Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 1 decembrie 2010

PANCREATITA


Pancreatita reprezinta inflamatia pancreasului, o glanda cu secretie mixta (exocrina si endocrina) si cu importanta majora in functionarea corecta a organismului. Este localizata anterior de coloana vertebrala, posterior de stomac si vine in raport cu splina (la extremitatea stanga) si cu duodenul (la extremitatea dreapta).
Fiind o glanda mixta, secreta:
- Enzime digestive foarte puternice (prin componenta exocrina reprezentata de acini). Sucul pancreatic este drenat prin canalele excretorii in duoden, unde participa la digestia chimica a tuturor principiilor alimentare: carbohidrati, proteine si lipide, prin zaharaze, proteaze, lipaze. Aceste enzime sunt secretate in forma inactiva, activarea lor facandu-se doar in lumenul duodenal.
- Hormoni precum insulina si glucagonul (prin componenta endocrina, alcatuita din asa numitele insule Langerhans, ce reprezinta aproximativ 2% din masa totala a pancreasului). Hormonii pancreatici sunt raspunzatori de reglarea glicemiei si de modul in care organismul isi regleaza rezervele de energie. Ei sunt secretati in torentul sangvin, fluxul sangvin fiind de 10 ori mai mare pentru pancreasul endocrin comparativ cu cel exocrin, iar de aici ajung la tesuturile si organele tinta, exercitand efectele specifice. Inflamatia parenchimului glandular, fenomen ce sta la baza pancreatitei, este declansata de factori care duc la activarea intrapancreatica a enzimelor, inainte de a fi eliminate in duoden, ceea ce va distruge si necroza tesutul, procesul fiind de fapt, autodigestia pancreasului. Sunt doua mari forme de pancreatita: acuta si cronica, fiecare avand cauze, evolutie, tratament si prognostic diferite.
Pancreatita acuta
Reprezinta inflamatia brusc aparuta a pancreasului (atac acut intr-un timp scurt). Este o boala relativ frecventa, reprezentand aproximativ 10% din cauzele de internare intr-un departament de urgenta (din totalul urgentelor chirurgicale abdominale). Factorii etiologici principali sunt reprezentati de consumul excesiv si constant de alcool si de litiaza biliara. Alte cauze sunt reprezentate de anumite medicamente, infectii, traumatisme pancreatice, tulburari metabolice cum ar fi diabetul zaharat, dislipidemiile, hipertensiunea arteriala, ateroscleroza si interventii chirurgicale sau endoscopice localizate peripancreatic. La aproximativ 10-15% din pacienti, cauza ramane necunoscuta.
Severitatea pancreatitei acute variaza de la moderata (resimtita de pacient ca disconfort abdominal) la severa (amenintatoare de viata). In ciuda gravitatii bolii, peste 80% din pacienti se recupereaza total dupa ce sunt tratati corespunzator si in timp util.
In cazurile foarte severe, pancreatita acuta poate duce la dezvoltarea unor hemoragii intraparenchimatoase severe, cu necroze ischemice intinse, suprainfectii bacteriene si in final, formarea de chisturi pancreatice. Aceste situatii sunt grave si prin faptul ca pot determina instalarea insuficientei multiple de organ prin diseminarea sangvina a toxinelor si enzimelor pancreatice in torentul sangvin. De aici aceste toxine sunt vehiculate in intregul organism si pot afecta orice tesut si organ in special pe cele cu importanta vitala.
Pancreatita cronica
Pancreatita cronica apare in mod obisnuit dupa un episod de pancreatita acuta si este expresia evolutei procesului inflamator pancreatic. In peste 70% din cazuri, pancreatita cronica este cauzata de consumul prelungit de alcool (alcoolism cronic). Cauze mai putin obisnuite sunt reprezentate de tulburarile metabolice. Un procent foarte scazut din pacienti au pancreatita cronica ereditara. Pancreatita cronica este caracterizata prin proces inflamator progresiv si reparatie prin fibroza. Primul afectat este compartimentul exocrin, ulterior inflamatia extinzandu-se si asupra celui endocrin, cu aparitia insuficientei pancreatice globale. Pancreatita cronica nu este o boala frecventa, comparativ cu forma acuta.
Simptomatologia pancreatitei cronice este foarte variata si nu de putine ori aceasta este asimptomatica sau paucisimptomatica ani de zile. Tabloul clinic poate fi precipitat de o acutizare, ceea ce va duce la instalarea brusca a durerii abdominale si a modificarilor functionale ale pancreasului (cu afectarea ambelor componente) ceea ce se va manifesta prin maldigestie si alterarea glicemiei.


consulta medicul online

Pancreatita reprezinta inflamatia pancreasului, o glanda cu secretie mixta (exocrina si endocrina) si cu importanta majora in functionarea corecta a organismului. Este localizata anterior de coloana vertebrala, posterior de stomac si vine in raport cu splina (la extremitatea stanga) si cu duodenul (la extremitatea dreapta).
Fiind o glanda mixta, secreta:
- Enzime digestive foarte puternice (prin componenta exocrina reprezentata de acini). Sucul pancreatic este drenat prin canalele excretorii in duoden, unde participa la digestia chimica a tuturor principiilor alimentare: carbohidrati, proteine si lipide, prin zaharaze, proteaze, lipaze. Aceste enzime sunt secretate in forma inactiva, activarea lor facandu-se doar in lumenul duodenal.
- Hormoni precum insulina si glucagonul (prin componenta endocrina, alcatuita din asa numitele insule Langerhans, ce reprezinta aproximativ 2% din masa totala a pancreasului). Hormonii pancreatici sunt raspunzatori de reglarea glicemiei si de modul in care organismul isi regleaza rezervele de energie. Ei sunt secretati in torentul sangvin, fluxul sangvin fiind de 10 ori mai mare pentru pancreasul endocrin comparativ cu cel exocrin, iar de aici ajung la tesuturile si organele tinta, exercitand efectele specifice. Inflamatia parenchimului glandular, fenomen ce sta la baza pancreatitei, este declansata de factori care duc la activarea intrapancreatica a enzimelor, inainte de a fi eliminate in duoden, ceea ce va distruge si necroza tesutul, procesul fiind de fapt, autodigestia pancreasului. Sunt doua mari forme de pancreatita: acuta si cronica, fiecare avand cauze, evolutie, tratament si prognostic diferite.
Pancreatita acuta
Reprezinta inflamatia brusc aparuta a pancreasului (atac acut intr-un timp scurt). Este o boala relativ frecventa, reprezentand aproximativ 10% din cauzele de internare intr-un departament de urgenta (din totalul urgentelor chirurgicale abdominale). Factorii etiologici principali sunt reprezentati de consumul excesiv si constant de alcool si de litiaza biliara. Alte cauze sunt reprezentate de anumite medicamente, infectii, traumatisme pancreatice, tulburari metabolice cum ar fi diabetul zaharat, dislipidemiile, hipertensiunea arteriala, ateroscleroza si interventii chirurgicale sau endoscopice localizate peripancreatic. La aproximativ 10-15% din pacienti, cauza ramane necunoscuta.
Severitatea pancreatitei acute variaza de la moderata (resimtita de pacient ca disconfort abdominal) la severa (amenintatoare de viata). In ciuda gravitatii bolii, peste 80% din pacienti se recupereaza total dupa ce sunt tratati corespunzator si in timp util.
In cazurile foarte severe, pancreatita acuta poate duce la dezvoltarea unor hemoragii intraparenchimatoase severe, cu necroze ischemice intinse, suprainfectii bacteriene si in final, formarea de chisturi pancreatice. Aceste situatii sunt grave si prin faptul ca pot determina instalarea insuficientei multiple de organ prin diseminarea sangvina a toxinelor si enzimelor pancreatice in torentul sangvin. De aici aceste toxine sunt vehiculate in intregul organism si pot afecta orice tesut si organ in special pe cele cu importanta vitala.
Pancreatita cronica
Pancreatita cronica apare in mod obisnuit dupa un episod de pancreatita acuta si este expresia evolutei procesului inflamator pancreatic. In peste 70% din cazuri, pancreatita cronica este cauzata de consumul prelungit de alcool (alcoolism cronic). Cauze mai putin obisnuite sunt reprezentate de tulburarile metabolice. Un procent foarte scazut din pacienti au pancreatita cronica ereditara. Pancreatita cronica este caracterizata prin proces inflamator progresiv si reparatie prin fibroza. Primul afectat este compartimentul exocrin, ulterior inflamatia extinzandu-se si asupra celui endocrin, cu aparitia insuficientei pancreatice globale. Pancreatita cronica nu este o boala frecventa, comparativ cu forma acuta.
Simptomatologia pancreatitei cronice este foarte variata si nu de putine ori aceasta este asimptomatica sau paucisimptomatica ani de zile. Tabloul clinic poate fi precipitat de o acutizare, ceea ce va duce la instalarea brusca a durerii abdominale si a modificarilor functionale ale pancreasului (cu afectarea ambelor componente) ceea ce se va manifesta prin maldigestie si alterarea glicemiei.


Simptomatologie

Pancreatita acuta se caracterizeaza prin simptomatologie cu debut brusc, intens si violent. Principalele acuze sunt:
- durere abdominala severa cu localizare in jumatatea superioara a abdomenului si cu iradiere in spate si umar stang; este caracterizata ca o durere in bara si clasic este rezistenta la analgezice obisnuite. Se agraveaza la alimentatie (mai ales la produse bogate in grasimi).
- sensibilitate abdominala la palpare, perete abdominal edematiat, abdomen umflat, aparare musculara in epigastru si zonele adiacente
- greturi, varsaturi (alimentare, bilioase, mixte)
- diaree si oprirea tranzitului intestinal
- stare generala alterata - pacient tahicardic, febril, agitat, cu transpiratii reci pana la aparitia socului si instabilitatii hemodinamice generale.
Pancreatita acuta severa asociaza semne de insuficienta organica multipla, cu afectarea respiratiei, functiei renale si cerebrale.
Pancreatita cronica - simptomatologia ei seamana foarte mult cu cea a pancreatitei acute (in special in momentul atacului). Durerea este constanta, are aceeasi localizare si iradiere si in cazul unor pacienti poate afecta serios calitatea vietii.
Alte simptome: scadere ponderala semnificativa, prin afectarea absorbtiei principiilor alimentare (ca rezultat al insuficientei pancreasului exocrin ce devine in timp incapabil sa secrete enzime necesare digestiei corespunzatoare a alimentelor, ca rezultat al fibrozei extensive ce caracterizeaza pancreatita cronica). Pacientii prezinta steatoree (diaree cauzata de malabsorbtia lipidelor, ce are un miros ranced, fetid) si tulburari de alimentatie, in special cand consuma alimente bogate in proteine si lipide. In timp, pacientii pot dezvolta si diabet zaharat (prin prinderea in procesul patologic a componentei endocrine).

Cauze

Majoritatea cazurilor de pancreatita acuta sunt cauzate de litiaza biliara si consumul excesiv si cronic de alcool. Alte cauze, mai putin intalnite sunt: consumul diverselor medicamente, tulburari de metabolism lipidic (in special trigliceride), infectii, operatii sau traumatisme abdominale. 10-15% din pancreatite raman totusi fara o cauza decelabila si sunt considerate idiopatice.
Pancreatita cronica are drept principala cauza ingestia cronica de alcool (in 70% din cazuri - pacientii afectati consumand in medie peste 15 grame de alcool/zi, timp de 6-12 ani) care afecteaza in mod direct si ireversibil parenchimul, ducand la necroze si fibroze ulterioare de tesut pancreatic. Exista si pancreatite cronice datorate dezechilibrelor metabolice, cauzelor ereditare sau asociate consumului abuziv de AINS, pancreatite autoimune sau secundare disfunctiei sfincterului Oddi. La copii, cea mai frecventa cauza este fibroza chistica (mucoviscidoza - boala ereditara ce afecteaza glandele exocrine ale ficatului, pancreasului, avand si determinari pulmonare severe si cauzand insuficiente organice multiple).
Cauze ale pancreatitei acute:
- medicamente: sulfonamide, azatioprina, steroizi, AINS, furosemid, diuretice tiazidice. Pancreatita acuta poate sa apara si in cadrul unor boli autoimune precum poliarterita nodoasa, lupus eritematos sistemic.
- infectii virale cu paramyxovirusuri, cu cytomegalovirusuri, Epstein Barr.
- manevre endoscopice: ERCP (colangiopancreatografie retrograda).
Cauze mai putin comune: necroza grasoasa, carcinoame de cap de pancreas, blocarea ductului cu ascarizi, infectii cu virusul varicelo-zosterian.

Factori de risc

Pancreatita poate sa apara la orice individ, in plina stare de aparenta sanatate, insa este mai frecventa la adulti (comparativ cu tinerii si batranii) si la barbati (fapt explicat prin prezenta factorilor de risc). Exista o serie de factori favorizanti ce asociaza un risc mai mare de a dezvolta pancreatita la anumite categorii populationale:
- teren biliar patologic: litiaza biliara, microlitiaza (nisip) biliara
- obiceiuri alimentare: consum cronic si exagerat de alcool, consum excesiv de grasimi
- teren metabolic: sindrom metabolic.
Pancreatita acuta poate fi prima manifestare in cazul litiazei biliare. Cele doua patologii sunt asociate deoarece ductul de excretie al colecistului se uneste cu canalul excretor pancreatic si se deschide in duoden printr-un orificiu comun. Astfel, un calcul migrat din vezica biliara ce ajunge sa blocheze ampula duodenala va bloca ductul pancreatic. Sucul pancreatic, dar si o parte din bila vor ajunge retrograd prin canalul Wirsung (ductul principal pancreatic) in interiorul parenchimului pancreatic, unde vor activa enzime ce declanseaza autodigestia. Procesul de activare enzimatic este autointretinut, iar punctul cheie este transformarea tripsinogenului in tripsina. Ulterior se vor activa si lipazele pancreatice si amilazele, reactiile producandu-se in lant. Procesul nu este localizat, si se poate extinde loco-regional, determinand distructii peripancreatice importante, hemoragii locale si acumulare de lichid intraperitoneal.
Factorii de risc pentru pancreatita cronica sunt in principal: atacurile de pancreatita acuta si consumul prelungit de alcool. Persoanele cu pancreatita cronica sunt de obicei barbati, cu varsta intre 30-45 de ani

Diagnostic

Diagnosticul de pancreatita acuta este suspectat clinic atunci cand o persoana, in plina stare de sanatate sau prezentand factori de risc importanti (alcoolism cronic, litiaza biliara in antecedente) dezvolta o simptomatologie violenta ce este sugestiva pentru aceasta boala: durere abdominala in bara, ce nu se amelioreaza la analgezice, stare generala alterata.
Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va realiza o serie de investigatii de specialitate, printre care:
- hemograma, cu determinarea hematocritului, hemoglobinei
- teste pentru functia renala, hepatica
- calcemia
- determinarea gazelor sangvine
- determinarea nivelului amilazemiei si lipazei serice.
Acestea din urma, amilaza si lipaza serica, sunt investigatii specifice pentru diagnosticarea pancreatitei acute (ele sunt de obicei crescute):
- amilaza serica creste in 2–12 ore de la declansarea simptomatologiei si revine la normal in maxim 72 de ore
- lipaza serica incepe sa creasca la 4 ore de la debut si se normalizeaza in 7-14 zile.
Totusi, in 10% din cazuri, amilaza serica se poate mentine crescuta in cazurile de pancreatita acuta, pancreatita cronica si hipertrigliceridemiei. Raportul amilaza/ lipaza este un indicator al etiologiei: daca lipaza este de 2-3 ori mai mare decat amilaza, pancreatita are drept cauza ingestia acuta de alcool.
Alte investigatii includ:
- radiografie abdominala - pentru a exclude o perforatie: in cazul pancreatitei acute la radiografie abdominala apare un aspect tipic numit ansa santinela, sau se pot observa calculi biliari radioopaci la 10% din pacienti
- computer tomografie abdominala - specialistii nu recomanda efectuarea ei in primele 48 de ore deoarece rezultatul poate fi nesugestiv.
Diagnosticul de certitudine al pancreatitei cronice include:
- determinarile lipazelor si amilazelor serice: nu sunt crescute in pancreatita cronica avansata dar pot fi markeri utili pentru obiectivarea unei inflamatii pancreatice
- determinarea nivelului trigliceridelor.
Investigatii imagistice includ: ecografie abdominala, radiografie, imagistica nucleara, computer tomografie.
Standardul de aur in ceea ce priveste diagnosticul pancreatitei cronice este ERCP (colangiopancreatografie endoscopica retrograda). Aceasta se practica si in cazul pancreatiei acute, dar doar la 48-72 de ore de la debut.
Pentru diagnosticul pancreatitei acute ecografia este metoda de electie, fiind neinvaziva si oferind date complexe cu privire la lichidul liber din abdomen, aspectul pancreasului si tesutului peripancreatic si prezenta calculilor in vezica biliara.
Alte teste utile in diagnosticul pancreatitei cronice sunt determinarea bilirubinei si fosfatazei alcaline (sunt de obicei crescute), determinarea factorului reumatoid, anticorpilor antinucleari (in cazul etiologiilor autoimune).
In stadiile avansate de boala, cand malabsorbtia si diabetul zaharat sunt prezente, analiza sangelui, urinii si scaunului vor confirma evolutia bolii. In aceste situatii se face si testul de toleranta orala la glucoza, pentru a evalua starea pancreasului endocrin.
Endoscopia ghidata ecografic si biopsia pancreatica sunt folosite pentru a extrage un mic fragment de tesut in vederea analizarii lui si stabilirii diagnosticului, tipului morfopatologic si stadiului evolutiv al procesului.
In urgenta se poate recurge si la laparoscopie pentru a se confirma diagnosticul si a se vizualiza rapid leziunea, complicatiile si gradul de extindere al procesului patologic. Totusi, o astfel de explorare este considerata de multi specialisti periculoasa, putand genera infectii greu de stapanit si tratat.
De retinut!
Diagnosticul de pancreatita acuta se poate considera cand un pacient cu durere abdominala severa are amilazemie de minim 3 ori mai mare decat normal.

Tratament

Tratamentul pancreatitei acute
Masurile terapeutice luate in cazul pacientilor cu pancreatita acuta sunt suportive, medicale si tratament chirurgical de specialitate.
In cadrul masurilor suportive se practica suprimarea alimentarii si administrarii analgeticelor. Nu se recomanda administrarea morfinei sau derivatilor ei deoarece determina spasm pe sfincterul Oddi si nu face decat sa agraveze durerea. Se mai administreaza antispastice si oxigen pe masca. Pacientul va fi imobilizat in pozitie culcata si transportat de urgenta la spital. In acest timp pacientul va primi fluide intravenos pentru a preveni deshidratarea. Aproximativ 20% din pacienti dezvolta pancreatita acuta severa si necesita internarea intr-o unitate de terapie intensiva. Aici pacientul poate fi atent monitorizat deoarece formele grave de pancreatita asociaza un risc vital major prin afectarea severa a ficatului, plamanilor, inimii si rinichilor.
Tratamentul medical se aplica in cazuri necomplicate si consta un suprimarea efectului enzimelor pancreatice prin administrarea de antienzime, sedarea durerii, prevenirea infectiilor (prin antibioterapie si reducerea inflamatiei - cu tratament corticosteroid).
Atacul de pancreatita acuta are o durata de cateva zile in lipsa complicatiilor si este tratat in mod corect prin masuri suportive si medicale complete. Totusi, pacientul cu pancreatita acuta trebuie internat si urmarit intr-un serviciu de chirurgie deoarece starea sa se poate complica foarte usor. Complicatiile pancreatitei acute sunt in general ocluzii intestinale, perforatii de organ, peritonita generalizata (in fazele initiale si precoce) sau complicatii ale necrozei peripancreatice (supuratii, abcese si chiar septicemia).
Cazurile severe, cu necroza pancreatica extinsa, cu complicatii infectioase vor fi tratate chirurgical, indepartarea tesutului devitalizat fiind foarte importanta pentru promovarea vindecarii rapide.
Pancreatita acuta complicata (mai ales cand este de natura obstructiva, eroziva si infectioasa) are tratament chirurgical. De asemenea, pancreatita acuta prin litiaza biliara trebuie rezolvata chirurgical (cu indepartarea imediata a calculului). In general, dupa ce calculii sunt indepartati, procesul inflamator scade in intensitate si treptat se va stinge complet, pancreasul revenind la starea anterioara.
Interventia chirugicala poate fi realizata pe cale clasica sau prin metoda laparoscopica - tehnica minim invaziva. In cadrul acestui procedeu se realizeaza mai multe incizii de mici dimensiuni (5-10 milimetrii) in peretele abdominal prin care se introduc instrumentele de lucru si laparoscopul, un tub dotat cu o camera video ce transmite imagini din cavitatea abdominala. Este conectat la un monitor si astfel chirurgul poate manevra instrumentele cu foarte mare precizie. Avantajele acestei tehnici sunt reprezentate de incizii de mici dimensiuni, cicatrici minore, durere putin intensa, risc de infectare mai mic si recuperare rapida.
De retinut!
Indicatii de interventie chirurgicala o au pacientii cu necroza pancreatica infectata si complicatii.
O alta metoda terapeutica este reprezentata de ERCP, insa aceasta trebuie efectuata doar in primele 24-72 de ore de la internare. ERCP reduce mortalitate si morbiditatea, iar indicatiile ei sunt:
- deteriorarea starii clinice a pacientului sau lipsa ameliorarii simptomatologiei sub tratament suportiv medical in 24 de ore
- detectarea de calculi pe canalul biliar comun sau cai intrahepatice/ extrahepatice dilatate la CT.
Dezavantajele ERCP sunt: riscul important de aparitie a hemoragiilor post interventie si faptul a aceasta tehnica in sine este capabila sa precipite declansarea pancreatitei sau sa infecteze o pancreatita declansata deja, dar sterila.
Tratamentul pancreatitei cronice
Pancreatita cronica este mai greu si mai complicat de tratat. Primele masuri terapeutice constau in ameliorarea durerii prin administrarea de analgezice si imbunatatirea statusului metabolic si nutritional al pacientului (aceste probleme fiind o consecinta directa a insuficientei functionale a pancreasului exocrin si endocrin). Pacientii vor primi enzime care sa suplineasca secretia normala si daca este cazul si insulina (daca procesul patologic este atat de intens si evoluat incat nu se mai poate sintetiza si secreta insulina, glucagon - fiind deci, abolita si functia endocrina a glandei).
Pacientul va primi astfel de enzime toata viata, apoi, pentru a stimula functia si absorbtia nutrientilor esentiali. Inlocuirea enzimelor pancreatice va trata si malabsorbtia si steatoreea. O dieta cu continut redus in grasimi poate avea efecte protectoare.
Interventiile chirurgicale pot ameliora durerea abdominala, pot reface drenajul corect al secretiilor pancreatice (in cazurile de pancreatita cronica prin blocaj litiazic) si poate reduce din frecventa atacurilor. Indicatia chirurgicala cea mai frecventa o reprezinta durerea si incetinirea deteriorarii functionale. De asemenea, pancreatita cronica necesita interventii chirurgicale in cazul aparitiei complicatiilor: obstructii biliare, duodenale, chisturi si pseudochisturi pancreatice, hemoragii digestive. Operatiile sunt in general de rezectie pancreatica sau proceduri de drenaj.
Pacientii cu pancreatita cronica sunt sfatuiti sa evite consumul de alcool si sa urmeze recomandarile medicului cu privire la modificarile dietetice pe care trebuie sa le faca. Tratamentul medical trebuie administrat corect pentru a evita reaparitia complicatiilor datorate malabsorbtiei si pentru a reduce frecventa recurentelor.

Prevenire

Deoarece majoritatea cazurilor de pancreatita sunt determinate de consumul abuziv de alcool, reducerea acestuia se pare ca are efecte protectoare. De asemenea, modificarile dietetice, cu reducerea alimentelor bogate in grasimi pot fi utile, precum si recomandarile cu privire la indepartarea factorilor de risc: obezitate, hipertrigliceridemie, hipertensiune arteriala si controlul adecvat al diabetului zaharat.

SFECLA CRUDA



Timp de 6 luni, din toamna pana in primavara ,in salata mea zilnica exista sfecla rosie rasa cruda.
Mama mea, cand avea 27 de ani era sa moara de TBC. Medicii ii mai dadusera 3 zile de trait, familia era la capataiul ei , cand a visat-o pe bunica ei care ii intindea o farfurie cu supa.-Ia fetita mea , i-a spus bunica, e supa de sfecla cu usturoi.Mama a povestit visul, bunica mea i-a dat imediat asemenea supa si a continuat sa ii dea in saptamanile urmatoare ...iar mama a mai trait pana la 74 de ani.

 


Imprieteniti-va cu ea! Este o garantie de sanatate pe termen lung

Putina istorie

Leguma banala in zilele noastre, sfecla rosie are un trecut glorios. Descoperita in urma cu aproape patru milenii, cultivata in Iran, Babilon si Assiria pentru gustul placut al frunzelor ei, la scurta vreme a fost randul radacinilor sa faca furori, mai ales in tarile arabe, unde a devenit si marfa pentru export. Caravanele negustorilor plecau la drum lung spre Grecia antica si Roma, cu desagii incarcati cu marfuri, dar si cu sfecla. O parte se consuma pe drum, iar cantitatea ramasa se vindea cu succes. In Grecia, sfecla simboliza starea de conflict. Cand se certau sotii, deasupra usilor de la intrare se agata o cununa impletita din frunze de sfecla. In Roma, atitudinea fata de sfecla era mai degraba respectuoasa, ea fiind considerata o leguma de lux care nu trebuia sa lipseasca de pe masa. De aceea, imperatorul Tiberius le-a si impus germanilor cuceriti de romani sa plateasca tributul in sfecla. In Romania , sfecla a ajuns in secolul IX, initial in zona Marii Negre, odata cu ridicarea cetatilor grecesti, luand apoi drumul Rusiei. In secolul X, calugarii rusi o cultivau cu succes aproape de Marea Baltica, preparand din ea ciorbe si un bors delicios, in vreme ce pentru iernile lungi, sfecla se punea la murat, de regula impreuna cu varza si fructe de padure.
Deseori, se spune cu o doza de invidie, ca stramosii erau mult mai sanatosi decat noi, datorita alimentatiei simple si cat se poate de naturale. Este adevarat! Batranii nu aveau nevoie de cure complicate de dezintoxicare. Strictetea alimentara din zilele de post ii scutea de problemele legate de indigestii sau depuneri de colesterol. La tara se tinea post negru obligatoriu, miercuri si vineri. In seara zilei de marti, se bea ceai din plante si apa in care s-a fiert sfecla. Toata ziua de miercuri, de la rasaritul si pana la apusul soarelui, nu se manca nimic. Seara, iar se bea ceai din mai multe plante (patlagina, sunatoare, musetel, roinita sau urzica) si se mancau cateva sfecle coapte in cuptor, asezonate cu leustean si usturoi! Un asemenea regim alimentar le permitea satenilor sa ramana activi si cu mintea limpede, pana dupa 90 de ani. Poate vom descoperi si noi secretele sanatatii perfecte si ale longevitatii, daca vom acorda respect si atentie nemarginitei experiente si intelepciuni populare.

Fisa biografica

 
Frunzele sfeclei la fel de delicioase ca radacina

Sfecla este un depozit nemuritor de vitamine si microelemente care, spre deosebire de restul legumelor, nu se distrug si nu se dezactiveaza in procesul de prelucrare termica. Folosirea ei in alimentatie are, pe langa virtuti culinare, si virtuti medicale de prevenire a bolilor de sange, deoarece intrece toate legumele (in afara de usturoi) prin continutul de fier. Asimilarea fierului este favorizata de vitamina C, prezenta in toate partile plantei. In structura radacinii de sfecla este prezent si cuprul. Lipsa de cupru in alimentatie provoaca incaruntirea precoce a parului, ingreuneaza procesul de consolidare a fracturilor, provoaca dereglari in activitatea pancreasului. Alt element important este zincul, prezent in cantitati foarte mari. Datorita prezentei lui in alimentatie, functioneaza bine organele de reproducere, se previne aparitia cosurilor, a furunculozei, caderea parului. Lipsa de zinc afecteaza vederea, poate provoca infarctul miocardic. Sfecla contine si o cantitate mare de mangan, care apara ficatul de distrofie adipoasa (lipidoza), scade nivelul de zahar in sange, ajuta in lupta cu scleroza si elimina surplusul de apa din organism. Sfecla contine si iod, care favorizeaza metabolismul, fiindu-le extrem de prielnica persoanelor cu obezitate si care sufera de inhibarea functiilor tiroidei. De nepretuit este rolul iodului si in blocarea cancerului si incetinirea imbatranirii. Celuloza din sfecla scoate din organism toxinele, imbunatateste functionarea tractului intestinal, fiind un remediu redutabil in tratarea obezitatii si constipatiei. Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei: atat tuberculii cat si frunzele.

TRATAMENTE INTERNE

* Alcoolism. Complexul de metode folosite in vindecarea alcoolismului prevede si imbogatirea organismului cu saruri de potasiu, vitamine si alte substante care ajuta la reducerea tendintei irezistibile de a consuma alcool. Cu 30 de minute inainte de masa, se beau 100 ml de suc de sfecla, iar in timpul meselor principale, de 2-3 ori pe zi, se consuma salata de sfecla rasa, fiarta sau coapta in cuptor.
* Amigdalita. In medicina populara, se folosesc mai multe preparate din sfecla, pentru tratarea amigdalitei. Pentru gargara, se foloseste apa calduta in care s-au fiert frunzele sau radacina de sfecla. O alta metoda: se da pe razatoare sfecla cruda, se umple un borcanel de 700 ml, se adauga 2-3 linguri de otet si se lasa la macerat 3 ore, amestecand periodic. Se stoarce sucul si se adauga putina miere de albine. Se face gargara la fiecare 2 ore. Pentru accelerarea vindecarii, in pauze, intre gargare, se mesteca incet cate o felie de sfecla cruda.
* Anemie. Continutul bogat in fier favorizeaza ridicarea nivelului de hemoglobina in sange. Se recomanda consumul zilnic al sfeclei in stare cruda, fiarta sau murata. De 2-3 ori pe zi, se mananca 150 g de salata din sfecla, morcovi si ridiche neagra crude, date prin razatoare, amestecate cu suc de lamaie sau smantana.

 
Substantele vitale din sfecla nu se distrug prin fierbere (dar e preferabil sa fie consumata cruda)

* Bronsita cronica. Se stoarce sucul dintr-un kilogram de sfecla, se amesteca cu 1 kg miere de albine, 500 ml vin rosu de casa, un pahar de suc de morcov si 1 kg de piersici curatate de samburi si taiate felii. Se pune totul intr-un borcan de sticla, care se introduce intr-un vas cu apa calduta. Se fierbe 10-12 minute pe baie de aburi dupa primul clocot. Pe parcurs, se amesteca cu o lingura de lemn sterilizata. Se pastreaza in frigider. Se beau cate 75 g dimineata, pe nemancate, dupa care se mananca o bucatica de unt. Doza obtinuta este pentru o singura persoana. Ajuta si la vindecarea diferitelor afectiuni ale aparatului respirator, provocate de raceala, dar si pentru profilaxia lor.
* Constipatie, ocluzii intestinale, hemoroizi, hipertensiune, varice, aritmie (fibrilatie auriculara).
Se pun la fiert 5 l de apa de izvor, si cand da in clocot se adauga 500-700 g de sfecla tocata si se ia de pe foc. Se infuzeaza 3 ore, apoi se strecoara. Se amesteca cu 150 g de zahar si o lingurita de drojdie uscata si se pune intr-un loc cald, pentru 24-36 de ore. (Tratamentul va avea efect pozitiv numai in caz de renuntare categorica la bauturile alcoolice, inclusiv berea . Dupa 2-3 pahare de vin sau bere, bolile ocupa din nou pozitiile castigate si tratamentul trebuie inceput de la zero.) Impreuna cu sfecla, in apa puteti sa adaugati si plante medicinale pentru afectiunile de care suferiti, de exemplu: matase de porumb, paducel, flori de castan etc. Dupa stoarcerea lichidului, din sfecla ramasa se modeleaza bilute de marimea corcoduselor si se pastreaza in frigider sau in congelator (daca sunt multe). Dimineata, pe nemancate, se beau 300 ml de suc fermentat de sfecla. Daca dupa 30-45 de minute apare senzatia de foame, se mesteca incet si se inghite cate o biluta de sfecla. Procedeul se repeta ori de cate ori apare senzatia de foame. Daca ea nu dispare dupa consumul a 7-10 bilute de sfecla, se pot consuma si alte alimente.
* Curatarea organismului de metale grele si radioactive, dizolvarea placilor aterosclerotice din vasele sanguine. Se prepara un amestec din cantitati egale de sucuri din sfecla, morcov si ridiche neagra. Amestecul se toarna in sticle de culoare inchisa si se tine 3 ore in cuptorul incalzit slab. Se bea de trei ori pe zi cate o lingura, intre mese.
* Curatirea sangelui, intarirea imunitatii. 500 g de sfecla si 500 g de morcov se taie marunt. Peste legume se toarna apa clocotita cat sa le acopere (cu 2 degete) si se fierb pe foc mic timp de 30 de minute. Cand legumele sunt fierte, se adauga cate o cana de stafide si caise uscate si se lasa sa mai fiarba 5 minute. Dupa racire, preparatul se amesteca cu 2 linguri de miere de albine si se lasa pentru 12 ore la racoare. Se consuma de trei ori pe zi, cate 100-150 g, timp de o luna. Preparatul ajuta si la restabilirea fortelor organismului slabit dupa o boala grea.
* Depuneri de colesterol, constipatie. Trei litri de apa rece se toarna peste 1 kg de sfecla taiata marunt. Se adauga 6-8 crengute de urzica sau 2-3 frunze tinere de hrean. Urzica se schimba zilnic. Componentele se pun in camara, intr-un borcan. Se bea cate un pahar, de trei ori pe zi.
* Dezintoxicare - un pahar de frunze de sfecla tocate se amesteca cu un pahar de zahar si 3 litri de zer. Amestecul se pune la fermentat in loc cald, ferit de lumina, acoperit cu 3 straturi de tifon. Dupa doua saptamani se strecoara. Se beau cate unul, apoi cate doua pahare pe zi.
* Disbacterioza. Flora intestinala se restabileste cel mai rapid daca se consuma sfecla marinata. Modul de preparare: sfecla spalata bine se fierbe, se raceste, se curata de coaja si se taie felii subtiri. Inainte de a pune feliile in borcan, sfecla se cantareste. Pentru un kilogram de sfecla este nevoie de 1 litru de apa, 2 pahare de otet de mere, cate o lingurita de sare si zahar, 10 boabe de piper negru, 6 cuisoare si 2 foi de dafin. Marinata se aduce pana la punctul de fierbere si se tine pe foc slab, 3-5 minute. Otetul se adauga dupa racire. Marinata se toarna in borcan peste feliile de sfecla. Se pastreaza la rece..
* Gripa, raceala. Se amesteca 300 g suc de sfecla cu 200 g suc de rosii, cu sucul dintr-o lamaie, 5 linguri suc de ceapa, 4 crengute de menta, sare, zahar si piper negru macinat (dupa gust). Dupa 2 ore, se scoate menta si se beau cate 50 ml suc cu inghitituri mici, intre mesele principale.
* Hipertensiune. In medicina populara gasim foarte multe retete pentru reglarea tensiunii, in care ingredientul principal este sfecla. Se amesteca in parti egale suc de sfecla cu miere de albine si se beau cate 2 linguri de trei ori pe zi. In loc de miere, puteti sa-l amestecati cu suc de paducel.



 

* Hipertensiune cu dureri de cap si edem al picioarelor. Se storc 300 ml suc de sfecla, se amesteca cu sucul dintr-o lamaie, 1,5 l de apa si 300 g de zahar sau miere de albine. Se tin ingredientele intr-un borcan de 3 l, acoperit cu tifon, intr-un loc cald, pentru fermentatie. Lichidul (gen sampanie) nu se pastreaza la frigider. Se beau, de 3-4 ori pe zi, cate 100-150 ml. Regleaza tensiunea arteriala, dispar durerile de cap si vajaiturile.
* Litiaza renala. Se taie in felii subtiri 3-4 sfecle de marime medie, curatate de coaja. Se pun intr-un borcan de trei litri. Se toarna deasupra apa rece de izvor, in asa fel ca sa ramana un loc gol de 2-3 degete. Pe gura borcanului se pune un strat de tifon. Timp de 7-8 zile, borcanul se lasa la temperatura camerei, amestecand continutul zilnic, cu o lingura de lemn, apoi lichidul se strecoara in alt vas si se pastreaza in frigider. Preparatul se bea fara restrictii. Intre timp, se prepara o alta portie de bautura. In 5-6 luni, in afara de curatarea rinichilor de nisip, este posibila si imbunatatirea digestiei si reglarea tensiunii arteriale.
* Menopauza. Deseori, in perioada climacterica apar diferite dereglari, mai ales menstruatii abundente, cand se pierd cantitati mari de fier. Se bea suc de sfecla in portii mici (75-100 ml) de 2-3 ori pe zi.
* Pietre in colecist. Ca sa eliminati pietrele din colecist, concomitent cu alte metode, se foloseste si siropul de sfecla. Un kg de sfecla taiata felii subtiri se fierbe in 2 litri de apa, pana se obtine un sirop concentrat. Se beau cate 150 ml, de patru ori pe zi, cu 40 de minute inainte de masa.

TRATAMENTE EXTERNE

* Guturai. Se pun in nas picaturi de suc de sfecla. Pentru cei mai mici, sucul se amesteca cu apa fiarta si racita, ca sa nu-i usture tare.
* Lichen, eczeme, arsuri. Se aplica terciul din sfecla timp de 4-7 zile. Cataplasma se schimba de 5 ori pe zi. Pe arsuri, se pot aplica si frunzele de sfecla strivite in palme.
* Limfostaza (elefantiazis). Edemul limfatic al picioarelor necesita un complex intreg de tratamente, printre care si comprese cu celuloza din sfecla ramasa dupa stoarcerea sucului. In acelasi timp, se bea si infuzie din frunze de patlagina. O lingura de frunze se infuzeaza in 250 ml apa fierbinte, pana la racire. Se imparte in 2 doze si se bea dimineata si seara, cu 30 de minute inainte de masa.
* Mastopatie. Terciul din sfecla tocata, pus intr-un tifon, se aplica pe locul bolnav, zilnic, 40-50 de minute.. In acelasi timp se beau cate 50 ml de suc, de doua ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de 25 de zile.
* Paradontoza. Se rade sfecla pe razatoarea mica. Terciul obtinut se aplica pe gingiile bolnave si se tine 25-30 de minute. Imbunatatirea se observa peste 5-7 zile, dar tratamentul trebuie repetat cateva saptamani (in functie de vechimea afectiunilor).

Test de sanatate cu suc de sfecla

 
Medicina populara foloseste toate componentele sfeclei

  Sfecla contine multe substante benefice (betanina, saruri de potasiu) care au efecte pozitive asupra tensiunii arteriale, asupra nivelului de colesterol, a metabolismului lipidic in celulele ficatului si a intaririi peretilor vasculari. De regula, se stie ca sucurile de legume se beau imediat dupa ce au fost stoarse. Nu e si cazul sucului de sfecla, care nu se bea imediat, ci trebuie lasat 2-3 ore ca sa se evapore unele ingrediente ce produc efecte negative (dureri de cap, stari de greata etc.). Cu ajutorul sucului de sfecla ne putem testa starea de sanatate, facand un exercitiu simplu. Se beau 100 ml suc de sfecla si se mananca o salata de sfecla cruda, data prin razatoarea fina. Se urmaresc schimbarile de culoare a urinei. Daca nu sunt prezente afectiuni serioase de sanatate, culoarea nu se schimba. Daca sunt probleme de sanatate, urina capata culoarea sucului de sfecla.

Vin tonic din sfecla

In medicina populara, se foloseste din batrani o reteta cu actiune tonica generala, care se numeste "7 pahare". Se amesteca in cantitati egale cate 250 ml sucuri de: sfecla, morcov, ridiche neagra, usturoi, lamaie, miere de albine si vin rosu dulce (cabernet). Amestecul se pastreaza in vase de sticla, in frigider. Se beau cate 50 ml, de trei ori pe zi. Cantitatea - 1750 ml - reprezinta o cura care se repeta de cinci ori pe an, cu pauze de 3-4 saptamani.
Preparatul se recomanda pentru revitalizarea organismului dupa interventii chirurgicale, chimioterapie si in timpul tratamentelor de lunga durata.

SFECLA si CANCERUL



 

Folosirea sucului de sfecla in vindecarea bolnavilor de cancer se practica in medicina populara de mii de ani. Pigmentul din planta este actorul principal in lupta cu cancerul. Doza zilnica minima de pigment se afla intr-un kilogram de sfecla, echivalentul a 250-300 ml de suc, care trebuie consumat fara pauze, tot restul vietii. Pigmentul nu este toxic, nu se descompune in procesul de prelucrare termica si nici in procesul de digestie. Calitatile lui terapeutice se pastreaza si dupa fierbere la 100 grade Celsius, timp de 2 ore.
Consumul regulat de sfecla sub orice forma normalizeaza VSH-ul bolnavilor, restabileste apetitul, scade efectele negative ale tratamentelor cu radiatii. Se recomanda feluri de mancare unde sfecla este amestecata cu fulgi de ovaz, hrean, banana sau lapte prins.
In Centrul oncologic de la Moscova, li se prescrie bolnavilor sa consume zilnic cate 250 g de sfecla cruda, data pe razatoare fina, in 3-4 reprize. Daca sfecla cruda nu este acceptata de organismul bolnavului, ea se inlocuieste cu 300 ml de suc. Dupa trei saptamani de administrare, bolnavilor li se imbunatatesc analizele de sange si starea generala de sanatate.
Persoanelor cu cancer mamar si de piele li se aplica, de 4-5 ori pe zi, pansamente cu suc de sfecla, pentru micsorarea locului afectat.
 
 
 



Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Postări populare