Faceți căutări pe acest blog

marți, 30 octombrie 2012

Terapia angiogenică, alternativă pentru rezolvarea problemelor de vedere


* terapia angiogenică este folosită cu succes în bolile care pot duce la pierderea vederii, mai ales la persoanele în vârstă, şi constă în controlul angiogenezei, adică al producerii de noi vase de sânge în corpul uman

Beneficiile terapiei angiogenice sau terapia anti-AMD (age-related macular degeneration, deteriorare a retinei relaţionată cu vârsta) au fost prezentate în cadrul unei conferinţe internaţionale dedicată problemei deficienţei de vedere la persoanele în vârstă, organizată la Paris de Retina France, The Angiogenesis Foundation şi Bayer HealthCare.

Domeniul angiogenezei, care este centrat pe înţelegerea modului în care organismul uman produce vase de sânge, dezvăluie secretele multor boli şi relevă noi modalităţi de a le combate. Producerea în exces a vaselor de sânge în organism poate duce la probleme grave de sănătate, inclusiv cancer şi pierderea vederii.

Terapia angiogenică are ca scop interceptarea şi stoparea creşterii vaselor de sânge pentru a menţine starea de sănătate. Prin tratament se poate obţine o recuperare parţială a vederii chiar şi în cazuri în care problemele de vedere sunt avansate, aşadar este o şansă pentru pacienţi care altădată erau fără speranţă.

Dr. William Li, licenţiat la Harvard, care este preşedintele Fundaţiei privind angiogeneza, a explicat că terapia angiogenică se face cu medicamente care neutralizează proteina VEGF ce provoacă o creştere în exces a vaselor de sânge, fapt care poate duce la hemoragii, iar la nivelul ochiului poate duce la deteriorarea vederii şi chiar la orbire.

Tratamentul constă într-o procedură invazivă, pacienţilor li se fac injecţii în ochi. Potrivit specialistului, o metodă neinvazivă de tratament ar fi de preferat, iar cercetările avansează în acest sens şi este posibil ca în viitor să se ajungă ca tratamentul să se facă cu picături care se pun în ochi.

Fundaţia privind angiogeneza este o organizaţie non-profit care are ca scop reconceptualizarea luptei globale împotriva bolilor. Fundaţia lucrează cu medici, cercetători şi autorităţi sanitare şi îşi propune o revoluţie medicală care să schimbe modul în care pot fi combătute maladii grave, inclusiv pierderea vederii.

Cercetările au ca scop tratamentul pacienţilor care suferă de cancer, de boli care duc la pierderea vederii şi alte maladii care pot afecta grav starea de sănătate prin controlul creşterii unor noi vase de sânge, şi anume, controlul angiogenezei (neovascularizării).

http://www.evenimentul.ro/articol/terapia-angi...

sâmbătă, 27 octombrie 2012

Vitaminele şi mineralele cresc imunitatea



Cunoscute pentru proprietăţile lor în menţinerea sănătăţii, vitaminele ne ajută foarte mult şi atunci când dorim să ne sporim rezistenţa organismului la boli.

Vitamina A este foarte importantă pentru uşurarea respiraţiei şi la întărirea sistemului imunitar. Lipsa ei creşte riscul apariţiei infecţiilor respiratorii. O găsim în foarte multe legume, în special în morcovi, pe care este bine să-i includeţi în alimentaţia zilnică.

Vitamina C ajută la vindecare şi, în perioada de boala, este recomandată consumarea ei în special în forma naturală. O găsim în citrice aşa că ditele zilnice vor incluse şi lămâi, portocale ori grapefruit dacă vrem să fim sănătoşi.

Zincul este un mineral foarte util în imunizare. În timp ce deficitul sporeşte riscul apariţiei unor infecţii respiratorii grave, cantităţile suplimentare cresc rezistenţa organismului în faţa bolilor, accelerează vindecarea şi ajută la recuperarea după boală. Alimentele bogate în zinc sunt stridiile, peştele, cerealele integrale, nucile şi produse lactate.

Seleniul este un nutrient cheie în lupta împotriva infecţiilor virale. Carenţele de seleniu ne fac vulnerabili la răceli, de aceea este bine să nu fim niciodată descoperiţi la acest capitol. Îl găsim în cantităţi mari în seminţele de floarea-soarelui şi în cele de dovleac.

5 dileme medicale controversate rezolvate de specialisti





Omul responsabil de astazi cauta solutiile cele mai potrivite pentru a avea o viata sanatoasa. Ce te faci insa cu dilemele medicale asupra carora nici macar doctorii nu s-au pus de acord? Una dintre aceste dileme medicale spre expemplu este legata de expunerea la soare sau de luarea unui supliment de vitamina D, cum este mai bine din punct de vedere al sanatatii? Insa specialistii de la oprah.com au rezolvat cele mai importante 5 dileme medicale:

Dileme medicale #1: Somn vs Sport?
Nu de putine ori s-a incercat sa se demonstreze legatura directa dintre lipsa unui somn de calitate si acumularea de greutate. La fel de frustrant este si sfatul specialistilor in sport care recomanda inceperea zilei cu un program de 30 de minute de exercitii fizice. Iar daca nu avem la dispozitie decat o ora ce alegem: somn sau sport?

Sfat: dr. Sam Sugar, director al institutului Pritikin Longevity Center & Spa, are de ales intre cele doua. Dar Sugar a evidentiat faptul ca literatura de specialitate este clara cand este vorba despre pericolul lipsei de odihna. „Chiar si o noapte pierduta poate avea consecinte negative asupra sanatatii. Lipsa acuta de somn cauzeaza cresterea tensiunii arteriale, a nivelului colesterolului si a glicemiei dar si a cresterii in greutate”. In vreme ce pierderea unui antrenament sau doua nu genereaza acelasi efect negativ asupra corpului. Tocmai de aceea, Sugar recomanda minimum 6 ore si jumatate de somn, in fiecare noapte, si exercitii fizice de 3 ori pe saptamana pentru un copr si o minte sanatoase.

Dileme medicale #2: Talpa joasa vs tocuri?
Dupa lungi cautari ti-ai gasit, in final, o pereche de pantofi in care te simti confortabil. Numai ca talpa joasa nu pare ca se potriveste deloc cu imaginea puternica pe care ti-ai creat-o. Si atunci iti pui intrebarea: picioare fericite sau picoare elegante?

Sfat: Desi este clar ca este mult mai sanatos sa porti pantofi cu talpa joasa si nu cu tot cui si inalt, nu este totusi cea mai fericita idee sa porti mereu un sigur tip de incaltaminte, a accentuat Hillary Brenner, chirug ortoped. Insa daca porti doar pantofi cu talpa joasa, atunci toleranta ta pentru tocurile inalte va scadea pana la punctul in care te vei simti mizerabil daca vei fi nevoita sa te urci pe tocuri pentru evenimente speciale si vei risca sa iti sucesti glezna sau sa faci intindere la ligamente. Tocmai de aceea este indicat ca, din cand in cand, sa porti si tocuri inalte cu conditia sa nu fii nevoita sa parcurgi distante prea lungi.

Dileme medicale #3: Exercitii de Stretching inainte sau dupa antrenament?
Pana cum ai auzit ca exercitiile statice de stretching inainte de antrenamentul propriu au o influenta negativa asupra performantei tale. Insa doctorii continua sa sublinieze faptul ca o flexibilitate crescuta te ajuta sa eviti accidentarea. Tu ce ar trebui sa faci?

Sfat: Exercitiile statice de stretching care au ca scop sa-ti faca muschii mai flexibili inaite de un antrenament nu-ti imbunatatesc prea mult flexibilitatea, insa din punct de vedere mental te ajuta sa te pregatesti pentru munca grea din timpul antrenamentului. Potrivit lui Lynn Millar, terapeut fizic la Winston-Salem State University exista modalitati mai bune pentru cresterea flexibilitatii muschilor. „Secretul este sa faci exercitii care sa-ti creasca amplitutinea miscarilor pentru activitatea fizica intensa care va urma – mai ales pentru muschii pe care ii simti prea incordati. Spre exemplu, daca te pregatesti de alergare, mai intai execute cateva fandari care sa incalzeasca muschii picioarelor si apoi incepe sa alergi, initial mai incet si, pe masura ce muschii devin mai flexibili, poti mari viteza. Exista dovezi care demonstreaza eficacitatea stretching-ului in prevenirea accidentarilor, asa ca este o idee excelenta sa inchei antrenamentul prin exercitii de intindere”.

Dileme medicale #4: Expunere la soare vs supliment de vitamina D?
Potrivit expertilor, 77% dintre oameni prezinta un deficit de vitamina D in organism. Iar aceasta este o problema de vreme ce s-a descoperit o legatura directa inttre lipsa vitaminei D si depresie, boli de inima, imunitate scazuta, scleroze multiple, cancer de piele si scadere a capacitatii cognitive. Una dintre modalitatile prin care corpul uman este aprovizionat cu vitamina D este prin expunerea la soare. Prin urmare este suficient sau este nevoie si de un surplus?

Sfatentru ca organismul sa produca singur vitamina D cu ajutorul razelor solare este nevoie de o expunere directa de cel putin 15 minute timp in care soarele sa intre in contact cu o suprafata cat mai intinsa din piele. Nu merita insa riscul expunerii la razele ultraviolete care pot afecta intr-un mod negativ pielea, accentuaeaza Ellen Marmur, medic dermatolog. Iar daca esti ingrijorat in ceea ce priveste nivelul vitaminei D, roaga medicul de familie sa te programeze pentru un test al sangelui. Daca este o problema este recomandabil sa consumi, sulimente de vitamine, lapte fortificat pentru un nivel optim de vitamina D.

Dileme medicale #5: Stat in picioare toata ziua vs stat pe scaun toata ziua
Studii dupa studii au demonstrat efectele negative pe care statul indelungat pe scaun le are asupra sanatatii si nu doar din punct de vedere al reducerii masei musculare insa si pentru cresterea riscului de boli cardiovasculare, diabet, scaderea duratei de viata etc. Insa oricine a stat in picioare la munca s-a confruntat cu probleme la genunchi, dureri de spate, aparitia varicelor, dureri musculare etc. Prin urmare, ar trebui sa petreci cea mai buna perioada stand la birou?

Sfat:Nici macar expertii nu stiu inca cat de mult e prea mult cand este vorba despre statul jos si care este doza corecta pentru cat de mult sa stai jos sau sa mergi pentru a fi in forma. In functie de propriul corp oamenii ar trebui sa-si organizeze programul de miscare si odihna. Pana acum nu s-a ajuns inca la vreo concluzie care sa stabileasca care dintre cele doua (statul jos sau in picioare) este mai periculos.

http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/san...

joi, 18 octombrie 2012

Leucemia se Vindeca?





Raspunsul e da, cu siguranta. Ce face insa diferenta? Este bine sa se faca doar chemioterapie? fara Transplant se poate ajunge la vindecare? Cine alege ce este cel mai bine ? Terapiile alternative sunt eficiente? Putem sa le combinam?


Toate aceste intrebari ne trec prin minte in momentul cand suntem pusi cu spatele la zid la aflarea diagnosticului si pe parcursul bolii. Teoria spune ca exista tipuri de patologii care nu necesita transplant pentru ca se pot vindeca doar cu chemioterapie, ca sunt patologii si mai ales factori de risc care se detecteaza facand analize cum ar fi cariotipul si biologia moleculara, si in functie de asta un medic poate decide care este cea mai buna solutie de urmat, etc
Auzim in stanga si in dreapta, citim pe net, in ziare sau vedem la televizor cazuri care s-au vindecat…sau care nu mai sunt….oare si pe mine ma asteapta aceeasi soarta? cum putem alege, in valtoarea tuturor vestilor, ideile bune? cum putem scapa de frica nebuna? in cine sa mai avem incredere?
Eu personal cred ca este bine sa ne asiguram inca de la inceput ca avem suficiente argumente pentru a avea incredere in medicul curant, si sa elucidam de la inceput toate nedumeririle, astfel incat apoi sa ii lasam povara alegerii, celui care are menirea de a o face. Cum facem asta? se fac analizele complete si pur si simplu se poate cere parerea unui alt medic de referinta. Pentru acest lucru echipa ARIL va sta la dispozitie. Ca sa va putem ajuta, este necesar sa completati raportul medical pe care il gasiti la rubrica transplant – acte necesare.
SURSA
http://www.aril.ro/2012/01/1115/leucemia-se-vindeca/

miercuri, 17 octombrie 2012

Sase motive pentru care trebuie sa consumi catina




Pe lângă faptul că sporește imunitatea organismului, cătina are și proprietatea de a preveni formarea ridurilor și acumularea kilogramelor în plus. Prin urmare, nu o ocoliţi.

Consumată crudă, sub formă de ulei sau în diverse combinaţii, cătina are numeroase efecte benefice asupra sănătăţii, dar contribuie semnificativ și la menţinerea frumuseţii.

Previne cancerul
Cercetătorii susţin că anumite substanţe prezente în scoarţa și în frunzele cătinei au efect anticancerigen. De asemenea, cantitatea mare de antioxidanţi din frunzele cătinei are proprietatea de a preveni apariţia cancerului.

Scade colesterolul
Uleiul de cătină poate reduce nivelul colesterolului, ceea ce menţine sănătatea sistemului cardiovascular. O cură durează o lună și trebuie să consumaţi, în fiecare dimineaţă, un pumn de fructe de cătină – crude, uscate sau macerate în miere.

Menţine silueta
Celebrul Dr. Oz susţine despre cătină că se numără printre puţinele surse naturale de acizi grași Omega 7 care ajută la slăbit. Un studiu realizat pe doi cobai arată că, în urma unui regim alimentar identic, unul dintre cobai s-a îngrășat foarte mult, în vreme ce al doilea, care lua zilnic ulei de cătină, a rămas la o greutate constantă și nu a prezentat nici un risc de a dezvolta diabet și boli de inimă.

Adio, riduri!
Bogată în vitaminele A, C și E, cătina ajută la regenerarea pielii. De asemenea, masajul cu ulei de cătină previne formarea ridurilor. Uleiul de cătină obţinut la rece vindecă pielea de arsuri (inclusiv solare), de răni, psoriazis, dermatite, eczeme, acnee și herpes.

Reglează digestia
Tot uleiul de cătină ajută la reglarea tranzitului intestinal, fiind recomandat în special persoanelor care suferă de constipaţie. Dr. Oz propune administrarea zilnică a unor capsule gelatinoase cu ulei de cătină, o doză de 500 de miligrame.

Ce conţin
Fructele de cătină conţin de 10 ori mai multă vitamina C decât citricele și de două ori mai multă decât fructele de măceș. De asemenea, cătina conţine vitaminele A, B, D, E, K, P, F dar și betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, fier și sodiu. În fructele acestei plante se găsește de trei ori mai multă vitamina E decât în germenii de grâu, de trei ori mai multă vitamina A decât în morcovi și de patru ori mai multe enzime care protejează corpul de radicalii liberi în comparaţie cu ginsengul.

52 calorii conţin 100g de cătină.

luni, 15 octombrie 2012

CUM SE FOLOSESC CONDIMENTELE



Pentru carnea de vita sunt ideale busuioc, dafin, coriandru, chimen, marar, galbenele, maghiran, menta, salvie, tarhon, cimbru (fara rozmarin).

Pentru carnea de porc sunt indicate anason, busuioc, hasmatuchi, coriandru, chimen, marar, fenicul, lemongras, menta, maghiran, rozmarin, salvie, tarhon si cimbru.

Carnea de miel trebuie asezonata cu menta, busuioc, dafin, coriandru, chimen, marar, lemongras, maghiran, rozmarin, salvie sau cimbru.

Carne de pasare:
Pentru pui, busuioc sau dafin, coriandru, chimen, marar, lemongras, galbenele, maghiran, menta, rozmarin, tarhon, salvie.

La curcan puteti adauga si cimbru, la gasca, salvie, iar la rata, marar, menta, rozmarin, salvie, tarhon.

Pestele si fructele de mare trebuiesc asezonate cu anason, busuioc, coriandru, marar, fenicul, lemongras, galbenele, maghiran, menta, patrunjel, rozmarin, salvie, tarhon, cimbru.

Pentru paine si prajituri puteti folosi coriandru, chimen, marar, galbenele, maghiran, anason, fenicul, leustean, rozmarin.

Oualor le puteti adauga marar, anason, busuioc, hasmatuchi, coriandru, chimen, lemongras, leustean, maghiran, menta, patrunjel, rozmarin, salvie, tarhon sau cimbru.

Pentru ficat e indicat sa adaugati coriandru, salvie sau tarhon.

Salatelor le pot fi adaugate urmatoarele: anason, busuioc, iarba-matei, hasmatuchi, tataneasa, coriandru, chimen, papadie, marar, soc, lemongras, galbenele, menta, patrunjel, tarhon si cimbru.

Pentru supe, puteti folosi anason, chimen, marar, fenicul, lemongras, lustean, galbenele, maghiran, menta, urzici, tarhon, cimbru.

http://www.bucataras.ro/articole/cum-se-folose...

vineri, 12 octombrie 2012

Studii anterioare despre efectele benefice ale marijuanei asupra sanatatii

Marijuana previne cancerele la cap si gat

Cancerele la gat (in special cele de la nivelul laringelui), dar si cele la cap pot fi prevenite prin consumul de marijuana. Un studiu realizat pe aproximativ 1000 de persoane de catre cercetatorii din Boston a evidentiat un risc de cancer la cap si gat cu 61% mai mic la cei care fumau marijuana de peste 10 ani, aproximativ o tigara pe saptamana – relateaza MSNBC.
Marijuana mai este denumita si “iarba” si prezinta mai multe efecte asupra organismului, vizibile in special la nivelul sistemului cardiovascular si nervos. Cei care fumeaza marijuana au tulburari de memorie si de perceptie importante, prezinta o crestere a libidoului si modificari ale ritmului si tonusului cardiac.
Persoanele implicate in respectivul studiu au fost special selectate astfel incat sa nu fie expuse unor factori de risc majori pentru aceste tipuri de cancere (cap si gat): consumul cronic de alcool, fumatul (tabagismul).

 marijuana / canabisul trateaza cancerul - studiu cercetatori

Marijuana scade incidenta cancerului de prostata

Alte studii medicale au demonstrat ca anumite substante din marijuana au rol protector privind cancerul de prostata, o afectiune deloc rara in randul barbatilor.

 

Dr. Paulo Ubiratan - Porto Alegre, Rio Grande do Sul, într-un interviu acordat televiziunii locale, a fost întrebat despre unele sfaturi pe care le-a dat intotdeauna ...




Acest doctor e pe placul meu. Il iubesc !


(Întrebare... Î
(Raspuns....R
Î:exercitiile cardiovasculare prelungesc viata?
R: Inima a fost facuta pentru a bate de un numar de ori ... Nu-ti irosi bataile cu exercitii. Totul, în cele din urma, se uzeaza. Accelerarea inimii nu va va face sa traiti mai mult. E ca si cum ai spune ca se poate mari durata vietii unei masini, daca o faceti sa mearga mai repede. Vrei sa traiesti mai mult? Trage un pui de somn!

Î: Ar trebui sa ma opresc cu consumul de carne rosie si sa manânc mai multe fructe si legume?
R: Trebuie sa întelegi logica eficientei ... Vaca ce manânca? Iarba si porumb. Ce sunt astea? Plante. Deci, o friptura nu este nimic altceva decat un mecanism eficient de a introduce legume în corpul nostru. Vrei sa manânci niste boabe - manânca pui!

Î: Ar trebui sa reduc consumul de alcool?
R: Categoric, nu! Vinul se face pe baza de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamna ca acesta trage apa din fructe, astfel încât sa profiti din plin din ea. Berea se face, de asemenea, din cereale. Le puteti consuma!

Î: Care sunt avantajele unui program regulat de exercitii fizice?
R: Filosofia mea este: daca nu aveti nicio durere ... sunteti bine!

Î: Fripturile sunt daunatoare?
A: Nu m-ai ascultat! ... Astazi alimentele sunt prajite in ulei vegetal. Acestea raman impregnate cu ulei vegetal. Cum ar putea uleiul de plante sa fie daunator?

I: Flexiunile ajuta la reducerea grasimii?
R: Categoric nu! Exersarea unui muschi doar il face sa creasca în dimensiune.

Î: Ciocolata face rau?
R: Esti nebun? E cacao! O alta leguma! Este buna pentru a fi fericit!

Si tine minte: viata nu ar trebui sa fie o calatorie pâna la mormânt, cu intentia de a ajunge sanatos acolo, cu un corp atractiv si un organism bine conservat. Mai bine apuca celalalt drum: bere într-o mâna, chips de cartofi în cealalta, mult sex si un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând ca ...
A MERITAT SA FACI CALATORIA!
Daca a umbla inseamna a fi sanatos, postasul ar fi nemuritor!
Balena inoata toata ziua, mananca doar peste, bea apa si totusi e TARE GRASA!

REMEMBER:
Un iepure alearga toata viata si traieste 15 ani; broasca testoasa nu alearga NICIODATA si traieste 450 de ani.Nu mai vorbesc de melci...

DECI...LUATI MINTE !!!!!

joi, 11 octombrie 2012

Aspirin 500 mg Bayer 100 comprimate


1903 -  Compania Bayer a pus în vânzare aspirina. Noul medicament a fost obținut de un chimist bavarez, Felix Hoffman, pentru a ameliora reumatismul tatălui său. Aspirina a fost derivată la început din acidul salicilic, un extract din coaj[ de salcie, dar în 1899 Bayer a realizat un procedeu de a–l obține prin sinteză

Indicatii Aspirin Bayer

Aspirin Bayer este indicata in dureri usoare sau medii, de exemplu in cefalee, in dureri dentare, in dismenoree , inflamatii, febra si raceli. Atentie, Aspirin nu trebuie administrata timp indelungat sau in doze ridicate fara recomandarea medicului.

Compozitie Aspirin Bayer

1 tableta Aspirin 500 mg Bayer contine: substanta activa 500 mg acid acetilsalicilic. Excipienti: celuloza pulbere, amidon de porumb.

Administrare Aspirin Bayer

Comprimatele se administreaza cu apa, pe cat posibil dupa masa. Este bine sa se bea 1/2 sau 1 pahar cu apa dupa administrare.
Aspirin nu trebuie administrata dupa expirarea perioadei de valabilitate. Atentie A nu se lasa medicamentele la indemana copiilor.

Contraindicatii Aspirin Bayer

Se interzice administrarea Aspirin cand exista un risc crescut de hemoragii. Aspirin se administreaza numai la recomandarea medicului: in cazul terapiei simultane cu medicamente anticoagulante (de exemplu derivati ai cumarinei, heparina), in insuficienta glucozo-6-fosfat-dehidrogenazei, in astm sau alergie la antireumatice si alte substante alergene, la pacienti cu tulburari gastro-duodenale cronice, insuficienta renala, in timpul sarcinii, in special in ultimele trei luni.

Precautii Aspirin Bayer

Pacientii care sufera de astm, alergie la polen, vegetatii adenoidiene sau infectii cronice ale aparatului respirator (in special atunci cand sunt insotite de tulburari asemanatoare cu alergia la polen), cat si pacientii hipersensibili la analgezice si antireumatice risca la administrarea produsului Aspirin aparitia unor crize de astm (astm de intoleranta la analgezice). Acestor bolnavi li se administreaza Aspirin numai la sfatul medicului. Acelasi lucru este valabil si pentru bolnavii hipersensibili fata de alte substante ce le provoaca reactii alergice, cum ar fi eruptiile cutanate, pruritul sau urticaria febrila. Aspirin se administreaza la copii si tineri cu maladii febrile numai la sfatul medicului si numai atunci cand alte metode nu au avut efectul scontat. Daca aceste imbolnaviri sunt insotite de vome prelungite, acestea pot fi simptome ale sindromului Reye, un sindrom extrem de rar, dar care ameninta uneori viata, necesitand de urgenta o ingrijire medicala. Tratamentul in timpul sarcinii se face numai cu avizul medicului. La administrarea regulata in doze ridicate in timpul alaptarii trebuie luata in consideratie intreruperea alaptarii.

Interactiuni medicamentoase Aspirin Bayer

Se potenteaza: efectul medicamentelor anticoagulante (de exemplu derivati ai cumarinei, heparina); riscul hemoragiilor gastrointestinale la administrarea simultana a cortizonului; actiunea efectelor adverse a tuturor medicametelor antireumatice nesteroidiene; efectul medicamentelor hipoglicemiante (sulfonilureice); actiunea nedorita a metotrexatului. Scade efectul spironolactonei, al furosemidului, medicamente care favorizeaza eliminarea acidului uric in cazul gutei. Nu se recomanda asocierea Aspirin cu medicamentele de mai sus fara sfatul medicului.

Sarcina si alaptare Aspirin Bayer

Acidul salicilic traverseaza placenta si trece in laptele matern. Administrarea salicilatilor in primele 3 luni de sarcina, a fost asociata cu un risc crescut de malformatii fetale. In cazul dozelor terapeutice normale, acest risc este scazut, asa cum demonstreaza expertizele clinice in cazul a 32.000 de mame si nou-nascuti, in aceste situatii neaparand malformatii la nou-nascuti. Salicilatii trebuie administrati in timpul sarcinii numai dupa o evaluare stricta a raportului risc-beneficii. In ultimele 3 luni de sarcina, administrarea salicilatilor in doze mari (>300 mg/d), alaptarea trebuie intrerupta mai devreme.

Reactii adverse Aspirin Bayer

Tulburari gastrice, hemoragii gastro-intestinale; rar reactii alergice diverse (bronhospasm, eruptii cutanate); foarte rar o scadere a trombocitelor (trombocitopenie ). Atentie La administrarea frecventa si prelungita, in cazuri rare, poate aparea o hemoragie gastrica grava. La aparitia scaunelor negre trebuie consultat imediat medicul. In cazuri exceptionale, la o administrare indelungata, se poate instala o anemie prin microhemoragii digestive. Supradozarea poate cauza la copii si varstnici ameteli si tinitus. In aceste cazuri pacientii se pot adresa medicului. La depasirea dozelor poate creste valoarea transaminazelor.

Prezentare Aspirin Bayer

Cel mai bine se vinde hrana otrăvită- monoglutamatul de so

Cel mai bine se vinde hrana otrăvită- monoglutamatul de sodiu, aditivul alimentar care ne omoară încetul cu încetul

Care este secretul pentru care mezelurile şi margarina, cipsurile, dresingurile şi supele la pachet, carnea şi multe altele sunt atât de gustoase că nu ne mai putem sătura de ele? Care sunt riscurile acestor nevinovate plăceri culinare? Monoglutamatul de sodiu este unul din micile secrete ale industriei alimentare care-i hrăneşte pe oameni astfel încât să nu se simtă niciodată sătui, poate doar mai umflaţi, mai somnoroşi şi mai neputincioşi. Este preferatul concernurilor alimentare şi farmaceutice pentru că, proporţional cu cantitatea folosită, cresc vânzările, bineînţeles, de alimente şi medicamente.

Deja celebra vorbă a nu mai puţin cunoscutului Henry Kissinger, unul dintre strategii de vârf ai politicii americane, „Cine controlează hrana va controla populaţia” nu are nevoie, credem, de prea multe comentarii. Sau nu a devenit oare în ultimii 20 de ani tot mai evident pentru oricine are ochi de văzut şi urechi de auzit că populaţia României se hrăneşte tot mai prost, iar numărul afecţiunilor fizice şi psihice a crescut şi s-a diversificat într-un ritm îngrijorător?

Recentele propuneri de a rezolva unele din problemele pe care le pune hrana necorespunzătoare prin închiderea reţelelor McDonald’s – ca multe alte soluţii ce vin din spaţiul politic românesc – sunt cel puţin propagandistice, pentru că nu atacă problema în cauzele ei profunde. Problema o constituie, aşa cum bine s-a observat recent într-o investigaţie a unui post local de televiziune, aditivii alimentari folosiţi la nivel industrial în hrana procesată pe care o consumăm zi de zi. Iar cauza este, înainte de toate, mai ales glutamatul de monosodiu – „nicotina alimentelor”, aşa cum a fost denumit de John Erb, autorul lucrării „The Slow Poisoning of America” („Otrăvirea lentă a Americii”).

Glutamatul de monosodiu (MSG) este, aşa cum observa neurochirurgul Russell L. Blaylock, un alt cercetător cunoscut al aditivilor alimentari şi al efectelor acestora asupra creierului, o excitotoxină, adică un element toxic ce produce supraexcitaţia unor importanţi receptori şi neurotransmiţători din creier, al cărui rezultat este moartea neuronilor. Astfel, cu toate că încă nu s-a descoperit o legătură directă între boli precum Alzheimer, Parkinson, autism sau diferite forme de scleroză (a căror principală caracteristică este afectarea unor ample zone neuronale) şi o supralicitare a consumului de glutamat de monosodiu, substanţă folosită în mod curent şi în mari doze în hrana noastră, este cu toate acestea evident pentru doctorul Blaylock că MSG-ul este un factor de agravare a acestor boli – dacă nu cumva este şi una dintre principalele cauze care le determină.

Istoria „nicotinei” din hrana noastră

Glutamatul este de fapt un aminoacid des întâlnit în hrana naturală, mai ales în roşii, drojdie, ciuperci, extracte vegetale. Asimilarea lui de către corp se face treptat şi este atenuat de antioxidanţii puternici existenţi în acestea, spre exemplu, în tomate, care blochează toxicitatea glutamatului. Din păcate însă, substanţa produsă în mod artificial şi adăugată sub formă de aditivi alimentari în hrana noastră de către industria alimentară provoacă un amplu dezechilibru asupra întregului corp, chiar din pântecele mamei şi de-a lungul întregii vieţi.

Glutamatul de monosodiu este un potenţator de gust descoperit ca atare în 1907, în Japonia, de către Kikunae Ikeda. Bucătăria japoneză folosea deja de cel puţin o sută de ani un extract dintr-o plantă de mare, numită kombu. Uscată şi preparată, aceasta era folosită ca aromă specială cu rolul de potenţator de gust, fără însă a se cunoaşte cu adevărat cauza pentru care dădea un gust atât de plăcut mâncării.

Cercetătorul japonez a descoperit că substanţa responsabilă pentru potenţarea gustului este glutamatul şi a vândut patentul companiei japoneze de condimente Suzuki. Împreună au pus bazele companiei Ajinomoto în 1909, denumire care în traducere ar însemna „esenţa gustului”. Aşa a început producţia în masă a glutamatului de monosodiu – substanţă produsă prin procedee chimice şi mult mai puternică decât kombu, varianta sa naturală –, iar în 1933 în Japonia se ajunsese deja la o producţie de aproximativ 5 tone.

După cel de-al Doilea Război Mondial, oficialii armatei americane şi-au dat seama că raţiile de mâncare ale soldaţilor japonezi erau mult mai gustoase decât cele americane şi au descoperit glutamatul de monosodiu – elementul cheie care potenţează gustul. Astfel, cele mai mari companii producătoare de alimente din Statele Unite s-au întâlnit în 1948 şi, aflând de acest potenţator de gust, au hotărât să-l folosească pe scară largă. Până în anii ’70 ai secolului trecut, companiile americane au folosit substanţa până şi în alimentele pentru copii, astfel încât în numai câţiva ani folosirea MSG-ului ajunsese o afacere de miliarde de dolari.

Dar în 1957 doi cercetători au descoperit că folosirea glutamatului la şoarecii abia născuţi distruge celulele din retina ochilor, iar în 1968 John Olney, un neurocercetător şi neuropatolog de la Departamentul de Psihiatrie al Universităţii St. Louis din Washington, a repetat experimentul pe şoareci şi a descoperit că glutamatul de monosodiu nu distruge numai retina, dar este responsabil şi de distrugerea unor importante zone ale creierului, producând efecte extrem de asemănătoare cu cele pe care le observăm în atacurile cerebrale sau în boli precum Alzheimer şi Parkinson.

Minciuna companiilor alimentare

Cercetătorul şi-a comunicat descoperirile către Congresul S.U.A., într-o audiere la care au fost prezenţi şi marii producători de alimente pentru copii. Aceştia şi-au dat seama de ameninţarea care planează asupra afacerilor lor dacă publicul află rezultatele cercetărilor şi au fost de acord să retragă singuri substanţa din alimente. Însă acest lucru s-a petrecut numai aparent, pentru că glutamatul a fost reintrodus sub multe alte forme şi denumiri. Astfel încât, de atunci şi până astăzi, folosirea glutamatului de monosodiu este o afacere în plină creştere, cu încasări anuale de miliarde şi miliarde de dolari şi de euro, folosirea acestuia răspândindu-se pe scară largă în toată lumea.

Companiile alimentare şi-au angajat armate de „cercetători” care să susţină contrariul unei evidenţe documentate foarte solid în ultimii 50 de ani. S-a creat astfel o confuzie, ce nu poate totuşi rezista în faţa sutelor şi miilor de studii şi experimente pe animale. Acestea arată că folosirea compusului chimic de glutamat de sodiu şi a altor potenţatori de gust şi îndulcitori artificiali, precum aspartamul, provoacă nu numai diabet şi obezitate (un adevărat flagel în America, dar tot mai mult şi în ţara noastră!), ci afectează şi hormonul de creştere, împiedicând creşterea normală a organelor şi a corpului, influenţează negativ funcţiile reproductive, producând infertilitate, ridică mult nivelul de agresivitate şi comportament antisocial, provoacă ample probleme cardiovasculare şi, nu în ultimul rând, distruge creierul, prin supraexcitarea neuronilor, astfel încât atât la animale cât şi la oameni se observă o diminuare a capacităţilor cognitive şi intelectuale. Distrugând neuronii şi reţelele neuronale, glutamatul distruge memoria, devenind cel mai probabil una dintre cauzele maladiei Alzheimer, ce a cunoscut în ultimii ani o amploare fără precedent.

Cum acţionează glutamatul asupra creierului

Glutamatul este unul dintre cei mai importanţi receptori şi neurotransmiţători din corp şi din creier, fiind responsabil, alături de alţii, cu buna funcţionare a sistemului nervos. Dar cercetările au arătat că supraexcitarea acestor receptori ai glutamatului din corpul nostru produce un dezechilibru în întregul corp.

Practic, glutamatul este o substanţă care, adăugată în alimente, ne poate face să mâncăm mai mult, cu poftă şi la intervale mai scurte de timp o mâncare cu slabe capacităţi nutritive şi, obiectiv, mai puţin gustoasă. S-a ajuns astfel în situaţia paradoxală – aşa cum s-a observat de multe ori în ultimii ani – de a avea o populaţie care mănâncă mult, dar este malnutrită, tocmai pentru că din mâncare lipsesc acei nutrienţi fundamentali pentru buna funcţionare şi întreţinere a corpului nostru.

Cercetătorul Russell L. Blaylock descrie în lucrarea sa „Excitotoxinele – gustul care ucide” modul în care acţionează asupra celulelor şi neuronilor glutamatul produs în cantităţi industriale şi adăugat în hrana noastră. Celulele folosesc un sistem de siguranţă pentru a absorbi elementele nutritive, iar cheia acestui proces este calciul sau sodiul, substanţe care deschid „uşa” celulei. Calciul este deci şi substanţa care deschide uşile neuronilor din creier, pentru a face loc agenţilor nutritivi, care, la rândul lor, determină neuronul să transmită semnale. Dar când neuronul este expus unor excitotoxine precum glutamatul de monosodiu, sistemul de blocare al neuronului este perturbat: nu numai că o doză prea mare de calciu dăunează, dar neuronul devine supraexcitat şi transmite neîncetat semnale până ce se epuizează şi moare.

MSG-ul activează prin supraexcitarea tuturor tipurilor de receptori şi neurotransmiţători cunoscuţi. Magneziul şi zincul sunt substanţele care închid sistemul şi blochează canalul deschis de calciu pentru toxine nedorite, dar ceea ce se observă în hrana servită de fast-food-uri, de exemplu, este faptul că aceasta este extrem de săracă tocmai în substanţe precum zincul şi magneziul. Astfel, canalul neuronal nu se închide, permiţând excitotoxinelor să distrugă creierul, iar efectul este somnolenţa şi letargia, la care se adaugă o stare generală de neputinţă.

Să fie oare întâmplător faptul că în ultimul timp în ţara noastră tot mai mulţi pacienţi acuză astfel de stări şi li se administrează magneziu? Cauzele sunt multiple, cu siguranţă, dar afecţiunile raportate în ultima vreme din cauza unei proaste nutriţii sunt tot mai numeroase.

Petru Molodeţ

Material aparut in nr 17 al revistei Familia Ortodoxa

http://www.sinaxa.net/romanilor/2012/09/cel-ma...

Osteoporoza de la unele medicamente şi boli


Bărbaţii nu sunt scutiţi nici ei de osteoporoză
Diabetul tip I este asociat cu o scădere a densităţii osoase

Osteoporoza de vârstă, de menopauză, de vicii, vezi aici fumatul şi alcoolul etc... Dar mai este osteoporoză care vine din unele boli sau medicamente.

Osteoporoza este o afecţiune caracterizată prin scăderea densităţii oaselor, fragilizarea acestora şi creşterea riscului de fractură, aceasta fiind responsabilă de 80% dintre fracturile apărute după vârsta de 50 de ani.

Factorii de risc sunt vârsta, instalarea menopauzei, fumatul, consumul de alcool, configuraţia osoasă individuală mai delicată, mai puţin solidă, formată în primele decade de viaţă.

Femeile au un risc mai mare de osteoporoză (5/1), din cauza scăderii nivelului de estrogeni la menopauză (hormon cu rol important în asigurarea structurii osoase) şi unui schelet în general mai fragil, dar o dată cu înaintarea în vârstă nici bărbaţii nu sunt scutiţi de acest fenomen.

Există însă şi maladii cronice care se asociază cu un risc crescut de osteoporoză. Din cauze încă incomplet elucidate, diabetul zaharat de tip I induce o scădere a densităţii osoase, prin reducerea formării osului. Acest lucru este cu atât mai periculos cu cât diabetul de acest tip se instalează la vârste tinere, când osul este în plin proces de formare, lucru care împietează asupra dezvoltării osoase optime.

Lupusul şi poliartrita reumatoidă sunt boli cronice de natură autoimună (în care organismul îşi atacă propriile ţesuturi). Acest lucru determină inflamaţie, iar aceasta - osteoporoză. De asemenea, pacienţii respectivi sunt obligaţi să urmeze un tratament de lungă durată cu corticosteroizi, hormoni care scad formarea osoasă.

Hipertiroidismul se caracte rizează prin sinteza crescută de hormoni tiroidieni, care accelerează ciclul de remodelare osoasă, lucru care, după 30 de ani, are ca rezultat pierderi ale masei osului. Hiperparatiroidismul (nivel crescut de hormoni paratiroidieni, sintetizaţi de paratiroide, glande aflate în vecinătatea tiroidei) conduce la acelaşi fenomen.

Mai multe afecţiuni digestive se soldează cu acelaşi efect: boala Crohn, colita ulceroasă, boala celiacă, fibroza chistică, afecţiuni hepatice cronice. Boala celiacă este o alergie la gluten (o proteină din grâu) care afe tează mucoasa digestivă şi interferă cu absorbţia de calciu şi vitamina D, elemente esenţiale în sinte za osoasă, lucru cu atât mai grav cu cât afecţiunea debutează în copilărie, în momentele cruciale ale construcţiei osoase.

Astmul bronşic şi scleroza multiplă prezintă, de asemenea, un risc de osteoporoză, generat însă de folosirea corticoterapiei şi de scăderea capacităţii de efort, fiind ştiut că exerciţiul fizic are şi el un rol important în sinteza osului.

Unele medicamente folosite pe termen lung prezintă şi ele acest efect advers: corticosteroizii (luaţi pe cale generală), chimioterapicele, unele anticonvulsivante, heparina, unele antiacide folosite în tratamentul ulcerului (inhibitori de pompă de protoni) etc.

Fumatul favorizează osteoporoza prin mai multe mecanisme: afectarea vascularizaţiei locale, distrugerea osteoblastelor (celule responsabile de formarea osului), creşterea radicalilor liberi, perturbări hormonale care afectează hormonii implicaţi (estrogeni, calcitonina tiroidiană şi cortizol).

Alcoolismul interferă în metabolismul calciului şi determină modificări hormonale (creşteri ale parathormonului şi cortizolului, deficit de testosteron, la bărbaţi, şi tulburări ale ciclului menstrual, cu deficit de estrogeni, la femei).

de Dr Dana Tinică
Jurnalul.ro

marți, 9 octombrie 2012

„Doctorul bun oferă întotdeauna cât mai puţine medicamente”



Benjamin Franklin
Vitaminele ÎŢI FAC PRAF rinichii, iar pastilele de RĂCEALĂ atacă ficatul.

TOP 3 medicamente banale care te OMOARĂ
Autor: Andreea Ciulac
În ciuda nenumăratelor campanii de conştientizare a efectelor adverse date chiar şi de cele mai banale medicamente, oamenii din toată lumea continuă să cumpere şi să ia pastile după ureche. Medicii atrag atenţia: tratată necorespunzător, până și o banală durere de cap ne poate aduce sfârşitul.
1. Paracetamolul este o armă excelentă împotriva răcelilor inevitabile din sezonul rece, însă o singură supradoză din acetaminophenul pe care-l conţine poate declanşa crize
de ficat. Aceeaşi substanţă constituie ingredientul de bază în multe alte medicamente destinate gripei şi simptomelor sale. De aceea, e important să se respecte doza recomandată, dar trebuie avut grijă şi la consumul de alcool, extrem de periculos în combinaţie cu astfel de medicamente. Mai mult, au existat cazuri în care oamenii au murit doar pentru că au încercat să-şi calmeze durerea de măsea mărind cu încă două pastile doza necesară.


2. Medicamentele care "defundă nasul" conţin substanţe vasoconstrictoare, vinovate de creşterea tensiunii, convulsii, accidente cerebrale etc. Au gust bun şi, datorită conţinutului de alcool, unii adolescenţi inventivi le-au găsit o altă întrebuinţare. Specialiştii recomandă ca un astfel de tratament să se ia doar la recomandarea medicului şi nu mai mult de cinci zile consecutive.

3. Vitaminele au devenit în ultimii ani extreme de populare. Încercând să prevină boli mai grave, cu bani mai puţini, oamenii cumpără vitamine fără nici un alt criteriu afară de o listă cât mai lungă de minerale. Sistemul imunitar poate fi însă dat peste cap de la astfel de obișnuințe.
Mai mult, rinichii sunt primul organ care cedează din cauza atâtor substanţe pe care trebuie să le proceseze.

http://www.evz.ro/detalii/stiri/TOP-3-medicamente-banale-care-te-OMOAR-1004554.html

Un scandal legat de cunoscutul Paracetamol a avut loc in Anglia in 1971. 1500 de pacienti au fost internati in spital in dupa ce au luat Paracetamol. Cei mai multi au avut probleme si mai mari in spital din cauza tratamentului ulterior.

http://www.homeopatie.ro/din-presa-internationala-medicamente-care-pot-ucide-203.htm

Excesul de paracetamol poate fi fatal. Cum poţi evita supradoza de analgezice
Persoanele care apelează la paracetamol pentru a-şi trata durerile riscă să îşi pună viaţa în pericol, dacă fac abuz de acest medicament. La această concluzie au ajuns oamenii de ştiinţă de la Edinburgh University, din Marea Britanie.
Un alt studiu realizat de Asociaţia britanică de medicină arată că un adult ia în jur de 300 de analgezice pe an pentru a-şi trata diferite dureri, informează Daily Mail. Pentru a evita abuzul de astfel de medicamente, farmacistul Angela Chalmers a explicat care este doza recomandată pentru a evita apariţia unei supradoze.

Ibuprofen este un medicament care acţionează prin blocarea unor substanţe din organism responsabile cu apariţia durerii. Acest medicament are capacitatea de a scădea temperatura şi nivelul inflamaţiilor din corp. Pastila este des folosită pentru diminuarea durerilor musculare, de cap, artritice şi de dentare. Specialiştii spun că tratamentul poate duce la apariţia indigestiei şi a stării de greaţă, mai ales dacă este luat pe stomacul gol. Ibuprofenul trebuie evitat de persoanele care au ulcere stomacale. Pentru a evita apariţia unei supradoze, experţii recomandă să nu depăşim doza de 400 de miligrame de ibuprofen pe zi.
Codeina este un medicament derivat din planta opiu şi este înrudit cu morfina şi heroina. Specialiştii avertizează că nouă comprimate din acest medicament reprezintă echivalentul unei doze de morfină. Tratamentul are efectul de a reduce durerea moderată, precum cea de spate sau cea dentară. Efectul acestuia este unul de scurtă durată şi poate provoca dependenţă. Folosit pe termen lung, medicamentul duce la apariţia migrenelor şi a constipaţiilor. Pentru a preveni supradoza este indicat să nu depăşim doza de 240 de miligrame pe zi.
Paracetamolul reduce durerea şi inflamaţiile. Pastila este blândă cu stomacul şi nu duce la apariţia ulcerelor sau a sângerărilor stomacale. Spre deosebire de cele două tratamente prezentate mai sus, paracetamolul poate fi luat şi pe stomacul gol. Luat în doze mari, tratamentul duce la apariţia leziunilor hepatice, care pot fi fatale, avertizează farmacistul Angela Chalmers. Doza recomandată este de 500 de miligrame la fiecare patru ore, dar numai la recomandarea medicului.
http://www.gandul.info/magazin/excesul-de-paracetamol-poate-fi-fatal-cum-poti-evita-supradoza-de-analgezice-9034097


Paracetamol, Xanax, Augmentin
Algocalminul, un medicament foarte utilizat în România, este interzis în alte ţări din cauza efectelor secundare negative. Alături de acesta, cele mai frecvent utilizate remedii sunt antiinflamatoarele şi analgezicele, precum Ketonal şi Midocalm. Pe locul doi se clasează antibioticele, urmate de hipnotice – Xanax, Diazepam.
„Ceea ce nu se ştie este faptul că se poate căpăta o toleranţă la anumite substanţe active sau chiar o alergie. De regulă, abuzul de medicamente se manifestă prin intoxicaţii, gastrite, hepatite toxice sau icter, prin distrugerea celulelor ficatului. Asocierile nepotrivite de medicamente pot cauza hemoragii, de exemplu în cazul combinării anticoagulantelor cu fenobarbitalul“, adaugă dr. Tudor Ciuhodaru.
Banala aspirină, luată de asemenea în doze mari, poate provoca boli gastro-intestinale. Un efect negativ al aspirinei este iritarea mucoasei gastro-intestinale, nerecomandată persoanelor cu ulcer gastric sau duodenal.
Specialiştii mai atrag atenţia că unele analgezice, precum ibuprofenul, provoacă hipertensiune arterială, acţionând asupra mecanismului de relaxare a vaselor sanguine.
http://flacaraiasului.info/local/iesenii-mananca-paracetamol-pe-paine/

Femeile care consumă frecvent paracetamol sau ibuprofen au un risc mai mare de a-şi pierde auzul. Rezultatele au fost descoperite în urma unui studiu realizat în Marea Britanie, relatează Daily Mail.
Experimentul a fost făcut pe un grup de 62.000 de femei, cu vârsta cuprinsă între 31 şi 81 de ani care au fost monitorizate timp de 14 ani, mai exact din 1995 până în 2009. Rezultatele experimentului au arătat că o femeie din şase şi-a pierdut capacităţile auditive.
Cercetătorii au luat în considerare şi alţi factori care ar putea determina pierderea auzului, cum ar fi problemele de sănătate, greutatea, deficienţele de vitamine si consumul de alcool, dar cu toate acestea, efectul advers al pastilelor a fost raportat la 10.000 de astfel de cazuri.
Asociaţia britanică medicală estimează că media pastilelor consumate de adulţi pe an este de 373 de medicamente pentru dureri, echivalentul a mai mult de o pastilă pe zi. Frecvenţa consumului de medicamente este mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor.
http://www.telegrafuldeprahova.ro/sanatate/atentie-la-paracetamol-si-ibuprofen-pot-duce-la-pierderea-auzului

duminică, 7 octombrie 2012

Vindecari miraculoase cu Goji





Printre prieteni Goji e supranumit superfructul. Are si de ce. Intra in casele celebritatilor de la Hollywood. Azi la Madonna, maine la Gwyneth Paltrow, Liz Hurley sau Kate Moss. Nici una dintre ele nu-si incepe ziua fara portia de Goji.

Nu este insa acesta motivul pentru care vorbim acum despre Goji. Faima ii e sustinuta de proprietatile remarcabile. Ultimele cercetari arata ca Goji este fructul cu cea mai mare concentratie de antioxidanti. De asemenea, e o sursa importanta de vitamina C - are o cantitate de 500 de ori mai mare decat cea a portocalelor. Impresionant este si continutul de vitamina A.

Goji are mai mult caroten decat orice alt produs alimentar cunoscut. In plus contine si 18 aminoacizi, 21 minerale si 29 de acizi grasi diferiti, si este o sursa ideala de proteine.

Superfructul are o istorie in spate. De mii de ani, Goji ocupa un loc insemnat printre remediile medicinei traditionale chinezesti. O portie de fructe de Goji uscate te umple instant de energie si buna dispozitie, pentru intreaga zi. In plus iti fortifica si sistemul imunitar si te face mai rezistent in fara bolilor.

Studii recente arata ca este de mare ajutor in lupta impotriva cancerului, pentru ca stimuleaza corpul sa produca g-interferon. Consumul de Goji ajuta organismul sa se regenereze, dar si sa vindece ranile mai rapid.

Bine,bine, face toate lucrurile astea dar despre silueta cand vorbim ? Imediat. Goji e bun si la asta. Reduce efectele imbatranirii mai ceva ca izvorul tineretii vesnice si e eficient atunci cand tii cure de slabire sau in combatarea celulitei.

Cautand pe net, am gasit numeroase marturii scrise de oameni din toate colturile lumii, care au incercat Goji si intaresc ideea ca e un superfruct cu super-puteri.

“De cand am inceput sa beau suc de Goji, am pierdut 21 de kilograme. Dorm mai bine, nu mai iau medicamente si am mai multa energie. Practic nu ma mai doare nimic. Ma trezesc in fiecare zi cu o noua viziune asupra vietii. Nu credeam ca viata poate fi atat de frumoasa” spune Frieda din Montana. Ea avea probleme cauzate de insomnii, tensiune ridicata si avea permanent nevoie de un surplus de oxigen.

Goji a avut efect si in cazul lui Pilar din Filipine. Ea scrie ca tatal sau a intrat intr-o depresie violenta, dupa moartea sotiei lui. S-a confruntat cu tensiune arterial ridicata, vertijuri si abia mai putea sta in picioare. Secretul a stat in sucul de Goji care l-a pus pe picioare in doi timpi si trei miscari.

Ca sa va convingeti singuri de puterea pe care o are fructul minune dati o raita pe pagina unde e afisat concursul Goji. Nu veti regreta !

sâmbătă, 6 octombrie 2012

SFATURI DIN BUCATARIE


ALBUS
- pentru a pastra cateva zile albusurile de ou, turnati deasupra cateva picaturi de apa;
- albusul oualor de rata nu se foloseste la prajituri, fiind prea gras nu se bate spuma;
- spuma de albus nu se lichefiaza daca punem in ea zaharul in doua reprize: una cand incepem batutul, cealalta la final;
- albusul de ou se desparte usor de galbenus, daca oul spart e pus deasupra unui vas, intr-o palnie. Albusul curge in vas, galbenusul ramane intreg.
- albusul de ou se intareste mai repede daca adaugam in el un praf de sare sau de zahar, sau cateva picaturi de lamaie sau de apa rece;
- cand bateti albusul de ou, puneti in el o lingura de apa rece, din aceeasi cantitate de oua, va iesi o masa mai mare de albus.
ALIMENTELE
- nu se mai lipesc de peretii congelatorului, daca puneti sub ele un covaras pe masura, dintr-o folie de plastic
ALUATURI
- cand aluatul cu drojdie a crescut prea mult si nu-l bagam imediat la cuptor, deasupra lui se aseaza o hartie alba, umezita cu apa;
- aluatul cu drojdie nu se mai lipeste de maini daca e framantat intr-un vas mare si curat, din material plastic;
- aluatul cu drojdie nu se mai lipeste de maini cand il framantati, daca inainte il ungeti pe deasupra cu putin untdelemn;
- aluatul de cozonac devine deosebit de fraged daca puneti in el o lingura de otet;
- aluatul cu drojdie devine deosebit de moale si afanat daca in loc sa preparati drojdia cu lapte, puneti zer;
- ca sa nu se lipeasca de aluat formele cu care sa taie (stelute, semilune, ovaluri) trebuie de fiecare data inmuiate in faina.
ANDIVELE
- isi pierd din amaraciune daca dupa ce le scoatem tulpina tare, le punem in apa amestecata cu lapte.
BANANE
- tinute la frigider, bananele se innegresc repede si se inmoaie, cea mai buna conservare a lor: intr-un cos de nuiele, intr-un loc bine aerisit.
BEREA
- inceputa isi pastreaza spuma, daca e bine astupata si tinuta in frigider cu gura in jos.
BRANZA
- se rade fara sa se sfarame daca inainte de folosinta o puneti pe o hartie, la congelator, vreme de 30 minute;
- soiurile de branza sfaramicioasa se taie cel mai bine cu un cutit care inainte de intrebuintare a fost trecut prin apa fierbinte;
- branza se desareaza usor daca se pune in apa, impachetata in hartie alba;
- branza intarita se inmoaie daca se inveleste intr-un servetel imbibat in vin alb si se pastreza astfel la rece, timp de o ora.
BORSUL SAU ZEAMA DE VARZA
- inainte de a fi puse in ciorba, se fierb separat, cu o ceapa.
BULIONUL DE ROSII
- se adauga in mancare numai atunci cand legumele sau carnea sunt aproape fierte, astfel ele se "impietresc".
CACAO AROMATA
- bauturile cu cacao devin mai groase si mai aromate daca sunt fierte de doua ori.
CAFEAUA
- isi intesifica aroma daca dupa macinare o amestecati cu putina sare;
- capata un gust deosebit daca se pun cateva cristale de sare in apa din ibric, inainte de fierbere;
- dobandeste o aroma grozava daca puneti in ibric si o bucatica de ciocolata;
- cafeaua prajita, de calitate buna, are culoarea tutunului - galben-ruginiu. Bobul este mat, aspru la pipait, tare, daca il aruncam pe masa, sare. Cand cafeaua este prea lucioasa, e semn ca a fostunsa cu grasime, ca sa i se mareasca greutatea.
- capata un gust mai bun daca dupa ce a fiert ii adaugam un praf de sare;
- cafeaua (pachete) inceputa isi pastreaza mai bine aroma daca este pastrata intr-o cutie de plastic, la frigider.
CARNEA DE PASARE
- puii se rumenesc bine daca inainte de a-i scoate de la cuptor ii stopim cu putina bere;
- inainte de a baga pasarile la fript, ungeti-le cu un strat subtire de zahar praf, friptura se va rumeni frumos si va deveni crocanta, gustul de zahar dispare la fript;
- daca vreti ca gaina pe care o puneti in supa sa fiarba mai repede, frecati-o bine pe piele cu zahar, se inmoaie imediat;
- friptura de pasare (gaina, rata, curcan) facuta la cuptor devine foarte crocanta daca in timpul friptului se unge mereu cu bere.
CARTOFII
- cartofi pusi la fiert nu mai dau afara din oala daca in apa se adauga o lingura de lapte'
- cartofi fierti se curata mult mai repede daca imediat dupa ce sunt scosi din apa fierbinte, se clatesc repede in apa rece;
- cartofi noi se curata foarte usor daca-i tinem inainte in apa rece, amestecata cu o mana de sare gronjoasa, dupa cca 1/2 ora, ii frecam cu un servetel aspru;
- daca v-au ramas cartofi prajiti de la masa, nu-i aruncati, pusi a doua zi intr-o ciorba, ii vor da un gust deosebit;
- cartofi din camara nu incoltesc daca se pun langa ei si cateva mere;
- dupa ce curatam cartofii de coaja, e bine sa-i trecem printr-un jet de apa rece, vor fierbe mai usor si nu se vor farama;
- ati curatat cartofii si pana sa-i fierbeti s-au inegrit Puneti cateva picaturi de otet in apa in care fierb, cartofi devin albi, iar gustul otetului nu se simnte.
CASTRAVETII
- raman mai multa vreme proaspeti daca ii varati cu codita in apa, cam un sfert din castravete trebuie sa fie acoperit, apa trebuie schimbata zilnic;
- castravetii pentru salata sunt mai buni si gustosi daca dupa curatirea de coaja sunt inmuiati repede in apa care clocoteste;
- amareala castravetilor poate fi inlaturata daca dupa ce sunt taiati felii, se introduc 10 minute in lapte putin sarat.
CASCAVALUL
- nu se usuca daca-l inveliti intr-o panza umeda, inmuiata in apa si otet;
- puneti-l astfel intr-o cutie inchisa, la frigider.
CAPSUNILE
- nu se spala niciodata dupa ce li se rupe codita;
- astfel, sucul si vitaminele se pierd in apa din vas sau din ghiuveta.
CARNATII
-carnatii proaspeti nu crapa la prajit daca ii cufundati mai inainte in apa clocotita si ii tavaliti prin faina.
CEAIUL
- va avea o aroma mai puternica daca punem o bucatica de zahar in ceainic, inainte de a turna apa clocotita;
- nu aruncati niciodata ceaiul sau cafeaua din ceasca, ci varati-le in forma pentru cuburi de gheata din congelator;
- cand veti dori sa beti ceai sau cafea de la gheata, puneti un cub in bautura proaspat preparata;
- pentru ca ceaiul sa aiba un gust cat mai bun, respectati urmatoarele principii practicate de japonezi:
- alegeti un vas de lut sau ceramica smaltuit, care sa fie folosit exclusiv pentru ceai;
- turnati in el apa clocotita, agitati ca sa se incalzeasca bine interiorul, asteptati un minut si varati continutul;
- puneti doza de ceai dupa numarul cestilor: o lingurita de ceai la o ceasca, plus una pentru "tea-pot" (cum spun englezii);
- turnati putina apa clocotita deasupra, acoperiti vasul, lasati sa se infuzeze trei minute, adaugati restul de apa fierbinte si serviti-l imediat, daca ceaiul este prea tare, adaugati apa calda.
CEAPA
- cand faceti ceapa prajita, inainte inainte de a pune rotocoalele in ulei incins, tavaliti-le prin faina, devin extrem de fragede si gustoase si nu se ard;
- ceapa pentru iarna se pastreaza in doua feluri, daca e mai putina, e suficient sa o atarnati in camara, la aer uscat si caldura, sub forma de funie, intr-un cui, daca e mai multa, folositi lazi de scanduri sau cutii de carton, pe fundul carora asterneti un strat de paie, apoi puneti ceapa, apoi iar paie, si tot asa;
- ceapa nu mai provoaca lacrimi la curatat, daca in apropiere aprindeti o lumanare;
- neplacuta senzatie de usturime si lacrimare a ochilor produsa de mirosul iute al cepei dispare daca vom curata legum sub un jet de apa rece.
CHIFTELELE
- se prajesc intodeauna in ulei bine incins, dar la foc mic;
- altfel se formeaza o crusta care impiedica patrunderea caldurii in interior si carnea ramane cruda.
CIORBELE
- sunt mult mai gustoase daca in loc sa punem legumele sa fiarba impreuna cu carnea, le radem si le calim inainte in putin ulei;
- ciorba sau mancarea in care ati scapat prea multa sare, se repara usor daca puneti repede inauntru cateva felii de cartof crud, dati-o inca o data in clocot si apoi scoateti afara feliile de cartof.
CIUPERCILE
- raman albe daca se picura pe ele, imediat ce au fot curatate, suc de lamaie;
- in ultima apa in care spalati ciupercile puneti 2 linguri de zeama de lamaie, ele vor ramane albe, frumoase, iar mancarea va dobandi un gust deosebit;
- verificarea ciupercilor se poate face fie cu un obiect de argint ce se pune in apa in care fieb ciupercile si care, in cazul ciupercilor otravitoare, se inegreste, fie cu patrunjel verde, care se ingalbeneste in prezenta otravii, sau cu jumatate de ceapa care se albastreste, se invineteste sau se innegreste in caz ca ciupercile sunt otravitoare.
CLATITE
- aluatul de clatite se leaga mai bine daca e preparat cu o ora inainte de a fi intrebuintat, clatitele ies pufoase, dar si crocante, daca in loc sa puneti lapte sau sifon, adaugati un varf de bicarbonat si un capacel de coniac;
- pentru a evita lipirea clatitelor de tigaie, se presara putin zahar tos peste uleiul incins;
- faceti clatite si grasimea din tigaie se aprinde In nici un caz nu trebuie sa suflati in flacara sau sa turnati apa, cel mai bine este sa acoperiti tigaia cu capac, taind astfel sursa de oxigen. Cunoasterea acestei reguli poate preveni un incendiu;
- clatitele devin mai pufoase daca in loc de apa, in aluat se pune apa minerala.
COMPOT
- daca in compotul pe care il pregatim punem imediat dupa ce il luam de la fiert o bucatica de unt, gustul lui devine de 100 de ori mai bun.
CONOPIDA
- nu prajiti si nu caliti niciodata conopida in ulei incins, ea se intareste;
- leguma trebuie fiarta putin in apa si abia apoi tavalita in ulei sau unt incins;
- conopida ramane frumoasa, alba, daca in apa in care o firbeti adaugati un paharel de lapte.

CONSERVELE
- conservele de carne bagate in cutii de metal se scot intregi, daca inainte de a le deschide sunt puse sub un jet de apa fierbinte;
- observati la cumparare data inscrisa pe hartia care inveleste cutia;
- nu cumparati conserve care au partea superioara umflata, este o dovada ca sunt vechi;
- acasa, puteti conserva in locuri uscate si racoroase, iar conservele de sticla, neaparat intr-un loc intunecos;
- asezati noile conserve pe care le cumparati, in spatele celor care se afla deja pe raft, in felul acesta o sa le respectati "vechimea";
- o provizie mai mare de conserve trebuie controlata de doua ori pe an;
- din motive igienice, spalati fiecare conserva, indiferent daca e din sticla, inainte de folosire, cu apa calda, pentru a indeparta eventualele murdarii;
- daca nu consumati intreaga conserva, puneti restul intr-un vas de sticla acoperit, lasat in metal, continutul se cocleste si devine otravitor.
COZONACI
- cozonacul se face pufos daca forma in care e bagat la cuptor se acopera cu o hartie de pegament unsa cu grasime, scoateti-o abia in ultimile 15 minute de copt;
- cozonacii copti se scot mai usor din forme daca, dupa ce sunt scoase de la cuptor, le puneti cateva clipe pe un stegar inmuiat in apa rece;
- daca nucile sau stafidele pe care vreti sa le puneti in cozonac sunt varate mai intai la cuptor, ele nu se mai duc la fund in timpul coptului;
- vreti sa va garnisiti cozonacii cu migdale sau nuci Ca sa nu se desprinda, ungeti usor suprafata cozonacului copt cu putina apa, garnitura nu va mai aluneca;
- cozonacii care s-au intarit devin iarasi proaspeti daca se invelesc intr-o folie de aluminiu si se baga 20 de minute la cuptor.
CREME
- cremele de ciocolata vor fi mai fine, daca veti topi ciocolata intr-o jumatate de ceasca de cafea si nu in apa calda, asa cum se procedeaza in general;
- multe creme de prajituri cuprind in compozitia lor si faina, la preparare, chiar daca faina e turnata in ploaie, tot se formeaza coclosi, pentru a evita formarea lor, inversam operatia, se pune putin lichid peste faina si se amesteca, apoi alte linguri, pana ce faina curge si poate fi turnata in vasul cu lichid, astfel nu se va mai forma nici un cocolos.
DROJDIA
- drojdia proaspata se pastreaza bine daca o presam intr-un vas si o acoperim cu un strat subtire de ulei;
- tinuta la aer, drojdia de bere se innegreste si se usuca, pentru a ramane la fel de proaspata ca la cumparare, ea trebuie pusa intr-un vas cu faina sau cu sare de bucatarie;
- drojdia de bere ramane proaspata cateva saptamani daca o presam bine pe fundul unui pahar, pe care-l asezam rasturnat, cu gura in jos, pe o farfurie adanca, ce se tine la frigider;
- inainte de a pregati aluatul cu drojdie, puneti o bucatica intr-un phar cu apa fierbinte, daca drojdia pluteste, aluatul va dospi, daca se duce la fund, nu mai are putere;
- iarna drojdia se pune in cantitate dubla la preparatele care o necesita, pentru ca ea sa creasca mai bine, se amesteca cu o lingurita de zahar si se freaca pana ce dobandeste consistenta smantanii.
DULCEATA
- jeleurile si dulceturile facute in casa sunt mai bine legate daca jumatate din cantitatea de zahar se incorporeaza la urma, aproape de sfarsitul fiertului;
- daca puneti dulceata in borcane cu capacfiletat, asezati-le pe rafturile camarii cu gura in jos, veti preveni astfel formarea "florii" de mucegai;
- dulceata de fructe rosii - fragi, mure, capsuni, zmeura, e mult mai gustoasa daca dupa ce o fierbeti, mai puneti in ea cateva fructe proaspete;
- gemurile si dulceturile nu se mai inchid la culoare daca in timpul fierberii adaugati pastile cu vitamina C (500 mg/ 0,5l compozitie);
- daca vreti ca dulceata pe care o pregatiti sa nu mai faca nesuferita pojghita de mucegai, legati borcanele, imediat dupa umplere, cu capul in jos.
FASOLEA
- amatorii de fasole verde trebuie sa o cumpere proaspata si sa o gateasca imediat, tinta la frigider mai mult de doua zile, ea devine toxica si provoaca indigestii carora, adesea, nu li se banuieste cauza;
- fasolea uscata trebuie pusa intodeauna la inmuiat de seara in apa rece, a doua zi, inainte de a fi pusa la fiert, apa se arunca si se pune alta curata.
FRUCTELE
- curatate de coaja si taiate bucati isi schimba foarte repede culoarea, puneti-le intr-un vas cu apa cu 2-3 linguri de suc de lamaie, asa vor ramane proaspete la culoare, pana ce la veti pune in salate, compoturi sau pprajituri;
- fructele sau ouale inghetate isi recapata valuarea alimentara daca se pun intr-un vas cu apa rece in care s-au adaugat 1-2 lingurite de sare, se lasa pana se dezgheata;
- fructele uscate (prune, caise, piersici, mere si pere) se umfla mai repede dupa ce le-am pus in apa, la inmuiat,daca adaugam in ea o lingurita de drojdie de bere;
- pentru a feri fructele de putrezire in vasul in care stau, puneti printre ele doi-trei catei de usturoi.
GALBENUSUL
- galbenusul de ou poate fi tinut doua zile daca e pus intr-o cana si este acoperit cu apa rece;
- galbenusul de ou cu care se drege ciorba, trebuie frecat separat, intr-un castron, cu putina ciorba fierbinte, daca il amestecam cu ciorba rece, el ramane crud, fara gust si urat la vedere, dand o ciorba indigesta;
- daca aveti nevoie doar de albus si vreti ca galbenusul neconsumat sa ramana proaspat si neantarit, procedati in felul urmator: intepati oul la ambele capate cu ajutorul unui ac, suflati printr-o gaurica, pana cand tot albusul iese afara prin celalalt orificiu, galbenusul ramas in coaja se pastreaza la frigider zile intregi, proaspat, fara a se intari.
GALUSTILE
- galustile de gris din supa devin mai pufoase si mai gustoase daca se pune in compozitie putin praf de copt.
LAPTELE
- nu se prinde pe fundul oalei daca inainte de fierbere clatiti vasul cu apa rece sau il ungeti cu unt;
- nu fierbeti niciodata laptele mai mult de trei minute, substantele hranitoare din el se distrug;
- laptele acru se poate prepara si in casa, adaugand in lapte nefiert putin suc de lamaie;
- amestecati laptele acru cu apa minerala, devine si mai gustos;
- cand afar e cald, laptele nu se strica asa de repede, daca la fiert se adauga o lingurita de zahar la 1 litru de lapte;
- cand laptele se branzeste la fiert, nu-l strecurati, lasati-l catva timp pe aragaz, pana se desprinde branza de zer, strecurati continutul printr-un tifon, pe care apoi legati-l de o lingura de lemn, deasupra unui vas, se lasa la scurs, se obtine o branza gustoasa, asemanatoare cu urda.
LAMAI
- pentru a conserva lamaile timp de mai multe saptamani, puneti-le intr-un vas de pamant umplut cu apa rece, pe care o veti schimba zilnic;
- lamaile trebuiesc oparite inainte de intrebuintare, dau mai mult suc;
- o jumatate de lamaie asezata cu partea taiata pe o farfuriuta cu sare rezista zile intregi fara a-si pierde sucul si prospetime, la folosire se spala;
- ati folosit coaja lamailor la prajitura si vreti ca sucul lor sa dureze mai mult Puneti-le, asa decojite cum sunt, in apa putin sarata.
LEGUMELE
- cand sunt gatite, legumele inghetate in congelator trebuie puse direct in apa clocotita pentru a-si pastra valorile nutritive, nu le dezghetati, deci, inainte de a le prepara;
- curatati si spalati legumele numai inainte de preparare, astfel isi pierd toate vitaminele;
- trebuie fierte in apa sarata, dar numai atat cat lichidul sa le acopere, belsugul de apa spala substantele hranitoare;
- legumele care cresc la suprafata pamantului se pun la fiert in apa clocotita, iar cele care cresc in pamant se pun in apa rece;
- legumele verzi se fierb intodeauna in apa sarata care a dat 2-3 clocote, in timpul fierberii, vasul trebuie sa ramana acoperit, e o conditie obligatorie pentru ca legumele sa ramana verzi la culoare si sa-si pastreze gustul nealterat;
- legumele uscate trebuiesc tinute inainte de a fi gatite in apa rece sau mai bine in apa de ploaie, se pun la foc cu apa rece, sarea se pune la urma, cand bobul se desface din coaja;
- pastrati legumele numai in cutii de lemn sau carton, in plastic nu pot sa respire si-si pierd aroma;
- cand preparati o salata de legume, nu puneti uleiul in emulsie decat dupa ce ati amestecat bine otetul, sarea si piperul, sarea nu se dizolva in ulei;
- spalati legumele si zarzavaturile in apa sarata, in modul acesta, indepartati sigur insectele, ouale si viermii ascunsi in ele si care sunt greu de vazut.
MAIONEZA
- daca vreti sa folositi moioneza ramasa la frigider, inainte de a o pune in salate, adaugati in ea o lingura de apa fierbinte, va fi ca proaspata;
- maioneza va reusi fara nici un cusur daca toate ingredientele vor avea aceeasi temperatura;
- vreti sa va reuseasca intodeauna maioneza procedati in felul urmator: un galbenus foarte proaspatsi bine despartit de albus se pune intr-o farfurie adanca, acoperindu-l cu putina sare si cateva picaturi de otet, se lasa astfel cateva minute, otetul incheaga usor galbenusul pe care il desfaceti cu lingura de lemn, amestecati un minut, pana vedeti ca galbenusul prinde a se intari, atunci adaugati treptat ulei, frecand in aceasi directie cu o lingura de lemn, in cateva minute, maioneza se ingroasa, acum puteti turna ulei fara teama ca maioneza se taie;
- cum se repara maioneza taiata Scoateti o lingura de maioneza taiata intr-un castron separat, picurati incet in ea, frecand tot timpul, o lingura de apa calda, pana cand incepe sa se lege, se adauga apoi, putin cate putin, restul de maioneza taiata;
- o lingura de apa fierbinte pusa in maioneza la sfarsit, cand e gata, o face sa fie mai uleioasa si sa se incorporeze mai bine in salate, in plus, ea tine mai multe zile, fara sa-si schimbe compozitia.
MASLINE
- dupa ce scoateti maslinele din ulei, tineti-le un sfert de ora in apa clocotita, se vor fragezi si gustul lor se va accentua;
- maslinele din borcan rezista mai mult daca in lichidul care le acopera se pune o felie subtire de lamaie.
MIEREA DE ALBINE
- nu se mai lipeste de lingura daca inainte de folosire o inmuiati repede in ulei;
- daca vreti sa faceti prajituri cu miere de albine si ea s-a cristalizat in borcan, puneti-l intr-un vas cu apa, pe soba, la circa 40 de grade, mierea se inmoaie in borcan, la fel se procedeaza si cu dulceata zaharisita;
- calitatea mierii de albine se verifica cu ajutorul unui varf de creion chimic, daca acesta se dizolva si coloreaza mierea, inseamna ca ea este falsificata.
MIRODENII
- Anasonul vine din Egipt, Mexic sau Spania si este extras din fructele de anason stelat, anasonul da un gust mai fin mancarurilor pe baza de ciperci si peste;
- Coriandrul provine din India si Sri Lanka , se foloseste la fripturi si vanat;
- Cuisoarele provin din estul Indiei si Madagascar , se folosesc la sosuri si prajituri;
- Chimbirul este importat din Asia si America de Sud, fragezeste mancarurile din carne;
- Kardamomul este importat de obicei din India , face parte din aceeasi familie cu ghimbirul, se foloseste la condimentarea preparatelor pe baza de carne;
- Nucusoara este fructul nucului tamaios si provine din Indonezia si Sri Lanka , se pune in salate si mancaruri cu carne, nu folositi nucusoara mai veche de un an, pot aparea tot felul de micoze periculoase;
- Scortisoara vine mai ales din Sri Lanka , se foloseste la sosuri si prajituri, batoanele de scortisoara sunt mult mai aromate decat praful;
- Sofranul se cultiva in zona Marii Mediterane si in special in Spania, se pune in orez si in cozonac pentru a le da o culoare galbena-aurie.
MORCOVII
- se curata mai usor daca inainte de operatie sunt bagati vreme de 5 minute in apa clocotita, iar apoi sunt clatiti cu apa rece;
- cumparati morcovii fara frunzele verzi, ele absorb umezeala din radacina carotelor, iar acestia devin seci.
NUCILE
- nucile uscate pot fi transformate in nuci proaspete daca le introduceti intr-un borcan cu apa, in care ati dizolvat o lingura de sare, dupa 5-6 zile se pot consuma, sunt ca atunci cand le culegeti din pom;
- daca nucile nu sunt bine pastrate, mucegaiesc, cel mai bine e sa le pastram intr-un ciur de faina sau intr-o plasa cu ochiuri stamte, asezate cat mai aproape de geam;
- nucile vor fi decorticate foarte usor, fara sa fi zdrobite, daca le lasam la inmuiat peste noapte in apa indulcita; 
- nucile pentru creme, glazuri sau umpluturi nu se piseaza in piulite, pentru ca devin uleioase, ele trebuie date prin masina de tocat nuci sau prin masina de tocat carne.
OREZUL
- are un gust deosebit daca inainte de a-l fierbe il clatiti in putina grasime (unt);
- orezul nu mai este atacat d gargarite, daca in cutia in care este tinut se pun cativa catei de usturoi necuratati;
- cu cateva picaturi de lamaie adaugate in apa in care fierbe orezul, acesta devine alb ca zapada;
- orezul este delicios daca il amestecati, dupa ce a fiert, cu o jumatate de pahar de iaurt si mai picurati deasupra si putin suc de lamaie;
- o lingurita de suc de lamaie adaugat in apa in care se spala orezul, il face mai alb si impiedica boabele sa se lipeasca intre ele la fiert;
- budinca de orez va fi mai pufoasa daca in lapte veti adauga si doua linguri de gris.
OUALE
- ouale cu coaja crapata se pot fierbe, daca le inveliti in folie de aluminiu;
- ouale proaspete se aleg in urmatorul fel: oul proaspat e mai transparent la mijloc decat la capete, daca punem un ou intr-un vas cu apa si el cade la fund, e proaspat, daca pluteste e vechi;
- ouale fierbinti, fierte tari, nu se mai lipesc la taiat de lama cutitului, daca inainte de folosire, acesta se inmoaie in apa fierbinte;
- coaja oualor nu mai crapa la fiert daca in apa din vas puneti o lingura de otet, iar inainte de a baga ouale, le intepati la varf cu un ac;
- ouale se pot pastra timp indelungat in bune conditii daca li se unge coaja cu albus de ou;
- spalarea oualor murdare indeparteaza stratul protector care se depune pe ele inca de la formare, ouale curate se strica mai repede si iau usor mirosurile din frigider;
- ouale de rata nu se intrebuinteaza la prajituri, albusul lor e gras si nu se bate spuma.
PASTELE FAINOASE
- nu se pun in supe de la inceput, lasate in ele o vreme indelungata, le schimba gustul, se umfla prea tare si devin neplacute la gust, pastele se fierb separat, in apa sarata, se strecoara, se limpezesc cu apa rece, apoi se adauga la supa si se lasa sa mai dea intr-un clocot;
- puneti o lingurita de unt si sare in apa in care fierbeti pastele fainoase, nu se va mai forma spuma, iar pastele nu se vor lipi de vas;
- pastele fainoase primesc un gust foarte bun, daca prajiti in tigaie bucatele mici de paine, pe care apoi le amestecati cu macaroanele sau taieteii bine scursi de apa, dar cat sunt inca fierbinti.
PATRUNJELUL
- ca sa ramana proaspat si aromat, patrunjelul verde nu trebuie tinut intr-un borcan cu apa, ci intre doua farfurii adanci;
- inainte de a toca patrunjelul, inmuiati-l scurt in apa fierbinte, se toaca mai usor si gustul i se accentueaza;
- patrunjelul verde, tocat marunt, amestecat cu ulei, sare si cateva picaturi de lamaie, se pune intr-un borcan mic, legat la gura pentru ca aromele sa nu se evapore, un sandvici cu unt, garnisit cu o lingurita din acest amestec, are gust placut si va asigura toate vitaminele de care aveti nevoie peste zi.
PAINEA
- se pastreaza foarte bine daca imediat dupa ce o cumparam, o taiem felii, o punem intr-o punga de plastic si o bagam in frigider, scoateti-o cu cateva minute inainte de a o pune pe masa si veti manca paine proaspata;
- un mar pus in cutia de paine impiedica uscarea acesteia;
- painea proaspata trebuie taiata cu un cutit incalzit in foc, atunci nu se mai sfarama atat de rau;
- painea veche devine iar proaspata daca o ungem cu putina apa si o bagam cateva minute la cuptor.
PIUREUL DE CARTOFI
- dobandeste un gust excelent daca atunci cand e gata, adaugati in el 2-3 linguri de frisca;
- daca alaturi de cartofii pe care ii puneti la fier adaugati si bucatele de ceapa, nu doar capiureul va deveni mai gustos, dar va deveni mai pufos, iar daca vreti sa dati lovitura, adaugati la urma o lingura de branza rasa;
- pentru ca piureul de cartofi sa fie alb si pufos, ii adaugam la sfarsit un albus de ou batut spuma;
- cartofii vechi dobandesc un gust deosebit cand ii faceti piure, daca ii fierbeti cu 1-2 foi de dafin sau telina.
PRAJITURILE
- sunt mult mai gustoase daca tava in care le coacem se unge cu unt;
- pentru a-si pastra aroma si fragezimea, prajiturile uscate de casa se pastreaza cel mai bine in cutii din carton, asternute pe fund cu hartie curata;
- puneti prajiturile intarite intr-o cutie de plastic, impreuna cu un mar, peste cateva zile vor fi ca proaspete;
- nu se ard deasupra atunci cand sunt in cuptor daca, pe la jumatatea coptului, se aseaza peste ele o hartie alba, groasa, unsa cu unt sau ulei;
- cand puneti rahat sau stafide in prajituri, dati-le mai intai prin faina, se vor incorpora uniform in aluat.
ROSIILE
- se intaresc daca se tin 2-3 ore in apa sarata (un pumn de sare la un litru de apa);
- rosiile moi devin iarasi tari daca sunt lasate vreme de 15 minute in apa rece, de la frigider;
- rosiile se curata mai usor de coaja daca sunt scufundate in apa care clocoteste.
SALAMUL
- se pastreaza proaspat daca se unge cu unt pe partea taiata;
- soiurile de salam cu pielita uscata, care se desprinde greu trebuie inmuiate o jumatate de minut in apa rece, se vor curata extrem de usor;
- vreti ca salamul sa reziste mai multa vreme la frigider Inveliti-l complect intr-o foita de aluminiu pentru menaj.
SARMALELE
- adaugati la prepararea sarmalelor de post 200- 300 g nuci pisate si asteptati, felicitarile nu vor intarzia sa apara.
SOSURILE
- sosurile in care adaugati patrunjel vor fi mai parfumate daca inainte de a-l toca, tineti patrunjelul 10 minute in putina apa calda, pe care o adaugati in sos odata cu patrunjelul tocat;
- sosul de la fripturi devine cu mult mai gustos daca puneti in el o felie de mar si mult mai parfumat daca la urma adaugati un fir de praf de cafea;
- daca puneti iaurt in sosurile fierbinti, lucrul acesta trebuie facut la sfarsit, sosul nu mai are voie sa clocoteasca astfel se taie;
- vinul alb din sosuri poate fi inlocuit cu 2 lingurite de zahar dizolvat in otet;
- in sosurile pe baza de faina, folositi in locul apei, laptele, le da un gust de o mie de ori mai bun.
SNITELELE
- devin extrem de gustoase si crocante, daca in loc sa folositi pesmet, le tavaliti prin fulgi de porumb;
- crusta snitelelor si a carnii de pasare gatita pane` devine extrem de delicata si de crocanta daca in compozitia prin care se tavalesc adaugati un varf de cutit de praf de copt;
- cand bateti carnea pentru snitele sau fripturi, fundul de lemn sa nu fie uscat, pentru ca absoarbe tot sucul, umeziti-l putin, inainte de a-l intrebuinta;
- pentru ca invelisul de ou si faina al snitelelor sa nu lipseasca din tigaie, puneti in oul pe care il bateti cateva picaturi de ulei.
ULEIUL
- uleiul in care se prajesc cartofii nu-si modifica culoarea si se va putea folosi de mai multe ori, daca in vasul unde se pastreaza se pune o coaja de ou;
- uleiul pastrat mai multa vreme nu va rancezi niciodata daca in sticla se baga o bucatica de zahar;
- pentru ca uleiul sa nu rancezeasca, puneti un praf de sare in sticla inceputa;
- cand vrem sa prajim ceva, punem in tigaie mai intai o jumatate de varf de cutit de sare, uleiul nu va mai sari in stropi pe plita.
UNTUL
- pus la prajit nu se arde usor daca i se adauga o lingurita de ulei;
- untul pentru prajituri, care urmeaza sa fie frecat spuma, trebuie mai intai taiat bucatele si pus intr-un castron introdus pentru cateva minute in apa calda;
- untul ranced devine comestibil daca il punem intr-o oala si turnam peste el lapte dulce, il frecam catva timp cu o lingura de lemn, apoi stoarcem laptele si clatim in doua ape untul, devine ca proaspat;
- multe carti de bucate contin expresia "unt clarificat", el se foloseste atat la mancaruri, cat si la prajituri si este untul topit pe foc mic, apoi strecurat, este cea mai rafinata si gustoasa garsime de menaj.

USTUROI
- cateii de usturoi curatati nu se usuca daca sunt pastrati in ulei, in plus, uleiul dobandeste o aroma placuta de usturoi si poate fi folosit mai apoi la prepararea fripturilor;
- ca sa fie digerat mai usor, inainte de a fi consumat, usturoiul trebuie lasat doua ore in apa rece;
- cateii de usturoi trebuie tinuti 15 minute in apa rece inainte de a-i curata, cojile se curata mult mai usor;
- daca va place aroma de usturoi, dar nu puteti sa-l mancati din cauza ca aveti arsuri la stomac, procedati in felul urmator: ungeti cu usturoi vasul in care urmeaza sa puneti salata, apoi puneti in el legumele respective, vor avea aroma fara sa va doara stomacul.
VARZA
- gatiti intodeauna varza cu untura, caliti-o putin in unsoarea incinsa, puneti putina apa, lasati-o sa se inmoaie pe foc mic, e mult mai gustoasa decat atunci cand este gatita cu ulei.
VARZA ACRA
- varza nu se acreste prea tare, daca in vasul unde e conservata se introduce o bucata de lemn de mestecam bine spalata;
- nu spalati niciodata varza acra inainte de a o gati, isi pierde toate substantele nutritive, adevarate medicamente;
- varza foarte acra se imblanzeste, la gust, daca adaugati la fiert, in mancare, cateva bucatele de cartofi cruzi.
VERDETURI
- patrunjelul, mararul, tarhonul si leusteanul uscte isi pastreaza mai bine culoarea si aroma daca sunt tinute in borcane de culoare inchisa, verdeturile se usuca foarte bine si repede in cuptor;
- nu taiati niciodata verdeturile pe un fund de lemn, sucul aromat este imediat absorbit de scandura uscata, e preferabil sa taiati mararul si patrunjelul pe o farfurie intinsa de portelan.

joi, 4 octombrie 2012

LPXC-1 ESTE MEDICAMENTUL CARE AR PUTEA SALVA MILIOANE DE OAMENI DE LA MOARTEA PRIN SEPTICEMIE





Producerea (deocamdată doar pentru teste) acestui medicament a fost posibilă doar atunci când s-a ajuns la o concluzie revoluţionară în ştiinţa farmacologiei : există un scop mult mai înalt care trebuie atins, în sensul că nu distrugerea bacteriei trebuie să fie obiectivul principal, ci BLOCAREA MECANISMULUI MICROBIOLOGIC PRIN CARE BACTERIA PRODUCE ENDOTOXINA CARE DĂ VIRULENŢA TULPINEI RESPECTIVE !!! Plecând de la acest principiu fundamental, cercetătorii de la Centrul Medical al Universităţii din California (UCLA – University of California at Los Angeles), au realizat un medicament numit LPXC-1 care va fi foarte eficient în tratarea infecţiilor rezistente la antibiotice.

După cum se ştie, nu numai în România ci în general, în lumea modernă, oamenii se autotratează şi iau aiurea antibiotice fără să realizeze că există un pericol enorm ca atunci când vor avea cu adevărat nevoie de ele, acestea să nu mai aibă niciun efect iar moartea prin septicemie (şoc septic) să fie doar o chestiune de timp. A lua antibiotice când ai doar o simplă viroză (chiar însoţită de temperatură mare de 39-40 grade) este un non-sens pentru că niciodată un antibiotic nu va putea distruge un virus decât în imaginaţia celor certaţi cu ştiinţa medicală ! Da ! Aţi auzit bine… există viruşi care pot produce o suferinţă enormă bolnavului, caracteristica neplăcută fiind febra foarte mare de 39 sau chiar 40 grade, valoare care sperie şi care te duce cu gândul că trebuie să iei imediat antibiotice. Uităm faptul că febra NU e un lucru rău (o boală) ci este un semn clinic care demonstrează că sistemul nostru imunitar îşi face datoria (reacţia antigen-anticorp). Există şi bolnavi (nou-născuţii şi persoanele foarte înaintate în vîrstă) care pot avea o infecţie severă (chiar septicemie) FĂRĂ SĂ AIBĂ NICIUN PIC DE FEBRĂ !!! Explicaţia e simplă : un sistem imunitar imatur sau prăbuşit. Aceşti bolnavi sunt într-un pericol foarte mare de a-şi pierde viaţa, deoarece neavând febră, nu se internează de urgenţă în spital şi întârzie prea mult tratamentul, consecinţa putând fiind fatală.

În cazul celor care au un bun sistem imunitar, din cauza spaimei produse de febra mare, mulţi ignoră că poate fi vorba doar de o simplă infecţie virală (necomplicată cu o suprainfecţie bacteriană). Şi atunci, “soluţia” cea mai simplă este să iei antibiotice… Cât poţi de repede şi cât poţi de multe… Nu mai contează hepato-toxicitatea şi nefro-toxicitatea… De ce să mai faci un exsudat faringian ? De ce să faci o antibiogramă ? Ce sens are să mergi la doctor din moment ce te poţi trata singur, nu-i aşa ?!? Problema e că aceste greşeli te pot costa mult, uneori prea mult.

Brad Spellberg, asistent universitar la Centrul Medical UCLA, a declarat următoarele :

“Am observat că tulpinile care provocau infecţii grave, produceau endotoxină în timp ce se dezvoltau. Cu cât produceau mai multă endotoxină, cu atât mai virulentă era tulpina”, a mai spus omul de ştiinţă.

Molecula LPXC-1 a fost deja testată cu succes pe şoarecii de laborator şi microbiologii americani au reuşit să blocheze biosinteza endotoxinei, riscul de îmbolnăvire a cobailor infectaţi, fiind diminuat în mod semnificativ.

Spre deosebire de antibioticele tradiţionale, LPXC-1 nu distruge bacteriile, ci opreşte producerea endotoxinei şi suprimă răspunsul inflamator al sistemului imunitar al organismului.



SURSA DE UNDE M-AM INFORMAT :
http://www.antena3.ro/stiinta/medicamentul-care-ar-putea-salva-vietile-a-milioane-de-oameni-noul-antibiotic-distruge-cele-mai-puternice-bacterii-186208.html

BENEFICIILE PRUNELOR ASUPRA SANATATII



PREVIN ATEROSCLEROZA SI SCAD COLESTEROLUL

Avand un continut ridicat in antioxidanti, prunele lupta impotriva stresului oxidativ, inhiband evolutia aterosclerozei (boala manifestata prin depunerea grasimilor in peretii vaselor mari).

De asemenea, consumul saptamanal de prune in sezonul lor ajuta la scaderea „colesterolului rau” si la mentinerea sanatatii inimii.

PRUNELE COMBAT ANEMIA

Mecanismul prin care prunele combat anemia si previn reaparitia acesteia nu sunt legate de un continut ridicat in fier al acestor fructe.



Prunele au un continut bogat in vitamina C, o vitamina cu roluri complexe si vitale. Vitamina C nu joaca doar rol antioxidant, ci intervine si in procesele de refacere a structurilor conjunctive (fibre de colagen) mentinand sanatatea tesuturilor si fermitatea pielii.

Vitamina C intervine si in absorbtia fierului la nivelul organelor digestive, jucand astfel un rol indirect in preventia si tratarea anemiei feriprive. In lipsa vitaminei C fierul se absoarbe mai greu pentru ca aceasta vitamina stimuleaza schimbarea valentei fierului in mediul acid al sucului gastric.

CITITI CONTINUAREA..AICI
http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~medicina-alternativa/23743/prune-beneficii/pagina-2.html

miercuri, 3 octombrie 2012

DESPRE FICAT






Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.

2. Ficatul transformă şi "umanizează" toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară "înghiţirii" temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintimrotrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer.
Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;

- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;

- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;

- migrene şi dureri de cap;

- insomnii, somn agitat;

- urină încărcată sau prea limpede;

- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;

- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem "prietenii" şi "duşmanii", în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic "pur", care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, "de mâna a doua", cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin "MENS SANA IN CORPORE SANO" (Minte sănătoasă în corp sănătos, bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de"gară de triaj" cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:

1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;
8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Postări populare