COLESTEROLUL

Cine „are colesterolul mare", cum se spune în popor, nu ar trebui să neglijeze acest aspect dacă-şi doreşte o inimă puternică şi o viaţă lungă. Iar românii cu atât mai mult ar trebui să ia în serios această recomandare, pentru că peste 30 la sută din populaţia adultă de la noi are un nivel crescut al colesterolului „rău".

În circulaţia sangvină există două tipuri de colesterol, denumite în termeni de specialitate HDL („high density lipoprotein", adică lipoproteine cu densitate înaltă) şi LDL („low density lipoprotein", adică lipoproteine cu densitate joasă). Primul şi-a primit titlul de colesterol „bun", deoarece împiedică depunerea grăsimilor pe artere, iar cel de-al doilea, de colesterol „rău", pentru că, în concentraţii mari, are efectul contrar şi favorizează bolile cardiovasculare.


Ideal ar fi să începeţi ziua cu o porţie de fulgi de ovăz
Ovăzul, leac contra colesterolului «rău»

Ce putem face pentru a regla nivelul colesterolului

Însă nici acesta din urmă nu este atât de nociv precum anunţă numele, atâta vreme cât nu depăşeşte limitele normale. LDL colesterolul joacă un rol esenţial în menţinerea sănătăţii noastre. El este un precursor al unor hormoni precum testosteronul şi estrogenul, contribuie la sinteza vitaminei D în piele şi la formarea acizilor biliari care fac posibilă digestia grăsimilor şi, totodată, favorizează absorbţia substanţelor nutritive provenite din alimentaţie la nivel celular.

Ficatul îl produce în mare parte

Când ne gândim la sursele de colesterol „rău", ne vin în minte alimente precum carnea grasă, maioneza şi smântâna. Însă ceea ce mâncăm influenţează într-o măsură mai mică nivelul acestor grăsimi în sânge. Doar 20 la sută din colesterol provine din hrană (şi se numeşte colesterol exogen). Restul, de 80 la sută, este sintetizat de ficat şi poartă numele de colesterol endogen. Aşadar, de sănătatea ficatului depinde în mare măsură buna funcţionare a sistemului nostru cardiovascular dar şi a creierului, pentru că depunerile de colesterol pot favoriza accidentul vascular cerebral şi demenţele de tip Alzheimer. Celulele hepatice pot furniza tot colesterolul de care organismul nostru are nevoie, aşa încât am putea să trăim la fel de bine fără alimentele care-l conţin.

Unele boli îi influenţează nivelul

Dacă în ficat se sintetizează o cantitate mai mare de colesterol LDL decât ar trebui, de vină poate fi bagajul genetic. Aşa se explică de ce unele persoane au hipercolesterolemie (nivel crescut al colesterolului LDL) în ciuda faptului că nu mănâncă frecvent alimente care conţin grăsimi animale şi că nu sunt sedentare. Există însă şi o serie de tulburări metabolice care perturbă nivelul colesterolului „rău". Acestea sunt induse de afecţiuni precum diabetul zaharat, hipotiroidismul, insuficienţa renală şi afecţiunile hepatice. Inclusiv unele medicamente, cum sunt cele administrate bolnavilor cu HIV, cresc sinteza colesterolului „rău" în ficat.

Hormonii feminini asigură protecţie

Pe lângă factorii genetici, există şi alte motive pentru care nivelul colesterolului „rău" creşte independent de stilul de viaţă pe care-l avem. De exemplu, începând cu vârsta de 45 de ani în cazul bărbaţilor şi, respectiv, cu 55 de ani în cazul femeilor, nivelul sangvin al LDL colesterolului devine tot mai mare. Diferenţa dintre cele două sexe este dată de faptul că hormonii feminini estrogeni reduc nivelul LDL şi îl cresc pe cel al colesterolului „bun", HDL. Acesta este unul dintre motivele pentru care femeile sunt mai protejate de bolile cardiovasculare, comparativ cu bărbaţii. Însă această protecţie se manifestă numai până la menopauză, etapă în care secreţia estrogenilor începe să se diminueze.

În ce valori trebuie să ne încadrăm*
CT (colesterol total) < 200 mg/dl
HDL > 60 mg/dl
LDL < 100 mg/dl
*Deşi valoarea colesterolului total este importantă, raportul dintre cele două tipuri de colesterol este relevant pentru starea de sănătate.

Poate proveni şi din dulciuri

Sursele de colesterol „rău" nu sunt neapărat alimentele bogate în grăsimi animale, aşa cum am fi tentaţi să credem. Zahărul în sine este o cauză a creşterii colesterolului „rău" şi, totodată, a trigliceridelor, alte grăsimi periculoase pentru sănătatea cardiovasculară. Zaharoza şi siropul de glucoză ori de fructoză au acelaşi efect. Este adevărat însă că şi dulciurile care au în compoziţie grăsimi saturate, cum sunt cele din lapte, frişcă şi din unt sau grăsimi trans, de tipul margarinei influenţează nivelul colesterolului „rău".

Se poate mai rău decât „rău"

Cercetările recente au scos la iveală un alt tip de colesterol „rău", mai nociv decât cel pe care-l ştiam până acum. Noua variantă descoperită a fost numită MGmin LDL şi este un colesterol foarte dens, care se „lipeşte" mai uşor pe arterele de sânge. El a fost identificat în cantitate mai mare la persoanele în vârstă şi la bolnavi cu diabet de tip 2.

Ştiai că...
... substanţele din fumul de ţigară scad nivelul colesterolului „bun" şi îl cresc pe cel „rău"? Dacă se renunţă la fumat, nivelul celor două tipuri de colesterol se reechilibrează după doar câteva săptămâni.

... sedentarismul poate favoriza creşterea LDL colesterolului? Aceasta deoarece grăsimile saturate din care se „fabrică" colesterolul se acumulează în corp dacă nu facem exerciţii fizice în mod regulat.

... abuzul de cafea influenţează şi el nivelul colesterolului „rău"? De vină este nu cofeina, ci un compus al uleiului de cafea, numit cafestol.

.... 30 la sută din persoanele cu un nivel crescut al colesterolului „rău" au şi „ficat gras" (steatoză hepatică), afecţiune care poate duce la hepatită şi la ciroză.

MIT
Nu doar persoanele plinuţe, ci şi cele slabe pot avea un nivel crescut al colesterolului „rău".

Ce putem face pentru a regla nivelul colesterolului

Câte grăsimi ar trebui să mănânci

Din totalul de calorii consumate zilnic de un adult fără probleme de sănătate, doar 30 la sută ar trebui să reprezinte grăsimile. Iar din acestea, numai 7-10 la sută ar trebui să fie saturate (precum cele din carnea roşie, din unt, smântână, fast-food). Alte 10-15 la sută ar fi indicat să trebui să provină din grăsimi mononesaturate, care se găsesc în uleiul de măsline, în nuci, migdale, fistic şi în avocado, iar restul de 5-10 procente, din grăsimi polinesaturate provenite din din fructe de mare, din ulei de peşte, din soia şi din uleiurile vegetale.

Când sunt necesare statinele

De regulă, aceste medicamente anticolesterol sunt prescrise de medici doar dacă s-a dovedit că modificarea stilului de viaţă (mişcare, aport scăzut de grăsimi, renunţare la fumat) nu a avut un efect pozitiv. Aceasta deoarece statinele pot avea efecte secundare grave, precum insuficienţa renală, depresia, afectarea pulmonară, hepatică şi musculară. Medicamentele anticolesterol sunt recomandate cu precădere persoanelor care au suferit deja un infarct sau un atac cerebral şi celor încardate în categoria de risc pentru boli cardiovasculare, precum diabeticii şi hipertensivii.

Alcoolul, bun cu moderaţie

Atâta vreme cât sunt consumate în cantităţi rezonabile, băuturile alcoolice (şi în special vinul roşu, bogat în antioxidanţi) sunt chiar indicate persoanelor care au un nivel al colesterolului peste limita recomandată. Studiile care au urmărit efectul benefic al alcoolului susţin că el poate creşte cu până la 12 la sută nivelul colesterolului „bun" şi îl poate scădea cu 4-8 la sută pe cel al colesterolului „rău". În exces, alcoolul creşte nivelul trigliceridelor şi favorizează instalarea bolilor cardiovasculare.

ATENŢIE!
Când suntem stresaţi, organismul secretă hormoni care cresc nivelul colesterolului în sânge.

Datorită efectului anticolesterol puternic, licopenul din roşii a intrat în compoziţia unor suplimente alimentare pentru persoanele cu hipercolesterolemie.

SFATUL SPECIALISTULUI

Dr. Nicoleta Mihaela Mîndrescu, medic primar diabet, nutriţie şi boli metabolice

SFATUL SPECIALISTULUI

Când vine vorba de alimentaţie, fiecare dintre noi are opinii. De exemplu, multe persoane cerd că trebuie să excludă pâinea din alimentaţie pentru a se menţine supli sau că trebuie să ocolească produsele fără grăsimi. Specialiştii în nutriţie contrazic aceste idei preconcepute.

1. Apa minerală este cea mai bună pentru consumul zilnic

Ea conţine săruri minerale benefice pentru sănătate, însă există riscul ca un consum zilnic să favorizeze formarea pietrelor la rinichi sau să influenţeze negativ evoluţia unor afecţiuni. Pentru a preîntâmpina aceste probleme, cel mai indicat este să alternezi mărcile de apă minerală, pentru că fiecare are o concentraţie diferită de săruri.

2. Pâinea îngraşă, aşa că trebuie exclusă din alimentaţie

Este adevărat doar în cazul în care alegi pâinea albă, obţinută din făină rafinată. Pâinea obţinută din făină integrală conţine vitamine din complexul B, săruri minerale şi fibre alimentare, fiind deci hrănitoare şi recomandată în alimentaţia zilnică. Cu specificaţia că, precum orice alt aliment, trebuie consumată cu moderaţie.

Un alt aspect important este asocierea cu alte alimente. Şi pâinea integrală îngraşă dacă este consumată cu alţi carbohidraţi, precum cartofii şi orezul. Foarte important este să eviţi pâinea care are în compoziţie ingrediente precum E-urile (conservanţii, coloranţii, emulgatorii) şi zahărul.

3. Sarea de mare este mai sănătoasă decât cea normală

O linguriţă de sare obişnuită conţine 2.300 de miligrame de sodiu. Sarea de mare conţine aceeaşi cantitate de sodiu, aşa încât, din acest punct de vedere, nu există diferenţe între cele două. Despre sarea de mare se spune că are în compoziţie şi alte minerale benefice pentru sănătate, cum ar fi magneziul şi fierul, însă mulţi nutriţionişti susţin că sunt în cantităţi nesemnificative. Pentru că sarea de masă are în compoziţie şi iod, poate constitui un avantaj, fiind necesară pentru menţinerea echilibrului hormonilor tiroidieni.

4. Ouăle cresc nivelul colesterolului

Acest mit rezistă de multe decenii, în ciuda faptului că au apărut o multitudine de studii care au demonstrat că nivelul colesterolului „rău" nu este influenţat semnificativ de consumul de ouă. Nutriţioniştii chiar insistă ca acest aliment să fie parte a unui regim alimentar sănătos, datorită faptului că are o compoziţie complexă. Oul conţine proteine de calitate şi toţi cei nouă aminoacizi esenţiali, pe care corpul nu-i poate produce.

5. Doar produsele „fără grăsimi" sunt bune

Cu toţii încercăm să ne ferim de grăsimi, însă aceasta nu înseamnă că alimentele care nu le conţin nu au o cantitate mare de calorii. Multe dintre produsele etichetate astfel sunt bogate în carbohidraţi, sare sau zahăr. Aceste ingrediente sunt un duşman al siluetei şi al sănătăţii în egală măsură ca grăsimile. În plus, nu ar trebui să evităm în totalitate grăsimile, pentru că ele fac posibilă absorbţia unor vitamine şi susţin activitatea cerebrală. Alege grăsimile „bune" din peşte, uleiuri vegetale, alune, nuci şi migdale.

6. Bio este mai sănătos

Alimentele ecologice nu conţin aditivi, arome artificiale şi nu sunt obţinute cu îngrăşăminte sau cu hormoni, însă aceasta nu înseamnă că sunt neapărat mai bune. Dacă echivalentul convenţional nu este sănătos, atunci nici produsul ecologic nu va avea această calitate. De exemplu, zahărul este la fel de nociv, indiferent dacă este bio sau convenţional, atâta vreme cât îl consumăm în cantitate mare. Prin urmare, atât alimentele bio, cât şi cele obişnuite trebuie să se supună regulilor nutriţionale.

7. Sucurile fără zahăr sunt inofensive

În locul zahărului, în acestea se adaugă îndulcitori artificiali care „păcălesc" creierul. Însă pentru că el nu primeşte caloriile aferente acestor băuturi fals-dulci, le va lua din alte alimente, ba mai multe decât dacă am fi băut un suc cu zahăr. O explicaţie este că aspartamul, sucraloza şi alţi îndulcitori stârnesc pofte alimentare greu de controlat, după cum s-a observat în urma unui studiu publicat recent. Cercetătorii Universităţii din Texas au constatat că persoanele care consumă sucuri de tip „diet" de trei ori pe săptămână au un risc cu 40% mai mare de a deveni obezi.

Surse: Afinele, cătina, măceşele şi pătrunjelul conţin mult mai multă vitamina C decât citricele.

Nu există nicio diferenţă de calitate sau de aromă între ouăle cu coaja albă şi cele cu coaja brună. Culoarea acestora depinde de rasa de găină.


Contrar unor opinii, carnea, atât cea albă, cât şi cea roşie, nu este nocivă pentru sănătate. Ea constituie una dintre sursele esenţiale de proteine complete. Proteinele sunt esenţiale în creştere şi în dezvoltare, pentru că alimentează organismul cu energie şi contribuie la producerea hormonilor, anticorpilor, enzimelor şi ţesuturilor. Însă ele pot proveni şi din alte surse decât carnea, prin urmare consumul ei este o problemă de opţiune. Organismul se poate adapta şi funcţiona perfect şi în lipsa cărnii. Ea ar putea deveni nocivă doar dacă este consumată în exces, mai ales la vârste înaintate. De asemenea, poate fi nocivă în cazul în care este consumată de către persoane cu anumite afecţiuni, cum ar fi cele renale. În aceste situaţii, medicul este cel care trebuie să stabilească dacă şi în ce cantitate se poate consuma carnea. Livia Nena, biolog nutriţionist, Bio Nutriliv