joi, 27 iunie 2013

Da, te poti lasa de fumat!


Scris de Alec Blenche

(ViataVerdeViu) Cei mai multi fumatori cred ca nicotina este radacina dependentei lor, dar sunt de fapt alte 4.000 de substante chimice in tigari care creeaza anxietate si induc nevoia de consum de eliberare pe care o aduce nicotina, dar numai pentru aproximativ 15 pana la 20 de minute. Numarul masiv de substante chimice toxice din tigari face ravagii asupra sistemului nervos central, alimentand un alt fel de dependenta – una de corp si minte, care tanjeste dupa relaxare si incredere.

Cand un fumator afla faptul ca exista 4.000 de substante chimice intr-o tigara, se grabeste sa discrediteze afirmatia, incapabil sa inteleaga cum sau de ce atat de multe produse chimice ar putea fi folosite pentru a crea ceea ce arata pur si simplu ca tutun infasurat in hartie.

Majoritatea acestor produse chimice provin din pesticide, iar unele dintre pesticide cresc chiar in interiorul plantei de tutun, inainte de a fi vreodata pulverizata. Monsanto este o companie de produse chimice care si-a dat seama cum sa lipeasca ierbicidul cu semintele de tutun, creand o planta care este imuna la pesticide, in special Roundup. Alte substante chimice cum ar fi amoniacul si inalbitorul contribuie la cercul vicios in care se gasesc prinsi fumatorii de ani de zilehttp://www.monsanto.co.uk/primer/timeline.html
Doua aspecte majore care trebuie abordate pentru a scapa de problema asta pentru totdeauna

In scopul de a renunte la fumat si a nu reveni niciodata inapoi, trebuie sa se abordeze doua aspecte majore, in special in timpul primelor sase luni. In primul rand, corpul a fost otravit de sute de produse chimice zi de zi timp de ani de zile, deci trebuie sa se detoxifice, in scopul de a recastiga echilibrul sistemului nervos central si de a combate anxietatea. In al doilea rand, un ex-fumator trebuie sa inteleaga de ce organismul sau are nevoie pentru a se simti relaxat si sa se ocupe zi de zi, de stres, fara nicotina. Persoana trebuie sa se realimenteze si sa stimuleze chimia naturala a corpului sau, care a efectuat functii identice sau similare motivationale la niveluri corespunzatoare inainte ca pesticidele si nicotina sa ii distruga sistemul.

Nicotina stimuleaza eliberarea de multi mesageri chimici numiti neurotransmitatori, crescand nefiresc nivelurile de dopamina din circuitele de recompensa ale creierului (calea mezolimbica). Aceasta, la randul sau, creeaza sentimente pe termen scurt de euforie si relaxare, cu toate acestea, atunci cand fumatorii renunta si nu fac nimic pentru a reface aceste functii, acestia duc de multe ori o lupta grea cu depresiile, insomniile, anxietatea, si alte sentimente negative care ii conduc inapoi la fumat in termen de 6 luni.http://learn.genetics.utah.edu/content/addiction/reward/pathways.html
Luati in considerare pentru un moment nivelurile maxime de zahar din sangele unui diabetic, care sunt foarte mari si aproape de punctul in care organismul ar putea opri producerea de insulina. In mod similar, ca urmare a stimularii artificiale pe care nicotina o ofera, sistemul neurotransmitator al unui fumator incetineste si se poate opri de fapt din producerea de dopamina, epinefrina, adrenalina si serotonina, care sunt moduri naturale ale organismul de a ajuta cu motivatia, stresul, anxietatea, relaxarea, si, de asemenea, critica reactie “lupta sau fugi”http://quitsmoking.about.com/od/nicotine/a/nicotineeffects.htm

Pastilele, patch-urile, guma cu nicotina sau tigarile electronice nu ajuta fumatorii sa depaseasca deficientele create in sistemul nervos central, sau sa inlocuiasca in mod corespunzator si sa refaca capacitatea organismului de a se recupera de pe urma stimulentului “artificial”. De fapt, unii oameni cred ca majoritatea programelor de renuntare sunt de fapt escrocherii comercializate de catre producatorii de tigari in mod special ca sa esueze si sa-i retrimita pe ex-fumatori intentionat inapoi catre fumat cu gandul ca au incercat.

Dar exista speranta, printr-o alimentatie sanatoasa si prin sustinerea celor dragi, renuntarea la acest drog este mai mult decat posibila. O dieta cu hrana cat mai naturala cat mai putin procesata bazata pe fructe, legume, semine si nuci , toate in forma neprocesata va alimenta organizmul cu substantele nutritive necesare pentru a combate deficientele si nivelul toxic acumulat. Mai ramane doar dorinta de a o face.

sursa..

duminică, 23 iunie 2013

CATEVA PLANTE DIN SFANTA SCRIPTURA


Articol preluat de aici...

http://www.parohiamacin4.org/plante_biblice.htm#1

SCORŢISOARA
NARDUL
MĂSLINUL




CEDRUL
MIRTUL
ISOPUL
VIŢA DE VIE

1. SCORȚIȘOARA

Prin scorțișoară, înțelegem scoarța aromatică a unor arbori, totdeauna verzi care se dezvoltă în zonele calde, folosită drept condiment și în medicină, datorită compoziției chimice a uleiului de scorțișoară.

Menționări și semnificații biblice

Cuvântul scorțișoară se menționează de mai multe ori în Sfânta Scriptură.

- Ieșire 30;23-25: „Să iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli (măsura evreiască având 11,5 grame) de smirnă aleasă; jumătate din aceasta, adică două sute cincizeci de sicli de scorțișoară mirositoare; două sute cincizeci de sicli trestie mirositoare; cașie (specie de arbori ornamentali, folosiți în medicină; se mai numește și siminichie) cinci sute de sicli socotiți după siclul sfânt, precum și un hin (măsura evreiască pentru lichide având 6,50 litri) de untdelemn de măsline. Din ele veți face mir pentru ungere sfântă, înmiresmat după meșteșugul făcătorilor de aromate; aceasta va fi mirul pentru ungere sfântă”.

- Apocalipsa 18;11-13: „Și negustorii pământului vor plânge. Și vor boci asupra-i, că nimeni nu le mai cumpără marfa, marfă de aur și de argint și de pietre prețioase și de mărgăritare și de vison și de porfiră și de mătase și de stofă stacojie, tot lemnul binemirositor și tot lucru de fildeș și tot lucru de lemn de mare preț și de aramă și de fier și de marmură și scorțișoară și balsam și mirodenii și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu curat și vite și oi…”.

Cea mai bună și adevărată scorțișoară provine din Sri Lanka, dar se cultivă și în India, Madagascar, Jamaica, China.

Descriere științifică

Cinnamomum Zeylanicum Ness este un frumos arbore, totdeauna verde, din familia Lauraceae, ramurile opuse, cilindrice, frunze opuse, ovale, lucitoare, flori mici, albe-gălbui. Se cultivă pentru scoarța sa aromatică. Sunt mai multe specii de Cinnamomum (cassia, aromatica, fistula etc.). Scoarța și frunzele conțin un ulei bogat în eugenol și benzoat de benzil. În medicină, se folosesc părțile componente: scoarța, frunza, flori uscate, care pulverizate, se folosesc în combaterea unor afecțiuni.

Uleiul se obține prin distilarea cu vapori de apă a scoarțelor ramurilor tinere, a florilor și a frunzelor. Uleiul esențial are culoarea galben către maroniu deschis, cu miros caracteristic aromatic. Uleiul esențial obținut numai din frunze este relativ neiritant; cel din scoarța este iritant pentru mucoase.

Acțiunea farmacologică: antidiareic, antimicrobian, astringent, imunostimulator, afecțiuni respiratorii, genito-urinare, în tratamentele stomatologice, vermifug, în forme farmaceutice pentru scabie.

Uleiul de scorțișoară s-a folosit ca ingredient la prepararea Sfântului și Marelui Mir din anul 2002.

2. NARDUL
Eu am comandat mir de nard de la Bucuresti..am primit doua sticlute prin pachet la posta...
Prin nard se înțelege numele dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea munților Himalaya.

Menționări și semnificații biblice

- Cântarea Cântărilor 1;11: „Cât regele a stat la masă, nardul meu a răspândit mireasmă”.

- Ioan 12;1-8: „Atunci Maria, luând o litră (cantitate echivalentă cu 326 grame) cu mir de nard curat, de mult preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului.”

Amintind aceste episoade din viața pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care este vorba de ungerea cu mir pe care El a primit-o înaintea Patimilor Sale, încercăm să atragem atenția asupra elementului material - „mirul de mare preț”, care prin sfințire devine Sfântul și Marele Mir, cel prin care se pune temelie sfințeniei în viața Bisericii și creștinismului. Desigur, de la ungerea cu mir, și de la însuși numele Său, Hristos, adică „Cel Uns”, folosirea Sfântului Mir exprimă „un sens de transmitere, un sens de legătură spirituală” - cum se exprimă I.P.S. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului - de comuniune între toți creștinii, în cazul Ortodoxiei, între toți fiii unei Biserici, de aceea, și la sfințirea lui participă toți arhiereii unei Biserici.

Cu acest Sfânt și Mare Mir, care conține circa 50 de ingrediente, în care intră și uleiul de nard, se săvârșește Taina Mirungerii celor botezați și a celor care trec de la o altă religie la creștinism, se târnosesc (sfințesc) bisericile și se sfințesc antimisele, acele obiecte de cult fără de care nu se poate săvârși - canonic - Sfânta Liturghie.

Descriere științifică

Nardul este numele dat mai multor specii de plante erbacee din familia Valerianaceae. Planta are rădăcina scurtă și groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și flori roșii purpurii fructul nuciform. Este răspândit pe dealurile din India, China, Japonia, Himalaya, Nepal. Din rădăcina de nard se extrage, prin diferite metode, uleiul de nard, care intră ca ingredient în compoziția Sfântului și Marelui Mir, alături de frunzele de nard și este folosit frecvent în parfumerie.

Acțiune farmacologică

Uleiul din rădăcină de nard obținut prin distilare, este un lichid uleios, pal găbui, foarte plăcut mirositor, iute la gust, care are acțiune antiinflamatorie, antipiretică, bactericidă, fungicidă, laxativă și purgativă. Se ambalează în sticle de culoare închisă sau în vase de alabastru cu gât lung și îngust. Laboratoarele de parfumerie din Egipt se pare că extrag cel mai bun ulei esențial de nard. Astăzi, unii impostori falsifică uleiul natural de nard. Uleiul sintetic de nard poate să semene cu uleiul natural de nard, dar nu conferă miros permanent. Uleiul sintetic își găsește utilizare în industria parfumurilor.

Puteti gasi acest mir la pangarul manastirii Petru Voda sau puteti comanda la adresa: Manastirea Petru Voda (pentru pangar), comuna Poiana Teiului, cod 617346, judetul Neamt sau pe email la manastirea@petruvoda.ro. Pretul unei sticlute de esenta de mir de nard este de 20 RON; plata se face la primirea coletului, ramburs
Si eu am trimis mail si am primit 2 sticlute prin posta...si am platit la posta 40 lei...Doamne ajuta!
3. MĂSLINUL

Măslinul este un arbore fructifer totdeauna verde, cu trunchiul adesea strâmb, cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui bogate în ulei. Ramura de măslin este simbol al păcii.

Menționări și semnificații biblice

- Facerea 8;11: „și porumbelul s-a întors la el spre seară, și iată avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe fața pământului”;

- Ieșirea 25;6: „untdelemn pentru candele, miresme pentru mirul de uns și pentru tămâia cea binemirositoare”;

- Ieșirea 30;24: „cașie (specie de arbori ornamentali, folosiți în medicină; se mai numește și siminichie) cinci sute de sicli socotiți după siclul sfânt, precum și un hin (măsura evreiască pentru lichide având 6,5 litri) de untdelemn de măsline”;

- Psalmul 22;6: „Uns-ai cu untdelemn capul meu iar paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic”;

- Psalmul 51;7: „Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului”;

- Psalmul 127;3: „Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca niște vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei tale”;

- Isaia 17;6: „Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri, zice Domnul Dumnezeul lui Israel”;

- Zaharia 4,3: „Deasupra lui, doi măslini: unul de-a dreapta candelei lui iar unul de-a stânga”.

- Luca 7;46: „Cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele”.

- Luca 10;34: „și apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin și punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a avut grijă de el”.

Unul din cei mai importanți și mai frumoși pomi fructiferi din Țara Sfântă, este măslinul sau olivul. Alături de pâine și vin, uleiul de măsline este cunoscut ca fiind cel de-al treilea articol al binecuvântării lui Dumnezeu: „și te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulți și va binecuvânta rodul pântecelui tău, rodul pământului tău: pâinea ta, grâul tău, vinul tău, untdelemnul tău...” (Deuteronom 7;13).

Descrierea științifică

Este un pom ce aparține florei mediteraneene. Se plantează în locuri înalte, plăcându-i pământul uscat. Măslinul are înălțimea de 6-12 m, trunchiul său este adesea strâmb, iar din cauza încolăcirii nodurilor, are o înfățișare fantastică. Lemnul este galben cu dungi negre, având diverse utilizări. Frunza măslinului în formă de lance este verde și iarna, iar ramurile sunt foarte numeroase. Florile de măslin sunt dese și mărunte, ca ale liliacului. Fructele se dezvoltă din flori albe în formă de cruce, au forma alunelor mai mari, culoarea fiind la început verde și apoi neagră. Poate ajunge la o vârstă foarte înaintată. Unii spun chiar că acest pom nu moare niciodată, deoarece mlădițele ce dau din rădăcini se pot dezvolta și rodi. Pentru aceea și Psalmistul zice: „Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca niște vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei tale”. Uleiul de măslin sau untdelemnul nu se extrage din sâmburi, ci din pulpa sau carnea fructului (cu cât fructul este mai cărnos, cu atât uleiul este mai puțin și inferior calitativ). Din această constatare, vechii preoți egipteni ziceau despre învățăceii lor întocmai cum se zice și despre măslină - cu cât mai multă carne pe ea, cu atât mai puțin ulei, - adică cu cât corpul este mai mare cu atât este mai puțin suflet, mai puțină minte în el.

Istorie și legendă

Homer numea uleiul de măsline „lichidul de aur”. A fost medicament, substanța magică, sursă inepuizabilă de fascinație și uimire; asemănător vinului, nu există două tipuri de ulei de măsline la fel. Fiecare tip este influențat de sol, climă, soi, vârsta, metode de obținere. Originea culturilor de măslin se pierde în negura vremii. O ipoteză spune că măslinul s-ar fi născut în vremurile preistorice, în sudul Asiei, de unde s-ar fi extins în Australia și spre Grecia. Alte teorii indică bazinul mediteranean ca loc de origine a măslinului. O altă teorie spune că ar proveni din Etiopia. Descoperirile arheologice indică faptul că măslinii sălbatici existau în insula Creta (Grecia) cu mult înainte de nașterea civilizației. Din Creta s-au răspândit în Egipt (2000 î. Hristos) și Palestina (1800 î. Hristos). În secolul al VI-lea î. Hristos apar în bazinul mediteranean, ajung în Tripoli, Tunis și Sicilia. În Spania, cultivarea măslinilor a fost introdusă în timpul dominației maritime a fenicienilor (1050 î. Hristos). După descoperirea Americii, măslinul a traversat oceanul, iar în 1580 era cultivat în Mexic, Peru, California, Chile și Argentina. În orice caz, cea mai mare producție de ulei de măsline provine din regiunea Mediteranei. Legenda spune că apariția măslinului a fost în Grecia, ca rezultat al conflictului dintre Poseidon, zeul mărilor, și Atena, zeița războiului și a înțelepciunii. Se spune că Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră și a început să curgă apă sărată; Atena a lovit cu sulița în pământ și a răsărit un măslin. Cum pomul a fost considerat mult mai valoros pentru poporul din Atica, noul oraș a primit numele de Atena. Se spune că toți măslinii din Atena se trag exact din cel dăruit de zeiță oamenilor. Dominând maiestuos țărmurile stâncoase ale Greciei, măslinii au ajuns în scurt timp „stâlpii” societății elene. Erau atât de prețuiți, încât cel care avea nesăbuința de a tăia un pom era condamnat la moarte sau exil. La rândul lui, uleiul de măsline devenise cea mai de preț marfă. Corăbiile erau construite în scopul de a transporta din Grecia spre centrele comerciale din zona Mediteranei.

Măslinul este simbolul gloriei și păcii; el și-a dat ramurile pentru slăvirea celor victorioși, fie în jocuri prietenești, în întrecerile olimpice, fie în războaiele scăldate în sânge. Coroanele confecționate din ramuri de măslin erau oferite zeităților și persoanelor extrem de importante. Astfel de coroane au fost găsite în mormintele lui Tutankamon.

În Țara Sfântă – Palestina - măslinul este la mare preț. Regele David avea paznici care vegheau asupra culturilor și a depozitelor, astfel că prețiosul ulei din fructele sale să fie în siguranța.

Credința că uleiul de măsline conferă putere și tinerețe era răspândit în întreaga lume antică. În Egipt, Grecia și Roma se întrebuința foarte mult atât în scopuri medicinale, cât și cosmetice. De exemplu, în Mexic, a fost descoperită o listă cu ingrediente (fenicul, susan, țelină, creson, mentă, salvie, trandafir și ienupăr) adăugate uleiului de măsline pentru obținerea unor unguente.

În ciuda iernilor destul de geroase, uneori și a verilor înăbușitoare din zonele unde el este cultivat, măslinul continuă să crească, să se înalțe spre cer, să ofere fructele din care, prin diferite metode, se extrage uleiul de măsline, care să vindece și să fie privit cu adorație.

Cel mai bun și mai fin ulei se obține din măsline încă necoapte. De aceea pentru a nu se rupe crengile proaspete, măslinele nu se culeg cu mâna. În legiuirile casnice ale lui Moise se poruncește anume să nu se scuture măslinul de tot. „Când vei bate măslinul tău, să nu te întorci să culegi rămășițele, ci lasă-le străinului, orfanului și văduvei” (Deuteronom 24;20). Măslinul era cultivat în toate colțurile Țării Sfinte pe suprafețe întinse așa încât, pe drept cuvânt, se poate spune că el este emblema Palestinei. Pădurile de măslin se întindeau pe distanțe de ore, spre nord și spre nord-est de Gaza, spre șesurile Șaronului. Prielnic culturii măslinului era și șesul pe coasta feniciană. Culturile de măslin făceau bogăția Betleemului și acopereau coastele joase ale văilor Hebronului. Singura îngrijire pe care acest pom o cere este aceea de a-l altoi când este sălbatic, osteneală pe care el o răsplătește din belșug. Țăranii din Palestina - felahii - spun că vița de vie e o „sitt” - o delicată doamnă de la oraș care necesită multă îngrijire și atenție. Smochinul este o „fellaha” - o țărancă deja bine întărită, care nu are nevoie decât de puțină îngrijire. Măslinul este însă o beduină care și în locuri pustii și neumblate este încă destul de tare și capabilă de muncă.

În Ierusalim era vestit pentru culturile de măslin, așa-numitul Muntele Măslinilor cu grădina Ghetsimani, care în traducere românească înseamnă „teasc de untdelemn”. Aceasta este grădina mult iubită și de Mântuitorul, Care foarte des venea aici să se roage și unde, de altfel a fost și prins. Încă și astăzi sunt aici un număr de măslini foarte bătrâni, despre care tradiția spune că ar fi chiar din acei sub care Domnul se ruga.

În antichitate, Palestina exporta untdelemn Tirului și Egiptului. Uleiul de măsline era întrebuințat mai întâi pentru mâncare, apoi la sacrificii, la fabricarea mirului, la arderi, precum și pentru alinarea și vindecarea rănilor.

După frunzele totdeauna verzi, măslinul închipuie nemurirea. Ramura de măslin este simbolul păcii, iar ramurile multe și stufoase sunt simbolul familiei numeroase. Există și măslin sălbatic, din fructele căruia se obține un ulei de calitate inferioară.

Din lemnul măslinului se confecționează obiecte de artă. Este mult prețuit pentru lemnul său fin și dens din care au fost ciopliți heruvimii, ușile, cornișele și stâlpii Templului lui Solomon (1 Regi 6;23 și 31-33).

Măslinul este pomenit în Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintâi arbori amintiți în Sfânta Scriptură. Așa de exemplu, după ce Potopul lui Noe încetează, prima frunză pe care o aduce porumbelul de pe pământ este frunza de măslin, lucru după care Noe cunoaște că apele au scăzut. Untdelemnul de măslin este considerat untura Orientului. Măslinele sunt mâncate fie fierte în ulei, fie conservate (murate). De cele mai multe ori un măslin dă până la 100-150 litri de ulei. În Palestina, fără pâine și ulei săteanul nu poate trăi, folosindu-l chiar și la iluminat. La serviciul divin de la Cortul Sfânt, în afară de iluminat, untdelemnul servea și la ars în candelă, precum și la ungerea sacră a regilor, profeților, preoților. Nu rareori este întrebuințat și la vindecarea rănilor. Se dădea cu el pe cap, ca simbol al curățeniei totale.

Untdelemnul de calitate inferioară se întrebuințează astăzi la obținerea săpunului. În Palestina sunt multe întreprinderi de fabricare a săpunului din untdelemn de măsline și astăzi. Pentru scoaterea untdelemnului din măsline, se săpau în stâncile Palestinei, două rezervoare sau gropi de aproximativ trei metri cubi. Cel în care se tescuiau măslinele era așezat mai sus decât cel în care se scurgea uleiul. Măslinele erau călcate cu picioarele, cum se calcă la noi strugurii, desigur după ce mai întâi erau desfăcute de sâmburi cu o roată mare de piatră. Untdelemnul curgea în rezervorul de mai jos, de unde era scos și vândut sau folosit la mâncare. Untdelemnul este folosit nu numai ca element indispensabil pentru hrana omului, ci și ca un balsam pentru vindecarea rănilor. În creștinism, untdelemnul este folosit în cult în diferite împrejurări: la Botez, la Sfântul Maslu (când se face slujba speciala pentru bolnavi și preotul îi unge de șapte ori cu untdelemnul sfințit pentru tămăduire și curățire de păcate); la sfârșitul Liturghiei când se miruiesc credincioșii, la Litie.

Uleiul de măsline este un lichid pal, galben, cu nuanță verzuie, gust ușor iute și miros plăcut, reacție acidă și se întrebuințează la prepararea Sfântului și Marelui Mir. Pentru folosirea lui la prepararea Sfântului și Marelui Mir, uleiul de măsline trebuie să aibă buletin de analiză, în care să fie specificată data de preparare și de expirare, să fie virgin, adică din prima extracție, să se importe în bidoane de 20-25 litri pentru eficiența economică, de preferință de la o singură firmă grecească sau italiană și să se procure în anul când se prepară Sfântul Mir.

Termenul de valabilitate al uleiului de măsline este limitat la cca 3 ani. El se păstrează la temperatura de + 8° C. Când se prepară Sfântul și Marele Mir, toată cantitatea de ulei va fi ținută la temperatura de 15-20° C, în jur de 48 ore pentru fluidificare.

Efectele terapeutice ale uleiului de măsline virgin

Uleiul de măsline virgin era considerat de către vechii greci cheia longevității și a păstrării integrității mentale. Acest aliment-medicament obligatoriu trebuie să facă parte din farmacia casei. Cei ce vor să-și mențină inima sănătoasă și arterele curate, fără ateroame, este suficient să ia opt săptămâni, pe lângă dieta obișnuită, două linguri de ulei de măsline pe zi. Uleiul de măsline se ia și pentru hipertensiune, trei linguri pe zi, una dimineața, una seara și una în salate. Uleiul de măsline poate înlătura diabetul zaharat la adulți dacă se administrează timp de opt săptămâni două linguri de ulei de măsline pe stomacul gol, iar pentru întreținere o lingură pe zi toată viața. În bolile de nervi, se consumă în fiecare dimineață o lingură de ulei de măsline și ar fi bine dacă gospodinele ar folosi la prepararea alimentelor numai ulei de măsline. El este și un excelent vermifug de aceea copiilor li se vor da trei linguri pe zi. În caz de constipații se iau două linguri de ulei de măsline seara, la culcare, timp îndelungat, fiind unul din cele mai blânde laxative. Uleiul de măsline este un bun antidot pentru intoxicații cu ciuperci. Până la venirea medicului înghite un amestec de praf de cărbune de lemn cu ulei de măsline din belșug, care ajută la neutralizarea otrăvii. Vezica biliară este stimulată cu una-două lingurițe de ulei de măsline, înainte de masă. Acesta declanșează secreția vezicii înainte ca mâncarea să ajungă în stomac. Datorită vitaminei E pe care o conține, uleiul de măsline ajută la vindecarea ulcerului, el funcționând ca un pansament gastric, dacă se iau doua lingurițe pe zi timp îndelungat. Uleiul de măsline este bun și pentru uz extern contra căderii părului, gutei, crăpăturilor pielii și a călcâielor. Uleiul de măsline este indicat în cazul tenurilor uscate și ridate. Cu un strat subțire de ulei, ungeți-vă fața, pe gât și pe antebrațe, prin mișcări circulare și repezi. Acest tratament menține pielea suficient de întinsă, înmoaie zbârciturile.

Condiții de calitate și conservare

Uleiul de măsline se păstrează la loc răcoros. Temperatura de coagulare este de 6-8° C. Termenul de valabilitate trebuie să fie indicat foarte clar în certificatul de calitate și pe fiecare ambalaj. În general, uleiul de măsline virgin are valabilitate 3 ani din momentul extragerii.


4. CEDRUL

Este un arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale. Lemnul acestor arbori, de culoare brun-gălbuie este rezistent, uleios, cu miros puternic. Este folosit în construcții navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură etc.

Menționări și semnificații biblice

Dintre toți arborii amintiți în Sfânta Scriptură, cel mai lăudat este cedrul. Este pomenit cam de 75 de ori, iar adesea este dat ca simbol al măreției. Iată câteva locuri unde este amintit cedrul: Numerii 24;6, 3 Regi 6;15: „Pereții templului i-a îmbrăcat pe dinăuntru cu scânduri de cedru; de la pardoseala templului și până la tavan și căpriori, cu lemn de cedru i-a căptușit peste tot, iar pardoseala a făcut-o din scânduri de chiparos”; 4 Regi 14;9; Cântarea Cântărilor 5;15; Isaia 2;13; lezechiel 17;22.

Solomon, rege al statului Israel (cca 973-933 î. Hristos), fiul și succesorul lui David, a construit (din cedru) vestitul complex arhitectural din Ierusalim (templul lui Iahve și palatul regal). La construcția acestui vestit templu s-a întrebuințat foarte mult lemn de cedru din Liban, fiindcă era un lemn tare și bun de construcție. Solomon, ca să obțină acest lemn pentru construirea templului, deoarece în Palestina nu se găsea, a trebuit să facă un tratat de alianță cu Hiram, regele Tirului. După cele ce aflăm din Sfânta Scriptură, tot templul era căptușit cu lemn de cedru. Chiar și astăzi, lemnăria acoperișului Sfântului Mormânt al Mântuitorului este făcută din lemn de cedru. Atât de obișnuit și vestit altădată, astăzi, cedrul Libanului este ceva foarte rar (chiar dacă pe drapelul Libanului se află cedrul). Pădurea principală se află în Siria, lângă Tripoli, pe partea superioară a văii ce duce spre Marea Mediterană, cam la 25 km de mare și la aproape 2000 m altitudine. Se mai află câțiva cedri foarte aproape de Beirut. De obicei, aici merg călătorii europeni ca să-i vadă. Ca să nu dispară, aceștia sunt păziți, cu multă severitate, de către autoritățile guvernului din Siria. De curând, o echipa de cercetători germani din Munchen, a experimentat o rețetă antică de tratare a lemnului de cedru și a descoperit că prin acest procedeu se poate extrage guaiacol (C7H8O2) un lichid incolor, cu miros specific, care este un conservant chimic foarte puternic. Aceasta este substanța care conferă mumiilor capacitatea de a rezista timp de mii de ani. Oamenii de știință au extras uleiul esențial de cedru, bogat în guaiacol, folosind o metodă străveche menționată de Plinius cel Bătrân care a scris despre îmbălsămarea cu o substanță pe care o numește „cedrium”.

Descriere științifică

După răspândire, sunt mai multe specii de cedru: Cedrus atlantica din Maroc, Cedrus brevifolia din Cipru, Cedrus libani din Liban, Cedrus deodora din Asia Centrală. Toate speciile fac parte din familia pinaceelor. Este un mare și frumos arbore totdeauna verde, cu ramurile întinse, orizontale, rigide; frunzele de un verde închis, aproape cilindrice, sunt fasciculate, scurte și rigide. Florile masculine sunt solitare pe ramuri scurte, cele feminine câte 1-2; conurile ovale, scurt pediculate, la început purpurii, brune-cenușii la maturitate, asemănătoare bradului nostru. Crește în Liban, Cipru, Maroc și Algeria. Uneori, este cultivat și ca plantă decorativă, prin aspectul său în formă de piramidă și prin înfățișarea sa maiestuoasă. Este unul dintre copacii cei mai impozanți. Poate să ajungă până la înălțimea de 30 m, iar trunchiul, cu ramurile sale, face un cerc, de 13-15 m. Din tulpina lui dreaptă ca lumânarea, pornesc crengile, care apoi se ramifică într-un mare număr de brațe ce se întind orizontal.

Uleiul se obține prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor, conurilor și a tăieturilor proaspete din trunchiul arborilor. Nu este toxic, nu este iritant. Culoarea este oranj, gustul dulceag.

Acțiune farmacologică: antiseptic al căilor respiratorii, antiseboreic, expectorant, mucolitic, sedativ nervos, stimulent tonic.

5. MIRTUL

Mirtul este un arbust mediteranean, înalt de circa cinci metri, cu frunze alungite, persistente, aromatice, și cu flori mici, albe (Myrtus communis). Arbustul răspândește permanent un miros plăcut.

Menționări și semnificații biblice

Neemia 8;14-15. și a zis Ezdra: „Duceți-vă de căutați, în munte, crengi de măslin sălbatic, de mirt, de finici și de tufari, și faceți corturi, așa cum este scris”.

Isaia 41;19-20: „Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirți și măslini…”.

Isaia 55;13: „În locul spinilor va crește chiparosul și în locul urzicii va crește mirtul. A Domnului va fi slava”.

Mănunchiurile de mirt erau considerate de vechii evrei un semn de plăcută aducere-aminte a vremurilor bune, făgăduite de Domnul poporului său. Crenguțele mlădii, coaja lor fragedă și roșie și plină de frunzișoare lucitoare și totdeauna verzi, sunt parcă anume create spre a face cununi din ele. În zilele de sărbătoare, israeliții împodobeau cu frunze de mirt colibele. În antichitatea păgână, în mod special, mirtul era arbustul închinat zeiței Afrodita. Tot la păgâni, ramura sau cununa de mirt a fost simbolul învierii în lupte și întreceri. În creștinism, el este simbolul biruinței asupra morții și se planta pe morminte. Fiind apoi considerat și ca simbol al frumuseții, tinereții și fecioriei, mirtul este purtat în jerbe și cununi și de nuntași.

Descriere științifică

Myrtus communis este un frumos arbust, totdeauna verde, care răspândește un miros plăcut, din familia Myrtaceae; frunzele opuse, mici, numeroase, ovale sau lanceolate, scurt pețiolate sunt persistente; florile solitare sau câte două sunt mici și albe, fructele cărnoase sunt boabe globuloase de un albastru negricios. Este originar din regiunea mediteraneană (Europa sudică), cultivat adesea și pe la noi, ca arbust ornamental. În Palestina și în întregul Orient, mirtul ajunge la înălțimi considerabile, de trei, patru metri, deși este considerat arbust.

Lemnul de mirt este tare, fiind folosit pentru strungărie fină. În vechime, fructele puse în vin constituiau un medicament întăritor al bolilor de stomac. Sunt întrebuințate și drept condiment, datorită uleiului esențial pe care-l conține, având un gust asemănător cu piperul.

Uleiul esențial se extrage din organele arbustului (flori, frunze și ramuri), prin distilare cu vapori de apă. Este un lichid gălbui deschis, cu mirosul apropiat de camfor și eucalipt, gust arzător, nu este toxic, iritant sau sensibilizant.

Acțiune farmacologică

Uleiul esențial este: anticataral, antiseptic pulmonar și urinar, astringent, balsamic, bactericid, expectorant, sedativ.

6. ISOPUL

Menționări și semnificații biblice

Ieșirea 12;22: „Luați un mănunchi de isop și, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeți pragul de sus și amândoi stâlpii ușii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieșiți nici unul din casă până dimineața”.

Leveticul 14;51-52: „Va lua lemnul de cedru, ața, isopul și pasărea vie și le va muia în sângele păsării înjunghiate și în apă de izvor și va stropi casa de șapte ori. și va curăți astfel casa cu sângele păsării, cu apa de izvor, cu pasărea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu ața roșie răsucită și cu isop”.

Numeri 19;6: „Apoi să ia preotul lemn de cedru, isop și ața de lână roșie și să le arunce pe juninca ce se arde”.

Numeri 19;18: „Un om curat să ia isop, să-l moaie în apa aceea și să stropească din ea casa, lucrurile și oamenii câți sunt acolo și pe cel ce s-a atins de os de om”.

Psalmul 50;7: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”.

Ioan 19;29: „și era acolo un vas plin cu oțet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oțet, l-au dus la gura Lui”. (ramura de isop a constituit suportul buretelui și amândouă au fost ridicate în vârful unei trestii).

Evrei 9;19: „Într-adevăr Moise, după ce a rostit întregului popor toate poruncile din Lege, luând sângele cel de viței și de țapi, cu apa și cu lâna roșie și cu isop, a stropit și cartea și pe tot poporul”.

Credința în puterea curățitoare a isopului nu a pierit nici după Moise. Din contra, ea este exprimată și dorită cu deosebită convingere și de David împăratul, în pocăința lui adâncă după păcatul săvârșit cu soția lui Urie Heteul. El zice așa cum am arătat în Psalmul 50;7: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți...”

Descrierea științifică

Hyssopus officinalis din familia Labiatae, este un subarbust, originar din regiunile calcaroase și aride ale Europei meridionale; la noi crește numai în cultură. Are aspect tufos, cu tulpini lemnoase la bază, erbacee și patrunghiuIare în partea superioară ce poartă frunze opuse, întregi, lineare, cu vârful ascuțit. Florile sunt mici, albastre sau albastru violaceu, reunite în spice unilaterale în regiunile terminale ale ramurilor. Înflorește din iulie până în septembrie. Produsul vegetal folosit se recoltează în timpul înfloririi, numai părțile aeriene nelignificate și se usucă la umbră.

Din părțile aeriene, se obține prin diferite metode de distilare uleiul de isop, lichid incolor, uleios, cu miros aromat plăcut.

Acțiune farmacologică: astringent, antiseptic, antiviral, carminativ, tonic-amar.

Modul de folosire: Herba Hyssopi se folosește sub formă de infuzie 2-3%, se dă intern câte 200 ml pe zi ca expectorant și antisudorific, mai ales în bronșitele cronice și astmul bronșic. Extern se folosește sub formă de cataplasme ca cicatrizant al rănilor. Intră în compoziția ceaiurilor antiasmatice, pectorale și sudorifice.

7. VIȚA DE VIE

Mărturiile arheologice dovedesc faptul că, pe teritoriul actual al României, vița de vie se cultivă din epoca fierului (secolele V-I î. Hristos). Despre amploarea pe care o luase această cultură în Dacia, în vremea regelui Burebista (82-44 i. Hristos), exista știrea oferită de istoricul grec Strabon, care spune că regele ar fi ordonat să se treacă la desființarea viilor, pentru că se depășiseră cu mult nevoile consumului. De la începuturile ei, cultura viței de vie a început să se dezvolte pe teritoriile care ofereau cele mai bune condiții naturale pentru realizarea vinurilor de calitate, cum este podgoria Murtfatlar.

Vița de vie este arbust târâtor și agățător. Ceea ce este mai important sub aspect terapeutic sunt frunzele de culoare roșiatică.

Farmacologie

Acțiunea biologică și utilitățile chimice ale preparatelor din frunzele de vița de vie de culoare roșiatică, descrise în literatura de specialitate actuală s-ar putea rezuma la acțiunea protectoare a vaselor capilare și acțiunea în insuficiența venoasă a arterelor inferioare și a complicațiilor care derivă din aceasta: varice, tromboflebite, edeme etc.. Forma cea mai simplă a acestor manifestări este caracterizată prin edeme ușoare, evidente în special seara la persoanele care lucrează cea mai mare parte a zilei în picioare. Proprietățile farmacologice ale acestor preparate se manifestă în primul rând asupra sistemului circulator, în special asupra vaselor capilare. Administrarea produselor fitoterapeutice pe baza de viță de vie reactivează microcirculația locală, ameliorează fluxul venos și ușurează îndepărtarea lichidelor interstițiale, reducând astfel edemele.

Cura de struguri. Fructele viței de vie, strugurii, sunt adevărate laboratoare chimice în miniatură, în boabele de struguri fiind „de toate, pentru toți”: apă, zahăr, vitamine, substanțe protectoare ale sistemului vascular, ale imunității vizuale, tonice, săruri minerale, diuretice, laxative etc. Proprietățile lor terapeutice depind de varietatea și de solul pe care crește vița de vie. Astfel, strugurii produși de soluri argiloase au aciditate mai mare și substanța uscată în cantitate mai mică, precum și proprietăți laxative și purgative; strugurii proveniți din vița de vie care crește pe soluri calcaroase sau silicoase au proprietăți diuretice și depurative; strugurii albi sunt ușor excitanți ai mucoasei stomacului, iar cei negri - astringenți și cu acțiune tonică.

Cura de must. Prin efectul ei diuretic și depurativ, cura de must durează 30 de zile. Se organizează în felul următor: prima zi - consumarea a 0,500 litri de must în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor; a 14-a zi se ajunge la o cantitate de doi litri de must (deci cantitatea crește progresiv de la o zi la alta); zilele a 15-a, a 16-a și a 17-a: se beau zilnic câte doi litri de must, fără a mânca altceva; apoi, cantitatea începe să scadă treptat până se ajunge la 0,500 litri, adică se ajunge la cantitatea de must cu care s-a început cura.

Medicamente din struguri. Să spunem câteva cuvinte și despre medicamentele din struguri. Când spunem struguri, ne gândim imediat la vin. Nici o altă „zeamă” alcoolică naturală nu conține peste 600 de componente ca vinul. Pasteur aprecia că vinul este „cea mai sănătoasă și nobilă dintre băuturi”. Specialiștii au constatat că vinul are o serie de influențe pozitive asupra organismului uman cum ar fi proprietățile antivirale și antibactericide. Statisticile demonstrează că infarctul de miocard este de patru ori mai mic în țările viticole, comparativ cu celelalte. S-au studiat și semințele boabelor de struguri, în cele din urmă, s-au putut produce unele medicamente cu efect protector cardiovascular. De asemenea, din pielița strugurilor pentru vinurile roșii s-a obținut componentul numit „resveratrol” - cu rol protector împotriva cancerului.

Medicina naturală recomandă strugurii în următoarele boli:

Angina - faceți gargară cu suc de boabe de struguri recoltate înainte de a se coace.

Bronșite - pentru a lupta împotriva bronșitei cronice, faceți un decoct din boabe de struguri uscate în cuptor. Fierbeți 0,500 litri de apă și adăugați o lingură de struguri uscați. Lăsați să fiarbă un sfert de oră, fără capac. Strecurați apoi lichidul și beți-l cald. Poate fi reîncălzit.

Buze crăpate - aplicați o pomadă compusă din suc de struguri (30 g), unt (25 g) și ceară galbenă (12 g). Fierbeți totul într-un vas emailat sau într-o oală smălțuită, până ce amestecul atinge consistența unei alifii.

Constipație, cistită - beți suc de struguri, bine copți (must).

Diaree - faceți o infuzie din foi de viță uscată (25 g la un litru de apă). Beți câte o ceașcă de 3 ori pe zi.

Retenție de urină - presați (stoarceți) 1,5 kg de struguri albi pentru a extrage sucul. Filtrați și beți jumătate din cantitatea obținută dimineața, pe stomacul gol, iar cealaltă jumătate seara, înainte de culcare; înainte de a-l bea, adăugați câteva picături de zeamă de lămâie.

În concluzie, rețineți: vinul este prima băutură igienică după apa naturală, minerală, răcoritoare și sifon. Depinde numai de cantitatea care se bea!

Bibliografie: Farmacist primar Dumitru Ghe. Răducanu, „Arbori, plante și aromate biblice”, în B.O.R.

NR. 1-4, ian. - apr. 2004, pag. 229.

http://www.parohiamacin4.org/plante_biblice.htm#1

joi, 20 iunie 2013

Sarea leac sau otrava



Scris de Alec Blenche in data de noiembrie 22, 2011

„Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii.”Sfanta
Evanghelie dupa Marcu, 9, 50

In vechime, sarea era extrem de pretuita. Nu degeaba se spune, in popor, despre un om deosebit, ca este precum „sarea pamantului”. In imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in sare (in latina , sal,salis), de unde a ramas si cuvantul care exprima remuneratia pentru munca, salariu (salarium).

Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba
populara „daca se varsa sare, iese cearta.”

La modul propriu, „un graunte de sare” facea (si va face mereu) diferenta dintre o mancare buna si una fara gust, iar la modul figurat, vorba „nesarata” este vorba nelalocul ei, lipsita de „bun gust” si de bun simt.

Oaspetii de mare cinste sint intampinati, deloc intamplator, „cu paine si sare”.

Intr-un foarte cunoscut basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca „sarea in bucate”. Stiinta confirma astazi intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un element absolut indispensabil vietii
fiziologice a omului.

Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie retinut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in mari cantitati, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor.

Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat in medicina populara ca leac de capatai.
Dar ce este de fapt sarea?

Dupa definitia fortata din DEX, sarea este „o substanta cristalina, sfaramicioasa, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc; clorura de sodiu (NaCl).” O definitia similara gasim in
Larousse, Webster, etc.

Trebuie sa atragem, insa, atentia ca, in aceste definitii, sarea este identificata in mod fortat, dupa niste criterii si interese industriale si comerciale, cu substanta numita clorura de sodiu (NaCl).
DAR SAREA NATURALA, ADEVARATA, NU A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANTA OBTINUTA PRIN PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI DENATURAREA SARII GRUNJOASE.

Sa vedem de ce afirmam aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentatia sa si a animalelor sale numai sare naturala, grunjoasa, sub forma de cristale mari, numita si sare gema. Drobii sau bulgarii de sare se zdrobeau, se pi sau manual, in casa, in piua, pe masura ce aceasta se consuma. Sarea naturala, gema se gaseste inca in Romania, din abundenta, in zacaminte de suprafata (munti de sare), in vreme ce in alte tari europene ( Austria , Franta), ea este exploatata numai din zacaminte subterane.

Care este insa, mai exact, diferenta dintre sarea naturala, gema si sarea de masa, fina si extrafina?

SAREA NATURALA, GEMA; GRUNJOASA, NERAFINATA este cea care se ia direct din zacaminte. Ea contine, pe langa clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substante minerale si oligominerale, care ii dau, impreuna cu incarcatura sa geo-magnetica, extraordinare proprietati vindecatoare si gustul sau inconfundabil.
De unde ne luam sarea?

Sarea grunjoasa se gaseste doar la magazinele naturiste, la micii intreprinzatori sau pe internet unde se vinde ambalata in pungi sau vrac.
Sarea de masa fina si extra-fina se afla pe rafturile tuturor supermarket- urilor si pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezinta sub forma unor granule mici, de culoare alba, sau a unui praf alb,super-prelucrat si super-procesat chimic si este obtinuta, in general,prin recristalizarea artificiala a sarii geme si macinare dupa granulatia dorita. Acest proces saraceste foarte mult, aproape complet, sarea de elementele minerale si oligominerale (mai cu seama magneziul si calciul), marind, in mod artificial, concentratia de clorura de sodium (NaCl). In plus, pentru a evita intarirea sarii rafinate, fabricantii industriali ii adauga un „antiaglomerant” , E 535, adica… ferocianura de sodiu, un aditiv in mod clar toxic pentru organism, caci este o sare a unei cianuri de fier, oricat am vrea sa dregem busuiocul si sa bagam capul in nisip, ca strutul. In rezumat – se inlatura oligomineralele, bune pentru sanatate, si se adauga E 535 (ferocianura de sodiu), daunatoare sanatatii, dar buna pentru buzunarele unora.

Sarea rafinata nu numai ca nu are nici o calitate terapeutica si nu mai da cu adevarat gust alimentelor gatite, dar provoaca, in plus,hipertensiune.

Medicina populara cunoaste peste o suta de utilizari terapeutice si chiar magice ale sarii, care era considerata in trecut, printre altele,si un adevarat leac impotriva duhurilor rele si a bantuirilor de tot
felul.

Prezentam mai jos un tabel care evidentiaza saracia in minerale a sari extrafine, comparativ cu sarea gema, naturala. Observati ca sarea gema are un procent dublu de Calciu si cel putin triplu de Magneziu si, chiar daca este vorba de cantitati aparent infime, in economia extrem de fina a metabolismului uman, conteaza ENORM.

Compozitie Sare extrafina Sare gema



NaCl 98, 5 97,5

CaC 20,1 0,2

MgC l 2 0,03 0,1

CaSo4 1,2 1 -

MgSO4 — 0,04

Substante

insolubile in apa 0,06 1,2
Sarea iodata este toxica

In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG 568, o ordonanta care impune ca toata sarea din comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel, vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod.

Numerosi cercetatori si medici, din Romania si din strainatate, familiarizati cu aceasta problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala. Studii minutioase in acest sens au revelat ca
un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie).

Din experienta altor tari, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea partiala a sarii, in unele orase sau comunitati, s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt imediat,deoarece a crescut ingrijorator numarul cazurilor de hipotiroidie,
hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian si unele reactii anafilactice la iod (pot fi socuri
anafilactice) sunt mortale. In Tasmania , tara care a
„beneficiat” de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.

In anul 2001, au existat in Romania 12.417 cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541, iar din 1994 pana in 1999 au fost inregistrate intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele
12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? In plus, tratatul lui Harrison , dupa care se pregatesc medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca „din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datoreaza deficitului de iod”…

Ca urmare, cercetatorii din celelalte tari care au experimentat, cu rezultate negative, de altfel, iodarea partiala a sarii, au observat ca,daca dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida,altii fac reactii alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni, adica normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifica deloc administrarea pe trei cai a iodului…
Cauza impunerii unei astfel de masuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degraba este vorba de anumite grupuri de interese, care iau lua bani grei de pe urma procesului de iodare a sarii.
“Sarea iodata – un fel de experiment de tip Auschwitz”

Pentru o scurta informare, sarea este tratata cu urmatorii aditivi:
E 535, adica ferocianura de sodiu, ca antiagregant;
E536, ferocianura de potasiu, un aditiv interzis in Anglia, dar admis in Romania. Sarea astfel aditivata contine de 30 de ori mai putin magneziu decat sarea integrala. Pe de alta parte, sarea extrafina este mai bogata in sodiu, exact elementul implicat in decompensarea insuficientei cardiace. Consecintele folosirii sarii extrafine sunt dramatice:
cresterea incidentei bolii cardiace ischemice, datorita deficientei de magneziu;
accelerarea proceselor de ateroscleroza si decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu;
toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.
In acest timp, iodarea universala a sarii determina efecte adverse grave:
hipertiroidie indusa in populatia cu functie normala;
agravarea unei hipertiroidii preexistente;
cresterea ratei cancerului tiroidian;
cresterea volumului glandei tiroide.
afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei;
cresterea incidentei bolilor alergice (inclusiv a socului anafilactic la iod – boala cu un procent inalt de mortalitate);
hipotiroidie fetala, indusa in viata intrauterina la femeile care consuma sare iodata.
Cum sa reducem consumul de sare

Nu este suficient sa aruncati solnita. Problema nu vine neaparat de la sarea de masa pe care o folositi in bucatarie, ci de la anumite alimente cu continut ridicat de clorura de sodiu (sare de bucatarie) cum ar fi: mancaruri semipreparate, supe instant, conserve, mezeluri, anumite bauturi, paine.
Industria din sectorul agroalimentar poate fi acuzata de adaugarea in compozitia produselor a unor cantitati prea mari de sare, fie pentru a pastra gustul proaspat al alimentelor, fie pentru ca apa sa fie retinuta in mezeluri. Iata cantitatile de sare continute de principalele alimente:
•Paine:2,5-2,7 g sare/bagheta de 350 g;
•Branza: 0,6-1,4 g/100 g;
•Hamburger : 0,5- 0,7 g/burger de 250 g;
•Supa instant: 8-11 g/100 ml;
•Mezeluri: 0,9- 2 g/100 g;
•Cereale: 1-1,1 g/100 g;
• Conserve: 2-3 g/cutie.

Surse:

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/sarea-in-exces-afecteaza-sanatatea_1493

http://www.formula-as.ro/2007/767/sanatate-35/otrava-noastra-cea-de-toate-zilele-aditivii-alimentari-7939

Comantarii personale:

Cred ca intrebarea nu trebuie pusa ..cum reducem consumul de sare ci cum ajungem sa consumam doar sarea care ne ajuta.

Si atunci si raspunsul vine mai simplu. Eliminam tot ce este procesat si care are inevitabil adaugat sare procesata si consumam sare grunjoasa care ciudat ..e si mai sanatoasa si e si mult mai ieftina…ciudat..pentru ca cine in lumea asta are interes sa vanda ceva sanatos atat de ieftin. Sarea gema are un pret de nimic..undeva la 1.5 lei/kg. E ridicol. Si ne gandim de ce apreciau romanii si grecii asa de mult sarea de a ramas numele de la salariu sau chiar soldat (solda) chiar de la sare?

Sarea are deasemenea un efect alcalin, foarte necesar pentru organismele noastre super acide ..de la atatea alimente procesate. Este recomandat sa consumam dimineata pe stomacul gol un pahar de apa cu putina sare. Sarea fiind bogata un oligominerale esentiale se va duce direct in celule iar conform principiului ..unde mineralele se duc apa urmeaza, mineralele din celule vor atrage apa , hidratand astfel organismul si ajutand la detoxifiere, dupa o noapte de reparare si curatare.

Pe langa sarea gema de la noi, puteti deasemenea sa achizitionati sare de mare sau de ocean, chiar si sare de Himalaia care are o culoare frumoasa roz. Sarea naturala se gaseste aproape in toate culorile cunoscute..albastra, rosie, roz, verde, violet…, este intr-adevar un mineral minune. Iar dupa cum spune Gabriel Cousens…”mancati culorile curcubeului..mancati cu ochii”

cititi mai multe aici..

http://viataverdeviu.ro/sarea-leac-sau-otrava/

marți, 18 iunie 2013

.Infectia urinara: Cauze, simptome, tratament si prevenire




Infectia urinara este o afectiune des intalnita. Milioane de oameni se confrunta anual cu disconfort si senzatie de arsura la urinare. Infectia urinara este cauzata in general de bacteria E.coli. Ea ajunge din tractul digestiv in tractul urinar, si afecteaza vezica si rinichii. Cei mai predispusi la infectia urinara sunt femeile si batranii (indiferent de sex).

Simptomele infectiei urinare

Trebuie sa mergeti de urgenta la medic daca aveti unul din urmatoarele semne:

- senzatie de arsura la urinare

- urinari frecvente si senzatie de vezica plina, chiar daca ati fost deja la toaleta

- dureri de spate si in zona abdomenului inferior

- urina tulbure, inchisa la culoare, uneori cu sange si cu un miros urat

- febra si frisoane

- greata.

Infectia urinara este mai des intalnita in randul femeilor decat al barbatilor, dar, in cazul barbatilor este mai greu de tratat. Infectia urinara este periculoasa in cazul batranilor si al femeilor insarcinate, precum si in cazul diabeticilor.

Odata ajunsi la medic veti fi chestionati cu privire la cantitatea de lichide baute, la simptomele pe care le aveti, femeile vor fi intrebare ce fel de anticonceptionale folosesc. Apoi vor urma teste de urina, precum si ecografii sau radiografii. Testul urinei va preciza tipul de bacterie care a cauzat infectia urinara, iar ecografiile si radiografiile ii vor permite medicului sa vada daca exista pietre sau orice alte blocaje la nivelul rinichilor sau a vezicii urinare.

Cauzele infectiei urinare

Specialistii spun ca infectiile urinare sunt cauzate de factori precum:

- sexul: foarte multe femei dezvolta infectii urinare dupa inceperea vietii sexuale. De aici s-a tras concluzia ca bacteriile intra in tractul urinar dupa un act sexual neprotejat. De asemenea, din cauza spermicidelor sau a pozitiilor sexuale pot aparea rani care sa favorizeze infestarea.

- cantitatea de lichide baute: o persoana care nu consuma suficiente lichide este mai predispusa infectiilor urinare decat o persoana care bea multe lichide. Motivul? Vezica urinara nu este indeajuns de plina pentru a se goli complet.

- urinatul rar: persoanele care nu se duc des la toaleta, au mai mult timp vezica plina si, deci, bacteriile au suficient timp la dispozitie pentru a se multiplica. De aceea este recomandat ca de fiecare data cand simtiti nevoia sa mergeti la toaleta, sa va duceti, pentru ca altfel veti permite bacteriilor sa-si faca de cap.

- imbracamintea: pantalonii stramti, lenjeria intima din materiale sintetice, tampoanele interne sau externe sunt tot atatia factori care contribuie la declansarea infectiilor urinare.

Tratamentul si prevenirea infectiei urinare

Medicii pot recomanda tratament care sa limiteze senzatiile de durere si arsura in timpul urinarii. Insa aveti grija sa nu luati aceste medicamente dupa ureche la o viitoare infectie urinara. Daca atenuati doar simptomele fara sa tratati cauza, pot aparea probleme la rinichi.

Urocultura este foarte importanta in tratarea infectiilor urinare. Sunt medici care prescriu antibiotice fara a efectua un control amanuntit. Insa, femeile sunt sfatuite sa faca o examinare urologica completa daca se confrunta cu infectiile urinare cel putin de doua ori pe an.

Consumul de lichide este esential in prevenirea, dar si tratarea infectiilor urinare. In acest fel se diminueaza numarul bacteriilor din vezica urinara.

De asemenea, inainte de a face sex, este recomandat sa beti o cana de apa, iar imediat dupa ce ati terminat sa mergeti la toaleta pentru a urina. Femeile sunt sfatuite sa se stearga din fata spre spate, pentru a nu imprastia bacteriile. In plus medicii le recomanda femeilor sa schimbe tampoanele (fie ca sunt interne sau externe) la fiecare utilizare a toaletei.

Daca suferiti frecvent de infectii urinare este important sa urmariti daca nu cumva stilul de viata, contraceptivele sau dieta incurajeaza aparitia acestora.

Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/sanatate-fizica-si-mentala/infectia-urinara-cauze-simptome-tratament-si-prevenire/#ixzz2WdnXdnoD

Imunitate scazuta? Iata ce obiceiuri trebuie sa schimbi



Daca ai o imunitate scazuta ar trebui sa iti verifici obiceiurile. Stilul de viata are o influenta foarte mare asupra imunitatii. Iata ce obiceiuri ar trebui sa schimbi ca sa nu te mai confrunti cu neplacutele probleme ce decurg dintr-o imunitate scazuta a organismului tau.

Ai imunitate scazuta daca mananci prea mult zahar
Consumul a 100 grame de zahar (echivalentul a doua cutii de suc) reduce abilitatea celulelor albe de a omori bacteriile cu 40%. Efectul de inhibare a imunitatii apare la mai putin de 30 de minute dupa ingerare si poate dura pana la 5 ore. Consumul de carbohidrati complecsi sau de amidon nu are nici un efect asupra imunitatii.

Excesul de alcool duce la o imunitate scazuta
Prea mult alcool poate afecta sistemul imunitar in doua feluri. In primul rand, produce o deficienta nutritionala generala si priveaza organismul de nutrienti importanti ce stimuleaza imunitatea. In al doilea rand, alcoolul, ca si zaharul, are proprietatea de a inhiba celulele albe sa omoare germenii. Doze foarte mari de alcool nu le permit celulelor albe sa se inmmulteasca, sa actioneze asupra potentialelor celule canceroase si reduce capacitatea macrofagelor sa produca factorii de necroza tumorala. O singura bautura nu are efect asupra sistemului imunitar, dar trei sau mai multe sigur au. Imunitatea este invers proportionala cu cantitatea de alcool consumata. O cantitate ce poate produce intoxicatie cu alcool va afecta si imunitatea.

Alergenii din mancare scad imunitatea
Din cauza unei ciudatenii genetice, anumite „armate” ale sistemului imunitar considera ca anumite substante sunt inamicii si ii ataca, desi ele sunt inofensive (gluten, lapte etc.). Astfel apar reactiile alergice. Inaintea luptei, peretele intestinal era ca un zid impenetrabil de invadatori. Dupa mai multe intalniri cu alergenii, peretele este afectat si astfel invadatorii (substantele toxice) din mancare trec in fluxul sanguin si organismul nu mai lucreaza corect. Aceasta problema este cunoscuta ca sindromul intestinului permeabil.

Daca mananci prea mult ai o imunitate scazuta
Obezitatea duce la inhibarea sistemului imunitar. Afecteaza abilitatea globulelor albe de a se inmulti, scade astfel productia de anticorpi si intarzie vindecarea unei infectii.

Asadar, poti tine cont de aceste informatii si sa iti ajustezi propriile obiceiuri de viata ca sa te bucuri din plin de o sanatate de fier alaturi de familia ta, pe care sa nu ti-o sabotezi fara sa iti dai seama.

http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/san...

miercuri, 12 iunie 2013

Curata-ti ficatul pentru a-ti imbunatati sanatatea


Ficatul este unul dintre cele mai importante organe ale corpului nostru. Avand in vedere mediul toxic in care traim zi de zi , purificarea organizmului devine foarte importanta. Este de asemenea important ca exista cateva organe care sunt responsabile de curatirea corpului. Principalul printre aceste organe este ficatul. Responsabil pentru regularizarea metabolismului nostru si purificarea sangelui, ficatul joaca un rol cheie pentru sanatatea noastra in general. Din acest motiv trebuie sa ne straduim sa ne pastram ficatul intr-o buna stare de functionare. Unele dintre modurile de a realiza acest lucru este prin a bea multa apa proaspata si curata, abtinerea de la alcool sau consumul moderat al acestuia, abtinerea de la consumul de produse ce incetinesc functionarea ficatului (d. ex. indulcitorii artificiali), si curatarea ficatului cel putin de doua ori pe an.
Cum se curata ficatul

Specialistul in plante medicinale si acupunctura dr. Christopher Hobbs ofera o perspectiva suplimentara patrunzatoare asupra procesului de curatare a ficatului. Dr. Hobbs afirma ca procesul de curatare a ficatului printr-un flux sanguin sporit permite eliminarea deseurilor simultan cu stimularea producerii de bila. Curatarea mai are si un efect de racire asupra ficatului, ceea ce sporeste buna functionare si reparatiile necesare. Urmati aceste instructiuni de la dr. Hobbs pentru o curatare “de casa”:
Ingrediente

• Lamaii sau lamii verzi (lime)
• Usturoi
• Ghimbir
• Ulei de masline
Indrumari pentru a ne detoxifia ficatul

Stoarceti o cana de suc de citrice proaspat(lamaii si/sau lamii verzi; sucul de grepfruit poate fi adaugat pentru a ajuta la gust). Amestecati sucul cu unul sau doi catei de usturoi si suc proaspat de ghimbir. Adaugati o lingura de ulei de masline organic de buna calitate. O cantitate mica de apa de izvor poate fi adaugata, dar cu cat mai acru amestecul, cu atat va fi mai de ajutor pentru ficatul tau. Faceti asta timp de 10 zile, urmate de 3 zile de pauza, si apoi inca 10 zile (se vor totaliza 20 de zile de curatare). Aceasta curatare ar trebui facuta complet de doua ori pe an, odata in primavara si odata in toamna.

Consumul a 85-225 g pentru fiecare portie ar trebui sa se dovedeasca binefacator. In plus, beti o cana de ceai organic, de curatare, de buna calitate pentru detoxifierea ficatului la o ora dupa consumarea sucului. Nici un fel de aliment nu trebuie mancat in ora dintre bautul sucului si bautul ceaiului.

Fie ca va faceti singuri sucurile pentru detoxifierea ficatului sau urmati o preparare diferita, asigurati-va ca sunt de cea mai buna calitate pentru a ajuta la asimilarea adecvata a nutrientilor astfel ca sa puteti obtine rezultatele dorite. Daca aveti intrebari despre prepararea de calitate a sucurilor sau daca va confruntati cu tulburari cronice ale ficatului, va rugam sa consultati un profesionist de incredere avand cunostinte in practicile holistice si sa va asigurati ca puneti toate intrebarile la care doriti sa capatati raspunsuri.

Pentru Constanteni dar nu numai , in curand, ceaiurile si sucurile pentru detoxifiere se vor putea gasi in ceainaria Forte Life ce se va deschide la mijlocul lunii Martie, va asteptam cu drag si va urma multa sanatate verde viu!

articol prelut din 

http://viataverdeviu.ro/curata-ti-ficatul-pentru-a-ti-imbunatati-sanatatea/
Scris de Alec Blenche in data de februarie 14, 2013


Sursele pentru acest articol includ:

Alternative Medicine: The Definitive Guide / Edition 2 by Larry Trivieri, John W. Anderson p. 175-176

http://www.liversupport.com

http://www.medicalnewstoday.com/articles/96849.php

www.naturalnews.com - ficatul

luni, 10 iunie 2013

Codul Rosu: Tratamente cu Dulceata din Plante si Legume

Codul Rosu: Tratamente cu Dulceata din Plante si Legume:
Dulceata de papadie

Reteta: 1 kg de flori de papadie se pun in 0,5 litri de apa plata fierbinte si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa pe foc mic doua minute. Apoi se stinge flacara, se lasa vasul acoperit 20 de minute, si se strecoara lichidul presand florile cat mai bine. Fiertura se amesteca cu 1 kg de zahar si se fierbe din nou 5 minute. Se adauga 5 lamai de marime mica, taiate marunt, cu coaja cu tot, si se fierbe inca 5 minute, amestecand permanent. Se ia de pe foc, se lasa sa stea 30 de minute in vas acoperit, apoi se adauga 250-300 ml apa plata si se fierbe inca un minut.i de papadie se pun in 0,5 litri de apa plata fierbinte si se aduc pana la punctul de fierbere. Se.....
CLIK PE TILLU ..pentru a citi mai departe...

vineri, 7 iunie 2013

Consumul de aspirina chiar si o singura data pe saptamana tripleaza riscul de orbire



Multi doctori isi sfatuiesc pacientii sa ia o aspirina in fiecare zi, ca multivitaminele, cu scopul presupus de a preveni infarcturile, hemoragiile cerebrale si chiar cancerul. Dar consumul de aspirina chiar si o singura data pe saptamana, in special cand nu esti de fapt bolnav sau nu ai dureri, poate fi incredibil de periculos, in special pentru vedere. Aceasta este concluzia unui studiu recent publicat in Jurnalul Asociatiei Medicilor Americani - Journal of the American Medical Association (JAMA),studiu care a descoperit ca “adaugarea” unei aspirine cel putin o data pe saptamana poate tripla riscul de orbire.

Pentru studiul lor, cercetatorii din Australia au urmarit aproape 2 400 de persoane de varsta mijlocie si inaintata timp de 15 ani. Din acest grup, 257 de indivizi au fost stabiliti ca fiind utilizatori regulati de aspirina, care luau medicamentul cel putin o data pe saptamana, in timp ce restul erau utilizatori ocazionali care luau aspirina mai rar. Toti participantii au fost evaluati la sfarsitul studiului, pentru ca starea lor de sanatate sa fie evaluata in raport cu consumul de aspirina.

Continuarea in viataverdeviu

Noutăţi despre cancer: Minuni adevărate

articol publicat in
07-06-2013 07:18 — formula-as.ro

Se întâmplă rar şi specialiştii n-au găsit încă o explicaţie plauzibilă: unii bolnavi de cancer supravieţuiesc, deşi medicii nu le mai dau nici o şansă. Ce duce la asemenea vindecări spontane? Pot fi ele obţinute în vreun fel oarecare?

Vindecări fără tratamente
Medicul american Dirk Douglas se ocupă de mulţi ani de fenomenul vindecărilor spontane. A scris chiar şi o carte pe aceas­tă temă: "Minunile sunt posibile". În lucrarea sa, el confirmă existenţa unor vindecări mi­raculoase de can­cer, adăugând că ele au chiar o proba­bilitate mai mare decât cea a unui număr câştigător la loto. Totuşi, se vede silit să-i dezamăgească pe entu­ziaşti: el poate doar să consemneze astfel de fenomene, dar nu să le şi pro­voace. "Aici nu vă pot ajuta, din păcate". Potrivit propriilor afirmaţii, dr. Douglas a înregis­trat în cariera sa medicală peste treizeci de cazuri de remisii spontane ale unor tumori. Cu aproximativ ju­mă­tate din aceşti pacienţi a avut contact direct, aşadar, posibili­tatea de a-i ţine sub observaţie. Sunt poveşti dă­tă­toare de speranţă, care îi uimesc nu numai pe pro­fani, ci şi pe oncologii cu experienţă. Ca, de pildă, ca­zul unei fumă­toare înrăite, în vârstă de 56 de ani, su­ferind de cancer pulmonar, care a întrerupt chimio­terapia şi a refuzat orice alt tratament ulterior. Cinci­sprezece ani mai târ­ziu, nu se mai găsesc la ea niciun fel de meta­staze. Trăieşte acum într-un cămin de bătrâni - şi fu­mează tot atât de mult ca înainte. Sau povestea unei tinere sportive de 26 de ani, diagnosticată cu o formă rară de cancer al peritoneului. Avea peritoneul inflamat şi bazinul plin de ţesut tumo­ral, a cărui extirpare completă era imposibilă. Câteva serii de chimioterapie au redus dimensiunile ganglio­nilor limfatici invadaţi de metasaze, însă au avut un efect aproape neglijabil asupra metastazelor din pere­tele abdominal. Medicii au considerat că nu mai există vreo speranţă de vindecare, aşa că au sfătuit pacienta să nu-şi petreacă în spital timpul rămas. Să se bucure de via­ţă. Pentru a încetini, întrucâtva, evoluţia bolii, medi­cul de familie i-a injectat, la anumite intervale, o doză mică dintr-un medicament utilizat în chimioterapie. Tânăra slăbea văzând cu ochii, se părea că sfârşitul i se apropie. Apoi, dintr-o dată, starea ei s-a stabilizat. A luat în greutate şi i-a revenit ciclul menstrual. S-a simţit în stare să călătorească, iar mai târziu şi-a reluat servi­ciul. Medicii de la Centrul oncologic din New York au fost uluiţi, când pacienta lor s-a prezentat într-o bună zi la control. Ei o crezuseră de mult moartă.
Dirk Douglas este unul dintre puţinii doctori din SUA, care se ocupă sistematic de asemenea însănăto­şiri neaşteptate. Conform definiţiei formulate de el, prin vindecare spontană se înţelege dispariţia definitivă a unei afecţiuni de o gravitate deosebită, cum este can­cerul, în absenţa oricărui tratament. Sau o însănătoşire ce nu se poate explica, pe baza experienţei clinice a ca­drelor medicale, prin terapia aplicată. În accepţia me­dicilor, remisia spontană şi vindecarea spontană sunt două lucruri diferite. Remisie spontană înseamnă re­gre­sia unei tumori, în condiţiile în care nu s-a între­buin­­ţat o terapie care să promită succesul. Procesul implică fie tumora-mamă, fie metastazele sau şi pe una, şi pe celelalte şi trebuie să dureze minimum patru săp­tămâni. În schimb, în cazul unei vindecări spontane, cancerul nu trebuie să recidiveze timp de mulţi ani. La o infecţie, vindecarea prin propriile resurse ale organismului este un fapt normal. La cancer, însă, ea constituie o excepţie. Dacă melanomul şi cancerul renal permit un anumit procent de remisii spontane, ele nu se întâlnesc aproape niciodată la tumorile cerebrale. Date precise referitoare la astfel de fenomene sunt aproape imposibil de furnizat, şi din cauză că există ex­trem de puţini pacienţi care nu se tratează. De aceea, la orice regresie a unei tumori, se ridică mereu aceeaşi întrebare, la care cu greu se poate da un răspuns com­plet, lipsit de echivoc: avem de-a face cu un efect al tratamentului sau cu o remisie spontană?
Chiar şi fără o bază solidă de date, onco­lo­gii ştiu că frecvenţa vindecărilor spontane depinde de tipul tu­mo­rii. "În cancerul de pie­le, se observă o interac­ţiu­ne între melanom şi sis­temul imunitar, care este foar­te activ şi în permanenţă puternic mobilizat pentru res­pingerea celulelor ma­ligne", spun specialiş­tii. Alte tu­mori se ca­muflează mai bine. "La tumorile cere­brale, in­teracţiu­nea cu sistemul imunitar se menţine la un nivel redus. Reacţia de apărare a orga­nis­mului este considerabil mai slabă".

Cartea câştigătoare: psihicul
Bolnavii de cancer care au cunoscut vindecări spon­­tane au urmat strategii diverse de depăşire a aces­tei afecţiuni letale. Cercetătorul japonez Hiroshi Oda distinge trei categorii printre pacienţii vindecaţi spon­tan: luptătorii, oamenii cu credinţă în Dumnezeu şi cei care au trecut prin­tr-un proces complex de schimbare fun­damentală a întregii lor vieţi. Şi oncologii sunt convinşi că psi­hicul joacă un rol important în boala canceroasă: "Numai că nu s-a cla­rificat încă în ce constă el exact". Spe­cialiştii care stu­diază aspectele psi­hologice ale cancerului au consta­tat la pacienţii însănătoşiţi în chip miraculos, o atitu­dine pozitivă faţă de viaţă, în general, şi faţă de viitor. Un stu­diu ştiinţific efectuat la Univer­sitatea din Minne­sota scoate în evidenţă faptul că, după ce au învins boala, pa­cienţii devin mai calmi în relaţiile cu cei din jur şi mai recu­noscători pentru micile bucurii coti­diene, com­parativ cu un grup-martor de persoane sănătoase. În concluzie, s-ar părea că nu exis­tă o cale general valabilă şi una­nim acceptată către vindecarea spon­tană. Totuşi, în ultima vreme, cercetă­torii şi medicii se stră­duiesc să des­cifreze mecanismele vindecărilor spon­tane, pentru ca, pornind de aici, să elaboreze tera­pii eficiente. Ce anu­me declanşează sau determină regre­sia unei tumori nu se poate observa, ci numai deduce. În mod evident, există o diversitate de factori biologici şi de procese care influenţează remisia spontană a unei tumori.
* Apoptoza: înseamnă moartea programată a celu­lelor. Este un mecanism care permite celulei să se auto­distrugă, sub acţiunea anumitor stimuli. Însă celulele maligne parcurg acest program de control şi dobândesc rezistenţă la el, cu alte cuvinte devin "nemuritoare". În timpul unei remisii spontane, e limpede că apoptoza are din nou putere asupra celulelor. Atunci, celulele maligne ale tumorii primesc comanda să se autoni­mi­cească.
* Hormonii, ca de pildă estrogenul, stimulează creş­terea celulelor. O serie de rapoarte de caz menţio­nează că o remisie spontană a cancerului mamar a fost prece­dată de o sarcină, o naştere sau de in­trarea în me­no­pauză. Mo­dificarea echilibru­lui hormonal participă în mod sigur la regre­sia tumorii.
* Enzima numită telomerază asigură pro­tecţie celu­lelor can­ceroase, făcându-le cumva "nemuritoare". Când activitatea telo­merazei e slabă, celu­lele maligne pot trece din nou prin progra­mul de apoptoză, ajun­gând să se autodis­trugă. Pe această cale, substanţele ne­cu­nos­cu­te ce inhibă telo­me­raza ar putea provoca re­misii spontane ale tumorilor.
* Sistemul imuni­tar pare să joace un rol decisiv în remisia tu­morilor. Multe remisii spontane sunt prece­date de o infecţie virală. Aceasta provoacă o reacţie imu­­­nitară, ce pare a fi capabilă să stopeze cancerul. Astfel, un colectiv de cercetare de la Clinica Univer­sitară din Tübingen a descoperit de curând că sistemul imunitar poate aduce celulele maligne într-o stare de amorţire, blocându-le în acest fel dezvoltarea pe o pe­rioadă îndelungată de timp. Terapiile moderne antican­cer încearcă să valorifice în practica medicală aceste rezultate ale studiului. Aşa, de exemplu, se injectează ce­lule prelevate din tumoră, pentru a spori comba­tivi­tatea sistemului imunitar (un soi de autovaccin). O altă metodă constă în multiplicarea in vitro a celulelor imu­nitare luate de la un pacient şi reintroducerea lor ulte­rioară în organism. Iar pacientele cu tumori ova­riene sunt tratate cu viruşi de rujeolă.
Deocamdată, medicina este încă departe de a fi pă­truns pe deplin aceste mecanisme de acţiune fine şi complicate. Însă ea aplică deja unele din cunoştinţele dobândite. Oncologii americani îşi îndeamnă pacienţii să se orienteze spre terapiile ce urmează a fi aplicate, por­nind de la analiza cazu­rilor de vindecare spontană - şi anume, spre cele a căror eficienţă este confir­mată. În ultimul timp, au fost lansate peste douăzeci de pro­duse farmaceu­tice capabile să declan­şeze şi să inten­sifice apoptoza. Onco­logii (de necre­zut!) le recomandă pa­cienţilor să nu se limiteze la acceptarea pasivă a medici­nii standard, ci să acor­de atenţie ali­men­taţiei corecte, să-şi organizeze via­ţa în funcţie de priori­tăţile personale şi să se gândească dacă sfaturile primite i-ar ajuta să îşi trăias­că viaţa în con­cordanţă cu dorinţele lor, iar nu ale altora. Pacienţii sunt în­cu­rajaţi să fie activi şi să se folosească de ultimele descoperiri ştiin­ţifice. De exemplu, studiile de ultimă oră arată că acti­vitatea fizică moderată are o acţiune antitumorală do­vedită.

miercuri, 5 iunie 2013

ROSIILE


Roşia: Puncte tari şi puncte slabe. Cum te ajută şi ce efecte are asupra sănătăţii
de Ioana Maroşan,

Roşiile sunt o sursă importantă de licopen, recunoscut pentru proprietăţile sale anticancerigene. Descoperă ce alte efecte au asupra sănătăţii!

Puncte tari

Au un conţinut ridicat de licopen, un compus care, pe lângă rolul de antioxidant poate preveni maladii cum ar fi cancerul de esofag, de colon, mamar şi prostată.

Au capacitatea de a proteja inima de boli grave. Cele mai recente cercetări arată că un consum ridicat de roşii reduce cu 26% riscul de apariţie a maladiilor cardiace.

Sunt o sursă importantă de vitamina A, C, E şi potasiu.

Sunt sănătoase în stare crudă, dar îşi sporesc cantitatea de licopen atunci când sunt preparate termic. Prin urmare poţi să apelezi la conservele de tomate care au doar roşii şi puţină sare în conţinutul lor.

Reduc colesterolul rău.

O dietă bogată în roşii are rolul de a proteja pielea de arsuri solare.

Protejează ochii de cataractă şi degenerescenţa maculară.

În combinaţie cu uleiul de măsline extravirgin, roşiile sunt mult mai uşor de absorbit pentru organism.

În 2012, cercetătorii finlandezi au descoperit că bărbaţii care au în organism cele mai mici concentraţii de licopen se confruntă cu un risc mai mare cu 60% de a suferi un infarct.

Puncte slabe

Dacă nu cunoşti provenienţa lor, roşiile pot să conţină o multitudine de substanţe chimice care au fost folosite pentru a le grăbi creşterea şi coacerea.

Nu rezistă foarte mult timp în frigider, dar ele pot să fie consumate chiar dacă s-au înmuiat.

Sunt uşor acide, de aceea pot cauza probleme digestive la unele persoane. În special dacă este combinat cu făină şi brânzeturi grase pot să genereze arsuri stomacale.

Din cauza seminţelor, pot să cauzeze unele probleme persoanelor care au probleme cu fierea.

Sosul de roşii poate să păteze dantura.

Trucuri utile

Pentru a decoji roşiile pune un bol cu apă fierbinte şi unul cu apă rece lângă el. Se taie partea de la codiţă, se crestează câte un "X" în zona tăiată şi se scufundă un minut în apa clocotită. Apoi se scot cu grijă şi se introduc în apa rece. Aşa le vei decoji foarte uşor şi rapid.

Spală roşiile în apă cu oţet pentru a le curăţa bine de pesticidele de pe coajă.




luni, 3 iunie 2013

De mare folos în bucătărie



1. Dacă se întâmplă să puneți prea multă sare în oala cu supă, nu trebuie decât să adăugați în oală un cartof decojit. Cartoful va absorbi excesul de sare.
2. Pentru îndepărtarea mirosurilor de pe mâni după tăierea cepei sau usturoiului, frecați-le cu o linguriţă din oţel inoxidabil. Oţelul ar trebui să absoarbă mirosul.
3. Boabele proaspete de cafea, de asemenea, pot absorbi mirosurile neplacute de pe mâini.
4. Când ouăle fierb, adăugați în apă un vârf de cuţit de sare pentru a nu se sparge coaja.
5. Nu puneţi niciodată citrice sau roşii în frigider. Temperaturile scăzute le deteriorează gustul.
6. Pentru a curăţa instrumentele de gătit din metal, nu folosiți detergenți niciodată. Doar curățați-le cu sare și cu un prosop curat, uscat de hârtie.
7. Pentru a curăţa un ceainic electric, cu depuneri de calcar pe elementul de încălzire, fierbeți un amestec din jumătate de oțet și jumătate apă.
8. Când păstrați cutii goale închise ermetic, puneți înăuntru un vârf de cuțit de sare pentru a nu prinde miros greu.
9. Dacă pregătiți un sos și-l ardeți din greșeală, tunați-l într-un alt vas și continuați fierberea. Adăugați apoi un vârf de linguriță de zahăr, suficient cât să nu îndulcească sosul. Zahărul îndepărtează gustul de arsură.
10. Ați ars orezul dintr-un vas? Luați o felie de pâine albă și puneți-o pe partea cu orezul ars timp de 5-10 minute pentru a îndepărta gustul de arsură.
11. Înainte de a tăia ardeiul iute, turnați puțin ulei pe mâini, iar astfel pielea nu vă va ustura.
12. Dacă nu sunteţi sigur că ouăle sunt proaspete, puneţi-le într-un vas cu apă. Ouăle care se vor lăsa pe fundul vasului, sunt proaspete. Dacă vreun ou se ridică, fie și un pic, atunci acesta nu este foarte proaspăt și trebuie gătit curând. Dar dacă plutește, deja oul este vechi și mai bine îl aruncați decât să îl consumați.
13. Pentru a alunga furnicile din bucătarie, descoperiți-le locația și acoperiți-le ieșirea cu vaselină. Furnicile nu trec prin soluția gelatinoasă. Dacă vin pe sub ușă, trageți o linie pe podea cu creta. Micile insecte nu vor trece de linia de demarcație.
14. Înainte de a pregăti floricelele de porumb pe aragaz, puneți-le întâi timp de 10 minute în apă. Scurgeți-le de apă și pregătiți-le apoi ca de obicei. Umiditatea ajută floricele să se ”spargă” mai repede și să fie mai pufoase.
15. Nu depozitaţi bananele în buchet, așa cum sunt ele de obicei, sau într-un bol de fructe, alături de alte fructe. Fiecare banană trebuie pusă într-o locație diferită, deoarece bananele emană un gaz care determină coacerea rapidă a fructelor de lângă ele. Separându-le, vor sta proaspete mai mut timp.
16. Pentru a nu înmuguri cartofii, puneți în pungă, alături de ei, și un măr.
17. Dacă vă mai rămâne vin în sticlă, congelați-l în cuburi, în tăviță, și îl puteți adăuga ușor în supe sau sosuri. Savoarea va fi deosebită.
18. Pentru a curăţa fisurile şi locurile greu accesibile din vase, umpleți-le cu apă şi adăugați două comprimate de Alka-Seltzer. Bulele vor curăța fisurile.
19. După ce fierbeți paste sau cartofi, răciți apa şi folosiți-o pentru a uda plantele de apartament. Apa conține nutrienți pe care plantele le adoră.
20. Când curăţaţi acvariul, nu aruncați apa, ci folosiți-o tot pentru a uda plantele din casă. Azotul și fosforul transformă apa din acvariu într-un fertilizator ideal.
21. Atunci când vreți să dezghețați o bucată de carne de la congelator, turnați oțet peste ea. Nu doar că va frăgezi carnea, ci și va grăbi dezghețarea.
22. Substanţa din ceapă care provoacă lăcrimarea ochilor este situată în rădăcina ceapei. Tăiaţi această parte într-o formă conică și îndepărtați rădăcina.
23. Dacă apreciaţi gustul usturoiului, dar stomacul protestează ori de câte ori îl folosiţi, încercaţi trucul următor: ungeţi vasul în care urmeză să serviţi mâncare cu un căţel de usturoi, astfel veţi avea parte de aromă fără a beneficia şi de arsuri la stomac.
24. Cafeaua se păstrează cel mai bine la frigider fie că este boabe, fie că este măcinată..
25. Bicarbonatul de sodiu nu este un deodorant atât de eficient pentru frigider pe cât credeți. Cărbunele activ este mult mai potrivit pentru absorbția mirosurilor din frigider şi congelator.
26. Totuși, bicarbonatul de sodiu este un agent de curăţare extrem de eficient. Folosiţi-l împreună cu oţetul pentru a dezinfecta canalizarea şi a curăța chiuvetele.
27. Dacă vă crestați la deget în timp ce tăiați legumele, așteptați până se oprește sângerarea, iar apoi aplicați un strat subțire de ojă. Oja acționează precum un bandaj.
28. Ca zahărul brun să nu se întărească, puneți în pachet o felie de măr, o bucată de pâine sau un ciob de teracotă.
29. Aveți o aşchie invizibilă și enervantă în piele de la instrumentele de lemn din bucătărie? Atunci puneți o bucată de bandă adezivă pe zona respectivă, iar apoi trageţi-o pentru a elimina ”inamicul”.
30. Dacă vă ardeți, puneți muștar pe zona afectată. Lăsați-l un timp și va ameliora durerea, dar va preveni și formarea bășicilor.
31. Dacă mai aveți cratițe de aluminiu prin bucătărie și au devenit mate, fierbeți câteva coji de măr în ele. În afară de faptul că se vor lumina, vor parfuma și bucătăria.
32. Pentru a păstra prăjiturelele proaspete, bunicuțele recomandă să puneți hârtie creponată pe fundul borcanelor.
33. Dacă sarea se umezește, puneţi câteva boabe de orez în solniță pentru a absorbi excesul de umezeală.
34. Pentru a curăța petele de fructe de pe degete, masați-le cu un cartof proaspăt, decojit. Oţetul alb, de asemenea, poate face acest truc.
35. Păstraţi salata iceberg proaspătă dacă o ambalați într-un prosop curat, de hârtie și apoi o puneți în frigider într-o pungă sigilată.
36. Dacă pâinea nu mai e proaspătă, puneți o țelină proaspătă, curățată, în pungă și închideți-o la gură. Aceasta îi redă pâinii gustul proaspăt și textura moale.
37. Păstraţi întotdeauna o plantă de aloe vera în bucătărie. E nepreţuită atunci când vă tăiați sau vă ardeți la mână. Dacă rupeți doar o frunză, ”gelul” din interior va repara ”prejudiciul”.
38. Atunci când pregătiți supe sau sosuri care au ieșit prea grase, adăugați un cub de gheață. Gheața va atrage grăsimea pe care o puteți apoi lua cu o lingură.
39. Pentru a refolosi uleiul de gătit fără să se simtă tot ce a fost gătit anterior în acesta, adăugați în ulei un sfert dintr-o bucată de ghimbir. Ghimbirul va elimina orice aromă sau miros rămas.
40. Dacă laptele este în pericol să se strice până când l-ați putea termina, atunci adăugați un vârf de cuțit de sare atunci când deschideți prima dată cutia. Laptele se va menține proaspăt mai mult timp.
41. Apa care a fost fiartă și care este lăsată să se răcească, va îngheța mai repede decât apa de la robinet. Este bine de știut acest lucru când aveți o petrecere și aveți nevoie urgentă de gheață.
42. Scoateţi petele de ceai sau de cafea din ceștile de porțelan cu o pastă formată din bicarbonat de sodiu, suc de lămâie și cremă de tartru. Frecaţi petele cu acest amestec și vor dispărea imediat.
43. Dacă două pahare de sticlă s-au lipit după o depozitare îndelungată, nu este imposibil să le dezlipiți. Puneți paharul din exterior în apă caldă, iar în cel interior puneți un cub de gheață. Efectul? Sticla rece se contractă, iar cea caldă se dilată, procese care vor face ca paharele să fie separate cu ușurință.
44. Pentru scoaterea așchiilor de sub unghii, țineți degetul afectat într-un bol de lapte în care ați pus și o bucată de pâine.
45. Pentru a ajuta sertarele vechi din lemn să se deschidă şi să se închidă ușor, frecați șinele cu o lumânare.
46. Un tampon de vată îmbibat în oțet alb și aplicat pe o vânătaie proaspătă, va reduce ”întunecimea” vânătăii şi o va face să dispară mai repede.
47. Pentru a păstra salamul proaspăt pentru mai mult timp ungeţi partea tăiată cu puţin unt.
48. Orezul rămâne întreg şi alb dacă se adaugă în apa de fiert o felie de lămâie.
49. Cremele de ciocolată vor fi mai fine şi mai aromate dacă veţi topi ciocolata într-o jumătate de ceaşcă de cafea şi nu în apă caldă aşa cum se procedează de obicei.
50. Supa nu va da în foc dacă veți unge pe interior marginea vasului cu puţin unt.

Peluat din Solidaritate civica

duminică, 2 iunie 2013

Colesterol HDL: 8 sfaturi sa cresti colesterolul bun


Colesterolul HDL (bun) este un factor important pentru bolile cardiovasculare. Nivelul scazut de colesterol HDL (mai putin de 40 mg/dL) creste riscul bolilor de inima. Rolul colesterolului bun este de a duce colesterolul din sange inapoi in ficat, unde este eliminat din organism. Iar un HDL crescut se pare ca protejeaza impotriva formarii unor placi pe artere care ar micsora diametrul acestora si ar conduce la atac de cord sau cerebral. Iata 8 sfaturi care te vor ajuta sa cresti colesterolul HDL.

Consuma suc de portocale si colesterolul HDL va creste
Daca bei 3 pahare de suc de portocale pe zi vei creste nivelul colesterolului HDL cu 21% in urmatoarele 3 saptamani. Potrivit unui studiu britanic acest lucru inseamna un consum de 330 de calorii pe zi.

Daca reduci nivelul glicemiei vei creste colesterolul HDL
Cu cat iti creste mai mult glicemia din cauza consumului exagerat de zahar, cu atat mai mult va scadea nivelul colesterolului HDL. Tocmai de aceea este recomandat ca cea mai importanta cantitate de carbohidrati din dieta noastra sa provina din cereale integrale, legume, fructe sau alimente sarace in grasimi. Iar aceste produse vor avea ca efect scaderea glicemiei.

Grasimile bune cresc colesterolul HDL
Inlocuind grasimile saturate cu grasimi mononesaturate poti nu doar sa reduci valorile colesterolului rau, insa, de asemenea, creste nivelul colesterolului bun. La aceasta concluzie au ajuns cercetatorii de la Cornell University.

Colesterolul HDL poate creste prin consumul de soia
In cazul in care inlocuiesti produsele provenite din carne cu cele din soia sanatatea inimi tale se va imbunatati. Soia este saraca in grasimi saturate si bogata in grasimi mononesaturate. De asemenea, produsele din soia sunt bogate si in fibre. Diferite analize au scos la iveala faptul ca isoflavone, un compus organic continut de soia, creste nivelul colesterolului HDL cu 3% si reduce riscul de a dezvolta boli la inima cu 5%. Alte studii au stabilit faptul reduce valorile LDL, colesterolul rau cu 3% si cel al trigliceridelor cu pana la 6%, in cazul unui consum zilnic al produselor de soia.

Consumul moderat de alcool este asociat cu o crestere a colesterolului HDL
Se pare ca un consum moderat de alcool este asociat cu un nivesl crescut al colesterolului bun. Alcoolul in cantitati mici a fost asociat cu un risc scazut in dezvoltarea bolilor de inima, atat la barbati cat si la femei.

Exercitiile aerobice fac bine colesterolului HDL
Este indicat sa faci exercitii aerobice la intensitate medie, cel putin 30 de minute 6 zile pe saptamana. Practicarea lor este recomandata celor care vor sa-si creasca colesterolul bun. Aceasta este concluzia la care au ajuns multi specialisti in sanatate.

Fumatul scade colesterolul HDL
Expertii sunt de acord. Renuntarea la fumat face minuni asupra colesterolului HDL. Ca sa nu mai vorbim si de alte beneficii asupra starii tale generale de sanatate. In plus, gandeste-te la economiile importante pe care le vei face in cazul in care renunti la acest viciu.

Slabeste si nivelul colesterolului HDL va creste
Supraponderabilitatea sau obezitatea contribuie la scaderea colesterolului HDL. De altfel, grasimea excesiva se numara printre factorii importanti vinovati de scaderea HDL-ului si cresterea colesterolului rau.
articol preluat din....
http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/ali...

Arhivă blog

Etichete

10 motive pentru care e bine să bei cafea (1) 100 de alimente miraculoase pentru organism (1) 20 de plante vindecatoare pe care le puteti cultiva acasa (1) 7 moduri ca sa dai jos burta fara sa mergi la sala (1) 8 remedii naturale pentru a invinge alergiile de primavara (1) 90 de alimente miraculoase pentru organism (2) Adevarul despre plastic (2) ADRESE UTILE (1) AFECTIUNI GASTRICE (1) AFTE BUCALE (1) ALERGIILE (1) ALOE VERA (4) ALTARUL ORTODOX (1) ANEMIE (2) ANTIBIOTICE (1) APA CA TRATAMENT (3) Apa cu Miere si Lamaie in Fiecare Dimineata (1) Apa din sticla de plastic (1) APA IN CORP (4) APA OXIGENATA (1) ARGILA (1) ARGINT (2) ARMURARIUL (2) articulatii (1) Artrită (1) Aspectul limbii (1) ASPIRINA (3) ASTMUL BRONSIC (2) ATACURILE ENERGETICE (1) ATENTIE..PERICULOS (7) AU NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU (1) Bautura care Ucide Cancerul (1) BICARBONATUL DE SODIU (4) Bicarbonatului de sodiu (1) BITERUL SUEDEZ (1) BOLI INFLUENŢATE DE VREME (1) Bolile de tiroidă și de ficat se văd pe piele (1) BOLILE OASELOR (1) BRUSTURELE (1) BUSUIOCUL (1) CADOUL AMERICII PENTRU LUME (1) CAFEAUA SI FICATUL (1) CANCERUL (4) CAPSUNELE (1) CARTI (1) CARTI DE MEDICINA ALTERNATIVA (1) CARTI PE INTERNET (1) CARTOFUL (2) CAUZELE BOLILOR (8) Ce se întâmplă când bei apă pe stomacul gol? (1) CEAIURI (8) CHIMENUL NEGRU (1) CIROZA (4) COCA-COLA....BAUTURA RACORITOARE SAU LICHID DETERGENT...!!!? (1) COJI de CEAPA (1) CONFERINTE ...CARTI SI FILME DESPRE SANATATE (1) CONOPIDA (1) CONTRAINDICATII (1) CORPUL OMENESC (1) Cum iti dai seama daca suferi de o boala (1) Cum pot fi folosite altfel alimentele din cămară (1) Cum sa eliminati fara durere (1) CUM SA SCAPI DE MOLII (1) CUM SE FOLOSESC PLANTELE MEDICINALE (3) CUPTORUL CU MICROUNDE (1) CURA DE DEZINTOXICARE (1) CURIOZITATI ALIMENTARE (2) CURIOZITATI ALE CORPULUI (2) CURIOZITATI despre CREIER pe care trebuie sa le stii! (1) DEODORANTE (1) DEPARAZITAREA CORPULUI UMAN (2) DEPRESIA (1) DEPRESIE (2) DESHIDRATAREA (1) DESPRE ACNEE (1) DESPRE ALCOOL (3) DESPRE ANALIZE SI TESTE MEDICALE (3) DESPRE ARSURI (2) DESPRE BACTERII (3) DESPRE BANANE (7) DESPRE BATATURI (1) DESPRE CADEREA PARULUI (1) DESPRE CAFEA (4) DESPRE CANCER (24) DESPRE CANDIDA (3) DESPRE CARBOHIDRANTI (1) DESPRE CATINA (5) DESPRE CÂTEVA PLANTE AMINTITE ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ (1) DESPRE CEAPA (7) DESPRE CEARCANE (1) DESPRE COLESTEROL (10) DESPRE COLON (1) DESPRE CONDIMENTE (1) DESPRE DANTURA (1) DESPRE DIETE (21) DESPRE E-URI (2) DESPRE FICAT (2) DESPRE FRUCTE SI BENEFICIILE LOR (11) DESPRE GALBENELE (2) DESPRE GLANDA TIROIDA (2) DESPRE GREATA (1) DESPRE HERPES (5) DESPRE INIMA (6) DESPRE IUBIRE SI VINDECARE (1) DESPRE LEUSTEAN (2) DESPRE MAINI (2) DESPRE MARUL LUPULUI (1) DESPRE NUCI (6) DESPRE OBOSEALA (1) DESPRE OTET (3) DESPRE PLANTE (15) DESPRE POST (4) DESPRE ROSII (1) DESPRE SANZAIENE (2) DESPRE SARE (2) DESPRE SILICIUL ORGANIC. (1) DESPRE STRUGURI (2) DESPRE TELINA (1) DESPRE TRANSPIRATIE (1) DESPRE TUSE (7) DESPRE UNGHII (1) Despre vaccinuri (1) DESPRE VARICE (1) DESPRE VITAMINE (13) DETOXIFIERE (4) DIAREE (1) DIVERSE (2) DOVLEAC (1) DROGUL DIN ALIMENTE (2) DROJDIA DE BERE (4) DULCEATA (1) DURERE DE CAP (3) DUREREA IN GAT (1) DURERI DE DINTI (4) DURERI DE INCHEIETURI (1) Dureri de spate (1) EFECTELE BENEFICE ALE LEGUMELOR (5) ELECTRONICE (1) EUGEN GIURGIU (1) FICAT (39) FIECARE POFTA...ARE O CAUZA (1) FIERUL IN ORGANISM (2) FISURA ANALA (1) FLORI DE SOC (1) FOLIA DE ALUMINIU (1) FRUMUSETE (1) FUMATUL (3) GALBENELE (2) GHIMBIRUL (1) GIMNASTICA (1) GLICEMIE (1) GLUME SI ZAMBETE (2) Goji – efecte benefice şi contraindicaţii (1) Grapefruitul (1) GRAUL (1) GRIPA (10) GUMA DE MESTECAT (1) GUTUIILE (3) GUTURAIUL (1) Helicobacter pylori (1) HEMOROIZI (2) HEPATITA C (2) Hofigal... (1) IERBURI DE LEAC (1) IMPORTANT DE TINUT MINTE (1) IMUNITATE (4) Inchide pungile ermetic (1) Infectia cu Chlamydia trachomatis (1) INFECTII URINARE (4) INSECTE PERICULOASE..CAPUSELE (7) INVĂTĂTURI ORTODOXE (1) LAMAIILE (12) LĂMAIA (1) LEACURI MAGICE PENTRU BOLI (1) LEACURI PENTRU IARNA (1) LEACURI RUSESTI (1) LECŢIA DOCTORULUI YOLLOK (1) LEUCEMIE (1) LEURDA (3) LEUSTEANUL (1) Lista substantelor toxice folosite in industria cosmetica (1) MACERAT DIN COAJE DE OU (1) MACUL ROSU (1) MAGNEZIU (3) MARGARINA SAU UNT (1) MASTI PENTRU TEN (1) Mâinile îţi pot arăta semnele unei boli. (1) MEDICAMENTE SAU OTRAVA (19) MEDICINA CHINEZEASCA (1) Meiul (1) MENTA (2) MICROBI SI VIRUSI (1) MIEREA DE ALBINE SI SCORTISOARA (10) MIRODENII (4) MIROSURI URATE (1) MORCOVUL (1) NEMURIRE (1) NOUTATI MEDICALE (6) Noutăţi de la JOHN HOPKINS-- BINE DE RETINUT (1) O simplă înțepătură poate salva viața unui om (1) OBICEIURI SI TRADITII (1) ORARUL ORGANELOR NOASTRE (1) ORICE BOALA PORNESTE DIN MINTE (1) OSTEOPOROZA (1) PADUCELUL (1) PAPADIA (4) PARACETAMOLUL (1) Parintele Arsenie Boca - marturii si tratamente naturale (1) PASTE (1) PATRUNJELUL SI ALTE LEGUME (2) Păpădia (1) Pătrunjelui (1) PELINUL (1) PENTRU SANATATE (7) PESTICIDE (1) PIETRE LA FIERE. (3) PIETRE LA RINICHI (7) pietrele din fiere sau ficat (1) PILDE (1) PLANTE BIBLICE (11) Plante care ţin locul antibioticelor (1) PLANTE OTRAVITOARE (3) PNEUMONIA (1) PROBLEME DIGESTIVE (1) Probleme respiratorii (1) PURIFICAREA LIMFEI (2) REFLEXOLOGIE (2) REGIM ALIMENTAR (2) reteta Valeriu Popa (1) RETETE CULINARE (1) RETETE FOLOSITOARE (24) RETETELELE LUI VALERIU POPA (1) REUMATISM (2) ROSTOPASCA (1) SALVIA (1) SARE AMARA (1) SCLERODERMIA (1) SEL.ENIUL (1) SENTIMENTELE BUNE (1) SFATURI (17) SFATURI UTILE (3) SFATURI PENTRU CASA TA (21) SFATURI PENTRU FEMEI (5) SFATURI PENTRU GOSPODARIA TA (3) SFATURI PENTRU SANATATE (37) SFATURI VALERIU POPA (1) SFATURILE BIOTERAPEUTULUI DJUNA (1) SFECLA ROSIE (5) SISTEMUL IM UNITAR (1) SOARE SI PLAJE (1) SPONDILOZA (1) SPREIURI (1) STEATOZA (4) STEVIA (1) SUCUL DE SFECLA ROSIE MORCOV SI MAR (1) SUCURI (1) SUNATOARE (2) TELEFONUL MOBIL (3) TERAPIA CU SEMINTE (1) TERAPIA CU URINA (2) TERAPII ALTERNATIVE. (1) TOTUL DESPRE COCA- COLA (1) TOTUL DESPRE OUA (4) TOTUL DESPRE VERDETURI (3) TRATAMENT NATURAL al tuturor bolilor (1) TRATAMENT OUA DE PREPELITA (1) TRATAMENT PENTRU LUPUS (1) TRUCURI (2) TULBURARI DE VEDERE (4) ULEI DE MASLINE (5) ULEI DE OREGANO (1) ULEI DE RICIN (2) Un ucigas nevazut: gandurile negre (1) URZICILE (3) USTUROIUL (14) UTILE PENTRU TINE (3) VARZA ALBA (3) VARZA ALBA SI ROSIE (1) VIBRATIA VINDECARII (1) VITILIGO (1) ZERUL (1)

CITATELE ZILEI

Lista mea de bloguri

Postări populare