duminică, 25 noiembrie 2012

Pătrunjelul



Il stim atat de bine ca aliment, incat ideea ca ar putea fi si medicament ni se pare mai mult o figura de stil. Ba fiert in supe, ba tocat in salate, s-a banalizat prea tare, ca sa-l mai poti privi cu respect. Si totusi, va trebui sa reconsideram patrunjelul, acordandu-i importanta pe care o merita. Putine medicamente din lume se pot compara ca eficienta cu aceasta leguma, care, corect preparata si administrata, are o actiune terapeutica extrem de intensa. Atat de intensa, incat laboratoarele unor universitati si firme farmaceutice prestigioase din lume l-au luat in studiu pentru a-i afla tainele. Iar ceea ce s-a descoperit despre el merita toata atentia. De aceea, il vom scoate din supa si-l vom pune acolo unde-i e locul: intre miracolele naturii, care cresc pana si in gradina cu zarzavat.



Ce folosim de la patrunjel?
Totul! Radacina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al ficatului si antiviral. Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi si la ficat. Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza puternic glandele sexuale si au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat alcoolismul. Iata, in continuare, cateva preparate din patrunjel. Sucul de frunze

Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de patrunjel este un puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi, cate 4-6 linguri de suc de frunze de patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov. Sucul de radacina

In functie de mijloacele avute la dispozitie, se poate prepara in doua moduri:
Varianta I - cu storcatorul centrifugal: Este cea mai simpla metoda si presupune sa avem un storcator de fructe centrifugal (cum se gasesc in comert). Radacinile de patrunjel se spala bine, eventual frecandu-le cu o perie aspra, dar fara a le razui cu cutitul, intrucat astfel s-ar pierde anumite vitamine si enzime pretioase continute de coaja subtire de la suprafata. Dupa spalare, se taie bucati, apoi se pun in centrifuga (nu se tin inainte in apa sau la frigider). Sucul care rezulta se consuma imediat sau se pune intr-o sticla cu dop si se lasa la racoare. Se bea in maximum 30 de minute de la preparare, diluat in proportia de 1:3 in suc de morcov.
Varianta II - prin tocare urmata de filtrare manuala: Radacinile de patrunjel se spala si se taie marunt, dupa care se trec prin masina manuala de tocat carne. Pasta astfel obtinuta se filtreaza printr-un tifon pus in doua, asa incat sucul obtinut in final sa fie cat mai limpede. Sucul se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseste in scopuri culinare sau se arunca. Administrarea se face, de asemenea, la scurta vreme (maximum 30 de minute) dupa obtinerea sucului. Pulberea

Se obtine din seminte de patrunjel, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin sfaramarea in piua (urmata de cernere prin sita pentru faina alba). Dupa macinare, pulberea se pastreaza la frigider intr-un borcan bine inchis, pentru a nu se evapora uleiurile volatile. Se administreaza jumatate de lingurita rasa, de 2-3 ori pe zi.

Cataplasma

Radacina de patrunjel se da prin razatoarea fina si apoi se inveleste intr-un tifon. Se aplica pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, dupa care se indeparteaza si se lasa pielea sa se usuce la aer. De regula, aplicatiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile. Boli care se vindeca prin tratamentul intern cu patrunjel  Hepatita virala - studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel, cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.
 Alcoolism - intr-un litru de apa se pun patru radacini de patrunjel, coaja de la o lamaie si coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec pana scade la jumatate, se ia de pe foc si se adauga doua linguri de seminte de patrunjel. Se lasa acoperit sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se pastreaza la frigider si se ia de patru ori pe zi cate o lingura din acest preparat, pana la epuizarea intregii cantitati. Acest remediu reduce nevoia de alcool, inlatura unele sechele hepatice si nervoase ale alcoolismului, dand chiar o intoleranta la acest drog. Ca paleativ contra intoxicatiei alcoolice acute (betiei) si a urmarilor ei, se consuma mari cantitati de patrunjel frunze, care se mesteca bine, inainte de inghitire.
 Celulita, acumulare de apa in tesuturi - se face o cura de suc de radacina de patrunjel, minimum trei saptamani, timp in care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un masaj energic pe zonele afectate cu suc de patrunjel proaspat.
 Litiaza renala si biliara - se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc de morcovi.
 Anorexie - cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot manca din cauza starilor de greata persistente.
 Halena - patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.
 Infectii recidivante, imunitate slabita - in medicina araba, patrunjelul verde taiat fin, amestecat cu suc de lamaie, ulei de masline si putin usturoi (eventual cateva felii de rosii), este folosit ca salata ce se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente facute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.
 Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.
 Sterilitate masculina, impotenta - se face un tratament de 40 de zile, timp in care se administreaza, de patru ori pe zi, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de patrunjel, inainte de masa. Pentru efecte rapide, se ia o doza unica din urmatorul preparat: doua lingurite de pulbere de patrunjel si un varf de cutit de piper negru se amesteca bine pana cand se omogenizeaza. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelasi tratament este extrem de eficient contra frigiditatii.

Tratamentul extern cu patrunjel
 Hernie - o suta de grame de radacini de patrunjel se fierb vreme de 15 minute intr-o jumatate de litru de bors. Se scot apoi radacinile, se zdrobesc, se pun intr-un tifon si se aplica sub forma de cataplasma pe zona afectata. Zeama rezultata in urma fierberii patrunjelului in bors se bea pe parcursul unei zile.
 Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor - se aplica o compresa cu suc de frunze de patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative.
 Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) - se pune pe locul afectat o cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel, fierte cateva minute in apa. Aplicatia dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete, nefierte, ajuta la oprirea lactatiei.
 Nevralgie - se combina sucul de radacina de patrunjel in proportie egala cu alcool de 70 de grade. Se inmoaie degetul aratator in acest preparat si se ung traseele nervoase afectate, precum si gingiile.
Precautii:  Sucul de patrunjel (radacina sau frunze) are o actiune terapeutica atat de intensa, incat nu se foloseste niciodata nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se combina foarte bine.  In doze mai mari de 200 ml la adulti si de 60 de ml la copii, sucul de patrunjel poate da reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasa, anumite deranjamente digestive.  O doza mai mare de 8 grame de seminte produce vertij, spasme, deranjamente digestive puternice. Contraindicatii
Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele (cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat.
Patrunjelul si pofta de mancare

Cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea, acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor grav bolnavi, care nu pot manca din cauza starilor de voma persistente. Patrunjelul si bolile hepatice

Studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel (obtinut prin centrifugare), cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa. Patrunjelul si respiratia

Patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice. Patrunjelul si infectiile

In medicina araba, patrunjelul verde taiat fin si amestecat cu suc de lamaie si putina ceapa (eventual cateva felii de rosii) este folosit ca salata, care se administreaza celor care au boli infectioase recidivante. Studii recente facute la o universitate din Turcia au pus in evidenta ca acest remediu activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus, combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite. Preventiv, mancati si dvs. dimineata, la micul dejun, paine unsa cu putin ulei de dovleac sau masline, presarata din abundenta cu patrunjel tocat. Daca va permite stomacul, adaugati si un catel de usturoi ras.

Patrunjelul contra cancerului

Salatele cu mult patrunjel si sucul de patrunjel sunt excelenti adjuvanti in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar sustinand organismul sa lupte cu boala, ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

(Sursa: terapii naturiste)

miercuri, 21 noiembrie 2012

MODURI SIMPLE SI... PLACUTE, PENTRU A LUPTA CU RACEALA


De ce sa dam fuga la medic pentru orice raceala, cand o putem trata si singuri, acasa, intr-un mod mult mai placut si mai putin invaziv? Iata cateva variante:

Mere coapte
Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute in cuptorul dinainte incalzit la 180 grade Celsius. Indata ce s-au racit, mancati-le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant..

Tratament cu cartofi
Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri. Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un pachetel alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.

Rondele de ceapa
Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra.

Aburii si sanatatea
Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

Cafea cu aroma de cuisoare
Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza si potolesc durerea. Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-le o data cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare
Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui.. Tineti picioarele intr-un lighean cu apa calda la 35C. Din trei in trei minute, adaugati apa fierbinte, pana cand temperatura din lighean atinge 40 grade Celsius. Daca nu aveti febra mai mare de 38,5 grade Celsius, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca 38 grade Celsius. Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti probleme de circulatie.

Piper fiert contra temperaturii
Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata zilei, luand cate o lingura.
Zahar cu lamaie Bun contra tusei iritative: stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica de zahar si sugeti-o. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si activeaza secretia de saliva.

Supa tamaduitoare
Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza si se baga la loc in supa.

Bautura de soc
Scurteaza viroza: extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente esentiale pentru sistemul imunitar. Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.

Nu uitati ghimbirul
Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri
Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita. Sau inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o cu un prosop uscat.

Hartia cu otet
Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in jos. Ramaneti in repaos 20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop cald.

Gargara cu suc de aloe
Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa aiba efect laxativ.

Sfecla si hreanul - la mare pret
Elibereaza sinusurile infundate: beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi 20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase. Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.

Infuzie de patlagina
Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune antibacteriana si dilata bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se infuzeaza 10 minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.

Nu chiar asa fierbinte
Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.

<<<<<>>>>>

marți, 20 noiembrie 2012

MARE GRIJĂ! OTRAVĂ la 7 lei/kg pe rafturi. BOMBA vine tocmai din BRAZILIA


România a devenit în ultimul timp piaţa ideală de desfacere pentru organele de pasăre refuzate în afară. Preţurile sunt mici, dar te pasc toxiinfecţiile şi bolile cronice


Când tocmai credeam că am scăpat de pulpele americane congelate, alte două produse de import fac „ravagii” printre românii cu bani puţini şi bugete diminuate de criză: ficăţeii şi pipotele congelate, la preţuri de nimic: variază între 6-7 lei/kg la ficăţei şi 10 lei/ kg la pipote. Adăugând termenele mari de valabilitate, „chilipirurile” nu au cum să lase consumatorii indiferenţi.



Pe piaţa românească, oferta de produse congelate s-a îmbogăţit în ultima vreme cu tone de ficăţei, pipote, pulpe de pasăre şi pui congelaţi aduse din Brazilia, Argentina, Spania. În Brazilia, puii sunt crescuţi în sistem intensiv şi hrăniţi de multe ori cu făinuri proteice („mortăciuni”). Pe multe pieţe din afară nu mai există de mult timp cerere pentru astfel de produse. Aşa că...ajung în România.
Topul "mizeriilor" din mezeluri: piele, oase şi tendoane

Surprizele din galantar

În spatele preţurilor modeste este însă un adevărat pericol alimentar. Nutriţioniştii atrag atenţia consumatorilor asupra riscurilor. Calitatea mărfii lasă de dorit, iar despre termenele de valabilitate, care merg şi până la doi ani, experţii în alimentaţie susţin că sunt de-a dreptul exagerate, chiar şi în cazul produselor congelate. Condiţiile de păstrare, care impun menţinerea unei temperaturi de minus 18 grade Celsius sunt greu de respectat: să ne gândim numai la distanţa imensă pe care o au de parcurs containerele peste Ocean şi apoi pe continent, pentru a ajunge la destinatar.

Preţul unei caserole de jumătate de kilogram de ficat congelat este de numai 3 lei
Crenvurştii cresc riscul de cancer al intestinelor

Ce boli pot să apară

Potrivit medicilor, nerespectarea condiţiilor de păstrare a produselor poate avea ca efect apariţia unor toxiinfecţii alimentare severe cu consecinţe grave asupra organismului. Pe termen lung, se poate ajunge însă la afecţiuni mult mai grave. „Indiferent de provenienţă, produsele congelate au un regim special, pentru că din momentul congelării şi până ajung pe masa consumatorului, lanţul frigorific trebuie să fie continuu, nu trebuie să sufere niciun ciclu decongelare-recongelare. Ceea ce este foarte greu de respectat în magazinele româneşti, unde ba se mai întrerupe curentul, ba temperatura nu este cea prescrisă. Aţi luat vreodată temperatura la raft? Puteţi avea surprize”, spune prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie.

Acesta avertizează că în cazul în care produsul este decongelat, îi scade calitatea nutriţională, dar şi cea microbiologică. Urmarea: creşte riscul de îmbolnăvire, mai ales în cazul copiilor şi persoanelor cu imunitate scăzută.
Şoc : producătorii ne îndoapă cu ŞORICI. Adevărul despre emulsia din piele, cea mai oribilă invenţie a industriei cărnii

Organele, mai ales ficăţeii, au un risc mai mare de contaminare cu bacterii în timpul eviscerării (cele mai frecvente sunt Helicobacter Pylori, Campilobacter şi Salmonella). Nici măcar prepararea produselor la temperaturi foarte ridicate nu poate distruge definitiv aceste microorganisme. „Mai mult, în momentul în care încălzim foarte mult carnea, pe lângă faptul că scade mult calitatea nutriţională, se secretă nişte compuşi care pot provoca alergii severe, până la şoc anafilactic”, mai spune specialistul în nutriţie.

Consumul de carne păstrată în condiţii improprii creşte riscul de boli cronice (printre care cele mai frecvente sunt bolile de inimă şi cancerul), precum şi rata morbidităţii şi a mortalităţii.

Cine poartă vina?

Autorităţile sanitar-veterinare susţin că producătorul este responsabil de siguranţa produsului, indiferent de unde vine acesta. După aceea, importatorul trebuie să facă şi el analizele produselor, după care urmează „filtrul” care se face de către marile reţele de magazine la aprovizionare, susţine Constantin Lupescu, director în cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Aceasta nu înseamnă încă că nu se întâmplă să apară şi nereguli în urma controalelor efectuate de instituţia pe care o reprezintă. În general, este vorba de expirarea termenelor de valabilitate sau de termene care nu se văd bine. Magazinele sunt amendate cu sume de până la 10.000 euro.
DEZVĂLUIRI EVZ: TOPUL BOMBELOR ALIMENTARE. Cele mai periculoase 10 produse contrafăcute care ajung pe mesele noastre

Prepararea produselor la temperaturi foarte ridicate nu poate distruge definitiv microorganismele

2 ani este termenul maxim de valabilitate al organelor de pasăre congelate, conform producătorilor

"Condiţiile de păstrare, care impun menţinerea unei temperaturi de minus 18 grade Celsius sunt greu de respectat. Aşadar pericolul de îmbolnăvire este mare.” PROF. DR. GHEORGHE MENCINICOPSCHI, specialist în alimentaţie

Înscrisurile de pe pungile cu produse congelate trimit spre origini exotice

Traseul până la raft

Parcursul produselor congelate de la producător la consumatorul final este alambicat şi, de multe ori, la limita dintre lege şi infracţiune, spun jucători de pe piaţă cu referire directă la preţurile la raft. Dincolo de calitatea îndoielnică, evaziunea este un alt motiv pentru care produsele ajunse la raft au preţuri scăzute. La preţuri aşa de mici, te gândeşti că „asemenea lucruri nu sunt legale”, spune Achim Irimescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii.
Bombe alimentare, episodul al II-lea: ciocolata

Acesta recunoaşte că sunt probleme la verificarea documentelor, mai ales la marfa care vine din Turcia prin Bulgaria. Dacă se întâmplă la fructe, de ce n-ar fi valabil şi la produsele congelate. Ar fi încă un domeniu care scapă neimpozitat de stat, mai ales că există un precedent: importurile de pulpe care se efectuau înainte de aderarea la UE.

Producătorii vor să scape de marfă

În ciuda preţurilor foarte mici consumul este mai degrabă sezonier. În ultima vreme, clienţii sunt interesaţi mai mult de produsele proaspete, o tendinţă care se manifestă nu doar la noi, ci peste tot în lume.

Pentru marii producători din afară, România nu este decât o piaţă mare de desfacere. Iar când rulezi volume de ordinul milioanelor de tone, cum este cazul Braziliei, nici nu mai contează anumite costuri (transport, logistică), care pe alţi producători i-ar sufoca pur şi simplu.
Cele mai nocive mărci de ciocolată din România

Orice ban în plus e bun

„Mulţi producători din afară vând ficatul pur şi simplu ca să scape de el, nu-i interesează preţul, pentru că oricum costurile se scot din pieptul de pui şi produsele procesate”, susţine Ilie Van, preşedintele Uniunii Crescătorilor de Păsări din România. Nu este cazul să ne speriem, însă, spune Van, pentru că importurile sunt mici, iar cantităţile care ajung în ţară sunt controlate.

Cel puţin teoretic, lucrurile sunt ţinute sub control. În practică însă, intervin, după cum am văzut, sincope. Preţul este mic nu doar pentru că multora nu le place consumul de organe (în special, occidentalilor), ci şi pentru că valoarea produselor congelate scade foarte mult. La congelare, ajunge în general ce nu se consumă imediat după sacrificare. Iar pentru mulţi producători, contează orice ban ce vine în plus. Consumatorul trebuie să aleagă, însă.
În ce alimente se găsesc cele mai periculoase E-uri?

Citiţi mai mult: PERICOLUL din raft: BOMBA ficăţeilor brazilieni - Consum > EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/otrava-la-7-leikg-pe-rafturi-bomba-ficateilor-brazilieni-1011903.html?fb_action_ids=298966206887787%2C298948083556266&fb_action_types=og.likes&fb_source=other_multiline&action_object_map=%7B%22298966206887787%22%3A10151068420748621%2C%22298948083556266%22%3A305174616255270%7D&action_type_map=%7B%22298966206887787%22%3A%22og.likes%22%2C%22298948083556266%22%3A%22og.likes%22%7D&action_ref_map=%5B%5D#ixzz2CkoDKqpp
EVZ.ro

duminică, 18 noiembrie 2012

Medicamentul medicamentelor: POLENUL CRUD




Nu se poate compara, ca eficienţă, cu polenul uscat. Iar ca gust, nici atât. Luat proaspăt, din stupul albinelor, este o uzină de sănătate

Tatăl polenului crud

O descoperire remarcabilă pentru apicultură, nu­triţie şi apiterapie a constituit-o polenul crud. În spatele lui se află o întâmplare care merită a fi relatată. În martie 1992, Patrice Percie du Sert, inginer agricol şi apicultor pasionat din Franţa, era într-o stare alterată de sănătate, din cauza muncii extenuante. Medicul i-a spus că nu mai poate conti­nua la fel ca până atunci. Cum albinele începuseră recoltarea polenului, atras de culorile plăcute şi proas­pete ale granulelor, s-a lăsat purtat de dorinţa de a-l gusta pentru prima oară, direct din colector. Era atât de plăcut în stare proaspătă, încât nu s-a oprit până nu a mâncat o bună cantitate, între 100 şi 200 de grame. Zilele urmă­toare, tentaţia s-a repetat, apoi a observat că se simte mai bine. După o săptămâ­nă, avea din nou vivacitatea şi optimismul obişnuite. Era totuşi nedumerit de cele petrecute şi se întreba dacă polenul fusese sursa stării sale de bine. Mirarea se datora faptului că de curând îşi încheiase cura uzuală de polen uscat, fără să fi observat o schimbare notabilă în starea sa. Spre a se convinge, a făcut o pauză de o săptămână în consumul de polen crud, observând că din nou se simte mai rău, apoi a reluat cura. A făcut acest lucru de trei ori, spre a-şi confirma observaţia, după care a început să ofere polen crud în locul celui uscat apropiaţilor săi. Îmbunătăţirile erau evidente la toţi cei care îl consumau. Patrice a înţeles că acesta era drumul său, de a cerceta şi promova polenul crud. I s-a dedicat, ajungând să coordoneze un întreg laborator de studii în domeniu. Astăzi, obişnuim să-i spunem "tatăl polenului crud”. După 14 ani, în 2006, a scris o carte "Ces pollens qui soignent” ("Aceste polenuri care vindecă”), publicată în mai multe ediţii.
L-am cunoscut în 2007, la Melbourne, la Con­gresul Apimondia, când mi-a şi dăruit cartea sa. Fiind la curent cu descoperirea lui şi dornică de experi­mentare, utilizam deja polen crud de câţiva ani. Am fost însă încântată să aflu de cercetările laborioase în­treprinse şi sistematizate într-un tratat cu elemente de comparaţie între polenul proaspăt congelat şi cel uscat. Pe lânga "iasca” cu gust adesea neatrăgător şi cu o consistenţă nisipoasă, aşa cum se prezintă polenul us­cat, polenul crud este un veritabil regal de gusturi, miro­suri şi culori care aduc în minte imaginea câm­pului cu flori. Mergând cu comparaţia până la ele­mente de microscopie, toate înclină balanţa în favoarea polenului crud. Polenul crud conţine o mare varietate de vitamine, enzime, microelemente dificil de găsit într-un alt produs natural.

Originea polenului recoltat de albine

Când încercăm să înţelegem proprietăţile polenului, ca şi pe ale oricărui produs al stu­pului, trebuie să pornim de la analiza scopului pentru care albinele îl recoltează. Pentru albine polenul are o însemnătate deosebită, fiind sursa lor principală de hrană, de proteine, de vitamine, minerale şi alţi micronutrienţi. De calitatea po­le­nului adus la stup depind atât vigoarea fa­miliei de albine, cât şi capacitatea de apărare, prin tăria veninului lor. De asemenea, cu cât polenul este mai bun, cu atât lăptişorul de matcă este mai valoros. Sunt astfel mai bine hrănite larvele tinere şi matca. Trântorii consumă şi ei mult polen, ceea ce le conferă putere şi fecun­ditate.
Polenul floral este, de fapt, celula sexuală masculină a plantei. Este dispus ca o pulbere fină pe stamine. Albinele preiau această pulbere, apoi o amestecă cu miere şi nectar regurgitate, cât şi cu secreţii proprii. Astfel, pot să formeze granu­lele colorate binecunoscute, adică polenul apicol sau recoltat de albine, care ajunge în stup ori în recolta­toarele apicultorilor. Pentru a forma o singură granulă de polen, albina trebuie să viziteze în medie 300 de flori.
Compoziţia şi proprietăţile organoleptice ale di­feritelor tipuri de polen dife­ră în funcţie de genul şi spe­cia plantelor de origine, pre­cum şi de momentul recol­tării. După cum florile se schimbă pe parcursul anului, vom afla şi la diferitele loturi de polen apicol gusturi di­verse, mirosuri, arome, cu­lori. Este o varietate naturală care oferă plăcere şi utilitate consumatorului, tot la fel cum alimentaţia noastră tre­buie să fie, în general, variată şi echilibrată. Fiind o celulă sexuală a plantelor, e firesc că polenul este încărcat cu acele principii care sunt necesare unei noi fiinţe spre a se forma şi dezvolta. În plus, cum multe plante sunt medicinale, el poate trans­fera şi proprietăţile lor terapeutice.

Însuşirile medicale ale polenului crud

Refacerea florei intestinale




Un întăritor de excepţie pentru copii
Lucru destul de puţin cunoscut, polenul crud este un probiotic vegetal. Cercetările microbiologice de laborator din ultimii ani au dezvăluit un important conţinut în lactobacili şi bifidobacterii a căror prove­nienţă se află în stomacul albinelor. Toate acestea sunt folositoare tubului nostru digestiv, unde polenul crud poate reface flora habituală. Prin con­ţinutul său de lactobacili natural dezvoltaţi, polenul crud apicol se poate lua la întrecere cu iaurtul. Toto­dată, prezenţa lactobacililor na­tu­rali din polen realizează şi o inhi­biţie directă asupra germenilor pato­geni din tubul digestiv, cum au de­monstrat experimentele lui Pa­trice du Sert. În plus, polenul crud conţine câteva tipuri de drojdii, care la ni­ve­lul intestinelor ne protejează contra instalării unor micoze. Po­lenul uscat nu exercită aceste ac­ţiuni. Toate aceste micro-organisme sunt distruse atunci când polenul este încălzit pes­te 40 grade Celsius, pentru uscare. În schimb, dacă e păstrat crud, la con­gelator, ele ră­mân într-o stare latentă, iar la decongelare redevin active.


Polenul crud - polivitaminizant

În polenul crud se găseşte o generoasă paletă de vitamine, atât liposolubile - A (şi provitamina A), D, E, F -, cât şi hidrosolubile - C, P (rutin), acid folic, B1, B2, B3 (PP), B5, B6, B8 (H). Unele dintre ele se găsesc în cantităţi atât de mari, încât 30 g polen asigură integral doza zilnică recomandată. Vitamina A este cunoscută şi drept vitamina ochiului. În polenul poli­flor se găsesc mari cantităţi de provitamina A; în unele sorturi (salcâm galben) chiar de 20 de ori mai mult decât în morcovi. Tocoferolul (E) îşi trage denumirea din grecescul "tokos” care înseamnă "a naşte” şi este considerat vitamina fertilităţii. Vitamina P (rutin) este trofică a pereţilor tuturor vaselor de sânge, în special a capilarelor, fiind şi antitrombotică; previne hemora­giile, cu deosebire cerebrale şi retiniene; menţine me­ta­bolismul oxidativ al ţesutului nervos. Biotina are un rol cheie în metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, precum şi în procesele de eliminare a bio­xi­du­lui de carbon. În cantităţi importante se găseşte şi Vi­ta­mina B3 (niacina). Între altele, ea este implicată în pro­tecţia contra mutaţiilor genetice, fiind utilă în pre­venţia cancerului. De asemenea este multă vitamina B1.
Merită menţionat că B1 este pierdut în mod exa­gerat de către cei care au un regim alimentar bogat în za­hăr rafinat. Acesta este omniprezent azi, chiar şi în produse ce nu sunt deserturi (muştar, pâine, chipsuri, sosuri...). Carenţa de B1 creată astfel artificial afectea­ză sever sistemul nervos. Ceea ce este una dintre expli­caţiile pentru tulburările de comportament de la copii şi adolescenţi, astăzi mari consumatori de dulciuri şi sucuri. Vitamina B9 (acidul folic), de asemenea bine reprezentată în polen, protejează contra anemiei, trom­bocitopeniei şi altor anormalităţi sanguine. În privinţa vitaminei C, dacă se consumă polenul aşa cum este recomandat de regulă, adică dizolvat în apă şi suc de lămâie, sau într-un suc fresh, se acoperă cea mai mare parte din necesarul zilnic. Polenul are doar urme de vitamina D, dar joacă un rol important în producerea ei de către organism, prin stimularea activităţii enzima­tice. În mod indirect, polenul favorizează normalizarea nivelului sanguin de vitamina K antihemoragică, care este produsă în corp de către flora intestinală. Polenul normalizează flora prin lactobacili şi o hrăneşte prin nutrienţi.
De menţionat că în zilele noastre carenţele vita­mi­nice sunt multiple. Alimentaţia modernă este multiplu sărăcită în vitamine, datorită chimizării exagerate din agricultură, procesărilor multiple din industria ali­mentară, cât şi aditivării chimice a alimentelor. În plus, consumul exagerat de alcool, tutun, zahăr rafinat, an­tibiotice accentuează carenţele. Medicina conven­ţio­nală încearcă să compenseze cu vitaminele şi polivi­taminele de sinteză din farmacii. Dar cine poate cal­cula exact necesarul fiecărui organism, cine poate spune cât se absorb vitaminele de sinteză şi cât de bine sunt ele utilizate de organism? Un exemplu in extremis asupra eficienţei lor la administrarea de lungă durată îl constituie copiii supra-ponderali, datorită hipervita­minizării. Astăzi, toţi medicii se confruntă cu situaţii patologice tot mai complexe, ce includ poli-carenţe vitaminice. Cu atât mai util este un polivitaminizant natural, din care corpul îşi extrage armonios ce şi cât are nevoie.

Polenul crud - polimineralizant




O minune a lui Dumnezeu: albina
Absorbţia şi funcţionarea corectă a unor minerale este condiţionată de alte minerale ori vitamine. Exem­plu: absorbţia calciului este dependentă de magneziu, totodată şi de fosfor, care susţine şi absorbţia fierului; dar şi absorbţia fosforului depinde de calciu. La fel putem extinde dezbaterea pentru oricare dintre ele­men­tele minerale ale corpului nostru. Dacă facem analize de sânge şi determinăm o carenţă oarecare, să zicem de calciu, nu înseamnă că dacă luăm calciu singular, problema e rezolvată; trebuie ca şi restul componen­telor aflate în inter-relaţie cu el să fie la niveluri corespun­zătoare, spre a reveni la echilibru. Aceste relaţii se pot nor­ma­liza printr-un aport complex de elemente nutritive, oferite in­ter-relaţionar la "pa­chet”, de anumite produse. Polenul crud este unul dintre cele mai importante.
În polenul crud se găsesc practic toate elementele chimice care constituie corpul omenesc. De menţionat ca macroelemente minerale Ca, Mg, P, K, Na şi ca microelemente Cu, Fe, Mn, Ni, S, Se, Si, Zn, B, Co, Cr, I, Mo.
Atrag în mod particular atenţia asupra câtorva dintre ele. Zincul, deşi aflat în orga­nism în cantităţi foarte mici, mai puţin de 2 g la un adult de 70 de kg, este element constitutiv pentru mai bine de 200 de enzime din cele peste 1.000 care ne ges­tionează viaţa. Seleniul este un antioxidant puter­nic, lucru cunoscut de multă vreme, aflat în cantităţi mici în întreaga natură, iar în corpul uman circa 20 mg. După nuca de Brazilia, polenul este creditat ca a doua sursă naturală de seleniu. Borul, un element puţin cu­noscut, este necesar pentru rezistenţa oaselor, stimu­lează funcţiile cerebrale şi vivacitatea mentală, favori­zează somnul, contribuie la reglarea secreţiilor de hormoni sexuali. Se găseşte destul puţin în surse na­turale, iar polenul este una dintre ele.

Polenul - aliment funcţional

În medie, polenul poliflor conţine: proteine 23,7%, lipide 4,8%, glucide 27,8%, apă 7-11%, fibre solubile şi insolubile 13-14%.

Proteinele se găsesc în polen în proporţie mai mare decât în carne, iar mare parte dintre ele sunt sub formă de aminoacizi, care se absorb direct, fără efor­turi din partea organismului. Bogăţia de aminoacizi întrece în medie de 3 ori oul, brânza şi carnea.
Numărul reacţiilor chimice (cunoscute) care au loc în organismul uman este de ordinul miilor. Aproape toate acestea sunt catalizate de către enzime. În polen se găsesc circa 100 de enzime, cât şi co-enzime şi pro-enzime.
Astăzi se ştie tot mai mult despre necesitatea con­su­mării de antioxidante, spre a preveni îmbătrânirea şi îmbolnăvirile, în special cancerele. Unele dintre cele mai apreciate sunt vitaminele A şi E, care se găsesc în mari cantităţi în polen. Dar o mai intensă acţiune antioxidantă o conferă polenului flavonoidele din com­poziţia sa. Se consideră că unele dintre acestea sunt de 200 de ori mai puternice decât vitamina E. Spre exemplu, comparativ cu alte vegetale cunoscute cu efecte antioxidante, 30 de g de polen echivalează cu consumul a 1350 g de broccoli... Flavonoidele reduc incidenţa cancerelor (ex. sân, prostată) asociate regimurilor alimentare bogate în grăsimi saturate. Fitosterolii din polen reduc absorbţia colesterolului şi influenţează excreţia de săruri biliare, reducând inci­denţa cancerelor rectal şi de colon. Totodată menţin echilibrul mecanismelor imune.
Ca o mărturie personală, soţul meu şi cu mine consumăm de aproape trei ani câte 50 grame de polen crud la micul dejun, şase zile pe săptămână. Ne-am con­vins în acest timp că datorită produselor stupului am reuşit să facem faţă sănătoşi perioadei de greu efort prin care trecem. În plus, am observat cum, funcţional, întregul corp se aşează pe o direcţie ce tinde către ideal.
Un alt exemplu practic ce merită reamintit este cura de produse apicole făcută de apiterapeutul Anto­nio Couto din Portugalia. În 2009, la vârsta de 47 de ani, s-a decis să facă un experiment personal: în loc de alimente uzuale, a mâncat timp de 6 luni doar polen (250 g/zi), miere, puţin lăptişor de matcă şi propolis, şi unele sucuri de fructe, în care îşi dizolva polenul. Şi-a desfăşurat viaţa normal, analizele de sânge urmărite lunar au fost impecabile, incluzând şi normalizarea colesterolului în prima lună, şi a pierdut 7 kilograme din greutate.
În unele ţări din UE, polenul este deja considerat în mod legal aliment. Legislaţia română include, în mod greşit, polenul în categoria "produselor animale”, chiar dacă pare evidentă originea sa vegetală. Dată fiind apropierea postului Naşterii Domnului, am căutat o părere competentă pentru li­niştea sufletelor tuturor creş­ti­nilor. Pă­rintele ieromonah Teo­fan de la Mânăstirea Nera ne-a confirmat că, în mod incon­tes­tabil, polenul se poate consi­dera un produs de sec.

Există hormoni în polen?

Trei sute de flori pentru o granulă de polen
Răspunsul simplu este nu. Mai pe larg, vegetalele nu pro­duc şi nu conţin hormoni, în înţelesul biologiei umane. Ele au în schimb nişte substanţe numite au­xine, care ţin sub con­trol creş­terea plantelor. Auxinele se gă­sesc de regulă în părţile lor tinere, în seminţe şi polen. Sunt sub­stanţe care pen­tru om contribuie la reglarea unor funcţii fiziolo­gice. Un exem­plu simplu: la administrare de durată, părul corporal se diminează la femei şi se fortifică la bărbaţi, iar părul capilar se înfrumuseţează la ambele sexe.

Ce indicaţii are polenul?

Afecţiuni hepatice. Polenul este un foarte pu­ternic hepato-protector şi hepato-trofic, fiind indicat de la simpla steatoză, hepatite acute şi cronice, până la ciroze şi cancere hepatice. De asemenea, susţine fi­catul, flora intestinală şi întregul organism, prin mul­tiple mecanisme, în cursul altor terapii convenţionale. Este de mare folos ca adjuvant în chimio-terapie şi radioterapie, unde efectele favorabile sunt vădite de starea clinică şi analizele bune de sânge.

Cancerul de prostată - Încă de mult timp, po­lenul era cunoscut ca eficient în prevenirea şi tratarea afecţiunilor prostatei. Cercetările de laborator au dez­văluit câteva dintre mecanismele implicate. Seleniul din polen reface rezervele din testicule şi canalele adia­cente prostatei, de unde se pierde prin spermă. Acesta este un puternic antioxidant şi anticanceros. Fitosterolii susţin buna funcţionare a prostatei şi reduc incidenţa hiperplaziei de prostată. Odată cu vârsta se cunoaşte că scade capacitatea endogenă de sinteză a vitaminei D, care este implicată şi în buna funcţionare a prostatei, implicit, atunci când lipseşte, în cancerul de prostată. Dar producerea vitaminei D este favo­ri­za­tă de polen pe căi enzimatice. Vitamina E şi zincul protejează de asemenea contra cancerului. Flavonoi­dele din polen, prin acţiunea lor intens antioxidantă, protejează contra peroxidării grăsimilor saturate, ce sunt implicate în cancerul de prostată, ca şi în cel de sân.

Cancerul de sân la femei prezintă, sub raport cauzal, unele similarităţi cu cel de prostată la bărbaţi. Elementele descrise mai sus, cât şi un regim alimentar bogat în fibre solubile (prezente în polen) şi acizi graşi polinesaturaţi, contribuie la profilaxia şi tratamentul acestor tipuri de cancer.

Colesterol şi trigliceride - O doză de 30 g polen asigură circa 15% din raţia zilnică de fibre. Aceasta contribuie la redu­cerea LDL colesterolului. Polenul tinde să normalizeze şi nivelurile de trigliceride în condiţiile în care ali­mentaţia şi stresul sunt corect gestionate.

Polenul în profilaxia osteoporozei este men­ţionat de dr. Patrice Percie du Sert în cartea sa. Studii făcute pe şobolani au demonstrat că polenul previne resorbţia osoasă. Polenul susţine producerea de vitami­na D, cât şi absorbţia şi utilizarea calciului şi fosfo­rului.

Este un bun trofic pentru creier, lucru remarcat de studenţii în sesiune. Polenul crud este util în acti­vitatea intelectuală intensă, depresii, pentru reducerea efectelor stresului prelungit, a oboselii cronice.

Cure de slăbire - persoanele supraponderale, datorită regimului lor alimentar defectuos, sunt de regulă multicarenţate şi constipate. Polenul le este de mare folos. Fibrele şi lactobacilii refac flora intestinală şi combat constipaţia. Aşa cum şi practica o arată di­rect, el este de folos în curele de slăbire, asociat cu o alimentaţie echilibrată, dominată de vegetale. În aceste cazuri, polenul poate înlocui una-două mese pe zi.

Polenul crud este indicat în toate stările caren­ţiale, inclusiv anemii de orice natură. La femeile cu men­struaţii abundente, îmbunătăţeşte calitatea sânge­lui şi contribuie la reglajul funcţiilor hormonale.

Polenul este un bun trofic muscular, fiind adec­vat sportivilor şi tuturor acelora care desfăşoară acti­vitate fizică intensă şi au nevoie de o bună structură mus­culară. Susţine şi muşchiul cardiac, hrăneşte bine pereţii tuturor vaselor de sânge. De aceea este deosebit de util în profilaxia şi tratamentul afecţiunilor cardio-vasculare.
Polenul crud şi alergiile

Este bine de lămurit că alergiile de primăvară sunt determinate de po­lenurile purtate de vânt, şi nu de po­lenurile recoltate de albine. Alergiile la polenurile recoltate de albine, în special la polenul crud, sunt cazuri rari­si­me. A­ceasta nu trebuie să ne sperie, aşa cum, de exemplu, nici faptul că unele per­soane sunt alergice la căpşuni nu ne face sa nu le mai savurăm. Dimpotrivă, s-a observat la persoanele cu alergii de primăvară că dacă consumă curent polen crud (minim 3 linguriţe/zi) fenomenele alergice se reduc. Polenul crud (nu şi cel uscat) poate fi utilizat în general în terapia alergiilor.

Utilizarea polenului



Polenul poate fi ingerat şi în amestec cu miere
Păstrarea polenului crud se face la congelator, pen­tru perioade îndelungate (luni, ani). Decongelat nu-şi pierde din proprietăţi. Datorită conţinutului scăzut de apă, la decongelare nu se sparge membrana celulară şi nu apare nici un "suc celular” în care să se piardă ori să se deterioreze principii active. Patrice du Sert a făcut în laborator 12 congelări-decongelări succesive, fără a se determina nici o degradare. Scos de la conge­lator, se poate păstra fără a fi închis ermetic (lactoba­cilii au nevoie de aer spre a supravieţui) până la 7-10 zile, la temperatura ambientală (în regim de "cămară”) sau în frigider.
Dozele utile în regim obişnuit de viaţă sunt de 2-5 g/zi la copii sub un an, 5-10 g/zi la copii de 1-10 ani, 10-30 g/zi peste vârsta de 10 ani. În regim de supraso­licitare (fizică sau intelectuală), cât şi în cure de încăr­care nutritivă, cantităţile pot creşte până la 50-100 g/zi. La fel şi în curele de slăbire, când polenul poate înlo­cui una-două mese ale zilei. Este indicat ca persoanele cu probleme de sănătate să ceară sfatul unui medic apifitoterapeut.
Spre a se absorbi complet din tubul digestiv e bine ca polenul să fie predizolvat în apă cu suc de lămâie proaspăt, într-un suc fresh, borş sau kefir (iaurt); vo­lumul orientativ (polen plus lichid): 150 ml pentru 30 g polen. Trebuie să stea la dizolvat minimum 20 de mi­nute. Când este în doză unică, ideal se adminis­trează dimineaţa. Cei care iau prima dată e bine să crească progresiv dozele şi să înceapă administrarea după ce au mâncat. Mai târziu, se poate trece la admi­nistrarea pe stomacul gol.
Spre a descrie corect şi complet polenul, cu com­poziţia, proprietăţile şi acţiunile sale complexe, ar fi nevoie de un tratat în mai multe volume. Închei acest text, permiţându-mi să-l citez pe respectatul profesor dr. Mencinicopschi: "Astăzi scapă cine ştie, cine este informat, nu mai scapă cine poate”...

Membru în Comisia de Apiterapie a Apimondia

Melidava furnizează polen crud bio (ecologic). Persoanele peste 60 de ani au reduceri (program social). Tel 0740/20.50.40; 0768/19.29.39 sau 0256/200.105,melidava@gmail.com, www.melidava.ro

Articol preluat din Formula AS.

Leac pentru tratatea hepatitei



Un remediu stravechi pentru tratarea hepatitei acute si cronice este administrarea unui pulberi vegetale. Pentru prepararea acestei pulberi aveti nevoie de urmatoarele plante (in
proportii egale, dar nu in cantitati foarte mari): samburi de masline, samburi de struguri, samanta de canepa, crengi de vita-de-vie, radacina de stevie, rostopasca (partea aeriana a plantei (frunze si flori).

Mod de preparare
1. Samburii de masline, de struguri si samanta de canepa se ard, pe rand, intr-un tuci, pana se carbonizeaza.
2. Radacinile de stevie si de rostopasca se maruntesc, se usuca, apoi se incalzesc pana la carbonizare intr-un cuptor incins.
3. Crengile de vita-de-vie (sa fie vechi si uscate de un an) se ard in foc inabusit, dupa care trebuie pastrate 24 de ore intr-un recipient inchis ermetic, transformandu-se in cenusa.
4. Se amesteca in parti egale toate pulberile obtinute.

Mod de administrare
In functie de gradul evolutiv al bolii, se ia o lingura rasa din acest amestec, la intervale de 3-7 zile, de preferinta intre mese, fie amestecandu-se cu o lingura de miere, fie dizolvandu-se intr-o jumatate de pahar de vin rosu natural. Persoanele care nu suporta nici vinul, nici mierea pot folosi suc de fructe sau ceai. In nici un caz nu se inghite praful gol.

In forma acuta a hepatitei virale sunt suficiente 10 doze. In forma cronica a hepatitei virale numarul de doze este in functie de evolutia bolii. Atentie! In cazul hepatitelor complicate: insuficienta hepatica acuta, colesteaza, ciroza hepatica decompensata, remediul are eficienta scazuta.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

BITERUL SUEDEZ




Bitterul Suedez – un traditional remediu din plante cunoscut ca eficienta in numeroase boli reprezinta un cocktail de plante utile pentru sanatate, a carui “reteta” a fost transmisa din generatie in generatie si se pastreaza si astazi.

Ce este Bitterul Suedez? – Formula terapeutica secreta a tineretii vesnice

Bitterul Suedez reprezinta o tinctura din multiple plante, creat inca din secolul XVI de savantul Paracelsus care intentiona atunci sa gaseasca elixirul tineretii vesnice si al vietii fara de moarte. Considerandu-se ca pentru fiecare boala exista o mica planta ce o poate trata, Bitterul Suedez combina astfel principii terapeutice variate, avand deci si efecte multiple asupra sanatatii. Creatorul elixirului tineretii se pare ca s-a bucurat de o viata lunga consumand acest panaceu universal, astfel ca Paracelsus a trait 104 ani.

Formula vegetala a Bitterului Suedez:

*2 lingurite sub forma de pulbere (obtinuta la rasnita) din:
troscot (Polygonatum aviculare),
radacina de angelica (Angelica archangelica),
pelin (Artemisia absinthum),
anghinare (Cynara scolymus),
flori de salcam (Robinia pseudoacaccia),
foi de dafin (Laurus nobilis),
frunze de frasin (Fraxinus sp.),
boabe de ienupar (Juniperus communis).
aloe vera - aceasta nu se adauga pulbere ci macerata, o frunza de aloe mica sau o "bucata" de 10 cm dintr-o frunza mare de aloe, cu tot cu gel;

*1 lingurita de pulbere din:
seminte de fenicul (Foeniculum vulgare),
rasina de brad (Abies salba),
urzica (Urtica dioica)
sofran (Curcuma longa).

*un litru si jumatate de alcool 50-60 de grade

Toate aceste plante se lasa la macerat timp de doua saptamani, la cald, agitandu-se zilnic. Apoi se poate pastra la frigider si se consuma fie de doua ori pe zi cate o lingura, fie la nevoie.

Beneficiile Bitterului Suedez

Indicatii terapeutice: ce putem trata cu Bitterul suedez:
Trateaza multiple afectiuni digestive: tulburari gastro-intestinale, diaree, colon iritabil, dureri de stomac etc.;
Afectiuni biliare: colica biliara, pietre la fiere sau namol;
Prezinta efecte anticancerigene;
Bitterul suedez este util in ameliorarea duderilor de cap;
Previne si totodata poate fi folosit ca tratament adjuvant in cazul bolilor cardiovasculare;
Bitterul suedez regleaza concentratia colesterolului in sange;
Regleaza tensiunea arteriala si este util celor cu hipertensiune arteriala;
Combate anemia;
Bitterul suedez combate convalescenta, oboseala fizica si psihica;
Previne sindromul premenstrual si reduce durerile menstruale;
Bitterul suedez are si efecte usoare in reglarea ciclului menstrual;
Creste capacitatea de memorare;
Creste imunitatea, astfel organismul este mai rezistent la infectii;
Bitterul suedez dizolva pietrele la rinichi si nisipul;
Previne si epilepsia, avand un continut bogat in calciu;
Bitterul suedez este util si in ameliorarea durerilor dentare;
Trateaza bolile de piele, in special cele care prezinta bubite sau iritatii;
Bitterul suedez amelioreaza afectiunile hepatice;
Poate trata anumite tipuri de negi;

vineri, 16 noiembrie 2012

RĂCEALA – VIROZELE RESPIRATORII

1. Consideraţii generale

Fiecare cunoaşte din proprie experienţă semnele unei răceli, probabil cea mai comună şi mai cunoscută boală. În cursul unui an, putem spune că se înregistrează milioane de cazuri, incidenţa fiind mai mare la copii şi la tineri care, se ştie, au o rezistenţă mai mică la infecţii şi stau mai mult în colectivităţi (şcoli, grădiniţe etc.).
Dacă unii copii, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani, pot face chiar 10-12 răceli pe an, adulţii răcesc cam de 2-4 ori pe an, existând însă mari variaţii la fiecare categorie. Femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani răcesc mai frecvent decât bărbaţii de aceeaşi vârstă, poate şi datorită contactului mai frecvent cu copiii.
Impactul economic al răcelilor banale este enorm. Centrul Naţional de Statistică Medicală din SUA a înregistrat, în 1994, un număr de 66 milioane de cazuri care au avut nevoie de asistenţă medicală. Aceşti bolnavi au necesitat 24 de milioane de zile de concediu medical plătit şi 20 de milioane de zile absentate de la şcoală.

2. Cauze

Există peste 200 de virusuri diferite care se ştie că produc răceala obişnuită. Din păcate însă, între 30 şi 50% dintre cazurile de răceală sunt determinate de virusuri neidentificate.
Vremea rece produce neapărat răceală?
Foarte multe persoane sunt convinse că răceala apare în urma expunerii la frig sau atunci când copiii umblă cu capul descoperit.
Studiile au arătat că asemenea circumstanţe influenţează nesemnificativ apariţia răcelii. Susceptibilitatea la răceală creşte însă în cazul stresului prelungit, al bolilor alergice care afectează mucoasa nazală şi prezenţa de polipi nazali.

3. Simptomele răcelii

Simptomele răcelii comune încep de obicei la 2-3 zile de la infecţie şi se manifestă prin: înfundarea nasului sau scurgerea de secreţii nazale, respiraţie dificilă pe nas, strănut, dureri de gât sau înroşirea acestuia, uneori tuse, dureri de cap şi febră. Aceste simptome durează între 2 şi 14 zile, dar peste două treimi dintre bolnavi se vindecă în cel mult o săptămână. Dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni, de obicei este consecinţa unei alergii, nu doar a unei răceli banale.
Uneori însă răceala se poate asocia sau complica cu o infecţie bacteriană a gâtului (amigdalelor) sau a sinusurilor, situaţii în care apar febra mai ridicată, dureri faciale severe, la nivelul sinusurilor, secreţii de la nivelul gâtului, eliminate prin tuse. Această situaţie necesită o atenţie medicală mai deosebită.
Ce se întâmplă în organism?
Virusurile cauzează infecţia prin atacarea sistemului complex de apărare a organismului. Prima linie de apărare a acestuia este mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului şi al gâtului.
Acest mucus reţine particulele pe care noi le inhalăm: polen, praf, bacterii, virusuri. Când un virus penetrează această mucoasă şi pătrunde într-o celulă, aici el se multiplică, apărând noi şi noi virusuri care invadează celulele din jur.
Simptomele răcelii sunt, de fapt, rezultatul răspunsului imun al organismului la invazia virală. Celulele infectate trimit semnale care activează globulele albe din sânge, specializate. Acestea ajung rapid la locul infecţiei şi elimină o serie de substanţe chimice, cum ar fi kininele. Aceste substanţe produc simptomele răcelii prin ruptura membranelor celulelor, pierderea de lichid din capilarele sanguine şi vasele limfatice, creşterea producţiei de mucus.
Cum se transmite răceala?
În funcţie de tipul virusului, acesta se transmite pe diferite căi:
_ prin contactul secreţiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele înconjurătoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului;
_ inhalând particule relativ mari ale secreţiilor respiratorii, care ajung în aer pentru scurt timp;
_ inhalând picături suspendate în aer, care plutesc acolo un timp mai îndelungat.
Studiile de epidemiologie au arătat că riscul de transmitere a infecţiei de la un bolnav este între ziua a doua şi a patra de la contactarea acesteia, când nivelul virusului în secreţii este cel mai ridicat.

4. Prevenire

Spălarea mâinilor este cea mai simplă şi mai eficientă metodă de a îndepărta cea mai mare parte a virusurilor. Nu atingeţi nasul şi ochii altora! Persoanele răcite trebuie să strănute sau să tuşească în propria batistă. În perioada de maximă contagiozitate este de preferat şederea acasă. Evitaţi aglomeraţiile! Întrucât unele virusuri pot supravieţui până la trei ore în afara organismului, pe obiecte sau pe piele, spălarea acestor suprafeţe cu substanţe dezinfectante previne transmiterea infecţiei.
Există un vaccin împotriva răcelii?
Dezvoltarea unui vaccin care să poată preveni răceala obişnuită a ajuns într-un impas, întrucât există, aşa cum spuneam la început, un număr foarte mare de virusuri. Fiecare virus conţine propriul antigen, substanţă care induce formarea din partea organismului a unor proteine specifice de apărare, numite anticorpi. Până când nu vor putea fi combinate aceste antigene într-un singur vaccin, el practic nu va fi eficient. În plus, şi structura aceluiaşi virus poate fi diferită de la un an la altul.

5. Tratament

Pentru cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, aport crescut de lichide, gargară cu apă caldă cu sare, aspirină sau paracetamol pentru febră şi pentru durerile de cap. Unele studii recente au demonstrat însă riscul apariţiei aşa-numitului sindrom Reye după consum exagerat de aspirină. Deşi apare rar, de obicei la copiii între trei şi doisprezece ani, el afectează toate organele, îndeosebi creierul şi ficatul. Academia Americană de Pediatrie recomandă să nu se administreze aspirină la copiii sub zece ani atunci când aceştia au o boală virală.
Antibioticele nu sunt necesare, întrucât ele nu distrug virusurile. Ele sunt utile numai în cazul unor complicaţii bacteriene, cum ar fi sinuzita sau infecţii ale gâtului. Folosirea antibioticelor în scop preventiv sau pentru orice eventualitate nu previne aceste complicaţii.
Vitamina C are vreun rol protectiv?
Mulţi sunt convinşi că, dacă iau cantităţi mari de vitamina C, vor fi mai feriţi de a răci. Din păcate, toate studiile efectuate nu au confirmat în mod clar această ipoteză, ea putând doar reduce severitatea simptomelor. Mai mult, dacă se ia vitamina C un timp îndelungat, poate deveni periculos. Prea multă vitamină C poate produce diaree severă, periculoasă îndeosebi pentru cei în vârstă şi pentru copiii mici. De asemenea, vitamina C distorsionează anumite teste de laborator: glucoza în urină şi sânge, testele de coagulare a sângelui.
Inhalarea de aburi este de multă vreme propusă pentru tratamentul răcelii, creşterea temperaturii la nivelul mucoasei nazale, inhibând multiplicarea virusurilor. Acest fapt nu este valabil însă decât pentru o anumită categorie, destul de restrânsă, de virusuri. Avantajul clar al acestei metode este acela că reduce congestia nazală şi intensitatea simptomelor asociate răcelii.
Poate că veţi reuşi, sau poate nu, să scăpaţi de răceală anul acesta. Cel puţin încercaţi să o transmiteţi la cât mai puţini prieteni.

Material preluat din lucrarea E BINE SĂ ŞTII a Dr Leonard Azamfirei.

joi, 15 noiembrie 2012

STIMULENTE PENTRU SUFLET, IN ANOTIMPUL RECE


Ca sa iti pastrezi sanatatea, este important sa ai grija si de suflet, nu doar de ambalajul lui, corpul. Iata cateva sugestii:

Pete de culoare
Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind incaperile
cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor.
Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat
Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco ,
amestecand suc de rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.

Placerea de a mirosi
Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile
Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza buna dispozitie, reduce stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa , si atipiti cu capul pe un birou, folosindu-va bratele drept perna.

Alimentele care ne fac fericiti
In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama la pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) - 450 mg/100 ml
* cascaval cu gauri - 430 mg/100 g
* ton - 300 mg/100 g

<<<<<>>>>>

O TAINA MEDICALA !!


Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii "prostimii".
Lipsa sarii din sange!! Interesant,dar LOGIC.Aceeasi problema cu tensiunea arteriala: inainte 130/80 era tensiune de aviator, acum este limita superioara a "normalului". Sa aiba aceeasi justificare? Va dezvaluim azi o taina tinuta cu mari eforturi si multi bani departe de urechile si ochii "prostimii". Excesul de sare, zahar si grasimi, dauneaza grav sanatatii !
Asta da avertisment medical! Ce înseamna exces nu ne explica însa nimeni!!!
La prima citire, exces înseamna.prea mult, dar raportat la greutatea fiecaruia !!! Între copilul de 20 de kilograme si adultul de 80 sau 120 de kilograme... e o marja de eroare foarte mare, ca sa pronunti exces, sau sa recomanzi doar 2, 4 sau 6 g de sare pe zi. Între omul de la munte... care bea apa puternic magnetizata si aproape pura si cel de la ses sau de la oras care primesc apa cea mai infecta, cel de la munte va "dizolva" si elimina mult mai repede chimicalele! Nu uitati ca nu suntem la fel, ca nu avem aceeasi grupa sanguina, ca difera si RH-ul - purtatorul de oxigen din sange!Unii au în sânge predominant Cuprul (RH negativ) altii, cei mai multi, au Fierul (RH pozitiv)! Nu uitati ceea ce multi vor sa ascunda:
- orice reactie a apei cu sarea produce... caldura!!! Iar sarea formeaza pricipalul electrolit care, scos din sânge,reduce de... 11000 de ori viteza transferului informational catre creier!!! Mai simplu spus, lipsa sarii din sânge...prosteste!!!Intuitia îmi spune ca asta este scopul lor real: sa devenim legume! La munca si înapoi acasa, la televizor.unde ni se repeta zilnic prostiile astea: excesul de sare zahar si grasimi dauneaza grav sanatatii! Dar excesul de alcool, tutun si medicamente?De ce nu se fac campanii la TV cu acest subiect? De ce nu se fac campanii contra etnobotanicelor ??? Nu este vorba de boala si moarte, mai ales în rândul tinerilor?Ba da! Dar este vorba si de bani, de multi bani, atât de multi încât viata copiilor si a tinerilor...nu mai conteaza!!! Este vorba de profituri imense, accize si taxe! Si în fond este bine sa ai multe "legume" în sistem ! Pentru ca legumele îsi platesc taxele, la zi! Amintiti-va! Ce face medicul prima data când ajungi în spital? Îti schimba regimul alimentar: fara sare!!!! Adica taie legaturile informationale cu creierul, ca sa poata trimite medicamentele peste tot în corp. Amorteste creierul pentru ca altfel, acesta, ar reactiona imediat la chimicalele administrate! Ar declansa alergii!
Dar zaharul? Zaharul e purtator de un cu totul alt tip de informatii ! Nu vorbim de "clasicul" zahar alb, tos, chimizat la maxim!!! Vorbim de zaharul natural din fructe sintetizat de natura cu ajutorul apei ! Vorbim de zaharurile multiple din mierea de albine, naturala! Glucoza participa direct la formarea acidului dezoxiribonucleic (ADN) adica a evolutiei. Vitalitatea dvs. si a copiilor dvs., atentia, concentratia, vin din zaharurile naturale! Si evolutia dv. Genetica!
Grasimile ?! Sa vedem ce spun studiile! Colesterolul ajuta la formarea membranelor celulare; la sinteza hormonilor în glandele suprarenale si în ovar!!! Colesterolul este indispensabil digestiei lipidelor, în urma transformarii de catre ficat în acid biliar. Nivele joase ale colesterolului, induse cu ajutorul medicamentelor, duc la aparitia depresiei, comportamentului violent, sinucidere, cresterea riscului de infarct miocardic si mai ales o slaba functionare a sistemului imunitar. În trecut, cineva cu un regim alimentar ce continea 300 mg de colesterol pe zi, cu un nivel HDL (colesterol bun) de 35 mg pe decilitru de sânge, era considerat normal. Asta pâna când, cei de la OMS, au hotarât sa schimbe normele! Sa le coboare la 200! Imediat, au aparut 36 de milioane de "bolnavi", si 4,3 de miliarde de dolari pe an, câstig, dintr-un foc!. Între vrajeala stiintifica a unora si intuitia lui stramoseasca, ciobanul român a ales intuitia!... tot cu slana, pita, ceapa si palinca traieste! Nu face exces si traieste mult si bine... cum ati vrea sa-si creasca altfel oile, sa lupte cu frigul, cu ploile, cu lupii? Si toate astea pâna pe la 60-70 de ani... cu un cojoc mitos de 40 de kilograme pe umeri si bâta în mâna?
Acum, trageti dvs concluziile.
APA.
*Ce face apa daca e bauta inainte de a manca si imediat dupa masa!*
Un articol foarte bun. Nu doar despre apa calda dupa mancare, dar si despre atacul de cord.Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei, nu apa rece.Poate e timpul sa adoptam *obiceiul lor* la masa.
Pentru cei carora le place sa bea apa rece, acest articol li se adreseaza direct. Este frumos sa bei un pahar cu apa rece dupa masa, dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai ai inghitit-o. Va incetini digestia. Cand aceasta reactioneaza cu acidul, se va rupe si va fi absorbita de*intestine* mai repede decat mancarea solida.Trece in intestine si foarte rapid se transforma in grasime si duce la *cancer*. Este cel mai bine sa se bea supa fierbinte sau apa calda dupa mancare.
Simptome comune de atac de cord.
Un punct serios referitor la atacul de cord.
Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord este *durerea bratului stang*.
Atentie la dureri intense *in zona falcilor*. S-ar putea sa nu aveti niciodata prima *durere in piept* in timpul atacului de cord.*Nausea* (ameteala) si *transpiratia intensa*sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la falci te poate trezi din somnul adanc. Sa fim atenti. Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai multe sanse de supravietuire.Un *cardiolog* spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10 oameni poate salva cel putin o viata. Citeste si trimite unui prieten. Ar putea salva o viata.


Top 10 trucuri care tin loc de medicamente



1. Scapati de durere de dinti fara sa deschideti gura!
Este de ajuns sa frecati o bucatica de gheata intre degetul mare si aratator. Terminatiile nervoase care se afla in zona in forma de V a mainii stimuleaza o regiune din creier care blocheaza receptionarea semnalelor de durere provenite de la fata si de la maini. Un studiu canadian arata ca puteti incerca aceasta metoda si fara gheata, insa ar avea o eficienta cu 50% mai scazuta.

2. Daca va racaie pe gat, scarpinati-va in ureche!
Cum nu puteti sa va scarpinati direct in gat, incercati sa rezolvati problema altfel - prin ureche. Medicii ORL-isti explica: atunci cand sunt stimulati nervii care se afla in ureche, se creeaza un act reflex in gat, care provoaca un spasm al muschiului. Acest spasm face ca gadilatura sa dispara.

3. S-a descoperit leac contra fricii de injectii.
Cercetatorii germani au descoperit ca daca tusiti in timpul unei injectii nu va mai doare atat de tare intepatura. De ce? Pentru ca acest truc produce o crestere brusca si temporara a tensiunii in piept si in canalul spinal, inhiband structurile care conduc durerea la cordul spinal.

4. Cum sa stingeti arsurile la stomac.
Dormiti pe partea stanga, va sfatuiesc medicii gastroenterologi. Explicatia este simpla: cand dormiti pe dreapta, stomacul se afla mai sus decat esofagul, permitand mancarii si acidului sa alunece spre gat. Cand stati intinsi pe stanga, stomacul este mai jos decat esofagul si gravitatia lucreaza in favoarea dumneavoastra.

5. Cum sa nu va mai curga sange din nas.
Cand eram mici si ne curgea sange din nas, eram pusi sa ne tinem cu 2 degete de nas si sa ne intindem pe spate pana se oprea sangerarea. Cum altfel se mai poate rezolva aceasta problema fara sa atrageti privirile indiscrete? Puneti o bucatica de bumbac pe gingia de sus, sub varful buzei, si apasati cu putere pe bucata de material.
"Sangele provine in special din partea anterioara a septului. Apasand aici, veti opri sangerarea", apreciaza medicii.

6. Cum sa scapati de ameteala.
Ati baut cateva pahare si v-ati ametit? Tineti-va cu mana de ceva stabil. Mecanismul responsabil cu echilibrul se afla in urechea interna si pluteste intr-un fluid care are aceeasi densitate ca si sangele. Cum alcoolul dilueaza sangele, se modifica si structura lichidului, fapt care afecteaza echilibrul.
Asadar, creierul este dezorientat si are nevoie de o confirmare, care, in cazul de fata, este data de simtul tactil. In felul acesta, punand mana pe un obiect stabil, va veti recapata echilibrul.

7. Cum sa tineti inima in frau.
Nu o lasati sa o ia la galop! Daca simtiti ca aveti palpitatii si nu va stiti suferind de inima, puteti incerca sa apasati usor carotida imediat sub mandibula. Veti stimula nervul vag si puteti scadea frecventa batailor.

8. Preveniti miopia!
Miopia are rareori o cauza genetica, sustin oftalmologii. De obicei, poate avea drept cauza prea mult timp petrecut in fata computerului. Asadar, ca sa nu aveti probleme, ar fi bine ca de cateva ori pe zi sa inchideti ochii, incordati muschii, inspirati adanc si, dupa cateva secunde, expirati si destindeti-va.
Intinzandu-va si relaxandu-va bicepsii si glutealii puteti pacali muschii involuntari, precum cei ai ochilor, sa se relaxeze.

9. Invatati sa va folositi urechile!
Daca stati de vorba cu cineva la o petrecre, unde este foarte mult zgomot, este bine sa-l ascultati cu urechea dreapta. De ce nu cu stanga? Cercetatorii americani sunt de parere ca dreapta va ajuta sa descifrati mai rapid un discurs. Daca veti incerca sa va dati seama ce melodie se aude intr-o camera indepartata, folositi-o pe stanga. Este mai buna cand vine vorba sa capteze tonurile muzicale.

10. Cum sa nu obositi repede cand alergati.
Daca sunteti asemeni majoritatii oamenilor, cand alergati, obisnuiti sa expirati atunci cand puneti in pamant piciorul drept. In felul acesta nu faceti decat sa exercitati presiune asupra ficatului (care se afla in partea dreapta), care apoi incepe sa va intepe. Cum sa scapati de aceasta neplacuta senzatie? Simplu. Expirati atunci cand puneti in pamant piciorul stang.

miercuri, 14 noiembrie 2012

Lista de fructe si legume cu indice glicemic mic si mare



Indice glicemic – de ce este atat de important?

Fructele si legumele sunt, in general, alimente cu un indice glicemic mic, insa si in aceste categorii putem face o distinctie intre cele cu un indice glicemic foarte mic, mic sau maricel (in comparatie cu celelalte).

Pe scurt, indicele glicemic masoara efectul carbohidratilor din alimente acestora asupra nivelului de zahar din sange. Alimentele cu indice glicemic mare se digera si sunt absorbite usor in sange, avand un efect puternic asupra nivelului de zahar din sange, in timp ce cele cu indice glicemic mic se digera mai greu si cresc treptat nivelul de glicemie si de insulina, controland apetitul si protejand silueta.
Fructe cu indice glicemic mic

Citricele: dintre citrice, grepfrutul are cel mai mic indice glicemic – 25, in timp ce portocalele au indidele glicemic 40, iar acesta creste cu cat fructul este mai dulce.

De asemenea, trebuie sa stii ca fructele proaspete si sucul de fructe nu prezinta acelasi indice glicemic, acesta fiind mai mare in cazul sucului natural (chiar si dublu, pentru sucul de grepfrut), din cauza lipsei de fibre.

La categoria fructelor cu indice glicemic mic mai putem incadra si ciresele, cu indicele glicemic 22 si continand o cantitate semnificativa de fibre si proteine care incetineste absorbtia glucozei, merele – 39 (iar sucul de mere – 44), perele – 38, prunele – 39, piersicile – 42, strugurii – 46, capsunile – 40. Bananele au indicele glicemic 54, iar kiwi – 53.
Fructe cu indice glicemic mare

Dintre fructele cu indice glicemic mare, cele mai frecvent consumate de noi toti sunt ananasul – 66,pepenele galben – 65, pepenele rosu – 72 si stafidele – 64.
Legume cu indice glicemic mic

Legumele, se stie, ar trebui sa reprezinte 80% din alimentele consumate la o masa, insa conteaza foarte mult si ce legume alegi. Cel mai mic indice glicemic il au anghinarele – 15, sparanghelul – 14, ardeii grasi – 10, broccoli – 10, varza – 10, varza de Bruzelles – 16, conopida – 15, telina – 15, ciupercile – 10 sau ceapa – 10. Cu alte cuvine, poti consuma cate vrei fara griji!
Legume cu indice glicemic mare


Pe de alta parte, ar trebui sa acorzi o atentie mai mare legumelor cu indice glicemic crescut; acest lucru nu inseamna ca trebuie sa le elimini din dieta ta (din contra!), insa este bine sa iti controlezi portiile atunci cand mananci cartofi fierti – 82, pastarnac – indice glicemic 98, fasole verde – 51 sausfecla – 64.

Asadar, pentru a-ti pastra silueta, dar si pentru a preveni diabetul si bolile cardiovasculare, este bine sa consumi cat mai des alimente cu indice glicemic mic.

Tu tii cont de indicele glicemic al fructelor si al legumelor?

http://www.topfitness.ro/

luni, 12 noiembrie 2012

ROSTOPASCA (Chelidonium majus) - popular se mai numeste iarbă de negi sau negelariță




Rostopasca (Chelidonium majus)
Se foloseste in special la prepararea de creme si unguente pentru ca este un bun cicatrizant si un antiinfecţios cu spectru larg: bacterii, fungi, protozoare, virusuri.
Intern ajuta in bolile hepatice grave, curata atit singele cat si ficatul, avand o influenta dintre cele mai bune asupra metabolismului.

Alte denumiri: ai-de-padure, buruiana-de-cele-sfinte, buruiana-de-pecingine, buruiene- sfinte, calce-mare, crucea-voinicului, galbinele, iarba-de-negi, iarba-rindunicii, laptiuga, negelarita, oiasca, paparuna, salatea, scinteita, tatarcele.

Descriere planta - rostopasca se dezvolta ramificat, atingind o inaltime intre 30-80 centimetri. Infloreste din luna mai, pe tot parcursul verii si pina in toamna tarziu. Fiind foarte rezistenta la frig, uneori cand iernile sunt usoare o putem gasi inca verde. Are frunze zimtate asemanatoare cu cele de stejar, iar din tulpina si rizom izvoraste o seva galben-portocalie si destul de viscoasa, folosita cu succes pentru diferite afectiuni ale pielii.

Principii active - planta este bogata in alcaloizi ca chelidonina și homochelidonina care au acțiune sedativă și narcotică asupra centrilor nervoși superiori, relaxează musculatura netedă a vaselor mari și au acțiune ușor stimulatoare asupra respirației.

Sanguinarina are acțiune excitantă asupra centrilor medulari iar descoperiri mai recente arata ca are efecte antitumorale.

Chelidonina diminuează tonusul musculaturii netede intestinale, uterine și a altor organe, avand acțiune antispastică de tipul papaverinei, avant o toxicitate mult mai redusa.

Cheleritrina din rostopasca ajuta la scaderea presiunii arteriale stimuland peristaltismul intestinal și contracțiile uterine.

Cel mai eficient este sucul de rostopasca care se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Sucul este portocaliu, extrem de activ terapeutic si are o multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele fiind validate si de catre stiinta. Se foloseste doar extern, intern avand un potential toxic mare.

Sucul de rostopască se recomanda in tratarea matretii, constipatiei, abceselor pe pleoape, iar vinul de rostopasca în vindecarea afectiunilor hepatice.

Aplicata pe piele, rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de piele si abia apoi se va folosi in cantitate mare.

Extractele apoase sau slab hidroalcoolice din plantă au și acțiune coleretic-colagogă (înlesnește secreția bilei), fapt cunoscut în medicina populară încă din timpuri străvechi, fiind utilizate în afecțiunile hepato-biliare, colecistopatii și în ciroza hepatică inițială.

Rostopasca este considerata un remediu natural in tratarea și vindecarea urmatoarelor afectiuni: renale, reumatism, hemoroizi, cancer de piele, negi, bătături, hepatită cronică, tuse. Rostopasca este cunoscută și pentru proprietatea ei de a echilibra metabolismul.

Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Rostopasca distruge bacteriile patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime, vindecand astfel infectia complet.

Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca. Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.

Tratarea cipercilor fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare - se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile.

Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.

Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.

Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore. Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime, inhiband si distrugand celulele maligne.

Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura dureaza 10 minute si se face dimineata.

Boli hepato-biliare - infuzie de rostopasca, 1 g (1/2 linguriță la o cană cu apă). Se bea o cană pe zi, în mai multe reprize, timp de 7 zile. Doza nu trebuia depășită. După 7 zile, se face pauză o săptămână.

Cearcane inchise la culoare, vinete - se spala ochii cu infuzie de rostopasca. Se prepara din: 1 lingurita de planta maruntita peste care se toarna 100 gr apa clocotita. Se lasa la infuzat 1 - 1,5 ore, dupa care se strecoara si se fac spalaturi locale de 2-3 ori pe zi.

Tiroidita autoimuna, gusa nodulara - Planta intreaga de rostopasca ( trebuie sa fie proaspat culeasa ), se spala bine si se toaca cat mai marunt dupa care o punem intr-o sticla inchisa la culoare. Se toarna deasupra vodca sau alcool de cereale maxim 45 grade. O lasam timp de 14 de zile agitand sticla din cand in cand, apoi o strecuram.

Tratament: pe stomacul gol, o dată pe zi (dimineaţa), se incepe cu doua picături la 50-70 ml de apa clocotita. In a doua zi se mai adauga 2 picaturi, pana cand se ajunge progresiv la 16 picaturi.
Se continua tratamentul cu cate 16 picaturi timp de o luna. Se face pauza 7-10 zile, dupa care se iau din nou cate 16 picaturi in fiecare zi, timp de o luna. Se poate continua pana la 1 an de zile.

Acest tratament ajuta si in probleme ale ficatului si vezicii biliare.



Unguent de rostopasca

Ingrediente: 50 gr ulei de masline, 100 gr ulei de cocos, 15 - 20 gr ceara de albine, 80 - 100 gr rostopasca proaspata taiata marunt

Intr-un vas emailat sau de yena se pun uleiurile, planta tocata marunt si ceara de albine. Se amesteca continuu cu o lingura de lemn, timp de 15 minute. Se ia vasul de pe foc si se lasa la racit pana a doua zi.

A doua zi incalzim usor continutul, pentru a putea strecura printr-un tifon, apoi o punem la pastrat in recipiente mate sau de culoare inchisa. Se pastreaza la rece timp de 2- 3 luni. Ceara de albine este un bun conservant.

Acest unguent poate fi folosit extern pentru a trata: furuncule, negi, taieturi, rani infectate, eczeme, tuberculoza pielii, psoriazis, pete de batranete, herpes, impetigo, verugi, piele crapata, cearcane, scabie, lupus.

Atentie ! - Rostopasca in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. Planta uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in administrarea sa. Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, si nici nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina.

Articol preluat de aici 

10 alimente sub 40 de calorii. Află care sunt!


Ești la dietă și vrei să dai rapid jos kilogramele în plus? Iată o listă cu alimente care conțin mai puțin de 40 de calorii.




Cafea - 0 calorii. Cafeaua neagră este una dintre cele mai sărace în calorii băuturi. Este și un aliat împotriva kilogramelor în plus. Băutorii de cafea prezintă un risc scăzut de cancer de ficat și colon, diabet, Parkinson și trăiesc mai mult.

Rucola - 4 calorii / 200 gr. Această salată cu un gust picant e extrem de săracă în calorii, grăsimi și colesterol. Conține însă fibre alimentare, vitaminele A, C și K și mulți alți nutrienți, printre care și potasiu.

Salată verde - 5 calorii. Poți consuma kilograme întregi de salată verde fără să te îngrasşi. Salata verde este o sursă importantă de vitamine din complexul B, acid folic și mangan, care reglează nivelul de zahăr din sânge și îmbunătățesc funcția sistemului imunitar.

Ciuperci - 15 calorii. Cărnoase și sărace în calorii, ciupercile sunt și foarte gustoase. Conțin antioxidanți care stimulează sistemul imunitar, potasiu, vitamina B și fibre alimentare. Sunt și o sursă importantă de vitamina D, fosfor, cupru și seleniu.

Roșii - 22 calorii. Roșiile conțin licopen, un antioxidant puternic, care protejează organismul de razele ultraviolete și de cancer. Reduc colesterolul și sunt ideale în curele de slăbire. În plus, sunt bogate în potasiu, fibre și vitamina C.

Varză - 22 calorii. Crocantă, dulce și ieftină, varza este săracă în calorii, însă bogată în vitamine, minerale, fibre și fitonutrienti care previn cancerul. În plus, varza roșie conține substanțe care stimulează dezvoltarea și refacerea celulară.

Sparanghel - 27 calorii. Este o legumă esențială în dietele de detoxifiere. Conține cantități mari de aminoacizi cu puternice proprietăți diuretice, care ajută la eliminarea toxinelor din organism. În plus, nutrienții din sparanghel stimulează metabolismul alcoolului și a altor toxine.Sparanghelul este bogat și în vitaminele A, C, E și K, acid folic, fier, cupru și chiar proteine. Este ideal în salate, atât crud, cât și fiert la aburi.

Broccoli - 31 calorii. Această legumă este foarte săracă în calorii, însă bogată în nutrienți. Pe lângă vitamine, minerale și fibre alimentare, broccoli conțin și antioxidanți puternici care reduc riscul de cancer.

Sfecla roșie - 37 calorii. Sfecla roșie este dulce, însă conține puține calorii. Este bogată în antioxidanți care protejează organismul de cancer. În plus, este bogată și în fier, fibre alimentare, acid folic și potasiu care stimulează digestia.

Varza de Bruxelles - 38 calorii. Varză de Bruxelles conține substanțe extrem de puternice, care protejează împotriva cancerului. În plus, e bogată și în fibre alimentare și fitonutrienţi.
Grapefruit - 39 calorii. Conține vitamina C, acid folic, potasiu și pectină, o fibră solubilă care luptă împotriva arterosclerozei, potrivit acasă.ro.

Mai mult: 10 alimente sub 40 de calorii. Află care sunt! - Alimentaţie sănătoasă - Dietă | Libertatea.ro

Arhivă blog

Etichete

10 motive pentru care e bine să bei cafea (1) 100 de alimente miraculoase pentru organism (1) 20 de plante vindecatoare pe care le puteti cultiva acasa (1) 7 moduri ca sa dai jos burta fara sa mergi la sala (1) 8 remedii naturale pentru a invinge alergiile de primavara (1) 90 de alimente miraculoase pentru organism (2) Adevarul despre plastic (2) ADRESE UTILE (1) AFECTIUNI GASTRICE (1) AFTE BUCALE (1) ALERGIILE (1) ALOE VERA (4) ALTARUL ORTODOX (1) ANEMIE (2) ANTIBIOTICE (1) APA CA TRATAMENT (3) Apa cu Miere si Lamaie in Fiecare Dimineata (1) Apa din sticla de plastic (1) APA IN CORP (4) APA OXIGENATA (1) ARGILA (1) ARGINT (2) ARMURARIUL (2) articulatii (1) Artrită (1) Aspectul limbii (1) ASPIRINA (3) ASTMUL BRONSIC (2) ATACURILE ENERGETICE (1) ATENTIE..PERICULOS (7) AU NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU (1) Bautura care Ucide Cancerul (1) BICARBONATUL DE SODIU (4) Bicarbonatului de sodiu (1) BITERUL SUEDEZ (1) BOLI INFLUENŢATE DE VREME (1) Bolile de tiroidă și de ficat se văd pe piele (1) BOLILE OASELOR (1) BRUSTURELE (1) BUSUIOCUL (1) CADOUL AMERICII PENTRU LUME (1) CAFEAUA SI FICATUL (1) CANCERUL (4) CAPSUNELE (1) CARTI (1) CARTI DE MEDICINA ALTERNATIVA (1) CARTI PE INTERNET (1) CARTOFUL (2) CAUZELE BOLILOR (8) Ce se întâmplă când bei apă pe stomacul gol? (1) CEAIURI (8) CHIMENUL NEGRU (1) CIROZA (4) COCA-COLA....BAUTURA RACORITOARE SAU LICHID DETERGENT...!!!? (1) COJI de CEAPA (1) CONFERINTE ...CARTI SI FILME DESPRE SANATATE (1) CONOPIDA (1) CONTRAINDICATII (1) CORPUL OMENESC (1) Cum iti dai seama daca suferi de o boala (1) Cum pot fi folosite altfel alimentele din cămară (1) Cum sa eliminati fara durere (1) CUM SA SCAPI DE MOLII (1) CUM SE FOLOSESC PLANTELE MEDICINALE (3) CUPTORUL CU MICROUNDE (1) CURA DE DEZINTOXICARE (1) CURIOZITATI ALIMENTARE (2) CURIOZITATI ALE CORPULUI (2) CURIOZITATI despre CREIER pe care trebuie sa le stii! (1) DEODORANTE (1) DEPARAZITAREA CORPULUI UMAN (2) DEPRESIE (2) DESHIDRATAREA (1) DESPRE ACNEE (1) DESPRE ALCOOL (3) DESPRE ANALIZE SI TESTE MEDICALE (3) DESPRE ARSURI (2) DESPRE BACTERII (3) DESPRE BANANE (7) DESPRE BATATURI (1) DESPRE CADEREA PARULUI (1) DESPRE CAFEA (4) DESPRE CANCER (24) DESPRE CANDIDA (3) DESPRE CARBOHIDRANTI (1) DESPRE CATINA (5) DESPRE CÂTEVA PLANTE AMINTITE ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ (1) DESPRE CEAPA (7) DESPRE CEARCANE (1) DESPRE COLESTEROL (10) DESPRE COLON (1) DESPRE CONDIMENTE (1) DESPRE DANTURA (1) DESPRE DIETE (21) DESPRE E-URI (2) DESPRE FICAT (2) DESPRE FRUCTE SI BENEFICIILE LOR (11) DESPRE GALBENELE (2) DESPRE GLANDA TIROIDA (2) DESPRE GREATA (1) DESPRE HERPES (5) DESPRE INIMA (6) DESPRE IUBIRE SI VINDECARE (1) DESPRE LEUSTEAN (2) DESPRE MAINI (2) DESPRE MARUL LUPULUI (1) DESPRE NUCI (6) DESPRE OBOSEALA (1) DESPRE OTET (3) DESPRE PLANTE (15) DESPRE POST (4) DESPRE ROSII (1) DESPRE SANZAIENE (2) DESPRE SARE (2) DESPRE SILICIUL ORGANIC. (1) DESPRE STRUGURI (2) DESPRE TELINA (1) DESPRE TRANSPIRATIE (1) DESPRE TUSE (7) DESPRE UNGHII (1) DESPRE VARICE (1) DESPRE VITAMINE (13) DETOXIFIERE (4) DIAREE (1) DIVERSE (2) DOVLEAC (1) DROGUL DIN ALIMENTE (2) DROJDIA DE BERE (4) DULCEATA (1) DURERE DE CAP (3) DUREREA IN GAT (1) DURERI DE DINTI (4) DURERI DE INCHEIETURI (1) Dureri de spate (1) EFECTELE BENEFICE ALE LEGUMELOR (5) ELECTRONICE (1) EUGEN GIURGIU (1) FICAT (39) FIECARE POFTA...ARE O CAUZA (1) FIERUL IN ORGANISM (2) FISURA ANALA (1) FLORI DE SOC (1) FOLIA DE ALUMINIU (1) FRUMUSETE (1) FUMATUL (3) GALBENELE (2) GHIMBIRUL (1) GIMNASTICA (1) GLICEMIE (1) GLUME SI ZAMBETE (2) Goji – efecte benefice şi contraindicaţii (1) Grapefruitul (1) GRAUL (1) GRIPA (10) GUMA DE MESTECAT (1) GUTUIILE (3) GUTURAIUL (1) Helicobacter pylori (1) HEMOROIZI (2) HEPATITA C (2) Hofigal... (1) IERBURI DE LEAC (1) IMPORTANT DE TINUT MINTE (1) IMUNITATE (4) Inchide pungile ermetic (1) Infectia cu Chlamydia trachomatis (1) INFECTII URINARE (4) INSECTE PERICULOASE..CAPUSELE (7) INVĂTĂTURI ORTODOXE (1) LAMAIILE (12) LĂMAIA (1) LEACURI MAGICE PENTRU BOLI (1) LEACURI PENTRU IARNA (1) LEACURI RUSESTI (1) LECŢIA DOCTORULUI YOLLOK (1) LEUCEMIE (1) LEURDA (3) LEUSTEANUL (1) Lista substantelor toxice folosite in industria cosmetica (1) MACERAT DIN COAJE DE OU (1) MACUL ROSU (1) MAGNEZIU (3) MARGARINA SAU UNT (1) MASTI PENTRU TEN (1) Mâinile îţi pot arăta semnele unei boli. (1) MEDICAMENTE SAU OTRAVA (19) MEDICINA CHINEZEASCA (1) Meiul (1) MENTA (2) MICROBI SI VIRUSI (1) MIEREA DE ALBINE SI SCORTISOARA (10) MIRODENII (4) MIROSURI URATE (1) MORCOVUL (1) NEMURIRE (1) NOUTATI MEDICALE (6) Noutăţi de la JOHN HOPKINS-- BINE DE RETINUT (1) O simplă înțepătură poate salva viața unui om (1) OBICEIURI SI TRADITII (1) ORARUL ORGANELOR NOASTRE (1) ORICE BOALA PORNESTE DIN MINTE (1) OSTEOPOROZA (1) PADUCELUL (1) PAPADIA (4) PARACETAMOLUL (1) Parintele Arsenie Boca - marturii si tratamente naturale (1) PASTE (1) PATRUNJELUL SI ALTE LEGUME (2) Păpădia (1) Pătrunjelui (1) PELINUL (1) PENTRU SANATATE (7) PESTICIDE (1) PIETRE LA FIERE. (3) PIETRE LA RINICHI (7) pietrele din fiere sau ficat (1) PILDE (1) PLANTE BIBLICE (11) Plante care ţin locul antibioticelor (1) PLANTE OTRAVITOARE (3) PNEUMONIA (1) PROBLEME DIGESTIVE (1) Probleme respiratorii (1) PURIFICAREA LIMFEI (2) REFLEXOLOGIE (2) REGIM ALIMENTAR (2) reteta Valeriu Popa (1) RETETE CULINARE (1) RETETE FOLOSITOARE (24) RETETELELE LUI VALERIU POPA (1) REUMATISM (2) ROSTOPASCA (1) SALVIA (1) SARE AMARA (1) SCLERODERMIA (1) SEL.ENIUL (1) SENTIMENTELE BUNE (1) SFATURI (17) SFATURI UTILE (3) SFATURI PENTRU CASA TA (21) SFATURI PENTRU FEMEI (5) SFATURI PENTRU GOSPODARIA TA (3) SFATURI PENTRU SANATATE (37) SFATURI VALERIU POPA (1) SFATURILE BIOTERAPEUTULUI DJUNA (1) SFECLA ROSIE (5) SISTEMUL IM UNITAR (1) SOARE SI PLAJE (1) SPONDILOZA (1) SPREIURI (1) STEATOZA (4) STEVIA (1) SUCUL DE SFECLA ROSIE MORCOV SI MAR (1) SUCURI (1) SUNATOARE (2) TELEFONUL MOBIL (3) TERAPIA CU SEMINTE (1) TERAPIA CU URINA (2) TERAPII ALTERNATIVE. (1) TOTUL DESPRE COCA- COLA (1) TOTUL DESPRE OUA (4) TOTUL DESPRE VERDETURI (3) TRATAMENT NATURAL al tuturor bolilor (1) TRATAMENT OUA DE PREPELITA (1) TRATAMENT PENTRU LUPUS (1) TRUCURI (2) TULBURARI DE VEDERE (4) ULEI DE MASLINE (5) ULEI DE OREGANO (1) ULEI DE RICIN (2) Un ucigas nevazut: gandurile negre (1) URZICILE (3) USTUROIUL (14) UTILE PENTRU TINE (3) VARZA ALBA (3) VARZA ALBA SI ROSIE (1) VIBRATIA VINDECARII (1) VITILIGO (1) ZERUL (1)

CITATELE ZILEI

Lista mea de bloguri

Postări populare