Florile vindecatoare ale verii - macul de camp

In flora spontana, macul poate fi vazut pe pajisti, parloage, fanete, in culturile de cereale, pe marginea drumurilor. In scop medicinal, se folosesc petalele de flori care se culeg in iunie, iulie, dupa deschiderea completa a florii. Petalele se usuca in strat subtire, din zece kg de petale proaspete se obtine un kg de petale uscate.

Petalele de mac de camp au proprietati vindecatoare, antibronsice si antitusive si pentru ceai se folosesc in cantitati foarte mici.

Ceaiul din flori de mac se prepara dintr-o lingurita rasa de petale uscate peste care se toarna 200 ml de apa clocotita. Se lasa la infuzat zece minute, apoi se filtreaza. Se bea numai o cana de ceai pe zi in caz de bronsita acuta, gripa, laringita, angina pectorala. Ceaiul este revigorant si are actiune eficienta impotriva contractiilor si spasmelor.

Semintele de mac sunt deja recunoscute pentru puterea lor sedativa, antiinflamatoare si calmanta. Aceleasi proprietati le au si petalele numai ca intr-o mai mica masura, de asta se si cere multa precautie. Macul vindeca raguseala atat la copii, cat si la adulti si racelile cauzate, mai ales, de aerul conditionat.

Siropul din petale de flori de mac este un remediu excelent pentru raceala si impotriva anxietatii si nervozitatii, dar nu se recomanda femeilor insarcinate, celor care alapteaza si nici copiilor sub trei ani. Se poate prepara extrem de simplu in casa, numai asa stiind fiecare ce a pregatit si cu ce se trateaza, la nevoie.

Intr-un litru de apa clocotita se pun o suta de grame de petale uscate si se lasa la macerat sase ore. Dupa aceasta perioada, se filtreaza si in lichidul ramas se adauga un kg si opt sute de grame de zahar si se lasa la fiert pana se dizolva tot zaharul. Cand este rece se pune in sticle mici, de culoare inchisa, se astupa si se pastreaza la rece. La nevoie, adultii pot lua pana la zece lingurite de sirop pe zi si copiii una, trei lingurite pe zi.

Maci
Simina Rentea

Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins.
Picăturile sângerii în plutirea lor prin văzduh
se impregnează cu dorul soarelui la asfinţit,
cu valurile calde ale vântului cu aromă de vară,
cu sunet ritmat de flamengo, printre spice verzi.

Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins
şi atunci plouă peste câmpuri cu maci delicaţi,
ce-şi leagănă capetele înroşite de alergare fără aripi
prin aerul uimit de intensa şi trecătoarea lor apariţie;
ce contrast plin de atracţie între verde şi roşu!

Uneori albastrul cerului lăcrimează în roşu aprins
şi umple pământul de frumuseţea înflăcărată a macilor!