PENTRU BOLILE DE PIELE A. Eczeme şi mâncărime.

1) Se recomandă o alifie făcută în casă: ulei de gălbenuş de ou. Gălbenuşurile de la nişte ouă fierte tari se înţeapă cu o sârmuliţă subţire şi se ţin deasupra unei flăcări de lumânare. La suprafaţa gălbenuşurilor vor apare nişte picături. Acestea trebuie culese cu grijă. Ouăle se pot folosi mai departe pentru mâncare. Aceste picături sunt folosite ca "ulei" pentru ungerea locurilor afectate. Tratamentul s-a dovedit a fi foarte eficace. Se foloseşte seara la culcare aplicându-se pe eczeme sau pe herpes. Remediul este eficient şi pentru vindecarea fără sechele a arsuriloR până la gradul III. 2) Pentru mâncărimi insuportabile pe tot corpul, se pune la fiert 1 kg de orez, iar cu apa în care a fiert orezul se spală întregul corp. 3) Pentru erupţia cutanată se fac spălaturi cu apa în care au fiert rădăcini de Stejar. 4) Pentru Focul viu (zona zoster, erizipel) sau pentru eczeme trebuie folosit Focul viu (a se vedea sub-capitolul despre Focul viu). în Arad se spune că "Focul acela de pe om (eczema) se vindecă numai aşa că se scapără cu un amnar, în aşa fel ca să cadă scântei, acolo pe el şi aşa se vindecă de boala focului viu." (Tiberiu Morariu, Obiceiuri, credinţe şi superstiţii legate de "focul viu&quot

B. Herpes.

1) Dacă se umezeşte locul cu salivă şi se presară scrum de ţigară de două ori pe zi, herpesul se vindecă în 5-6 zile, faţă de 11-12 zile.

2) Dacă înainte de apariţia herpesului, când este doar senzaţia de mâncărime, se trece un fir de păr de om, bine întins, peste locul respectiv, de cinci-şase ori sau până dispare senzaţia de mâncărime, herpesul nu mai apare1.

3) După dna Alexandra Moşneaga, terapeută din Moldova, herpesul se vindecă rapid dacă locul afectat se unge cu albuş de ou bătut spumă de 3 până la 7 ori pe zi, timp în care diminuează şi se vindecă. C. Negi, aluniţe, senine din naştere, pete.

1) Se ung negii şi unghiile stricate cu sucul ce curge dIN buruiana Laptele câinelui (specie de Euphorbia).[12] [17] 2) Tăiaţi câteva paie de cereale sau câteva fire de iarbă. Apoi rupeţi-le din rădăcină pe cele rămase. Cu partea tăioasă a ierbii crestaţi negul de câteva ori. Imediat după aceasta îngropa-ţi-o în pământ cu rădăcina în sus. Negii vor dispare imediat ce paiele (sau iarba) vor putrezi în pământ. A dat bune rezultate în cazurile unor pete din naştere. Dr. Kourennoff mărturisea: "Eu însumi am scăpat de câţiva negi şi de un semn din naştere, folosind această metodă. Negii au dispărut în câteva zile, fără urmă. Aveam o aluniţă mare la cot şi o ciupeam mereu încât sângera. Din curiozitate am aplicat metoda cu firul de pai şi, oricât ar părea de ciudat, aceasta a dispărut în câteva zile." 3) Să freci negii cu zeamă de ceapă pisată cu sare multă. [8] 4) Se ia o creangă de Măceş, se ciopleşte în patru muchii, se înfierbântă în foc, se udă negii şi apoi se apasă pe ei cu ţepuşa de Măceş. Făcând astfel de trei ori, negii pier. [15]

5) Pentru petele de pe obraz, piept şi mâini, se pune o mână de hrean tăiat bucăţele într-o sticlă, se toarnă peste el un sfert de kg de oţet bun şi se lasă 5-6 zile, apoi se înmoaie o cârpă de in în oţet şi se şterg petele cu ea în fiecare seară. (V.Bianu, Doctorul de casă sau dicţionarul sănătăţii; Buzău 1910) D. Bube. 6) Slăbănogul (Impatiens noli-tangere) sau pătrunjelul fierte în lapte dulce, alină durerile cauzate de orice bubă.[12] 7) Ca să se grăbească coacerea şi spargerea bubelor dureroase sau a celor ce nu se vindecă se aplică ceapă albă coaptă în seu sau pâine mestecată în gură. Se mai foloseşte şi un amestec din lapte, foi de pătrunjel şi săpun. După spargere, pentru scoaterea răutăţilor din bube se aplică pe ele frunze de Calapăr (Tanacetum balsamita).[l2] Tot pentru a grăbi coacerea (spre a putea fi stoarse) se pune la bube o legătură cu pâine amestecată cu lapte.[15]

5) Bubele de pe faţă se lecuiesc cu sucul care apare pe un băţ de alun ce este lăsat să ardă încet la foc. [12]

6) Pentru coşuri (acnee) se pune un vârf de cuţit de praf de sulf într-un pahar cu apă călduţă, care se bea dimineaţa pe nemâncate. Se repetă până dispar coşurile.

7) Când se îmbolnăvea un copil de pojar, femeile de la ţară îi dădeau să bea rachiu în care a fost macerat Cârmâz roşu(Phytolacca decandră), iar la stomac i se puneau bucăţi de postav roşu, înmuiate în rachiu cu Cârmâz (acest tratament trebuie să provoace erupţia completă, scurtând astfel evoluţia şi durata

8) Dacă se face pe faţă un fel de crustă ("scoarţă" - impe- tigo), se spune că este bubă căpătată din descântece (din farmece). Trebuie să se spele faţa cu apă în care s-a fiert Iarba Faptului (Potentilfo erecta).[l]

13) Prezentăm o terapie cu restrânsă aplicabilitate. Ea afost folosită cu succes în cazul unui tânăr a cărui faţă s-a iritat din cauza unor instrumente de bărbierit nedezinfectate. Faţa i se înroşise, acoperindu-se cu răni şi cu coji. Nici un fel de medicamente şi unguente nu i-au folosit, fiind ineficiente. Soluţia simplă a fost următoarea: un pahar de nămol curat şi fin de râu amestecat cu o ceaşcă de sare. Din acest amestec se aplică o mască pe faţă, cu car&se doarme o noapte. Tânărul, după ce a folosit această metodă terapeutică, s-a trezit dimineaţa cu pielea feţei curată, albă şi neiritată.[16]

E. Urcior.

Este cauzat de inflamarea unei glande lacrimale, dar poate fi provocat şi de expunerea la curent sau la frig a ochilor. Unii oameni sunt predispuşi la astfel de situaţii. Iată câteva remedii din medicina populară. Acestea trebuie puse în aplicare imediat ce urciorul a apărut.

1) Se leagă la mână (în zona pulsului) o aţă roşie, dar mâna să fie cea opusă ochiului cu ulcior. Aţa folosită pentru mână trebuie să fie neapărat din lână roşie. "O superstiţie sau nu, aceasta a dat totdeauna rezultate bune".

2) Se pune puţin sulf într-un mic săculeţ de lână, iar acesta e poartă legat la gât 24 de ore. Urciorul va dispare în acest timp.[18] F. Bătături.

Se scot de Ia ceapă pieliţele subţiri dintre foi, iar partea cărnoasă se coace în foc, se înmoaie în oţet şi se pune la piciorul cu bătătura.[15]

• PENTRU AFECŢIUNI violente

A. Răni.

1) Pentru rănile infectate metoda următoare este folosităde mai multe secole şi se afirmă că a salvat mii de picioare, degete, mâini şi braţe de la amputare. Metoda este folosită chiar şi când acestea arată semne de început de cangrenă. (S-a folosit mult pentru animale). Oricând rana arată asemenea tip de infecţie, metoda folosită este următoarea: Pe puţină pâine neagră (de secară) se pune sare multă şi se mestecă până când aceasta se îmbibă de salivă. Masa omogenă se aşează pe rana infectată şi se bandajează strâns. Metoda este foarte eficientă în tratarea sângelui otrăvit şi a începutului de cangrenă.[18]

2) Pânza de păianjen s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune substanţe dezinfectante pentru răni deschise. Pânza de păianjen se aplică direct pe rană şi se bandajează. Aceasta opreşte curgerea sângelui şi vindecă rapid rana. [Simeon Rusu-Câmpeanu şi Aurelian Borşianu, Descântece, farmece şi leacuri din popor. Gherla 1927.]

3) Infectarea rănilor este atribuită în popor şi frigului sau consumului de acrituri. în acest caz se fac oblojeli ale rănii cu Boz (Sambucus ebulus).[15]

4) Ţăranii, atunci când se taie cu coasa ori cu secera, iau flori proaspete de Cicoare (Cichoriwn intybus), le freacă laolaltă, le strâng şi storc sucul lor pe rană, apoi o leagă. După două zile rana este vindecată.

5) Dacă te înţepi cu un spin (la picior) şi nu îl găseşti pentru a-1 extrage, faci din pâine moale aluat amestecat cu sare şi pui acest amestec pe rană. După câtva timp iei aluatul şi rana va rămâne galben traslucidă, astfel încât poţi vedea spinul şi îl poţi extrage. După aceea umpli rana cu ceară pentru a nu intra murdării şi a nu coace. [Simeon Rusu-Câmpeanu şi Aurelian Borşianu, Descântece, farmece şi leacuri din popor. Gherla 1927.] B. Arsuri.

1) Se pun pe arsură cartofi pisaţi mărunt

2) Contra arsurilor de soare şi vânt, se unge partea afectată cu un gălbenuş de ou şi se lasă să se usuce. După 20 de minute, aceasta se îndepărtează cu apă şi săpun. Rezultatele sunt uimitoare.[18]

3) Se iau două ouă şi se fierb tare. După ce au fost fierte, se extrag gălbenuşurile ouălelor, se pun într-un recipient şi se bagă în cuptor. Se ţin până când gălbenuşurile se înnegresc. în acel moment în recipientul în care au fost puse gălbenuşurile a fost colectat un ulei de culoare închisă, care trebuie strâns pentru a fi folosit ca unguent în arsuri. Folosirea acestui ulei vindecă arsurile fără a lăsa urme. (Experimentat personal).

4) La arsură se pune o legătură din mămăligă amestecată cu vin şi sare.[15] 5) Se amestecă gălbenuşul unui ou cu o bucată de unt tot atât de mare cât gălbenuşul de ou, se întind pe o pânză şi se pun peste rană.[15]

6) Se pun la rană frunze de varză acră.[15]

C. Degeraturi.

1) Se înmoaie o cârpă în vinarsul în care s-a pus să stea

câtva timp o rădăcină de Spânz (Helleborus), apoi se bandajează

cu ea organul degerat. [12]

2) Altă metodă este să pui pe zona degerată cartofi raşi pe

râzătoare şi încălziţi puţin.[12]

3) în Moldova, mâinile degerate se învelesc în foi de varză murată, după care se introduc în oale cu saramură sau cu moare De varză (zeama de la varza acrită), la temperatura camerei. [4] D. Umflătură. Se face pâine de orz şi se frânge în două, fierbinte, apoi se pune într-o putină largă în care intră şi bolnavul dezbrăcat. Se acoperă gura putinei, să nu iasă aburul. Bolnavul stă aici până ce umflătura coboară în picioare. Urmează o nouă etapă. Se prepa¬ră un amestec din rută, ulei şi sare fină cu care se ung picioarele pentru a se dezumfla. "Şi încă cu udul (urina) tău să-1 pui pe o cârpă la picioare şi încă te vei folosi". [8]

E. Curgerea sângelui din nas. 1) Spre a se opri curgerea sângelui din nas se leagă degetul mic al mâinii de pe partea nării din care curge sânge cu un fir de mătase, strângându-se tare. Se mai poate recurge şi la înnodarea în cruciş a trei fire de păr din creştetul capului. [4] Alteori se leagă degetul mare cu firul de mătase. [19]

2) Se trage pe nas oţet [15] şi, în acelaşi timp, persoanei bolnave i se leagă între ele trei fire de păr din cap.[17].

3) Pe vremuri, o mică cheie de fier era legată cu un fir în¬ tins de lână, iar aceasta se lega de gâtul pacientului astfel încât cheia să ajungă între omoplaţii săi. Sângele se oprea imediat. Cei ce aveau asemenea hemoragii în mod obişnuit, erau sfătuiţi să poarte cheia în permanenţă asupra lor.[18]

4) Se picură trei din picăturile de sânge pe un cărbune care se aruncă după uşă.[17]

• PENTRU REUMATISM

1) Pentru reumatismul cu umflături şi dureri la picioare se fac nişte saci din pânză de forma picioarelor, care se umplu cu frunze verzi de Mesteacăn. Pe parcursul nopţii se bagă picioarele în saci, ele transpirând puternic. După folosire frunzele se aruncă. Se repetă procedeul câteva nopţi după care scad durerile şi picioarele se desumflă.

4) Durerile reumatice sunt numite de români junghiuri (sinonim cu "cuţite", denumire ce sugerează modul cum este resimţită durerea, precum pătrunderea unui cuţit). Ele sunt împărţite în junghiuri din răceală, din vânt rău, din deochi şi din farmec. Cel mai năprasnic este însă junghiul morţii. Pentru junghiuri se pune pe locul dureros o legătură făcută din pâine muiată în vin roşu. Alt remediu: se caută o hârtie albastră, se unge cu miere, pe deasupra se presară fire de tutun şi se pune la junghi.[5]

5) Pentru durerile reumatice de la braţ sau picior se înfăşoară membrul dureros într-o fâşie de lână roşie, preferabil tricotată. [18]

6) Castanele sălbatice purtate în buzunar sau în căptuşeala hainei, se presupune că apără pe cel care le poartă de reumatism şi gută.[18]

7) Şamanii din anumite zone ale Siberiei făceau brăţări de alamă sau de bronz pentru cel suferind de reumatism. Nenumărate astfel de brăţări au fost descoperite însă şi în aşezările tracilor. Astăzi, "brăţările magnetice pentru sănătate" se fabrică în China, în Japonia etc; unii dintre cei care le portă spun că obţin rezultate surprinzător de bune. [18]

9) Se ia planta Piciorul cocoşului (Ranunculus acris, Ranunculus pedatus, Ranunculus sceleratus; plantă otrăvitoare), se amestecă cu sare şi se lasă să se mureze bine. Se pune amestecul la locul dureros şi este lăsat cât timp poate fi suportat. Se face o băşică, scoţându-se toată boala, "toată răutatea".[14] PENTRU CÂRCEI

Pentru a scăpa de cârcei, în zona de sud a Transilvaniei se recomandă să se frece muşchii ce au cârcei cu pământ luat de pe lângă tulpina unui gutui.[12]

• PENTRU DURERI DE ŞALE ŞI DE SPATE

1) Se încălzeşte bine varză proaspătă şi se pune la şale.[12] 2) Se pisează Cucută (Cicuta virosa), se îngroaşă cu făină de grâu, se amestecă cu oţet şi untdelemn şi se pune ca legătură la şale.[15]

PENTRU CREŞTEREA PĂRULUI 1) Se recoltează cu rădăcini cu tot planta de Brîie (Briu,

Buruiană câinească; Mercurialis perenis), se face leşie din ea şi, cu aceasta, cei ce nu au păr se spală pe cap. [5] 3) O veche concepţie mistică rusească, spune că, femeile nu trebuie să îşi taie părul în timpul când luna este palidă. Această superstiţie are cel puţin cinci secole şi este încă valabilă la sate. [18] • PENTRU AFECŢIUNILE O.R.L. ŞI OCULARE

A. Ochi. 1) Un panaceu în terapeutica populară în ceea ce priveşte afecţiunile oculare este considerat apa de viţă. Este vorba de seva care se scurge primăvara dintr-o mlădiţă tăiată de Viţă de Vie. [6]

2) Pentru întărirea vederii se mai recomandă în practicile populare praful de "foi de pelin". El se ia de 2-3 ori pe zi, fie în apă, fie în mâncare. [6 5) Remediul universal pentru vederea slabă, este o plantă mică ce creşte pe marginea pădurilor. Ea se numeşte Silur, Bureniţă sau "Floare-de-Ochi" (Euphrasia officinalis). Ochii se spală de două ori pe zi cu o infuzie din această plantă şi se ia intern(doză foarte mică - un vârf de cuţit) o dată pe zi. Vederea se îmbunătăţeşte radical şi într-un timp foarte scurt. Este recomandată pentru afecţiunile oculare inflamatorii, conjunctivite, blefarite.[18]

B. Afecţiunile gâtului.

1) Pentru "tuşea măgărească" se leagă la gâtul bolnavului câţiva căţei de Usturoi, iar în timp ce bolnavul doarme i se dă să miroasă tot Usturoi.

3) Redăm un remediu vechi şi ciudat contra infecţiilor din gât. într-o coajă de nucă goală, se introduce Usturoi pisat, iar coaja se aplică între index şi degetul mare de la mâna pacientului şi se ţine astfel timp de 25 de minute. Mâna să corespundă părţii afectate. în lipsa cojii de nucă, Usturoiul se leagă în acelaşi loc de mâna pacientului, dar metoda cu nuca s-a dovedit a fi superioară.[18]

4) Când amigdalele nu prezintă încă puncte cu puroi (mici abcese albe), se aplică pe ele parafină pură, cu ajutorul unui ghem de bumbac, care se înfige Ia capătul unui băţ. Aceasta se face de câteva ori pe zi. Procedeul acesta opreşte deseori dezvoltarea abceselor pe amigdale.[18]

C. Afecţiunile capului.

1) Se măsoară cu o aţă capul bolnavului. Se porneşte o măsurătoare pe partea stângă, plecând de la mijlocul frunţii până în spate, la mijlocul cefei, apoi o altă măsurătoare pe partea dreaptă. Dacă aţa întinsă este mai lungă la măsurătoarea pe o parte decât pe cealaltă, atunci omul este "descreierat", are capul "hodorogit" şi "deschiolat". Pentru a fi vindecat i se strânge capul într-o legătură ce se face în jurul capului şi care se strânge ca un şurub cu ajutorul unui băţ de lemn (sau a făcăleţului de mămăli¬gă), în timp ce se strânge legătura din jurul capului, bolnavul trebuie să ţină pe cap un vas plin cu apă ("o vadră cu apă&quot. Operaţia se repetă de mai multe ori, până când capul "s-a strâns bine în cercurile lui". (Dr. Ch. Laugier, Contribuţiuni la etnografia medicală a Olteniei; Craiova 1925, pag. 82. Comunicare în I.A. Candrea, Folklor medical român; Bucureşti 1944, pag. 399). în Moldova, deasemenea, când te doare prea tare capul sau de prea multă vreme îţi legi capul strâns cu un şervet, iar deasupra, în creştetul capului, pui o cofă plină cu apă. Pe măsură ce strângi mai tare şervetul din jurul capului şi cofa trebuie lăsată mai grea din mână.[15]

2) Un călugăr român renumit în popor pentru vindecările pe care le aducea mulţimilor de ţărani ce îl asaltau, corela dure¬ rile de cap cu o anumită infiltrare a ţesutului subcutanat cranian.

Dacă, punând mâna pe capul pacientului ce acuză dureri de cap, se observă că între pielea capului şi craniu s-a interpus un ţesut de 5 mm grosime, moale, ca un burete (deci o piele umflată şi moale), el recomanda următorul leac: se ia o mămăligă mai vâr- toasă, fierbinte, se pune într-o cârpă şi se pune pe cap, ca o cască. Ţesutul se va dezumfla şi durerile vor dispare. Mămăliga nu se mănâncă (se poate da la animale).

3) Dacă a doua zi după o beţie te doare capul şi eşti mah¬

mur, te poţi drege şi îţi poate trece durerea de cap bând din nou

vin sau rachiu, adică chiar băutura cu care ai făcut beţia, căci "cui

pe cui se scoate". [4]

4) Durerea de cap se ia şi cu capătul castravetelui dinspre

vrej, care se taie cu cuţitul şi se pune cu faţa dinspre tăietură în

mijlocul frunţii (unde se va lipi singur).[15]

5) Se mai folosesc următoarele remedii: spălaturile pe cap cu apa în care a fiert Antonică (Chaerophyllum aromaticum, mai este folosită şi în spălarea rănilor infectate); legarea la tâmple a Mentei pisate; legarea la cap a verzei acre sau a cartofilor pisaţi şi amestecaţi cu oţet[15]; băi cu Sburătoare (Eupatorium cannabi- num), Căptălan (Petasites hybridus), Sulfină (Melieotus officinalis, strânsă în ziua de Sânziene sau de Ziua Crucii) sau Calapăr (Cry- santhemum balsanita)]

6) Pentru durere de cap se foloseşte şi Sovârful (Origanum vulgare). Se pune împreună cu apă într-o oală în care nu s-a gătit, se încălzeşte şi se pune într-un vas în care se fac spălaturi pe cap. Se pot pune şi legături (cataplasme) cu Sovârf la cap.[l]

7) Se pune la cap o basma cu rădăcină de Hrean pisat careia durerile.[l] D. Sinuzitâ Se fac fumigaţii cu balegă de vacă.[15] E. Răceli. 1) Pentru otită cu guturai (de năjit), într-o ceapă scobită se pun râme spălate în vin alb. Se înfăşoară ceapa în câlţi şi se pune să se coacă în spuză. Când ceapa s-a copt bine se scoate din cuptor, iar lichidul rezultat se picură, trei picături într-o ureche şi trei în cealaltă.

2) Pentru răcelile la cap şi atunci când nasul curge, "picta- ţi-vă" tălpile cu tinctură de iod, puneţi-vă şosete de lână şi dor¬ miţi cu ele. Până a doua zi se vindecă orice răceală la cap.[18] 3) Metode preventive contra răcelilor: a) Brăţări din lemn de copac. Atât în casă cât şi în afară sau peste noapte, se recomandă purtarea brăţărilor de lemn, aco¬ perind încheietura mâinilor (la puls). Siberienii considerau că brăţările roşii sunt mai eficiente. [18]

Talisman de cartofi. Conform unei vechi credinţe, da¬că o persoană poartă o bucăţică de cartof crud în tot timpul iernii, ca talisman, aceasta este ferită de răceli. Această bucată de cartof se purta în Siberia chiar şi când se înnegrea şi devenea tare ca piatra. Este interesant faptul că mulţi medici din estulRusiei recomandau acest obicei pacienţilor care aveau predispo¬ziţie la răceală. "Este un lucru absurd - afirma dr. G.St.Georgedin Khabarovsk -, dar cel mai absurd este că merge!".[18]

4) Catarul respirator cu febră, cunoscut în popor cu nume¬ le de arşiţă (sau "fierbinţeală", identificabilă cu rinita cronică alergică dezvoltată pe un fond limfatic), se prezintă ca febră ge¬ nerală interioară însoţită de senzaţia de înăbuşeală, transpiraţie şi greutate în respiraţie. O arşiţă veche şi nevindecata se poate transforma în năduf (astm); deci arşiţa poate fi considerată şi o stare pre-astmică.

Se face bolnavului o baie cu apă în care au fost fierte planta Dârmoz (Viburnum lantana) şi frunze de Nuc. Se pot folo¬si chiar şi numai frunzele de Nuc, el fiind un reputat anti-limfatic.[15]

F. Urechi.

1) Când cineva nu aude cu o ureche sau cu amândouă, pi¬ cură în urechi câte o picătură căldicică de ulei de nucă amestecat cu zeamă de Urechelniţă (Sempervivum tectorum). Urechelniţa este cultivată adesea pe lângă case, în şuri şi grajduri, în credinţa că apără împotriva trăsnetului.[12]

2) Pentru durerile urechilor, se ia o fâşie de pânză curată şi se unge pe o parte cu ceară topită. După ce s-a întărit ceara se răsuceşte pânza sub forma unei pâlnii ce se introduce cu cap㬠tul mai subţire în ureche. La celălalt capăt i se dă foc şi se lasă să ardă încet până ce "scoate toate răutăţile din ureche".[12]

3) Din vânt sau din răceală urechea este afectată de "năjit". Se foloseşte în acest caz o verigă din os de corn de cerb, care seamănă cu o verighetă mică. Vechimea ei nu contează. S-a con¬ statat folosirea unei astfel de verigi de os veche de mai bine de o sută de ani. Folosirea ei presupune rostirea unui descântec de năjit, punerea verigei de os la urechea bolnavului şi suflarea în ureche, prin ea, de trei ori. Se pune cărămidă caldă la ureche să tragă răceala, şi apoi se pune veriga la ureche şi se suflă de trei ori să se ducă boala. (Veriga are diametrul interior de 3/4 cm şi grosimea de 5 mm.)[14

G. Dinţi.

1) Prima dată se freacă încheietura mâinii cu Usturoi curăţat de coajă. Apoi usturoiul se taie mărunt, se pune în regiunea pulsului după care se leagă strâns cu un bandaj (între piele şi Usturoi se pune un pansament subţire). Se ţine circa 20 de minute, cu toate că se spune că durerea încetează imediat.[18]

2) Ciudatul remediu ce urmează este foarte des întrebuinţat în Rusia pentru abcesele dentare. într-un vas de metal se pune puţină miere, cam de o grosime de 3 cm. Se încălzeşte apoi în flacără până când devine roşu un cui mare, vechi şi ruginit, şi se pune în miere. Mierea începe să fiarbă împrejurul cuiului, o masă roşiatică şi groasă formându-se împrejurul acestuia. Cuiul se îndepărtează, iar această masă se pune pe partea afectată a gingiei, pe timpul nopţii. Abcesul dispare repede.[18] II. Nevralgie. Pentru a alina durerile nevralgice, se recomandă următoa¬rea metodă: se taie un ou fiert tare, iar cele două felii se aplică calde pe partea afectată. Când oul se răceşte, durerile dispar.[18]

• PENTRU T.B.C. ŞI BOLI PE PIEPT

1) Primăvara, când sevele noi se urcă în copaci, se face o gaură adâncă de 3-5 cm cu un sfredel de 5-8 mm grosime în trunchiul unui Mesteacăn (Betula alba), se pune în gaură o ţeava (preferabil de trestie, nu de metal) prin care va curge mustul de Mesteacăn ce va fi recoltat. Această sevă este dulce la gust şi bună pentru prepararea unui oţet. Acest must este însă şi un bun remediu pentru ofticoşi, care consumându-1 se vor vindeca (A. Gorovei, Botanica Populară. Fălticeni 1915).

2) Când te strânge la piept, iei baligă de cal şi de vacă cu tărâţe de grâu de vară şi fierbi în ceaun. Se pune pe piept.[l]

• PENTRU FRIGURI (MALARIE) 1) Se fierbe Floarea de Friguri (Centaurium umbellaturn cât şi Hypericum elegans) cu vin sau cu lapte şi se bea.[12]

3) Se pisează mărunt Lopeţică (Lunaria rediviva), se ames¬tecă cu sare şi se bagă în ciorapi, încât să ajungă la tălpile picio-arelor.[12]

4) "Doftorii" reputate mai sunt: frunzele de Siminichie (drogul de Cassia), vinul fiert cu sare şi piper, frunză de Olean¬dru (Nerium oleander) pisată şi amestecată cu rachiu, ceaiul de

Urzici crăieşti (Unica dioica, Unica urens). Pentru ca acestea să aibă efectul dorit, bolnavul trebuie să stea la căldură.[12]

5) Redăm remediul acesta pentru stranietatea pe care oprezintă, malaria nemaifiind astăzi o problemă. Se ia un ou proaspăt, de preferat cu coaja subţire. Se îndepărtează coaja groasă de deasupra, iar oul va rămâne învelit într-un alt înveliş, foarte subţire. Se înţeapă acest înveliş şi se goleşte conţinutul ou¬ lui (acesta cere o oarecare îndemânare şi se pot strica mai multe ouă). Se lărgeşte deschizătura din acel înveliş şi se introduce în el degetul arătător (unii practicieni menţionează introducerea de¬getului mijlociu). Se bandajează uşor în jurul deschizăturii pen¬tru ca "foiţa" sau învelişul să fie în contact cu degetul. După ce această pieliţă s-a uscat, bandajul se îndepărtează. Când se opreş¬te "atacul", se va simţi o durere ascuţită în degetul astfel tratat.

Durerea continuă atât timp cât durează criza. Când aceasta încetează, pieliţa oului se îndepărtează cu apă călduţă.

Un vindecător relata despre procedeu: "Am încercat la zeci de cazuri de malarie precum şi la mine. Rezultatele erau străluci¬toare, dar durerea este atât de puternică, încât mulţi nu o pot su¬porta. Oricum, malaria se vindecă după un singur tratament de acest fel."[18J

6) Se dă bolnavului să bea fiertură din rădăcină de Mută-toare (Bryonia alba). Mutătoarea este mai bună atunci când o muţi din mediul ei natural, din pădure, la "Ioc curat". Cea mai bună zi pentru mutatul ei este Lunea, înainte de răsărirul soare¬lui, în locul de unde o ei, trebuie să laşi, ca şi la alte buruieni de leac, o fărâmă de mâncare sau de mămăligă (săpatul şi mutatul ei se face în deplină muţenie). Mutătoarea pisată se poate lega şi la cap. [15]

7) Se sapă şi se recoltează o bucată din rădăcina unui Nuc (o vână) căreia i se răzuie coaja gălbuie şi, cu aceasta, se face o legătură care se pune ori la o mână, ori la amândouă, în zona încheieturilor.[15]

8) Se duce bolnavul dimineaţa în grădină şi, desbrăcat fiind până la pielea goală, se scutură peste el rouă de pe pomi.[15]

• PENTRU FEBRA TIFOIDĂ (BOALĂ GRABNICĂ)

Se face o fiertură din Palma-Maicii-Domnului (Orchis maculata) şi se scaldă bolnavul de trei ori pe zi în fiertură, trei zile în sir, şi se va tămădui de boala grabnică.[l5]

* PENTRU BOLILE DIGESTIVE

1) Celor stricaţi la stomac, care au dureri, li se fixează pe pântece un fitil aprins şi se acoperă cu un pahar de sticlă. Când se stinge lumânarea se produce în acel loc o umflătură: se zice că este "sângele cel rău, care s-a strâns acolo".[12]

2) Pentru dispepsie şi balonare abdominală, se ia planta numită Mătăcină (sau Roiniţă; Melissa officinalis) şi se fierbe în vin alb sau în lapte dulce. Vasul în care s-a pus planta trebuie acoperit cu o pâine rotundă, până când fierbe. Lichidul fierbinte, atât cât poate fi suportat, se pune la buric. Se afirmă că durerea trece numaidecât. [5]

3) Pentru colicile abdominale redăm tratamentul numit ventuza cu oala de pământ, care se aplica în România cu mult timp în urmă. El era folosit în cazurile în care durerile abdomi¬ nale nu erau însoţite şi de febră sau tulburări de tranzit (scaune moi etc). "Se confecţiona o pânză subţire, de formă pătrată, cu latura de aproximativ 30 cm. La mijlocul pânzei se puneau două linguri de sare de bucătărie, apoi laturile pânzei se împreunau, legându-se cu o sfoară, rezultând un fel de pungă. Această pungă era plasată pe tegumentele din dreptul regiunii abdominale dure¬roase, iar capetelor sale libere li se dădea foc. Imediat se aşeza deasupra o oală de pământ, cu gura pe tegumente; consumul oxi-genului datorat arderii pânzei crea un anume vid, astfel că tegu¬mentele şi ţesuturrile subiacente erau absorbite în oală; în acelaşi timp, flacăra se stingea din lipsă de oxigen... Oala de pământ era o oală obişnuită ţărănească de uz casnic, cu diametrul gurii de aproximativ 10—15 cm, cu marginile răsfrânte, cu gâtul foarte în¬gust şi cu corpul mai bombat decât gura şi gâtul."[2]

4) Celor stricaţi la stomac, li se pune pe pântece o legătu¬ ră făcută cu tărâţe de grâu, hrean pisat, gălbenuş de ou şi oţet.[15]

5) Românii din Macedonia liîau o oală şi o puneau cu gura pe pântecele bolnavului cu durere de stomac, după aceea o întorceau uşor de trei ori în jur, cu grijă însă, să nu se verse apa caldă ce o conţinea. După un sfert sau o jumătate de oră, după împrejurări, funcţie de cât putea suporta pacientul, se scotea oala iar suferindul scăpa de durere.[19]

6) Un leac curios, tot pentru "matrice" (colici intestinale), consemnai în secolul al XVIII-lea, este acesta: "lapte de scroafă neagră să-i dea să bea nefiert [bolnavului], când îl apucă, că nu-1 mai doare cât va fi". [5]

7) Pentru dizenterie şi diarei, se pune sare într-un pahar cu apă caldă până când soluţia se saturează cu sare. Practic se adaugă sare şi se amestecă până când, la un moment dat, sarea nu se mai dizolvă, aşezându-se la fundul paharului. I se dă bolna¬ vului să înghită o lingură de astfel de apă caldă îmbuibată în sare, apoi este oprit de a mai mânca sau bea ceva timp de 24 de ore. Se spune că nenumărate mii de soldaţi au fost trataţi astfel, într-o singură zi, pe timpul primului război mondial (1914-1918)

[18]. Metoda o găsim, asemănătoare, şi în nutriţionismul japonez (Nyoiti Sakutezawa, Zen-ul macrobiotic) unde se explică diareea ca un exces de Yinn în stomac care trebuie anihilat print-un aport Yang (sarea fiind puteric Yang).

8) Tot în caz de diaree, se ia o castană mare uscată (neco¬mestibilă) şi miezul său se dă pe râzătoare pentru a fi apoi pus la macerat în ţuică sau palincă. Atunci când cineva are diaree se beau câteva guri din acest preparat şi se vindecă, [culeasă în munţii Bucegi] 9) Cel ce are diaree cu sânge, trebuie să bea fiertură de Scânteuţă (Anagallis arvensis) şi de Iederă (Hedera helix), iar cel cu dizenterie cu sânge, fiertură de Scânteuţă de Irmă {Centau- rium umbellatum).[l

10) Când copilul zace de "pântecărie" (diaree), îl doare burtica şi varsă, i se dă o fiertură din coajă de Nucă (fructul de Juglans regia) şi Pere, în care se pun şi nouă pietricele şi nouă Coarne (fructe de Corn - Cornus mas).[]

11) Pentru disconfortul digestiv, aşa cum este greaţa, se execută fricţiuni violente la încheietura mâinii. [Romulus Vulcănescu, Mina în medicina populară.]

12) Tot pentru greaţă, mai ales pentru cine mănâncă cu lăcomie sau ceva greţos, trebuie să bată din palme, ca să nu i se aplece. [George S. Ioneanu, Mica colecţiune de superstiţiile poporului român. 1888]

13) Pentru greaţă avem în Moldova de sud următorul remediu: se prăjeşte miez de pâine şi se fierbe oţet, apoi se înmoaie pâinea în oţet, se întinde pe o pânză şi pe deasupra se presară frunze uscate şi fărâmate de Izmă Creaţă (Mentha crispa). Legătura se pune la buric.[15]

14) în caz de atrepsie (tulburare gravă de nutriţie la copiii mici), numită în popor boală câinească şi explicată printr-o stare generală proastă, când copilul mic este slab, nu creşte, veşnic tânjeşte şi boleşte, se procedează astfel: se face bolnavului scăldă- toare cu apă neâncepută în care s-a fiert Pălămidă seacă (Cirsium arvense).[15] UniversulBijuteriilor.ro 15) Pentru greutate la stomac însoţită de leşin se face o legătură cu orz pisat şi se pune la pântece. Altă metodă este de a lua trei rădăcini de Hrean şi trei de Brusture, se pisează, se fierb cu borş, apoi se îngroaşă cu tărâţe de grâu, se pun pe o legătură şi se leagă la buric.[15]

16) în caz de holeră se pune la buricul bolnavului o legătură cu Pelin sau cu Zârnă (Solanum dulcamara, Solanum nigrum) pisate şi amestecate cu mălai şi lapte prins. Acest ultim leac este bun şi pentru febră tifoidă.[15]

17) în situaţiile de indigestie cu greaţă ("de aplecat&quot se foloseşte un descântec în care incantaţia magică este însoţită de masaj în puncte vitale ale organismului. Procedeul se numeşte "a trage de aplecat". Se execută un masaj energic (ca o "tragere&quot ce pleacă din podul palmei, trecând peste încheietură (prin dreptul degetului mare) până în locul de unde se ia de obicei pulsul. Masajul se repetă de mai multe ori, atât timp cât durează incan¬taţia magică. (Mioara Căluşiţă-Alecu, Zalmoxis; Bucureşti 1993. Autoarea comentează procedeul ce i-a fost administrat personal în mai multe rânduri, arătând că prin "tragerea de aplecat" se ma¬sează zona punctelor numite în acupunctura Fundul Văii şi Barie¬ra Internă, recomandate de medicina energetică chineză în cazuri de migrenă şi greţuri.)

18) în caz de diaree se înmoaie degetele în cenuşe şi, cu ele astfel murdărite, se răsuceşte de trei ori buricul bolnavului (astfel se "încuie" - printr-un gest magic - stomacul bolnavului). [Mariana Sefer, Elemente de etnoiatrie... în revista Microbiologia. Parazitologia. Epidemiologia. Ian.- Feb. 1971]

• PENTRU SUGHIŢ

1) Reţinerea respiraţiei şi unirea degetului mic de la fiecare mână cu cel mare, astfel încât să se formeze două cercuri. Metoda este foarte eficientă. [18]

2) Se pune un cuţit pe puntea nasului pacientului, acesta trebuind să se uite la el fără să clipească. Metoda a dat rezultate aproape în toate cazurile.[18]

• PENTRU ICTER SAU GĂLBINARE (HEPATITĂ) 1) Dacă este observat la început, icterul se poate vindeca cu rădăcină de ştevie fiartă în lapte dulce şi pusă să stea undeva la răcoare o zi întreagă. [12] 3) Dimineaţa pe nemâncate, se bea ceai de Şofran şi Rostopască, iar extern se aplică un macerat de floare de pucioasă în rachiu. Se mai recomandă, zilnic, câte o ceşcuţă de vin în care s-a macerat Lumânărică (Gentiana asclepiadea) şi Sabur (Aloeferox,

4) Redăm o metodă neobişnuită care a dat rezultate bune, în special la copii. Se ia o bucată de hârtie galbenă tratată cu ceară de albine, se face cornet şi se introduce cu partea ascuţită într-o pâlnie. Spaţiul mai strâmt al pâlniei se aşează pe buricul celui bolnav (pe ombilic). Cornetul de hârtie din pâlnie se aprin¬ de de la o flacără. Acesta arde încet, iar când flacăra ajunge la ombilic, pâlnia se îndepărtează. Se spune că această metodă "trage fierea pe la ombilic". Hârtia trebuie să fie neapărat galbenă.[18] UniversulBijuteriilor.ro 5) Pentru bolile de ficat, bilă, hepatită şi sechele de hepatită, se iau trei căţei de Usturoi, de mărime potrivită, şi se pisează împreună cu praf de sare până se obţine o pastă. Pasta obţinută se împarte în două jumătăţi. Prima jumătate se pune pe un tifon pătrat cu latura de 3 cm. Se rulează şi se face o ţigară strînsă la ambele capete. Cu cealaltă jumătate se face o a doua ţigaretă. Prima ţigaretă se introduce între buza de sus şi gingie şi se împinge cu limba până sus, unde se ţine astfel. A doua ţigaretă se introduce sub limbă şi se ţin astfel în gură, ambele ţigarete, timp de 20 de minute. în tot acest timp se stă cu gura uşor întredeschisă deasupra unei chiuvete sau a unui bol, ca să se scurgă excesul de salivă. Trebuie avută mare grijă pentru a nu fi înghiţită saliva, care este toxică. Se repetă după opt zile, şi apoi după încă opt zile, fâcându-se în total trei tratamente. Se poate relua după o lună1.

6) Unii ţărani pun la buric, în caz de icter, o legătură cu Rostopască (Chelidonium majus) pisată.

7) în unele sate de sub Carpaţii Apuseni există o modalita¬ te de intervenţie chirugicală pentru vindecarea gălbinării, considerată imbatabilă. "Am tăiat mult de gălbinare - relata o vindecătoare transilvăneancă. Unii vin galbeni ca turta de ceară. De gălbinare se taie cu briciul în frunte, între sprâncene. Este o vână în frunte. Când nu-i bolnav tare, iese sânge; când îi petrecut rău,iese apă..."

Operaţia constă în crestarea cu un brici sau cu o lamă a unei vene de deasupra nasului, între sprâncene, iar sângele care curge se introduce cu degetul în ochi. Tăietura se execută de trei ori, din trei în trei zile, respectând următoarele condiţii: Luna trebuie să fie în descreştere, Soarele stă să apună şi cocoşul cântă de seară. în momentul în care se taie între sprâncene, se spune descântecul:

"Cocoşul cântarea raştiului, pe patru posturi te-o botezat cocoşu raştiu ţi l-o mâncat." "Venea atâta lume la mama să le taie de gălbinare - relata în 1971 altă ţărancă vindecătoare, Cosmoi Rusalina -. O vinit as¬tă iarnă Oneş să-i tai că-i mai [mult] mort. Şi o venit a lui Şen-drea şi i-am tăiat în frunte şi s-o vindecat... Am învăţat de la ma¬ma... A murit în vârstă de 110 ani. Ştia multe descântece...".[14]

8) Se bea apă dintr-un pahar făcut din ceară galbenă sau rădăcină de Morcov, în care se pune un "galben" (ban de aur)sau un inel de aur. [17] Am întâlnit şi o variantă a acestui procedeu. Se ia un Morcov mare, se face o gaură în el şi, printr-un inel de aur, se toarnă apă în gaură. Se ţine apă puţin în interiorul Morcovului, apoi se bea pentru a vindeca gălbinarea. [F.Lutz, Contribuţiuni la cunoaşterea medicinei populare. Cluj 1939]

9) Se unge tot corpul floare de Lumânărică {Gentiana asclepiadea)l]

10) Când are cineva gălbinare, vraciul îl cunoaşte după al¬bul ochilor, care devine galben, uneori având chiar şi faţa, ba chiar şi tot corpul galbene. Atunci el îi taie bolnavului "cele două vinişoare" de sub limbă (sau "frâul limbii", membrana de sub limbă), cu scopul de a provoca curgerea sângelui. După ce vraciul îl crestează sub limbă, bolnavul mişcă limba în gură pentru a provoca curgerea sângelui. După ce vraciul consideră că a curs suficient sânge, pe care bolnavul 1-a scuipat, îi opreşte sângerarea cu apă rece. în continuare bolnavul trebuie să urmeze un regim alimentar în care este exclusă carnea, înlocuindu-se cu cartofi fierţi, zeamă de orez şi mult lapte, până dispare boala. (Vraciul de la Cotorani-Vlaşca, în Bucureşti Medical, 1936, nr.4-5.)

• PENTRU HERNIE

1) Pentru "surpătură" (hernie) la bărbat sau la femeie, este bună o buruiană ce se cheamă Coconaşi (Consolida ajacis) - tre¬buie însă să aibă gogoşile roşii ca cireşele. Luni dimineaţa, pe nemâncate, se scot rădăcinile de la trei coconaşi, se pisează bine şi se amestecă cu rachiu tare de drojdii. Aceast preparat trebuie băut. 2) în zona Brăilei se recomanda pentru "vătămătură" (her¬ nie) să se bea ceai din fructe de Soc, de Pojarniţă (Sunătoare), suc de Ceapă cu rachiu, iar pe buric să se aplice rădăcină de Tătăneasă, pulverizată şi friptă cu ceapă, la care se mai adaugă şi puţin rachiu. Se mai folosea maceratul în rachiu al Plămânări- căi sau ceaiul de Cicoare. [7]

3) Se bea fiertură din una dintre următoarele trei ierburi: Forăstău (Origanum vulgare), Tătăneasă (Symphytum ojfîcinale) sau Buruiană Rea (Linaria vulgaris).l]

• PENTRU LIPSA DE CALCIU

Se prepară un întăritor din 10-15 lămâi, 10 ouă proaspete cu coajă albă, 360 gr. miere şi un pahar de coniac bun (de stru¬guri). Se iau cele zece ouă crude şi se pun într-un borcan, iar peste ele se pune sucul de la 10 lămâi, încât să le acopere. Bor¬canul se acoperă cu o hârtie neagră şi se păstrează la loc rece, întunecos, până când coaja ouălor se dizolvă complet (de obicei una până la două săptămâni). De îndată ce coaja se dizolvă iar ouăle devin o masă subţire, se adaugă mierea şi coniacul şi se amestecă bine. Se lasă la macerat într-un loc cald, întunecos şi, periodic, se îndepărtează spuma de la suprafaţă şi se amestecă cu o lingură de lemn. întăritorul este gata când nu se mai formează spumă. Atunci el se strecoară şi se păstrează neapărat într-un loc rece şi întunecos, într-un borcan de sticlă neagră.

Se ia din preparat câte un păhărel, de două-trei ori pe zi, după mese. După 2-3 săptămâni preparatul nu mai este bun şi trebuie refăcut.[18]

• PENTRU LAPTE VE MAMĂ

1) Se pune o mână de boabe de Fasole (Phaseolus vulgaris) lângă foc ca să se usuce bine, apoi sunt pisate, se amestecă cu făină de grâu şi se face o turtă (cu apă). Ca să aibă lapte, turta se pune pe sânii femeii ce trebuie să alăpteze.[l]

2) Mama ce trebuie să alăpteze mănâncă Ceapă de Apă (Allium cepa).

• PENTRU TULBURĂRI PSIHICE

1) Pentru lipitură (când cineva este sperios şi tresare noaptea prin somn plângând) trebuie să se bea vin alb în care s-a plămădit Lingura-zânii (Ganoderma lucidum) pisată.[15] 3) Se fac spălaturi cu apa în care s-a fiert fân de pădure copiilor bolnavi de nervi sau suferinzi de epilepsie.[16]

4) Pentru speriat (tulburare psihică pe fond emotiv) se pune Buruiană de Speriat (Dianthus armeria) pe cărbuni aprinşi şi apoi se aşează bolnavul cu pieptul dezvelit deasupra, astfel ca fumul să-i treacă prin piept. Astfel îi va trece.[l]

5) "Când se strică mintea la om îi dai să bea zeamă de Mătură de Grădină (Kochia scoporia). Tare-i bună de pus mintea la loc!"[l]

6) "Frigurile de speriat" se lecuiesc punând un păianjen mare între două jumătăţi de coji de Nucă. Se închide acolo şi se poartă în sân până moare. Frigurile se duc.[l]

UniversulBijuteriilor.ro PENTRU ASTENIA FIZICA ŞI SLĂBICIUNE GENERALĂ

1) Medicul Vasile Voiculescu, un important adept al medicinei populare naturiste, a fost cel mai de seamă scriitor român iniţiat într-o serie de practici şi cunoştinţe în mod tradiţional tainice. Iniţierea sa a venit probabil prin legăturile sale cu solomonarii (pe care îi şi descrie în nuvelele sale), stăpânind metode terapeutice neobişnuite, cunoscând şi întrebuinţând o serie de descântece. Ne interesează acum ceea ce s-ar numi "băile de lumină lunară". Această terapie o obişnuia Vasile Voiculescu însuşi, la intervale de câteva luni, şi o prescria pentru astenie la bolnavii vârstnici şi la convalescenţi.

Iată cum descria această terapie orientalistul român Constantin Daniel1: "Expunerea la razele Lunii trebuie făcută mai ales înainte şi după Luna plina, pe faţa anterioară apoi pe

cea posterioară a întregului corp, pe o durată progresivă, care poate să ajungă până la două ore. Asemenea şedinţe de seleno-terapie se pot face şi numai pe faţa anterioară şi posterioară a toracelui, dar cu expunere mai lungă. După câte mi-am putut da seama, selenoterapia avea un efect stenic evident asupra pacienţi¬lor, care deveneau mai volubili, mai rapizi în elocuţie şi în miş¬cări, însă nu am întreprins cercetări sistematice în această pro¬blemă, care ar merita totuşi să fie investigată."[3]

Dorim să semnalăm unele precauţii legate de acest trata¬ment, în primul rând trebuie avută în vedere faza de creştere a Lunii. Pentru a face selenoterapie trebuie aşteptat momentul când mai sunt câteva zile (două) până la faza de Lună plină. Pe de altă parte, dacă se face acest tratament în mod nejustificat sunt posibile tulburări ale sistemului nervos. După cum se spune în popor, se poate deveni "lunatec"; să nu uităm că cea mai mare parte a ritualurilor vrăjitoreşti se desfăşoară în lumina Lunei pline, oficiantul, solomonarul sau vrăjitoarea fiind complet dez¬brăcaţi. Pe de altă parte, "după o perioadă de latenţă apare -nota tot C.Daniel -, ca urmare a unei asemenea băi lunare, un uşor eritem cutanat." Remarcăm totodată că scrierile hipocratice consemnează că dacă razele lunii iradiază pe cineva, aceastea sunt în stare să-i producă stări de agitaţie psihomotorie, crize de epilepsie şi chiar somnambulism.

Conform medicinei tradiţionale chineze, vârstnicii sunt preponderent Yang, în timp ce tinerii şi copiii sunt aproape com¬plet dominaţii de principiul energetic feminin, Yinn (fapt pentru care unele procedee de tip tantric vizând "nemurirea" sunt efec¬tuate de preoţii taoişti după vârsta de 50-60 de ani, energia cos¬mică deşteptată în corp fiind considerată feminină). Lumina lu¬nară este considerată în filozofia orientală ca fiind Yinn, femini¬nă, iar cea solară Yang, masculină. Astfel, ar putea fi justificată folosirea luminii lunare pentru vârstnici, fiind vorba de un aport energetic ce lipseşte organismului. în ceea ce îi priveşte pe con¬valescenţi trebuie avut grijă, deoarece, oricum, situaţia generală a zilelor noastre este pentru omenire un excedent de Yinn.

2) Pentru putere şi sănătate este bun rachiul în care s-a plămădit Vâsc (Viscum album).[5] Nu se precizează pe ce copac trebuie să fi crescut Vâscul.

3) Se îmbăiază cel vlăguit într-o scăldătoare în care au fost puse nuiele şi frunze de Alun (Corylus avellana, Corylus coturna), de Plop (Populus sau Nymphaea alba) sau de Cătuşnică (Marrubium peregrinum, Melissa officinalis, Mentha arvensis şi Nepetacataria).{5 5) Cei slabi fac băi cu ierburi de Boz (Sambucus ebulus),Urzică (Unica dioica), crengi de Prun (Prunus domestica), de păr (Pyrus satira), de Măr (Malus pumila) şi de tot felul.fl]

6) Se bea în fiecare dimineaţă câte un păhăruţ de rachiu în care s-a macerat rădăcină de Tătăneasă (Symphytum offîcinale) tăiată mărunt. Cei slabi se vor împlini.[l]

7) Copiii ce cad în boală şi slăbesc sunt îmbăiaţi timp de trei luni în apă în care s-a fiert Buruiană de Boală sau Sporici (Verbena officinalis). De fiecare dată, după îmbăiere apa se aruncă într-un loc "curat", "ca să nu se calce în picioare". După scăldătoare, copilaşului i se mai împlineşte trupul. [1] Verbena officinalis mai este folosită în popor şi pentru răni, abcese, dureri de cap, de ficat, splină şi rinichi.

8) Când slăbeşte un copil se scaldă cu apă în care s-a pus (sau s-a fiert puţin) Iarbă Grasă (Portulaca oleracea).[l]

• PENTRU boli FĂRĂ LEAC

1) Acest tratament este folosit pentru orice boală care, cu toate "căutările", nu îşi află leacul. în popor se spune că se folo¬seşte pentru boală grea, sub această denumire fiind desemnată în¬deosebi epilepsia.

Celui ce zace de o boală grea, i se dă Mătrăgună (Atropa belladona), astfel: Se pisează rădăcina de Mătrăgună şi se fierbe în apă neîncepută; din fiertură se ia o lingură, se amestecă cu miere şi se dă bolnavului care, după ce face trei mătănii, o soar¬be de duşcă. Mătrăguna trebuie luată trei zile la rând, când este Lună nouă. Se repetă apoi de două ori administrarea tratamentu¬lui, la următoarea şi la a doua Lună nouă.

Administrându-i-se Mătrăguna, bolnavul mai întâi "înnebu¬neşte" şi, când îşi vine în fire, se trezeşte sănătos. Dacă nici Mătrăguna nu vindecă boala grea, se crede că nu mai există remediu.

2) "Pentru orice boală" se foloseşte Buruiană de Cinci Degete (Potentilla recta) sau Buruienile de Cele Sfinte (Cheli-donium majus, cunoscută mai bine sub numele de Rostopască) cu care se face scăldătoare.[l] PIETRE TERAPEUTICE SI BRANTURI UniversulBijuteriilor.ro

PENTRU PARAZIŢI

A. Limbrici

1) Se fierbe Iarba Limbricilor {Astragalus gfycyphyllos) cu Usturoi {Allium sativum) şi se dă copilului cu limbrici să bea fiertura.[17]

2) Se mănâncă, în fiecare dimineaţă, înainte de prânz, sâmburi de Bostan (Dovleac - Cucurbita maxima) sau mujdei de Usturoi.(17)

3) Se mănâncă secară fiartă sau, şi mai bine, se adună câteva rădăcini de Ferigă, se usucă bine şi se pisează până se fac praf, apoi se iau aproximativ 15-16 gr. din acest praf, se amestecă cu 300-350 gr. de apă şi se bea amestecul.[19]

4) Florile de Limbricariţă {Achillea crithmifolia) sunt folosite pentru tratarea copiilor care au limbrici. Planta este foarte asemănătoare cu Coada Şoricelului {Achillea millefolium), fiind specii înrudite. Românii din Banat (din jurul oraşelor Orşova şi Moldova Nouă) le deosebesc cu uşurinţă datorită gustului dulce al florilor de Limbricariţă faţă de cel uşor amărui al Cozii Şoricelului. Cercetări efectuate la Institutul de Medicină şi

Farmacie din Târgu-Mureş au demonstrat că, după 20 de minute, ceaiul (infuzia) de Limbricariţă distruge complet paraziţii de Oxyuris ambigua, iar după 30 de minute anihilează paraziţii de Ascaris lumbricoides. Trebuie subliniat că tratamentul cu extract de Limbricariţă nu este toxic pentru om, spre deosebire de tratamentul medicamentos obişnuit. [E. Racz-Kottila şi B. Fazakas, Acţiunea antiparazitară a inflorescenţelor de "Achillea crithmifolia W. et K.", în Revista med., X, 1964, nr.2]

R. Trichomonas

Deosebit de eficiente în neutralizarea parazitului Tricho¬monas vaginalis, activ mai ales asupra organelor genitale, s-au dovedit florile arbustului Philadelphus coronarius (numit de către români Lămâiţă sau Sărincaş) şi florile de Calendula officinalis (numite de către români Gălbenele, Filimică, Călinică, Roşioa-ră). Studiile de laborator efectuate de cercetători, plecând de la reţetele medicinei populare româneşti, au arătat că florile albe de Philadelphus coronarius distrug complet acest parazit în decurs de câteva minute, în timp ce substanţa de medicaţie farmaceutică (medicamentul Flagyl) acţionează în câteva ore, prin imobilizarea agentului patogen, fără însă a-1 distruge. încă din anii '60, la Tîrgu-Mureş a fost obţinut un extract din planta Philadelphus co¬ronarius, numit Filadelfină, care totuşi, deşi este mai eficient decât Flagylul, nu este încă cunoscut. [I. Trombitas, Tratamentul cu Filadelfină al infestaţiei cu Trichomonas vaginalis, în Revista medicală, IX 1963, nr.3]


TRATAMENTE NATURISTE PENTRU CHISTURI OVARIENE

1. O RETETA AMERICANA (LEAC NATURIST) AMESTEC DE RIDICHI, ALOE SI MELASA. SE MARUNTESC CU ROBOTUL SI SE AMESTECA SE MANANCA DIMINEATA SI VETI CONSTATA CA DISPAR CHISTURILE. ACEASTA RETETA A VINDECAT MULTE FEMEI. 2. TINCTURA DE LASTARI SU MUGURI DE ZMEUR. 3. TINCTURA DE SALVIE 4. CEAI DE CRETISOARA 5. CEAI DE MERISOR 6. CEAI DE COADA SORICELULUI Din:Tratamente naturiste verificate

Cum tratezi nesuferitul urcior

Urciorul este o boala infectioasa a glandelor sebacee localizate la nivelul pleoapelor. Poate fi usor de recunoscut. O umflatura la nivelul pleoapei superioare sau inferioare care se transforma intr-un abces rosu cu un punct galbui care va supura sau nu. Urciorul extern trece de la sine, spre deosebire de urciorul intern. Acesta se formeaza in interiorul peloapei. Poate disparea odata cu vindecarea infectiei sau poate provoca un chist ori un nodul cu lichid care va necesita interventia medicului. Fiind mult mai greu de tratat, acest urcior impune ajutorul medicului.

Cauzele aparitiei urciorului stafilococul auriu, maini murdare, produse cosmetice vechi.
Cauza urciorului este, de obicei, stafilococul auriu, bacterie prezenta pe pielea
noastra. In afara de aceasta cauza, transpiratia, poluarea, dar si obiceiul gresit de a pune mana la ochi, de a freca pleoapele, poate cauza aparitia urciorului. Mainile, desi curate in aparenta, pot ascunde bacterii care pot duce la infectarea pleoapei. Folosirea produselor cosmetice mascara, tus pentru ochi, fard de pleoape poate de asemenea determina aparitia urciorului. Acestea pot irita pleoapa si o pot infecta daca sunt contaminate cu bacterii.

Simptome roseata si inflamatia pielii, puroi, presiune, durere, stare generala proasta, febra.
Urciorul debuteaza cu o roseata dureroasa pe pleoapa de-a lungul liniei genelor, insotita de o senzatie de arsura. Pleoapa se inflameaza, suprafata ei devine intinsa, ochiul lacrimeaza. In stadiu avansat, suprafata inflamata se transforma intr-un abces dureros care colecteaza puroi. In aproximativ 3 zile punctul (capul) cu puroi se sparge. Este posibila
si o stare generala de rau insotita de cresterea temperaturii. Probleme de vedere (aparitia unor pete), ochi umezi, dureri de gat, secretii nazale, greutate in a deschide ochii dimineata, durere la nivelul ochilor la expunerea la lumina. Urciorul se sparge, apoi puroiul este eliminat, inflamatia si durerea scad. Urciorul se vindeca. Daca puroiul nu se elimina spontan, medicul poate interveni printr-o mica incizie. Atentie! In cazul unei imunitati scazute, exista pericolul ca infectia sa se extinda la ochi.

Aceste simptome dureaza 3-4 zile
, vindecarea intervenind abia dupa aproximativ doua saptamani de la aparitia urciorului. Infectiile prelungite pot duce la complicatii precum cicatrizarea corneei, slabirea vederii sau chiar orbire.

Tratamentul urciorului - comprese calde, picaturi, unguente
Urciorul netratat va trece in 7-10 zile. Este important sa stii ca nu trebuie sa actionezi singur asupra lui.
Compresele umede, calde - nu fierbinti sau reci - din panza sau tifon aplicate pe pleoapa de 3-6 ori pe zi, cate 10 minute, precum si instilatiile cu solutii antiseptice vor grabi vindecarea. Compresele din patlagina si soc vor fi calde, cele din musetel reci. Se mai pot aplica comprese de ceai negru. Compresele cu infuzie de seminte macinate de in (o lingura de seminte la o cana de apa) aplicate pe urcior grabesc colectarea puroiului.

Vizita la medicul de specialitate este obligatorie daca urciorul este foarte dureros sau creste prea repede, daca ai probleme de vedere, daca roseata depaseste pleoapa sau daca starea lui nu se amelioreaza dupa cele trei zile de tratament ambulator.

Tratamentul urciorului consta in picaturi cu antibiotice si anti-inflamatorii, aplicarea unor unguente prescrise de medic sau antibiotice orale daca infectia s-a extins la nivelul pleoapei sau al sprancenei.

Cum se transmite urciorul
Urciorul se raspandeste prin contactul ochilor cu obiecte sau maini contaminate, precum si prin folosirea acelorasi picaturi pentru ochi de catre persoanele racite. Nici inotul nu este lipsit de riscuri pentru ochii tai. Bacteriile, virusii care pot fi prezenti in apa pun in pericol sanatatea ochilor.

Masuri de prevenire a aparitiei urciorului
Masurile de preventie sunt simple se va evita atingerea ochilor sau a fetei cu mainile nespalate sau cu diverse obiecte. Se va evita frecarea ochilor. Se vor purta ochelari de protectie impotriva prafului si a poluantilor aerului. Se va evita, de asemenea, imprumutarea obiectelor personale sau a produselor cosmetice. Nu se vor folosi produse cosmetice vechi, care favorizeaza dezvoltarea bacteriilor. Desi, in general, urcioarele nu sunt contagioase, se va evita folosirea sau contactul cu lucrurile folosite de o persoana infectata daca nu sunt spalate si dezinfectate. Inflamatiile si infectiile pleoapelor trebuie tratate neaparat, in caz contrar putandu-se favoriza aparitia urciorului, prin extinderea acestei infectii la nivelul glandelor sebacee.

Repetarea in mod frecvent a acestor episoade deloc placute poate fi un semn de diabet. De aceea sunt mai mult decat indicate analize amanuntite.




OŢETUL

Dacă intri într-un magazin, vei vedea culoare întregi pline cu cele mai recente produse ce promit să îţi economisească timpul şi energia, în timp ce îţi fac casa strălucitor de curată.
Din păcate, multe dintre aceste produse conţin chimicale toxice care îţi pot afecta sănătatea şi mediul.
Până la Al Doilea Război Mondial, ne descurcam perfect la curăţat cu ingrediente normale de bucătărie, cum ar fi lămâile, sarea, oţetul şi bicarbonatul de sodiu.
Publicitatea ne-a făcut să credem că avem nevoie de o multitudine de produse – căte unul pentru fiecare cameră. Unul pentru chiuvetă, unul pentru cadă, unul pentru podele, unul pentru depunerile de calcar…şi lista nu se mai termină.

Oţetul alb, este un produs uimitor.
Geamurile şi oglinzile tale vor străluci cu un minim efort, lăsând totul fără urmă de mizerie.
Ceainice, robinete, capete de duş şi vase de toaletă nu vor mai avea nici un fel de depunere de calcar.
Mirosurile vor dispărea în mod natural.
Mucegaiul va fi păstrat la distanţă dacă îţi faci obiceiul de a stropi faianţa şi perdeaua de la duş cu oţet, după baie.
Podelele tari vor rămâne fără grăsime sau alte urme, şi lucioase în acelaşi timp.
Şi, dacă asta nu e destul, poţi să cureţi şi fundurile de bucătărie cu oţet, să îndepărtezi furnicile şi îl poţi adăuga şi la ciclul de stoarcere al maşinii de spălat pentru a-ţi înmuia hainele.
Tot ce trebuie să faci este să umpli pe jumătate o sticlă cu pulverizator cu oţet alb, să o umpli până sus cu apă şi gata! Foloseşte o bucată de material cu fibre mici şi casa ta vă străluci cât ai clipi din ochi.
Mulţi oameni sunt îngrijoraţi de miros, dar acesta se disipează pe măsură ce se usucă şi nu rămâne în aer pentru prea mult timp.
Nu dusul este de vina! Ci depunerile de calcar, care nu mai lasa apa sa iasa prin orificii. Introdu capatul dusului metalic intr-o punga din plastic (mai rezistent!) in care ai turnat otet cat sa-l acopere. Leaga bine capatul pungii si lasa la inmuiat peste noapte. Daca "para" dusului nu s-a curatat complet, repeta operatia.
Branza tine mai mult...…daca o invelesti intr-o bucata de panza inmuiata in otet.
Nu mai ramane nimic! Petele care apar de la deodorantul spray pe bluze, rochii etc. in zona subratului sunt inestetice, neplacute. Ca sa le faci sa dispara, pulverizeaza otet pe zona respectiva cu cateva ore inainte sa le speli.
Un covor aproape nou.
Ti se pare ca persanul tau s-a decolorat? Amesteca o parte otet cu doua parti apa fiarta si freaca temeinic suprafata acestuia. Daca timpul iti permite, ar fi bine sa procedezi la fel dupa fiecare aspirare.
Daca ti-ai patat mainile cu cerneala , curata-le bine cu o periuta inmuiata intr-o solutie de otet si sare. Spala-te apoi ca de obicei, cu apa si sapun.
Vei vedea mai bine de la volan
Vrei ca in diminetile de iarna sa nu-ti mai pierzi timpul cu indepartarea stratului de gheata format noaptea pe parbriz? Atunci, seara de seara, sterge-l bine cu o solutie din otet (trei parti) si apa (o parte).
Improspatati-va draperiile.
Amestecati o lingura de otet alb cu doua cani de apa calda si varsati amestecul intr-un flacon cu pulverizator. Aspirati-va bine perdelele, apoi stropiti-le cu solutia otetata, fara a le desprinde de pe suport. Cand se usuca, cutele formate cu vremea dispar, la fel ca si mirosul statut de mucegai sau fum de tigara.
Cenusa din soba sau semineu
O pulverizare usoara cu otet impiedica raspandirea cenusei in casa, cand e scoasa din soba sau semineu. Imbibati si ziarul pe care scoateti cenusa cu solutie de otet (o lingura la doua cesti de apa) si operatia de curatire va decurge usor si igienic.
Lumina mai stralucitoare
Optimizati lumina din casa, curatind becurile cu apa cu otet (o lingura de otet la un litru de apa). Stergeti becurile reci cu o carpa inmuiata in solutie, apoi uscati-le cu un stergar care nu lasa scame.
Parchet lucios
Ceara de parchet va dura mai mult timp si va luci mai puternic daca inainte de a o aplica, spalati parchetul cu apa amestecata cu otet. O cana de otet pusa intr-o jumatate de caldare de apa calda reprezinta formula optima.
Ingrijirea peretilor
Peretii dati cu vinarom se curata cu apa sapunita (clabuc de sapun), apoi se clatesc cu amestec de apa calda si otet alb, in proportie de 1/2 cana de otet la o jumatate de caldare de apa.
Sfesnice din sticla sau ceramica
Inmuiati sfesnicele in apa foarte fierbinte amestecata cu detergent. Frecati ramasitele de ceara cu un burete, apoi clatiti-le in apa calda, in care puneti putin otet alb. Ungeti cu ulei partea unde se insereaza lumanarea in sfesnic. Dupa ce arde, va fi mai usor de scos.
Amestec ideal pentru geamuri
O lingura de otet alb, o lingura de amoniac, 3 picaturi de detergent lichid, o cana de apa. Amestecati componentele si puneti-le intr-un flacon cu pompa. Agitati bine inainte de a vaporiza sticla ferestrelor, apoi stergeti cu un somoiog de hartie de ziar sau cu o carpa moale.

Cum se inlatura mucegaiul.
Prezent mai ales in locurile umede din bucatarie, mucegaiul este o ciuperca moale, spongioasa, respingatoare ca infatisare, de culoare alba, neagra sau verzui-violacee. Ea creste mai ales in locurile neaerisite si intunecoase, unde persista o atmosfera calda si umeda. Se dezvolta mai ales in zonele de evacuare a apei din dusuri si bai, hranindu-se din grasimile pe care le eliminam prin spalare si din particule de murdarie. Cel mai bun antidot: otetul! Frecati zonele metalice in care s-a format mucegai mai intai cu o hartie de smirghel, inmuiata in otet. Utilizati apoi o periuta de dinti inmuiata in otet, pentru zonele la care se ajunge mai gr eu. Clatiti cu apa curata, apoi cu otet, stergeti locul cu o carpa uscata.

Cum se inlatura pelicula de sapun
Diferitele parti ale dusului si robinetele de la chiuveta si bai sunt amenintate permanent de formarea unei depuneri de sapun, care devine rezistenta in timp. Otetul si bicarbonatul de sodiu le elimina. E suficient sa umpleti o cana de bicarbonat in care sa adaugati atata otet cat sa se formeze o pasta si aveti solutia la indemana. Aplicati-o pe zonele acoperite cu pelicula de sapun si lasati sa actioneze 5 minute. Frecati cu un burete, clatiti cu apa cu otet, stergeti cu o carpa uscata.

Cum scapati de mirosul urat din baie
In loc sa utilizati spray-uri toxice pentru improspatarea aerului din baie, folositi apa amestecata cu otet de mere, pusa intr-un recipient cu sifon. Va inlatura cele mai neplacute mirosuri. Vaporizarile cu otet, in loc de parfum floral, sunt recomandate mai ales in casele locuite de persoane care sufera de astm.

Pentru intretinerea protezei dentare
Un periaj rapid cu otet alb de mere va face sa straluceasca protezele dentare, suprimandu-le si mirosul neplacut. Daca lasati toata noaptea proteza in apa, adaugati si o jumatate de lingura de otet.

Un amestec simplu de substante non-toxice care elimina murdaria si chiar dezinfecteaza.
Puteti gasi ingredientele necesare chiar in dulapul de acasa sau la magazinul din cartier:
- bicarbonat de sodiu;
- otet de alcool (nu de vin);
- apa calda;
- ulei esential de lamaie sau de eucalipt.

Pentu a obtine detergentul universal, veti avea nevoie de un bidon de 2 litri.
1. Puneti 2 linguri mari de bicarbonat de sodiu in bidon.
2. Adaugati 2 litri de apa calda si apoi amestecati
3. Separat, intr-un pahar, amestecati 3 linguri de ulei esential si 3 linguri de otet.
4. Adaugati amestecul in bidon.
5. Agitati bidonul – gata!
6. Inchideti ermetic bidonul pentru o conservare buna.
Inainte de fiecare utilizare agitati bine bidonul. Puteti sa curatati toate suprafetele si puteti chiar sa dezinfectati toaletele.
Cateva retete usor de retinut si preparat:

Solutie de spalat parchetul
1/4 ceasca otet alb
3l apa calda
2-4 picaturi ulei esential de eucalipt (sau dupa preferinte)

Solutie de lustruit mobila
1/2 ceasca otet alb
1 lingurita ulei masline (sau mai putin)
Se amesteca si se lustruieste mobila cu o carpa curata.

Solutie de curatat geamurile
1 ceasca otet alb
1 lingura suc de lamaie
3 cesti apa
2-3 picaturi ulei esential

Solutie de curatat in baie
Puneti pe o laveta umeda putin bicarbonat de sodiu si putin otet. Curatati. Pentru tusa finala, aplicati pe laveta cu care stergeti 2 picaturi de ulei esential. Personal, folosesc uleiul de eucalipt, care se gaseste in farmacii naturiste. Lasa un miros de proaspat, plus ca este un bun adjuvant pentru raceala si nas infundat, uleiul esential de eucalipt fiind un ingredient optim si pentru infuzii. Mai nou, am inceput sa experimentez cu uleiul esential de lavanda, care lasa o aroma relaxanta.

Solutie universala de curatare
1 lingura bicarbonat de sodiu
1 lingura suc de lamaie
1/2 ceasca apa fierbinte
Puneti toate ingredientele intr-o sticla cu spray si agitati bine inainte de folosire.

Solutie de lustruit metalul
Cupru si alama:
2 linguri sare
putin otet alb
Faceti o pasta, la care puteti adauga faina ca sa nu fie prea abraziva.
Inox:
bicarbonat de sodiu
otet alb
Bicarbonatul se aplica cu o carpa umeda, iar otetul se foloseste pentru eliminarea petelor.

Solutie pentru bucatarie
Daca stoarceti lamai pentru limonada, nu aruncati cojile. Cu interiorul lor puteti rapid da luciu chiuvetei. Mai mult, adaugand in interiorul lamaii stoarse putina sare marina sau bicarbonat de sodiu, veti obtine si un efect dezinfectant.

Pentru eliminarea mirosurilor neplacute din frigider
Puneti in frigider un mic recipient deschis continand bicarbonat de sodiu. Probabil e un remediu de cand lumea si chiar functioneaza.

Bateriile de inox se curata cu otet fierbinte in care se dizolva sare grunjoasa. Luciul este perfect, se curata foarte bine, incomparabil cu orice chimicala. La fel se curata si chiuveta de inox din bucatarie.

Spray antibacterian pentru suprafete
Combina aceste 2 ingrediente intr-un tub gen spray:
- 1 lingurita ulei esential de menta sau rozmarin,
- 1 cana otet alb.
Se foloseste pe suprafetele tari, neporoase, din locuinta, pentru a elimina germenii. Nu se foloseste in exces, caci unii germeni sunt benefici pentru sistemul imunitar, oricat de urat ar suna asta…




Ca fiecare medicament, si plantele medicinale au contraindicatii si efecte secundare atunci cand nu se respecta doza (se supradozeaza). Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele actioneaza mai fin, provoaca mai putine reactii adverse si complicatii. Din aceasta cauza unii oameni considera ca folosirea plantelor este complet inofensiva, indiferent de modul lor de administrare.
Nu asa stau lucrurile in realitate. Ca si in cazul tratamentelor cu pastile, si administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor. Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :
- Aloea provoaca in unele cazuri inflamatia intestinului gros, afluxul de sange la organele bazinului mic, inhiba peristaltismul intestinal. Cei cu afectiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii biliare vor folosi cu prudenta aceasta planta.
- Armurariul nu se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coagulabilitatea sangelui crescuta.
- Barba - ursului (multi o cunosc drept coada calului) in caz de supradozare apar dureri de rinichi, in zona de jos a spatelui. Trebuie folosita cu moderatie de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inima si de rinichi.
- Baile de namol (peloidoterapia, fangoterapia) imbunatatesc metabolismul organismului in general, stimuland functionarea glandelor endocrine. Nu se folosesc (chiar se interzic) in cazuri de: afectiuni oncologice, mioame, tuberculoza activa, tiroidoza, imediat dupa un infarct miocardic, in timpul sarcinii, in procesele inflamatorii acute.
- Castanul, supradozat folosit sub forma de flori in ceai, in doze mari provoaca crampe ale degetelor de la maini.
- Cimbrisorul in cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita,
aterioscleroza coronariana si cerebrala, fibrilatie auriculara (atriala).
- Catina alba este contraindicata pentru bolnavii cu colecistita acuta, pancreatita, diaree cronica. La barbati, catina alba poate provoaca prostatita adenomatoasa, iar la femei mastopatie datorita continutului de fitohormoni. In caz de astm bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul, care se afla in cantitati mari in catina alba, poate provoca alergie.
- Coada soricelului poate provoca, in caz de supradozare, ameteala, diaree, eruptii, tromboflebita.
- Echinacea nu se recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza si in caz de sensibilitate ridicata fata de plante compozite.
- Florile de tei supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica de 6 luni.
- Hameiul, folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata, voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului digestiv.
- Iarba mare ridica tensiunea.
- Imortela, folosita in doze mari, ridica tensiunea arteriala, provoaca fenomene de incetinire a functiilor ficatului.
- Inul, sub forma de seminte, provoaca diaree. Folosirea indelungata (mai mult de trei saptamani) actioneaza negativ in cazuri de colecistita si hepatita.
- Ginsengul nu se recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potentei.
- Laptisorul de matca nu se foloseste in caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).
- Laminaria (alge marine) - supradozata, folosita timp indelungat, duce la osteoporoza.
- Macesul, atat de cunoscut, provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, daca e folosit excesiv.
- Matasea de porumb in cantitati mari inhiba centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii, dar in doze mici il stimuleaza. Supradozata provoaca de asemenea si tromboflebita.
- Melisa nu se foloseste in caz de hipotensiune.
- Mustarul este contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei.
- Paducelul, in doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale si voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.
- Patlagina si semintele ei, in caz de supradozare, cand sunt folosite ca ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este scazuta, patlagina se foloseste cu succes in tratarea acestor boli.
- Patrunjelul agraveaza durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza. Consumarea lui duce la eliminari in exces de potasiu, care trebuie recuperat consumand alimente bogate in acest element.
- Pelinul, in cantitati foarte mari provoaca spasme, halucinatii, tulburari psihice.
- Pojarnita (sunatoarea) ridica tensiunea arteriala, provoaca stenozarea (ingustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scaderea potentei daca o folositi un timp indelungat. Folosind pojarnita nu aveti voie sa folositi inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru raceala si febra de fan. Cu pojarnita nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castravetii in otet, iaurtul.
- Menta nu se recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, si ca rezultat la incontinenta urinara. Uneori duce si la scaderea potentei. Menta proaspata are toxicitate redusa si este indicat a fi folosita in ceaiuri.
- Podbalul este interzis categoric celor cu afectiuni ale ficatului si alcoolicilor. Provoaca dureri abdominale, greata, stari febrile, icter.
- Pungulita de camp este contraindicata femeilor insarcinate.
- Rostopasca este o planta minune care a salvat multi oameni bolnavi. Dar folosirea indelungata a plantei provoaca greata, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinala, crampe musculare.
- Salvia nu se administreaza mai mult de 2 luni la rand deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor insarcinate si bolnavilor de nefrita le este contraindicata folosirea interna.
- Socul, boabele de soc, folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociata cu stari de voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronica si acuta, producand iritatii ale colonului.
- Stejarul - coaja lui se foloseste in medicina populara pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosita timp indelungat pentru gargara duce la scaderea simtului olfactiv. Folosit pentru uzul intern in doze mari provoaca scaderea apetitului, voma, colica renala.
- Stevia este contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori provoaca uremie.
- Troscotul, in doze mari, intareste tonusul uterului, coagula-bilitatea sangelui. Nu se recomanda pentru femeile insarcinate, pentru bolnavii cu inflamatii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.
- Urzica, in cantitati mari, duce la marirea coagulabilitatii sangelui. Nu se recomanda pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice in caz de hemoragie uterina provocata de fibroame si mioame. La varstnici poate agrava tromboflebita.
- Valeriana (odoleanul), folosita timp indelungat, duce la inhibarea functiilor organelor interne, provoaca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea inimii, scaderea capacitatii de munca.
- in caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.
- Vetricea este contraindicata femeilor insarcinate si copiilor mici deoarece ridica tensiunea daca e folosita in cantitati mari.
- Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp indelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac si edem cerebral. Nu este indicat a se bea leacurile care scad tensiunea si cele pentru inima cu suc de grepfrut. Aceasta duce la intoxicarea organismului si la alte urmari grave.
Folosirea plantelor medicinale in vindecarea copiilor cere o atentie deosebita si cunostinte aprofundate de fitoterapie. Trebuie consultat si medicul pediatru.
De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gastei si valeriana(odolean). Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.
Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 - 15 ani, daca nu sufera cu inima si nu au afectiuni renale sau distonie vegetativa vasculara. La unii copii ceaiul provoaca ridicarea brusca a tensiunii.
Am incercat sa arat ca tratamentul cu plante medicinale nu este atat de inofensiv cum ar parea la prima vedere. Asta nu inseamna ca trebuie sa disperati si sa renuntati la fitoterapie. Natura este farmacia Domnului si nu putem sa nu apelam la ajutorul ei. Pentru ca tratamentul cu plante sa va aduca numai sanatate si bucurie trebuie sa indepliniti cu strictete indicatiile medicului fitoterapeut, sa nu depasiti
dozele si termenele propuse in retete si sa faceti pauzele necesare intre seriile de tratamente.
Uneori medicii spun: "este tarziu". Natura insa niciodata nu spune "este tarziu"; ea are leacuri pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne intinde o mana de ajutor, propunandu-ne diferite solutii.

PRODUSE ALIMENTARE

Nu numai plantele medicinale, ci si produsele care se folosesc in alimentatia naturista - fructele si legumele - contin compusi care pot avea un efect puternic asupra unui organism bolnav.
- Apa. Evitati prepararea ceaiurilor folosind apa de la robinet. Amestecata cu clor - un element foarte activ si agresiv, a carui folosire a fost interzisa in toate tarile civilizate - poate provoca niste combinatii chimice nedorite.
- Apa fiarta nu se foloseste dupa mai mult de 24 de ore dupa ce a fost pregatita, pentru ca devine nociva. Apa fiarta capata o structura nedorita, este saraca in oxigen si absoarbe din aer multi virusi, bacterii si microorganisme. Folosirea permanenta poate provoca litiaza renala. Apa fiarta se consuma imediat dupa fierbere, sub forma de ceai, supa, etc.
- Bauturile ambalate in cutii de aluminiu (bere, pepsi si altele) contin un conservant care provoaca producerea hormonilor feminini in organismul barbatesc. Barbatii care beau mai mult de 5 cutii pe zi risca sa se aleaga nu numai cu o "burta mare" ci si cu impotenta si cu marirea sanilor.
- Berea este o bautura foarte apreciata si foarte consumata, in special de barbati. Dar trebuie sa se stie ca, in timp ce ea se evapora, elimina anumite substante care ajung in mucoasa nazofaringiana si conduc la scaderea libidoului (apetitului sexual).
- Bobul si fasoleaconsumate timp indelungat, conduc uneori la aparitia durerilor de picioare si uneori la periostita dentara. De asemenea, ceaiul din pastaile de fasole, recomandat mai ales celor bolnavi de diabet zaharat, reduce intr-adevar nivelul zaharului din sange cu 35%, dar daca se supradozeaza, tot cu 35% se inrautateste si vederea bolnavului.
- Bostanul si dovleceiicontin alcaloizi care provoaca inflamarea amigdalelor, iar folosirea indelungata a semintelor poate provoca uneori furunculoza. De asemenea, consumul de bostan este contraindicat in gastritele cu aciditate scazuta, in ulcerul stomacal, in formele acute de boli stomacale, si in formele grave de diabet zaharat.
- Branza de vaci se va consuma in cantitati cat mai reduse de catre cei cu afectiuni grave la rinichi.
- Cartofii consumati in cantitati mari nu se recomanda barbatilor cu excitabilitate sexuala crescuta.
- Ceapa, in cantitati mari, duce la tahicardie si alte modificari in functionarea sistemului cardiovascular. Este contraindicata celor cu afectiuni ale ficatului, rinichilor, pancreasului, cu ulcer stomacal si duodenal.
- Ciocolata este contraindicata persoanelor cu afectiuni hepatice.
- Compotul de caiseuscate sau proaspetenu e bun in cazul celor cu afectiuni stomacale.
- Curmalele nu se recomanda bolnavilor care au afectiuni ale sistemului digestiv.
- Alimentele de orice fel care au mucegait trebuie aruncate. Mucegaiul produce toxine, inclusiv de natura cancerigena, care nu se distrug prin nici un fel de fierbere.
- Drojdiile sunt necesare organismului uman pentru reglarea metabolismului, pentru functionarea normala a sistemului nervos si ca izvor de vitamine. Dar trebuie folosite cu atentie. Ele trebuie inlaturate din meniul bolnavilor de hipertensiune, a celor cu afectiuni ale tractului digestiv.
- Hreanul irita membrana mucoasa a tractului digestiv.
- Laptele, consumat rece, deregleaza digestia. Pentru a-si face efectul benefic asupra organismului, el trebuie incalzit putin, trebuie consumat pe nemancate, cu inghitituri mici, tinandu-l cat mai mult timp in gura inainte de a-l inghiti.
- Lactatele, inclusiv smantana, sunt contraindicate celor cu afectiuni hepatice.
- Margarina contine multe transizomere - acizi alifatici nesaturati -care deregleaza functionarea fermentilor, schimband si structura membranelor celulare. Ca rezultat, creste nivelul colesterolului in sange, precum si riscul imbolnavirii de diabet si infarct miocardic.
- Mararul, folosit indelungat si in cantitati mari, ca si alte plante din familia lui, scade apetitul sexual la barbati.
- Menta si mentolul consumate in exces, constituie un impediment pentru femeile care vor sa ramana insarcinate.
- Morcovul poate fi o otrava pentru fumatori. Intrand in reactie cu elementele cancerigene din fumul de tigara, betacarotenul provoaca aparitia cancerului.
- Nucile, consumate in cantitati mari, provoaca constipatie, spasme ale vaselor sanguine din creier si dureri de cap. Nu este indicat sa se manance mai mult de 10 nuci pe zi (4 nuci pe zi este doza optima). Folosirea interna a preparatelor din
nuci mareste cantitatea de protrombina din sange (factorul II de coagulare a sangelui), motiv pentru care trebuie folosite concomitent ceaiuri sau preparate din plante, care provoaca fluiditate sanguina (subtierea sangelui): flori de boz, de castan, de tei, radacini de dud sau de zmeura. De asemenea, nucile nu se mananca pe stomacul gol daca aciditatea sucului gastric este ridicata, sau in cazuri de inflamatie intestinala, doar dupa masa fiind indicata consumarea lor.
- Painea graham este foarte buna pentru slabire, prevenirea constipatiei si vitaminizarea organismului. Dar graul se stropeste de cateva ori pe an cu substante chimice. Aproape toate toxinele se regasesc in invelisul graului, care este prezent in graham.
- Pepenele galben nu se recomanda mamelor care alapteaza (uneori la copii apare alergia), de asemenea, nu se recomanda celor care sufera de diabet zaharat, duodenita, ulcer stomacal, dizenterie, diaree.
- Produsele apicole, mai ales veninul de albina, nu se combina cu alcoolul. Din aceste motive, cu cateva zile inainte de folosirea veninului de la albina, se renunta la orice fel de alcool, inclusiv berea.
- Rodiile - supradozate inrautatesc vederea, strica smaltul dentar, irita membrana mucoasa a stomacului, provoaca in unele cazuri vertij, crampe musculare, slabiciune.
- Rosiile nu se consuma atunci cand bolnavul foloseste preparate (medicamente) sulfamidice. Se va reduce la minim consumarea rosiilor in cazurile de: astm bronsic, menstre dureroase, boli ginecologice, diateza urica, litiaza renala.
- Sorbitolul (inlocuitor al zaharului) poate provoca balonare sau constipatie. Este contraindicat femeilor insarcinate.
- Scortisoara nu este indicata femeilor insarcinate, celor afectati de epuizare nervoasa, precum si celor cu pielea foarte sensibila.
- Semintele de floarea soarelui consumate in exces pot provoca leucoree.
- Smantana are multiple calitati, dar supradozata este contraindicata in cazurile de ulcer stomacal sau intestinal, gastrita hiperacida, obezitate.
- Strugurii si stafidele, consumate impreuna cu alte fructe si legume in cantitati mari, sau dupa care se bea lapte sau apa minerala, produc deranjamente ale functionarii stomacului.
- Sucul de sfecla rosie, consumat proaspat, ridica tensiunea arteriala si poate provoca spasme ale vaselor sanguine. Se recomanda ca sucul de sfecla sa fie consumat la doua ore dupa ce a fost stors. Este de dorit sa fie amestecat si cu alte sucuri (morcovi, mere, varza).
- Uleiurile volatile (eterice) sunt substante medicinale puternice si se folosesc in medicina naturista de mai bine de 5000 de ani. Unele dintre ele, folosite in aromoterapie sunt contraindicate femeilor insarcinate, bolnavilor de alergie, spasm bronsic, epilepsie, hipertensiune grava si celor care au suferit de atacuri cardiace, infarcturi de miocard si accidente vasculare cerebrale.
- Usturoiul irita mucoasa tractului digestiv; consumat in exces, inhiba centrul respirator si provoaca uneori diaree si voma.
- Vinetele acumuleaza o substanta otravitoare (toxica), solanina. Pentru a le consuma fara grija, inainte de preparare, ele se tin cateva minute in apa clocotita.
- Vitamina A, in doze mari, provoaca caderea parului, dar in doze mici stimuleaza cresterea lui.
- Zaharul este contraindicat femeilor insarcinate, deoarece scade nivelul calciului.

Dupa aparitia cartii lui Paul Bragg, "Foamea terapeutica (Nestoterapie)", a capatat o raspandire tot mai mare moda "rabdarii de foame", ca metoda de tratament. Adevarul este ca, metoda poate fi folositoare, dar are si contraindicatii; nu se foloseste categoric pana la varsta de 18 ani. Nu se foloseste, de asemenea, de catre cei care sufera de tuberculoza acuta, ulcer stomacal sau duodenal cu hemoragii, diabet zaharat, ciroza hepatica, scleroza renala, tiroidoza pronuntata, diferite boli psihice si ale sistemului nervos, precum si in cazul batranilor, a persoanelor slabe si a celor care sufera de epuizare.
-Pentru copii sunt contraindicate categoric bauturile de tip "Cola" si alte bauturi carbogazoase, mai ales cele care contin cofeina. Daca un copil bea mai mult de 1,5 l din aceste bauturi, pe saptamana, in organism apare o lipsa de calciu considerabila, ce duce la dezvoltarea bolilor cardio-vasculare si scaderea capacitatilor mentale. De asemenea, apar dereglari ale somnului, si toata ziua copilul nu se simte bine. Creste, de asemenea, starea lui de nervozitate ca si starea de stres. Mai mult decat atat, cofeina actioneaza negativ asupra organelor interne, ceea ce va conduce in viitor, la imbolnaviri mai serioase.
Ceaiul verde. Vreau sa va povestesc cateva cuvinte despre ceaiul verde care, inca din antichitate, era folosit nu numai ca bautura ci si ca un medicament cu proprietati deosebit de puternice. Ceaiul verde previne cancerul, scade colesterolul in sange, intareste peretii vaselor sanguine, scade nivelul zaharului in sange, inlatura oboseala si stresul, incetineste procesele de imbatranire. Ceaiul verde are foarte multe virtuti dar, totusi, nu poate fi de folos tuturor. Este contraindicat celor cu predispozitie la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal si duodenita. Produce dureri in zona stomacului.
Daca mamele care alapteaza copii consuma mult ceai concentrat (inclusiv cel negru) seara, o parte din cofeina trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea creste putin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzatia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine. In cazul lor este mai indicata folosirea ceaiului negru care creste tensiunea arteriala si mareste tonusul vaselor capilare.
Folosirea ceaiului verde este indicata, dar in cantitati mici si in concentratie slaba. Fiecare consumator de ceai (verde sau negru) trebuie sa aiba simtul masurii si dozele proprii, care sa nu-i afecteze starea sanatatii. Depasirea masurilor duce uneori la insomnie, palpitatii si alte simptome nedorite.
-Aspirina. Cei care consuma zilnic aspirina trebuie sa stie ca ea uneori are efecte in organism ca si alcoolul, ducand la distrugerea ficatului. Se poate ajunge in timp si la scaderea auzului. Consumul indelungat de aspirina duce la scaderea imunitatii organismului, iar asociat cu antibiotice, favorizeaza transformarea proceselor acute in procese cronice. Aspirina poate fi inlocuita cu 4 rosii ecologice consumate in fiecare zi sau ceai din coaja de salcie.
-Preparatele pe baza depropolis facute in casa nu trebuie fierte sau incalzite la temperaturi peste 50 °C; propolisul folosit la prepararea lor nu trebuie pastrat in congelator, deoarece acesta isi pierde proprietatile terapeutice.

Inteleptii anticii spuneau: "Daca te-ai imbolnavit, schimba-ti modul de viata; daca nu ajuta, schimba-ti alimentatia. Daca nici asta nu ajuta, incepe sa te tratezi." Intr-adevar, multe tratamente cer neaparat schimbarea regimului alimentar, cand trebuie excluse, sau doar reduse la minimum, unele alimente din meniul zilnic.
Iata cateva exemple de alimente al caror consum trebuie exclus sau redus din alimentatia zilnica:
- Afectiuni gastro-intestinale acute si inflamatorii: varza, ceapa, usturoi, ridiche de toamna, fragi, curmale. Ardeiul gras se poate consuma numai in cantitati mici;
- Ulcer stomacal - castraveti murati, ardei capia, ceapa, usturoi, pepenele galben, morcov;
- Duodenita, gastrita - portocale, pepene verde, struguri, rodii, grepfrut, suc de varza, lamaie, coarne, usturoi, ridiche de toamna (neagra), pere, hrean, stevie;
- Colita si diaree - nuci, struguri, varza, hrean, pepene verde;
- Pancreatita, enterocolita - portocale, lamaie, ridichi timpurii si de
toamna;
- Afectiunile sistemului cardiovascular cu edem- sare, struguri, pepene verde, muraturi, stevie, ceapa si produse care provoaca balonarea: soia, fasole, mazare, paine alba;
- Hipertonie vasculara - ginseng si alte plante energizante, sunatoare, struguri, sare;
- Obezitate - piersici, nuci, struguri, banane, cartofi, usturoi, prune uscate, orez, paste fainoase;
- Nefrita, afectiuni renale - zmeura sub orice forma, patrunjel, spanac, struguri, hrean, stevie, ceapa, usturoi, ardei iute, ridiche de toamna (neagra), muraturi, frunza de dafin, salvie si vetrice;
- Litiaza biliara - rosii, vinete, fasole;
- Boli ale aparatului locomotor - bob, fasole, spanac, stevie, piper
negru, mirodenii;
- Coagulabilitatea sangelui marita - porumb, coada soricelului si urzica.

Meniul omului bolnav depinde nu numai de maladia lui. Trebuie sa se ia in considerare si ce medicamente foloseste. De exemplu, folosind preparate care sunt asemanatoare proteinelor (clofelina, teofilina, tetraciclina, digitoxina), trebuie sa renuntati la produse care contin proteine. Interactiunea moleculara dintre ele este atat de puternica, incat medicamentele nu dau efectul de vindecare scontat. Si invers, folosirea preparatelor hormonale presupune consumarea a cat mai multor alimente care contin proteine: branza de vaci, ficat, peste, carne slaba, etc.
-Mancarea grasa scade efectul medicamentelor pentru vindecarea stomacului si intestinelor: antihelmitincelor, sulfanilamidicilor, fenilsalitilatului.
Dar cand folositi vitaminele A, D, E, K, seduxen, metronidazol, anticoagulante, alimentele grase sunt indicate.
Combinatia nereusita de medicamente si alimente poate provoca si o criza de hipertensiune. Asta se intampla cand bolnavul ia medicamente pentru scaderea tensiunii si mananca muraturi sicarne sau peste afumat, sau consuma antidepresive impreuna cu vin tare, bere, cascaval afumat, cafea, fasole, banane.
Nu se recomanda combinarea medicamentelor cu invelisul acidorezistent cu laptele. Calciul din lactate opreste absobtia preparatelor analoage tetraciclinei.

In plus, cantitatea mare de vesela din cristal de pe rafturi, reprezinta un real pericol radioactiv. Cristalul focalizeaza emisia de unde electromagnetice si indreapta (reflecta) fascicolele daunatoare spre oamenii aflati in camera. Dar nu va grabiti sa aruncati toate vasele de cristal. Daca nu vreti sa le pastrati in cutii, puneti in fiecare pahar 2-3 alune, boabe de fasole sau o castana, pentru neutralizar