosesc doar extern. Intern poate fi foarte puternic pentru organism si sa dea reactii adverse nedorite si chiar periculoase (cum ar fi diareea excesiva, deshidratarea si intoxicarea). Dar extern acest ulei poate fi folosit aproape in orice situatie.

Utilizari

Pentru ingrijirea sanilor – poate fi folosit la masajul sanilor, ca compresa sau pur si simplu uns pe zona dorita.  Uleiul de ricin va ajuta in urmatoarele cazuri:

    sani sensibili, umflati inainte de menstruatie – se folosesc comprese calde (nu fierbinti!) cu ulei de ricin
    noduli, chisturi, umflaturi – se maseaza locul cu ulei de ricin, dupa care se pun comprese calde cu ulei de ricin
    la femeile ce alapteaza – masajul sanilor cu ulei cald ajuta la stimularea fluxului de lapte, comprese calde cu ulei de ricin ajuta atunci cand sanii sunt durerosi si au loc diferite inflamatii; de asemenea sfarcurile si areola pot fi unse dupa fiecare alaptat pentru a trata/ preveni ranile – se spala sanul inainte de alaptare cu o o solutie de bicarbonat de sodiu si apa (o lingurita la o cana de apa calda) si pe urma se clateste cu apa

De asemenea compresele cu ulei de ricin au efecte minunate atat  in tratarea cat si in prevenire problemelor ginecologice si de fertilitate. Se pun comprese pe zona uterului, a ovarelor si a zonei lombare (zona salelor) in urmatoarele situatii:

    dereglari hormonale mai ales in cazul hormonilor estrogen, testosteron si progesteron (atat valori crescute cat si cele sub limita)
    chisturi ovariane, sindromul ovarelor polichistice, fibroame, endometrioza, amenoree (lipsa sau intarzierea menstruatiei), menstruatii excesive si sangerari disfunctionale (care nu au legatura cu menstruatia), lipsa ovulatiei, noduli si polipi uterin, infectii pelviene
    infertilitate
    pregatirea corpului pentru sarcina – comprese in zona abdominala, pelviana si lomabara
    istorie cu avorturi repetate (atat spontane cat si cele la cerere)
    trompe uterine infundate, adeziuni pelviene
    infectii urinare si pelviene (cum ar fi cistita, anexita, cervicita etc)
    pentru inducerea nasterii sau in cazul in care sunt contractii inefective (colul uterin nu se dilata), dar si in cazul in care durerile contractiilor sunt greu de suportat, abdomenul si zona lombara sunt masate usor (cu miscari circulare ) cu ulei de ricin cald dupa care se  acopera/infasoara cu un prosop

Atentie!!! Compresele abdominale, pelviene si lombare cu ulei de ricin nu se folosesc in timpul menstruatiei (sau a oricarei sangerari masive – dar se pot folosi daca sunt acele scurgeri maronii/spotting), dupa ovulatie daca incerci sa ramai insarcinata si in timpul sarcinii (doar inaintea si in timpul travaliului)

Pe deasupra uleiul de ricin poate fi folosit si in cazurile:

    reumatism, artrita, dureri de genunchi/articulatii, dureri musculare, dureri de spate  – se maseaza zona cu ulei de ricin si pe urma se aplica comprese
    varice – masaj si comprese
    inflamari ganglionare/limfatice – comprese
    detoxifiere – comprese pe zona ficatului (doar comprese calde), intestinelor, stomacului
    intarirea imunitatii si reglarea glandei tiroide – comprese calde pe zona glandei tiroide
    cosmetic – regenerarea parului, acne, regenerarea si intarirea unghiilor, ciuperci ale pielii, negi, psoriazis (mai ales cel purgator)

Uleiul de ricin (folosit ca comprese si la masaj) poate fi folosit si in caz de cancer. De asemenea locul in care sunt facute razele sau chimioterapia poate fi unsa cu o combinatie din ulei de ricin si ulei de catina, dupa fiecare tratament pentru ameliorarea arsurilor si a ranilor.

Cum se pregatesc compresele

Compresele sunt usor de pregatit. Ai nevoie de ulei de ricin, o bucata de material din bumbac, flanel sau lana, o bucata de nailon/sacosa si o sticla cu apa fierbinte.

Se impatureste materialul in patru (marimea este in functie de marimea zonei pe care vrei sa o ingrijesti) si se toarna ulei de ricin pe o parte a materialului. Materialul trebuie sa fie imbibat cu ulei, dar fara sa curga. Se aplica materialul pe zona dorita, se acopera cu un nailon/punga si pe urma cu un prosop. Peste acestea se pune sticla cu apa fierbinte  cat de mult suporti(doar in zonele ficatului, sanilor si a glandei tiroide apa trebuie sa fie calda nu fierbinte!!!!). Se sta cu compresa minimum 1 ora (se poate sta si o noapte intreaga, dar trebuie avut grija sa pastrezi locul cat se poate de cald). Se repeta de cel putin 3 ori pe saptamana pentru rezultate bune.

Poti sa faci aceste comprese la orice ora din zi, in functie de timpul pe care il ai la dispozitie. Eu de multe ori imi prepar o compresa in timp ce vad un film sau ma aflu in fata calculatorului (si scriu pe Feminitate :-) ) Atunci cand am timp, stau intinsa, cu o perna sub genunchi si fac exercitii de respiratie si relaxare in timp ce compresa si face efectul. De obicei, imi pun compresele pe zona abominala sau lombara. Dupa aceea imi fac un masaj – zona este calda, relaxata, iar masajul este mult mai efectiv si nedureros astfel.

Atentie!!! Aceste comprese nu sunt indicate pe zona rinichilor (in spate, pe zona moale de sub coaste). Aceasta zona nu are voie sa fie prea incalzita. Daca te doare aceasta zona (sau ai o alta problema) poate fi facut un masaj cu ulei de ricin cald, dupa care se acopera zona cu un prosop.

Ai grija ca uleiul de ricin pateaza foarte tare. De aceea este de preferat sa folosesti un prosop vechi si sa fii imbracata cu haine, de care sa nu iti para rau daca sunt patate cu ulei.

marți, 20 septembrie 2011

Salvia, floarea Maicii Domnului

SALVIA


De mii de ani, cea mai mare atenţie a persoanelor preocupate de sănătatea celor din jur a fost îndreptată spre planta Salvia officinalis, considerată „iarbă sfântă“ la greci, şi „simbolul sănătăţii“, la orientali. Pentru romani devenise un panaceu universal, care vindeca toate bolile umane sau planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice. De altfel, denumirea speciei derivă de la cuvântul latin „salvare“ - a salva, a vindeca, având multiple întrebuinţări terapeutice.


Un vechi dicton păstrat din Roma Antică formula categoric: „Cum să moară omul dacă are salvie în grădină?“ Într-o carte foarte veche se arăta că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datoresc Fecioarei Maria, care fugea cu pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Maria a rugat florile de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia, care a adăpostit-o în bogăţia sa de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Atunci Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine.“ De atunci, salvia înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare.
Medicii greci şi romani atribuiau salviei proprietăţi multiple: diuretice, întăritoare, hemostatice şi antibronşitice. Salvia a pătruns de timpuriu în Europa prin intermediul călugărilor benedictini, mai ales din mânăstirea St. Gallen. Walafried Strabo, stareţul mânăstirii Reichen a lăudat salvia în poemul său „Hortulus“.


În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară, ceea ce a permis preotului Konrad von Megenberg să o considere drept „hrana zeilor“.
Acest semiarbust peren, cu înălţime până la un metru, originar din regiunea mediteraneană, a ocupat suprafeţe tot mai mari în Grecia, Spania, Italia, Turcia şi, treptat, în Germania, Franţa, Anglia şi coasta Dalmaţiei.
În România, salvia găseşte condiţii bune de cultură, îndeosebi în judeţele din sudul ţării, mai ales pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul. Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit. Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil.

MULTIPLE PROPRIETĂŢI BIOACTIVE



Puţine plante medicinale sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici, cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la salvie.
În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos şi ierbaceu precum şi gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex (0,4 % în frunze proaspete şi 1-2,5% în frunze uscate).
În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică (taninuri, saponine, gume, mucilagii, flavonoide, acid rosmarinic, camfor, vitamine (B1, C, PP) şi principii amare (picrosalvină).
Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate, ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.

POTENŢIALUL CURATIV AL SALVIEI



Principalale proprietăţi curative în care intervine în mod benefic sunt:
- digestive, carminative, coleretice, astringente, antiinflamatoare, antidiareice, antiseptice, bacteriostatice, aperitive şi tonic-amare;
- expectorante, antispastice, bronşice, antifebrile, antisudorifice;
- calmante ale sistemului nervos, antinevralgice, uşor sedative;
- uşor hipoglicemiante.
În tratamente externe are efecte cicatrizante, vulnerare, astringente, antiseptice, emoliente şi calmante.
Salvia opreşte transpiraţia nocturnă la bolnavii de tuberculoză.
Atât frunzele, cât şi vârfurile înflorite, se utilizează în stare uscată în prevenirea multor afecţiuni.
Din cele mai vechi timpuri, salvia a fost apreciată ca cel mai bun remediu în oprirea transpiraţiei nocturne la bolnavii de tuberculoză (mai ales în amestec cu flori de lavandă). De asemenea, intervine în bronşite cronice, astm bronşic, angină, catar pulmonar, expectoraţii, tuse, laringite, amigdalite şi stări de slăbiciune care însoţesc alte boli de piept.
Tot din Antichitate datează practica tratamentelor în unele afecţiuni feminine: tulburări dureroase în timpul ciclului menstrual, dismenoree, metroanexită, metrită, ulceraţii, vaginită atrofică, bufeuri de căldură în timpul menopauzei. În plus, are bune efecte în restabilirea tonusului uterului după naştere. De reţinut, că nu se recomandă la femeile care alăptează deoarece micşorează cantitatea de lapte, efectul fiind benefic numai la mamele care îşi înţarcă copilul şi doresc reducerea lactaţiei. Să nu se uite că salvia favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa sexuală.
În cazul apariţiei unor afecţiuni la nivelul organelor digestive nu poate fi neglijată această plantă minune. Cunoscutul fitoterapeut, părintele Sebastien Kneipp, prezenta efectele salviei în reglarea funcţiilor stomacului şi ale ficatului, în inflamaţii gastrointestinale, indigestii, colici, spasme şi dureri ale stomacului. Ceaiul de salvie înlătură greţurile, diareea (mai ales la sugari), intensifică secreţiile vezicii biliare, vindecă dischinezia biliară, balonările şi flatulenţa la stomac şi intestine, halena, lipsa poftei de mâncare.
Datorită proprietăţilor antiseptice, salvia reduce ritmul fermentaţiilor intestinale, mai ales cele provocate de microbii implicaţi în infecţiile intestinale, curăţind mucoasele şi eliminând mucozităţile.

CEAIUL DE SALVIE REGLEAZĂ GLICEMIA DIABETICILOR



La persoanele cu diabet zaharat, ceaiul de salvie are efecte bine cunoscute în reducerea glicemiei între limite normale.
Acţiuni remarcabile ale tratamentelor cu salvie au fost înregistrate contra stărilor de nervozitate, oboseală mentală, pierderea memoriei, migrene, dureri de cap, astenie nervoasă, surmenaj, depresii psihice, tremurături ale membrelor (boala Parkinson), epilepsie, paralizie şi stări de slăbiciune, mai ales la copiii debili şi la convalescenţii după operaţii sau după boli prelungite.

BUN TONIC PENTRU VÂRSTNICI

La vârstnici, salvia întreţine vitalitatea întrucât acţionează ca un distrugător al radicalilor liberi care declanşează unele boli grele şi grăbesc îmbătrânirea.
Tratamentele cu salvie au dovedit eficacitate şi în bolile reumatismale, cardio-vasculare, gută atonică, circulaţie defectuoasă a sângelui, prevenirea infarctului, reglarea tensiunii arteriale şi fortificarea organismului.
În utilizări externe, planta este indicată sub formă de gargară în abcese dentare cu puroi, gingivite sângerânde, paradontoze, afte şi ulceraţii bucale, stomatite şi amigdalite. La mulţi copii ar putea fi evitată operaţia de amigdalită, dacă ar bea zilnic ceai de salvie.
Uleiul de salvie este cicatrizant în răni sângerânde sau purulente, în ulceraţii ale pielii, degerături, transpiraţii excesive la mâini şi picioare, hemoroizi, acnee, seboreea feţei, dezumflarea nasului, întărirea vederii şi a auzului.

MODALITĂŢI DE ADMINISTRARE



În majoritatea afecţiunilor menţionate mai sus se recomandă infuzia din flori şi frunze uscate de salvie (1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită care se infuzează acoperit timp de 15 minute) consumându-se câte 2 ceaiuri pe zi, băute prin înghiţituri rare.
În cazuri speciale se utilizează şi alte forme de administrare, atât intern cât şi extern.
- Tinctură (20 g frunze macerate 10-14 zile în 100 ml alcool) din care se iau câte 15-20 picături de 3 ori pe zi în caz de acnee, orgelet şi alopecie.
- Vin de salvie (80 g frunze uscate şi mărunţite, macerate în 1 litru de vin alb timp de 10-14 zile) din care se iau 2-3 linguri după mese în cazuri de astenie nervoasă, impotenţă sexuală, surmenaj fizic, psihic şi intelectual.
- Pulbere din frunze uscate şi măcinate (se iau 3 capsule pe zi) în caz de tulburări menstruale, bufeuri şi transpiraţii excesive la menopauză.
- Inhalaţii cu infuzie în caz de sinuzită.
- Gargară cu apă de salvie sau cu o soluţie din 200 ml infuzie de salvie, 25 ml glicerină ,10 ml tinctură de lavandă şi 30 g clorură de sodiu folosită în caz de halenă (miros neplăcut al gurii).
- Spălături cu infuzie concentrată (100 g frunze la 1 litru apă clocotită) făcute de 2 ori pe zi pentru metroanexită şi metrite ulcerate.
- Supozitoare cu extract hidroalcoolic din frunze de salvie pentru refacerea uterului infantil, reglarea fluxului menstrual, favorizarea concepţiei şi păstrarea sarcinii.
- Băi de salvie preparat din 2 pumni de frunze macerate la rece peste noapte; a doua zi se încălzeşte până dă în clocot, iar extractul se toarnă în apa de baie având bune efecte la femei cu tulburări abdominale, la persoane cu depresii psihice şi la copii debili.
- Cataplasme din frunze uscate şi măcinate, amestecate cu unt şi plasate pe suprafaţa gâtului în caz de amigdalite şi alte inflamaţii.
- Cataplasme din frunze proaspete şi mărunţite, aplicate pe locul înţepăturilor de insecte.
- Pulbere din frunze de salvie presurată pe peria de dinţi cu care se freacă dinţii pentru albire, întărirea gingiilor şi împrospătarea mirosului din gură.

Raspuns primit de la -namaste_7

Pe langa cele scrise aici, imi permit sa completez cu cateva informatii ...culinare...Eu folosesc salvia si atunci cand gatesc.
"Un vechi proverb roman spune:
„Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori.“

Iata,asadar, confirmate de cunostintele si cercetarile moderne, calitatile care au facut, inca din vechime, faima salviei si carora le datoreaza poate si numele. La ele se adauga si aceea de renumita planta aromatica, utilizata cu precadere in industria mezelurilor, oprind rancezirea grasimilor si nelipsita din pizze, sosuri, sosuri picante, umpluturi pentru peste sau pasare.
Salvia este un condiment renumit in zona Mediteranei, tara care utilizeaza cel mai mult aceasta mirodenie fiind Italia.
Datorita proprietatiilor pe care le are, de a face mai usor digerabile mancarurile grase, satioase, carnurile grele, salvia este foarte mult folosita la fripturi, mai cu seama din vanat sau carne de porc, dar si la condimentarea preparatelor din oua.Nu este nelalocul ei nici in salate sau alaturi de legume mai fade, carora le da gust si aroma. Trebuie doar sa retinem ca sunt necesare cantitati mici, cel putin pana ne obisnuim bine cu ea.

Inca de pe vremea grecilor si romanilor era utilizata la impanarea carnii de vanat, gasca, sau adaugata la preparatele din pasare si peste. Sosurilor, mai ales celui de rosii, le da o savoare deosebita, iar legumelor greu digerabile – mazare, linte, fasole - pe langa aroma placuta, le mareste digestibilitatea.
Este deasemenea recomandata pentru pregatirea marinatelor.

Condimentand cu salvie ficatul de pasare, ruladele de carne, toate mancarurile in componenta carora se folosesc tomatele, capata un gust mirific. Gurmanzii spun ca savoarea unei fripturi impanate adanc cu salvie, asa cum procedam cu cateii de usturoi, nu poate fi egalata cu nimic. Ba chiar, mai mult, frunzele uscate si macinate fin se adauga in aluatul pentru biscuiti, prajituri si cozonaci. In anumite zone se coc "prajituri si cozonaci de salvie". La aluat se adauga frunze de salvie taiate foarte fin, asemenea anasonului.

In prepararea branzeturilor amestecate cu verdeturi (cu mirodenii) si a sosurilor condimentate ar trebui sa ne gandim la salvie, macar din motive de sanatate.

Este o planta tonica si stimulanta, care din punct de vedere yoga, este dublu yang.

Efectul carminative, antispastic se manifesta si prin condimentarea carnii de oaie, berbec, miel, batal, dar si a slaninei, a preparatelor din spanac. Cu un usor gust piperat, salvia si-a castigat dreptul de a fi una dintre cele mai apreciate si folosite plante aromatice. Americanii pun salvie si ceapa la umpluturile pentru pui si porc, dar si in sosuri, englezii prepara un sortiment de carnati in care salvia predomina, iar francezii o folosesc la carnea alba si la supele de legume. Nu in ultimul rand, italienii folosesc salvia sotata in ulei de masline peste care pun pastele, iar orientalii, pentru condimentarea carnii de oaie."

.Din Darul Domnului-Plantele de leac,medicina traditionala

  Menta - racoarea care vindeca



Legenda spune ca in timpurile cand picioarele Domnului si ale iubitului sau apostol Petre mai calcau prin tarana acestei lumi, ca drumeti nestiuti, se lasase o arsita cum nu se mai vazuse. Si se intampla ca cei doi pribegi sa ajunga intr-o pustietate unde nu se gasea picatura de apa, si abia daca vedeai chip de om la o zi intreaga de mers prin colburi fierbinti.
Cand soarele ajunse in crucea zilei, Petre se aseza pe o piatra, ostenit si fara putinta de a merge mai departe. Si spuse:
"Doamne, fa sa rasara un izvor sau o fantana, ca ne-om stinge de sete si de osteneala!". Domnul zambi, cu buzele uscate de arsita, si cuvanta bland:
"Lasa, Petreo, ca Tatal ne-o pregatit ceva mai bun decat fantana sau izvor".
Si nu bine termina de spus aceste cuvinte, ca de la un cot al potecii rasari un drumet, la fel de ostenit ca si ei, dar care se opri si ii intreba daca le poate fi de folos cu ceva. Numaidecat, Petre ii ceru apa, iar drumetul le dadu cu draga inima tot ce mai avea in plosca. Apa era infierbantata de soare si abia potoli setea drumetilor sfinti.
Domnul spuse:
"Vezi Petre, izvorul sau fantana ne-ar fi potolit doar setea trupeasca, dar milostenia acestui om, care ne-a dat ultima lui picatura de apa, ne-a intremat si sufletul".
Si atunci, dupa aceste vorbe, in fata omului celui milostiv rasari un suvoi de apa curata si buna, iar in jurul suvoiului, o iarba cu frunze grase, care raspandea o mireasma racoroasa si intrematoare: menta. De atunci, frunzele ei mestecate la drum lung potolesc setea calatorilor, ii racoresc in amiezile cu vipie si le alunga osteneala. Ba taranii romani isi puneau menta si in opinci, pentru ca pasul sa le fie usor si calea mai scurta. Iarba sfanta, in credintele populare, menta este un dar venind din milostenia Domnului nostru Iisus Hristos si a drumetului singuratic si cu inima buna.

Am facut primul pas catre o succinta descriere a ceea ce se vrea a fi o "gura de sanatate" pentru ca , fie ca vorbim despre flori, fie ca vorbim despre legume, fie ca vorbim despre melci, toate au rostul lor pe pamintul asta. Toate au primit un dar de la natura si noi am fost binecuvintati cu intelepciune in a-l folosi.
Dar, intrebarea este: avem , avem dar stim sa folosim ceea ce avem ?

Pentru a nu lungi exagerat topicul prin copy-paste de prin alte parti, voi atasa linkul care trimite catre modul de recoltare, preparare si administrare al "leacurilor" respective.

menta-medicina naturii

miercuri, 14 septembrie 2011

Cura cu macerat de coji de oua



Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Este un macerat din praf de coji de oua, suc de lamaie sau vin si miere.

Modul de preparare al maceratului:

Se spala cojile de oua bine, dupa care se pun cateva zile la uscat. Se pun apoi intr-o bucata de panza curata si rezistenta si se preseaza pe un fund de lemn, maruntindu-le astfel pana ajung la dimensiuni de cca 3x3 mm. Cojile astfel sfaramitate se macina cu o rasnita de cafea pana cand devin ca o faina. Intr-un vas de sticla se amesteca o parte praf de coji de oua cu doua parti miere si o parte suc de lamaie sau vin alb.

Dupa ce se amesteca bine, se toarna intr-o sticla care se inchide ermetic cu un dop si se lasa la macerat timp de o saptamana, intr-un loc racoros sau intunecos sau in frigider. Solutia se agita zilnic de doua - trei ori. Preparatul astfel obtinut se pastreaza in vase de sticla colorata, ermetic inchise, la adapost de lumina, caldura sau surse de contaminare. Daca se tine in frigider, compozitia are valabilitate 6 saptamani.

Compozitia maceratului: acizi (citric, malic etc), vitamine (C, B, PP si provitamina A), minerale (bogate in calciu si in mai mica masura siliciu, mangan, fosfor) si enzime.

Cura cu acest macerat este indicata in insuficienta paratiroidiana (cu fenomene de hipocalcemie si spasmofilie), tulburari de crestere, osteoporoza, paradontoza, sarcina, alaptare, fracturi cu dificultati in sudarea oaselor.

Modul de administrare al maceratului. Se ia o lingura macerat, de trei ori pe zi, la mesele principale, diluat cu putina apa, sirop sau ceai medicinal. Inainte de intrebuintare se agita bine solutia. Cura dureaza 2-4 saptamani si se poate relua numai dupa o pauza de 1-2 saptamani. In cazul persoanelor in varsta, doza se reduce la jumatate.

Cura este interzisa in diabet.

marți, 13 septembrie 2011

Gălbenelele curăţă ficatul de grăsimi



Aş dori să ştiu ce tratamente naturiste sunt recomandate în cazul steatozei hepatice.

Prof. Constantin Milică: Pentru această afecţiune a ficatului, tratamentele se bazează pe utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate şi recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietăţi calmante, antispastice, antiinflamatoare. Sunt necesare tratamente de lungă durată cu infuzii sau decocturi calde, după care bolnavul va sta culcat, timp de 20-30 minute, pe partea dreaptă, pentru a permite ca lichidele ingerate să treacă uşor prin canalul hepatic şi coledoc. Acestea vor avea efectul de a preveni îmbolnăvirea ficatului şi de a reface celulele hepatice afectate.

Anghinare (Cynara scolymus):

- acţiuni: regenerarea celulelor lezate, reducerea conţinutului de grăsimi, stimularea funcţiei antitoxice a ficatului, activarea secreţiei biliare, fluidizarea bilei;

Armurariu (Silybum marianum):

- acţiuni: protejarea ficatului faţă de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), împiedicarea depunerii grăsimilor în ficat, refacerea sechelelor rămase după hepatita cronică şi ciroză;

Gălbenele (Calendula officinalis)

- acţiuni: reducerea inflamaţiilor ficatului şi stimularea secreţiilor biliare datorită proprietăţilor antiinflamatoare, decongestive, astringente, calmante;

Cicoarea (Cychorium intybus):

- acţiuni: stimularea funcţiilor hepatice, curăţirea de grăsimi a ficatului congestiv, mărirea cantităţii de bilă;

Păpădie (Taraxacum officinale):

- acţiuni: protejarea ficatului prin decongestionare şi stimularea secreţiei de bilă până la dublarea cantităţii;

Sunătoare (Hypericum perforatum):

- acţiuni: combate infiltrarea grasă a ficatului şi reface celulele hepatice degradate prin hepatită cronică.

Regimul de viaţă impune repaus la pat, pungi cu gheaţă pe hipocondrul drept, dietă hidro-zaharată. Sunt indicate, zilnic, exerciţii fizice uşoare, în aer liber.

Se vor evita eforturile mari, fizice şi intelectuale, emoţiile şi stările de iritabilitate precum şi viaţa dezordonată, în care nu se armonizează orele de muncă, odihnă şi somn. În fazele dureroase se vor aplica perne sau sticle calde şi cataplasme calde cu parafină, varză, ridichi negre şi hrean, ţinute timp de două ore pe zona ficatului. Permanent se va urmări nivelul transaminazelor (TGO, TGP), colesterolul, trigliceridele şi glicemia din sânge.

http://www.ziarullumina.ro

luni, 12 septembrie 2011

LEUSTEANUL



Banalul leustean, pe care orice gospodina il foloseste la ciorba, are efecte spectacloase pentru organism si pentru… frumusete.

Este vorba despre un ceai din plante naturale, diuretic, laxativ, dezinfectant si antialergic. Este bun nu numai pentru a da jos kilogramele, ci si pentru a da stralucire tenului, pentru a scapa de toxinele care va ingreuneaza mersul si vitalitatea.

Este un ceai care contine: leustean (cel mai important), menta, varga de aur, sena, hibiscus, ceai negru, in proportii variabile. Acum a aparut si in farmacii, cu mai multe feluri de arome principale, dar cel despre care vorbesc ca va face atat de bine este cel cu aroma de leustean.

Se bea in fiecare seara cate o cana din acest ceai (decoct) cald sau rece, dupa gust. Important este ca acest decoct e miraculos nu numai pentru surplusul de kilograme si pentru ten, el topind grasimile de pe ficat, inima si asigurandu-ne o circulatie buna.


Leustean
Factorul curativ: frunze
Afectiuni pentru care se recomanda: indigestie, gastrita hipoacida; impotriva apetitului; boli de piept cronicizate; constipatie; ulceratii pe piele.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Leustean (lat. Levisticum officinale).
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Medicii din Grecia Antica au fost primii care au lasat insemnari despre efectele benefice ale frunzelor verzi ale leusteanului asupra digestiei, asimilatiei si sistemului nervos. In medicina populara romaneasca, el era folosit ca planta tamaduitoare pentru bolile de piept, digestive si pentru diferitele plagi, dar si ca planta magica pentru alungat ielele, zburatorii si alte spirite cu influente daunatoare. Mai ales tinerii trebuie sa consume leustean verde, pentru a creste puternici, pentru a fi feriti de deochi, de ispite si de toate relele.
Pentru prevenirea bolilor si mentinerea echilibrului organismului este suficient sa adaugam zarzavaturile fin taiate in ciorbe, dupa ce s-au racit, sa le adaugam in salate sau sa le consumam ca atare, tocate si amestecate cu putina lamaie si untdelemn. Efectul cel mai rapid il au, insa, zarzavaturile administrate sub forma sucurilor.

Recomandari:
- plamadeala din frunze impotriva indigestie, gastrita hipoacida Se iau inainte de masa cateva linguri de plamadeala de leustean in vin. De asemenea, se consuma ciorbe acre, condimentate cu leustean crud din belsug, adaugat dupa ce mancarea a fost luata de pe foc. - pentru consum: frunze proaspete impotriva apetit alimentar exagerat Se mesteca 4-5 frunze proaspete de leustean cu jumatate de ora inainte de masa (nu mai devreme). Initial, administrarea leusteanului genereaza o senzatie de foame, insa la vreo zece minute, aceasta se calmeaza si apare o reactie opusa, de scadere a apetitului alimentar. - suc din frunze impotriva boli de piept cronicizate (bronsita, bronsita, tabagica, tuse remanenta): se face o cura in care se bea un pahar de suc de leustean pe zi, in 2-3 portii. Tratamentul dureaza minimum doua saptamani si se reia de cate ori este nevoie.
Impotriva constipatie (inclusiv formele atone), colita de putrefactie: se consuma suc de leustean: un pahar pe zi, de preferinta dimineata. Daca sucul de frunze verzi de leustean vi se pare prea tare, il puteti dilua cu putin suc de radacina de morcov.
- cataplasma din frunze impotriva ulceratiilor pe piele: frunzele de leustean se spala bine, se zdrobesc pe un fund de lemn, se invelesc in tifon curat si se aplica pe locul afectat. Cataplasma astfel obtinuta se tine vreme de o ora, dupa care se indeparteaza, iar portiunea tratata se lasa sa se zvante in aer liber.

Preparare
Suc - varianta I
Intr-un mixer electric se pune o mana de frunze proaspete, taiate nu foarte marunt, dupa care se adauga trei sferturi de pahar de apa. Se mixeaza vreme de 2-3 minute, apoi se lasa sa mai stea vreme de un sfert de ora, dupa care se filtreaza prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Se obtine aproximativ un pahar de suc cu o culoare verde intensa, care va fi baut intr-o singura doza, dimineata, pe stomacul gol. Pentru curele de curatare a sangelui mai puternice se beau 2 pahare de suc pe zi: dimineata si seara.
Suc - varianta II
O mana de frunze proaspete se taie foarte fin, ca zarzavatul pentru ciorbe. Se pun intr-un vas de sticla sau ceramica, se toarna deasupra un pahar de apa calduta (dar in nici un caz fierbinte), dupa care se lasa sa macereze la temperatura camerei vreme de patru ore, dupa care se filtreaza prin tifon. Se obtine ceva mai mult de un pahar de suc cu miros puternic, specific frunzelor din care a fost preparat, doza care va fi consumata pe stomacul gol, imediat dupa preparare. In cazul obtinerii prin alte metode a sucului pur din frunze, nediluat cu apa, ca in recomandarile noastre, e necesar ca dozele zilnice sa fie reduse in mod corespunzator (cel mai adesea nu se depaseste o cantitate de 100-150 ml de suc nediluat pe zi).
Plamadeala
Frunzele zarzavaturilor taiate cat mai fin se pun intr-un borcan pana se umple pe trei sferturi, dupa care se adauga deasupra vin natural (de preferinta alb), asa incat sa fie completat volumul recipientului. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreza lichidul. Se consuma cate 1-2 linguri din acest preparat, inainte de mesele principale. In cazul in care nu este tolerat alcoolul, remediile din zarzavaturi se vor administra sub forma de suc.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Nu exista.
Leustean

duminică, 11 septembrie 2011

Ceaiurile parintelui Neamtu – leacuri sfinte


Călugărul vindecător Mihai Neamţu ne-a lăsat moştenire zeci de reţete de ceaiuri cu care el a tămăduit, în timpul vieţii, peste un milion de români
Toţi îl ştiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un călugăr de prin părţile Ardealului de Nord, hărăzit de Dumnezeu cu puteri vindecătoare. A salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe lîngă aceste ceaiuri de viaţă lungă, călugărul tămăduia suferinţa insuflînd credinţă. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns să se bucure de viaţă. Unchiul Mihai nu mai e în lumea pămîntească, dar ne-a lăsat reţetele lui miraculoase. Ingredientele sînt acestea: plante şi rugăciune. Aşa a reuşit el să vindece peste un milion de români.
O viaţă pentru cei suferinzi
Călugarul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnîndu-i la rugăciune. Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugărul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi. Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa pînă tîrziu în noapte, astfel încît Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masă pe zi. Chiar extenuat, continua să primească bolnav după bolnav. Nu se plîngea niciodată de nimic, ca şi cum el n-ar fi avut niciun necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viaţă la Prilog. La înmormîntare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat şi pe care i-a vindecat trupeşte şi sufleteşte. Aceşti credincioşi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserică în grădina casei sale, sfinţită în 1997. Încă din timpul vieţii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru căutători de adevăr şi sănătate.
Minuni cu plante şi rugăciuni
Orice boală poate fi vindecată, cu excepţia bolilor aflate în ultimul stadiu. Aceasta era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducătoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. În plus, îndemna la rugăciune. În modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o părticică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el. Îi cunoştea bine pe toţi care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boală, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de cîteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămîie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mîncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.
Cele două ceaiuri de bază
Iată un ceai care este recomandat şi persoanelor sănătoase. Va revigora organismul şi va amelora toate suferinţele. Nu are nicio contraindicaţ ie. Se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-şoricelului, frunze de corn, frunze şi fructe de măr pădureţ, frunze de nuc, flori şi fructe de păducel, de porumbar, frunze de stejar, tătăneasă, flori de trifoi roşu, troscoţel şi urzică. Se pun într-un săculeţ de pînză subţire, deasă. Se fierb două minute în 4 litri de apă. Ceaiul se toarnă într-un cazan peste care se pun încă 8 litri de apă rece. Se stă cu mîinile şi picioarele în baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. În timpul băii se transpiră mult. Este preferabil să se facă seara înainte de culcare, produce somn profund. Plantele din săculeţ se pot folosi timp de 5 zile, după care se aruncă. Frunze de alun, cicoare, măceş, mentă, mur, muşeţel, mesteacăn, coada-şoricelului, pătrunjel, stejar şi trifoi roşu, cîte trei linguri, se pun în săculeţ. Se fierb două minute în 4-5 litri de apă. Se face gargară pentru afecţiuni ale gîtului, dinţilor şi ale corzilor vocale. Se fac băi de şezut într-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi şi dereglări menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majorităţii afecţiunilor.
Ceaiul care „taie“ boala
Cele două ceaiuri de mai sus se folosesc în aproape orice suferinţă. În plus, călugărul recomandă şi tratamente ajutătoare. Contra căderii părului, se iau cîte trei linguri din fiecare plantă: cimbrişor de cîmp, coada-şoricelului, flori de trifoi sălbatic, salcie galbenă, salcie roşie, sunătoare, porumbar, urzică vie, alun, păducel, mur şi nuc. Amestecul se fierbe un minut în doi litri de apă. În fiecare seară se fac băi la cap. Nu se şterge părul, ci se înfăşoară capul cu un material din lînă de culoare albă (o căciulă) şi se ţine pînă a doua zi dimineaţa. Un alt ceai care „taie“ boala, acţionînd în sensul vindecării: se ia cîte o lingură rasă din: albăstrele, cătină, cicoare, ciuboţica-cucului, pătrunjel, patlagină, salcie, porumb, plop, lumînărică, soc, vişin, vîsc, trei-fraţi-pătaţi, troscoţel, urzică moartă. Se pun în 1,5-2 litri de apă care fierbe. Se lasă ap roxi mativ două minute la fiert, după care se stinge focul. După ce se răceşte, se strecoară şi se poate bea. În timpul tratamentului nu se bea apă. Nu se ia mai mult de şase zile la rînd. Ceai contra diareei: chimion, corn, grîu, iarbă mare, măceş, păducel, urzică vie, urzică moartă, dud, fasole, mesteacăn, răchitan, vîsc, volbură.
Ca să arăţi la 80 de ani ca la 50
Cu acest ceai, vom obţine o stare de linişte sufletească şi mai multă putere de muncă. Procesul de îmbătrînire este mult încetinit. Unchiul Mihai spunea că acest ceai băut permanent ajută persoana respectivă să ajungă la vîrsta de 80 de ani şi să arate ca la 50. Trebuie băut 21-22 zile pe lună. Gustul e bun, iar în caz de îndulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul conţine cătină, ciuboţioca-cucului, coada-calului, coada-şoricelului, cimbrişor, cireş, cruşin, dud, levănţică, muşeţel, măceş, mentă, mesteacăn, păducel. Se pune cîte o lingură în 2 litri de apă aflată la fiert. Se beau, din 30 în 30 de minute, cîte 50 mililitri sau se bea o ceaşcă de 250 de mililitri înainte şi una după masa de dimineaţă, de prînz şi de seară. O altă combinaţie cu acelaşi efect: păpădie, pătlagină, pătrunjel, pir, porumb, vîsc, volbură, traista-ciobanului, troscoţel, urzică moartă, vîsc, volbură, trifoi.
„Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi
Pentru probleme de canal urinar şi blocaj urinar, călugărul recomandă ceai concentrat de carpen, mesteacăn, vîsc, scai vînăt, îndulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrală dureroasă, se amestecă spumă de lapte fiert cu coada-şoricelului, muşeţel şi pătrunjel şi se fierb în apă. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat şi fiere: se ia cîte un bob de răşină de brad şi clei de cais, cireş, piersici, vişin, prun. Se pun pe o plită încinsă sau pe jar. Se pune o pîlnie de metal peste conţinut, cu ţeava în sus. Se trage o gură de fum plină şi se înghite. Bolnavul va tuşi de patru ori la rînd. Se iau patru guri de fum înainte de mîncare cu o oră, dimineaţa. După o jumătate de oră, se ia o linguriţă de ulei de măsline, apoi 100 ml de bere proaspătă şi 100 ml de apă cît mai sulfuroasă. După o jumătate de oră se poate mînca.
Un copac vindecă de cancer
Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacăn care să aibă scoarţă sănătoasă. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie să aibă lungimea de 2 m. La înălţimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie să aibă circumferinţa egală cu circumferinţa capului bolnavului. Pentru a se păstra bine pe durata tratamentului, partea inferioară a trunchiului se pune în apă. Se decojeşte lemnul, inelar, în formă de dreptunghiuri cît palma bolnavului. Se iau bucăţile de coajă şi se mărunţesc. Se pun la fiert 3 litri de apă. Se pun 7 linguri de grîu şi se fierb încet pînă ce grîul devine comestibil, adică plesneşte. Se adaugă coaja de mesteacăn mărunţită şi se mai fierbe încă două minute împreună cu grîul. Ceaiul se bea. La indicaţiile călugărului Mihai, la tratament se adaugă şi un trunchi de răchită care se alege şi se pregăteşte la fel.
Elixirul primăverii
Dacă tratamentul naturist al Unchiului Mihai e într-adevăr o soluţie pentru tratarea cancerului şi nu doar un simplu leac băbesc, numai timpul o va dovedi. Până atunci, reţeta lui e transmisă din gură în gură, mai ales prin intermediul credincioşilor greco-catolici, de la cei însănătoşiţi spre cei aflaţi în suferinţă. Vestea despre calităţile curative ale “sucului” de mesteacăn a ajuns la urechile a zeci de orădeni atinşi de diverse boli, care în fiecare primăvară, seară de seară, se adună la intersecţia străzii Moldovei cu Transilvaniei, dar şi în alte cartiere, şi îi aşteaptă pe cei ce recoltează seva de mesteacăn şi o distribuie apoi în flacoane de plastic. Alţii merg ei înşişi în pădure, cele mai căutate fiind mestecănişurile de la Pădurea Neagră şi Calea Mare, locuri mai puţin afectate de poluare. În lumea medicală însă, acest lichid e considerat doar un tonifiant, foarte bun pentru detoxifierea corpului. Cât despre efectele lui miraculoase în tratarea cancerului,oncologii raman sceptici.
Tehnica de recoltare
Cum se recolteaza seva de mesteacan
Seva de mesteacăn se recoltează doar cât timp afară e o temperatură cuprinsă între 0 şi 15 grade Celsius. Metoda e simplă, dar are câteva “trucuri” esenţiale. Mestecenii sănătoşi se crestează uşor, până sub coajă, în forma literei V. La baza V-ului se fixează o mică pâlnie, care nu trebuie să fie din metal. În caz contrar, seva îşi pierde calităţile curative. Sub pâlnie se leagă cu sârmă un vas emailat, o sticlă sau un flacon de plastic curat. Într-o zi, dintr-un mesteacăn se pot obţine chiar şi zece litri de sevă. Arborele nu trebuie rănit, nici găurit, nici tăiat. E de ajuns o simplă crestătură subţire pe coajă.
Comprese de oblojit rănile
Pentru oprirea hemoragiei: se macină o lingură de cafea naturală prăjită, una de seminţe de chimion, alta de scorţişoară, alta de zahăr şi un vîrf de lingură de cuişoare. Se adaugă trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cîte o linguriţă la fiecare oră, după care se beau 100-200 ml lapte fiert şi răcit. Pentru cicatrizarea rănilor, se fierbe un litru de lapte în vas emailat. După ce se răceşte se toarnă în alt vas curat. Fierberea se repetă de cinci ori. Se curăţă un cartof roşu cu pieliţă groasă şi se taie cît se poate de mărunt cu un cuţit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce în lapte cînd fierbe a 5-a oară şi se amestecă pînă se face pastă. Se pune pe orice fel de rană, un cm grosime şi se leagă cu un tifon alb, sterilizat. Se păstrează legătura două zile şi două nopţi. În caz de puroi cu febră, călugărul Mihai recomandă comprese aşezate mai joc de locul care supurează. Se folosesc 4 bucăţi de pînză albă subţire şi deasă, îmbibate în lapte fiert, ţuică de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin şi vin roşu. Peste ele se aplică un strat subţire de frunză de sfeclă de zahăr sau o felie subţire de sfeclă tăiată în lung. În loc de sfeclă de zahăr se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresă, cea cu lapte trebuie să fie pusă pe piele, a doua peste prima, şi tot aşa, pînă la cea cu vin roşu.
Contra reumatismului şi prostatei
Pentru prostată, se ia un fier magnetizat, încălzit şi învelit într-o cîrpă cu vin şi se pune pe băşică. De cîte ori se încălzeşte fierul, se schimbă poziţia corpului. În timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apă, ci doar ceaiuri din ametec de pătlagină, scai vînăt, troscoţel, grîu, gălbenele, vîsc, volbură, cătină, pătrunjel, muşeţel, cruşin, fasole, traista-ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrişor, busuioc, mentă, mesteacăn şi măceş e bun pentru cei care vor să se îngraşe. Pentru slăbire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gîştei şi păpădie. Se bea o ceaşcă înainte de fiecare masă. Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă (gălbenele, mesteacăn, carpen, cimbrişor, coada-şoricelului, coada calului, cireş, dud, măr pădureţ, mur şi mentă) şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă ap roxi mativ două minute la fiert. După răcire, se strecoară şi se poate bea.
Leacuri pentru tensiune şi probleme de vedere
Pentru anemie, se mănîncă în fiecare zi la fiecare masă un ou proaspăt cu coaja cît mai roşiatică şi o bucată de carne de vînat de mărimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc. Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macină şi se amestecă cu apă. Se formează un fel de pastă. Se bea o linguriţă la fiecare 4 ore. Pentru deficienţe de vedere, să se privească lumina soarelui în apa curgătoare la răsărit şi la asfinţit. Se poate şi într-un lighean. În caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din următorul amestec: flori de coada-şoricelului, coada-calului, coada-racului, mărul-lupului, urzică moartă, urzică vie, lăcrămioare, măr pădureţ, trifoi cu flori roşii, cătină, mesteacăn. Pentru boli genitale, se bea şi se fac spălături cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-şoricelului, iarbă mare, păpădie, pătlagină, osul-iepurelui, pătrunjel de cîmp, tătăneasă.
Ceaiuri şi frecţii pentru sănătatea minţii
Ceai pentru temători, pentru cei ce n-au încredere, n-au curaj şi sînt neliniştiţi: trifoi roşu, ştir de apă, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apă. Se ia din fiecare plantă cîte o jumătate de lingură şi se pune în apă. Se fierb două minute. Se masează, de la umăr, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte şi pe deasupra ochilor. Se începe o dată din stînga şi apoi din dreapta. Ceai pentru memorie: soc, muşeţel, pătrunjel, cimbrişor, albăstrele, flori de narcise. Se ia cîte o lingură din fiecare plantă şi se pun într-un litru de apă care fierbe. Ceaiul se toarnă în spirt sanitar şi se face frecţie. Nu se bea. Frecţia se face circular în partea de jos, sub buric şi la organele sexuale. Călugărul mai recomandă, pentru cei cu boli psihice ca, în fiecare an, în luna martie, să se bea sevă de mesteacan şi de carpen.
Pentru inimă şi plămîni
• Ceai pentru boli de inimă: păducel, troscoţel, trifoi cu foi roşii, trifoi cu foi albe, măcriş domnesc, nalbă mare, nalbă mică, talpa-gîştii, mesteacăn, cimbrişor de cîmp, mentă, măcriş de pădure, cicoare, muşeţel. Ceai pentru boli de plămîni: fenicul, muşeţel, alun, păr pădureţ, scai vînăt, anason, ovăz, salvie, păr de livadă, arnică, chimion, păducel, potbal, tătăneasă. Contra tusei convulsive: crenguţă de păr, ovăz, soc, frunze de alun, urzică moartă, scai vînăt. Se pune la fiert un litru de apă. Se ia o lingură rasă din fiecare plantă şi se pun toate deodată în apa care fierbe. Se lasă ap roxi mativ două minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceaşcă înainte de fiecare masă.
„Fiţi buni şi faceţi bine!“
• Pe lîngă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai ne-a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună. „Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sînt principiile de bază ale filosofiei lui. „Certăreţii au faţa urîtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sînt gata să ierte oricînd şi orice greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămîne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. Încercaţi să urmăriţi şi voi cînd faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi faceţi binele. Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei. Dacă sînteţi toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi. Cînd ne certăm cu cineva, sîntem nervoşi, nu mai putem mînca, nu ne putem odihni, împrăştiem agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa călugărului înţelept. Cît priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea: „Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa cu care este spusă rugăciunea“.
„Cele 24 de cuvinte care nu trebuiesc rostite“
Părintele ne îndeamnă să nu mai folosim deloc anumite cuvinte şi expresii, eventual să le înlocuim cu altele, pozitive, aducătoare de dumnezeire:
1. Sudalma
2. Blestemul
3. Dracul
4. Răul
5. De ce ai făcut?
6. Nu a trebuit să faci!
7. Nu ai făcut bine
8. Nu ştiu
9. Nu pot
10. Nu reuşesc
11. Baiul
12. Greul
13. Necazul
14. Nu merg
15. Nu fac
16. Nu vreau
17. Nu văd
18. Nu aud
19. Nu găsesc
20. Nu înţeleg
21. Am uitat
22. Am pierdut
23. Am spart
24. Am stricat
Ca să se şteargă efectul pronunţării acestor cuvinte, să se rostească următoarea rugăciune:
„O, Fecioară Maria, concepută fără de prihană strămoşească, roagă-Te pentru noi, care alergăm la Tine, şi pentru cei ce nu aleargă. Amin.“
Medicul teolog
Partenie Lămurean nu este însă singurul ucenic al celebrului călugăr de la Prilog care crede în puterea vindecătoare a sevei de mesteacăn. Ovidiu Prada e de profesie medic generalist. După ce a văzut rezultatele la care Unchiul Mihai a ajuns cu ajutorul sevei de mesteacăn, s-a lăsat de medicină. A făcut Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Oradea şi s-a apucat să trateze bolnavi de cancer.
“Seva de mesteacăn, chiar dacă se bea doar zece zile pe an, opreşte boala. E singura licoare care provoacă regenerarea celulelor”, zice cu convingere Ovidiu. Fire credincioasă, el spune că tratamentul are efect doar dacă suferindul ţine un program spiritual foarte intens. “Mesteacănul a fost creat de Dumnezeu pentru vindecarea cancerului. Din nefericire, a rămas singurul remediu cert. După catastrofa de la Cernobîl, care este un moment crucial în sănătatea Terrei, mesteacănul a ajuns unicul medicament care poate lupta cu boala nemiloasă”, crede terapeutul.
A tratat în acest fel mai multe persoane. Cel mai relevant caz, zice Ovidiu, e al lui Ion Ardelean, un bihorean diagnosticat cu cancer la coloană. În ciuda pesimismului oncologilor care l-au externat din spital şi l-au trimis acasă, Prada susţine că l-a vindecat pe bătrânul de 69 de ani, care după terapia cu sevă de mesteacăn a putut să se ridice din pat şi chiar să mai lucreze prin grădină.

PS: Eu am cumpărat cartea părintelui Mihai de la Alba Iulia încă de la apariţia ei, pe vremea când organizam pelerinaje în cadrul Fundaţiei.
Am folosit reţetele pentru mine şi cei din familia mea, dar le-am recomandat şi altor persoane suferinde.
Fac într-adevăr miracole.

vineri, 9 septembrie 2011

Sunătoare, pentru un ficat sănătos


Dr. Ovidiu Chiş, expert în medicina tradiţională indiană, ne dezvăluie astăzi câteva dintre secretele plantelor medicinale.

Terapia cu plante reprezintă partea cea mai importantă a tratamentului naturist. Plantele transferă organismului atât substanţele, cât şi informaţia necesară vindecării. Reţeta trebuie adaptată în funcţie de tipul constituţional al pacientului şi boala sa.
Substanţele naturale din plante sunt asimilate exact în doza de care avem nevoie. Organismul îşi extrage doza necesară şi nu se produce o supraîncărcare, ca în cazul medicamentelor de sinteză.
Pentru a şti ce plantă este eficientă într-o anumită afecţiune trebuie să înţelegem cauza profundă a bolii şi să cunoaştem stările sufleteşti generate de plante.
Cunoscând stările psiho-emoţionale asociate plantelor, putem să administrăm oricând remediul cel mai eficient, care acţionează asupra cauzelor profunde ale bolii. Practicienii ayurvedici au reuşit să-şi dezvolte capacităţile de percepţie până la un asemenea grad, încât pentru omul de ştiinţă modern, acestea par capacităţi paranormale.
Obiectivele urmărite de tratamentul cu plante pot fi următoarele: vindecarea bolilor prin dezintoxicare, eliminarea infecţiilor, regenerarea şi îmbunătăţirea funcţiilor diferitelor organe ale corpului, uşurarea digestiei, îndepărtarea unor simptome (febră, hemoragie, dureri, gaze, diaree). Plantele pot avea, de asemenea, efecte diuretice, laxative, expectorante sau de liniştire.
Iată o reţetă eficientă pentru afecţiunile hepatice:
Ingrediente: sunătoare (flori), coada şoricelului (flori), armurariu (seminţe), anghinare (flori), rostopască (frunze, flori).
Măcinaţi fin plantele cu o râşniţă de cafea şi luaţi câte un gram de pulbere (o linguriţă rasă) de patru ori pe zi, cu 30 de minute înainte de masă. Ţineţi plantele sub limbă timp de 15 minute, după care înghiţiţi-le cu puţină apă sau miere.
Este preferabilă administrarea la ore fixe, de patru ori pe zi: la trezire, la amiază, la apusul soarelui şi înainte de culcare.
Frunzele de urzică ne curăţă plămânii
În tratamentul bolilor grave, folosiţi numai macerate la rece şi pulbere de plante medicinale, administrate sublingual. Iată cele mai eficiente plante împotriva bolilor grave:
-Afecţiuni cardio-vasculare: păducel (flori, fructe), cătină (fructe), vâsc (frunze), coada calului (partea aeriană), valeriană (rădăcină), lavandă (flori).
- Afecţiuni digestive: urzică (rădăcină, frunze), creson (frunze), pelin (frunze, flori), tătăneasă (rădăcină), cimbrişor (flori), rostopască (frunze, flori).
- Afecţiuni pulmonare: trifoi roşu (frunze, flori), urzică (rădăcină, frunze), obligeană (rădăcină).
- Afecţiuni ale pielii: tătăneasă (rădăcină), gălbenele (flori), năpraznic (frunze, flori).

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Postări populare