Cunoscută în termeni de specialitate sub denumirea de ascită, ciroza umedă constă în acumularea de lichid ascitic în cavitatea peritoneală. Popular, ciroza umedă este cunoscută şi ca “apă la burtă”. Are loc mărirea rapidă a volumului abdomenului, cu întinderea excesivă a pielii, care prezintă o reţea venoasă vizibilă şi ieşirea în exterior a ombilicului.
Declanşarea ascitei este frecventă la bolnavii de ciroză hepatică, cancer hepatic, pancreatită acută, tuberculoză sau carcinomatoză peritoneală şi chiar tumori ovariene. Boala poate fi rezultatul unor factori infecţioşi, în primul rînd hepatita epidemică, pe substratul unui consum îndelungat de alcool în exces. Un rol important în patogenia ascitei îl are retenţia de sodiu şi apă, ca urmare a unei tulburări în metabolismul hidrosalin, cu pierderea capacităţii de eliminare a sodiului consumat prin alimentaţie, în special din sare şi alimente sărate. În unele cazuri, vasele stomacului se îngroaşă şi se dilată dînd balonări severe. Treptat, dilatarea evoluează pînă la rupere, declanşînd hemoragii interne mortale. După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din Iaşi, în cazul cirozei umede fitoterapia recomandă, în general, consumul de plante cu proprietăţi diuretice: rizomi de pir, suc de ceapă, frunze şi flori de tarhon, frunze de mesteacăn, creţuşcă, schinel, vulturică, rizomi de stînjenel, fructe de păpălău, rizomi de boz, rizomi şi rădăcini subţiri de urzică vie, pătrunjel de cîmp (părţi aeriene, uscate şi mărunţite), scoarţă de ulm (desprinsă de pe tulpină la începutul primăverii. Un efect puternic de eliminare a lichidului în ciroza umedă are pelinul: se ia pelin uscat, se freacă în palme pentru a se arunca beţele, apoi se rîşneşte pentru a se obţine pulberea de pelin. Din acest praf se ia cîte o linguriţă, cu o oră înainte de masă, de 3 ori/zi – în prima săptămînă, după care se bea cîte o cană de ceai diuretic îndulcit cu miere. A doua săptămînă, se iau două linguriţe de pelin, tot de 3 ori/zi, iar a treia săptămînă cîte trei linguriţe de 3 ori/zi. În urma acestui tratament, spune dl prof. Milică, lichidul acumulat se elimină în întregime. Tratamentul se poate repeta după o pauză de trei săptămîni. Atunci cînd ciroza umedă are la bază o ciroză sau un cancer hepatic, dl prof. Milică spune că este recomandată asocierea pulberii de pelin cu suc proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize. De asemenea, se pot rîşni, în cantităţi egale, rostopască, armurariu şi pedicuţă, apoi se ia o jumătate de linguriţă din acest amestec (pulbere) şi se ţine sub limbă timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă, de 3 ori/zi, înainte cu jumătate de oră de mesele principale. Foarte utilă este o plantă numită în popor bănuţi, bănuţei sau părăluţe (Bellis perrenis), de la care se foloseşte doar partea aeriană în stare proaspătă. Se prepară macerat în vin din 200 g plantă proaspătă la 1 l de vin alb. Se lasă la macerat 10-15 zile, se strecoară şi se păstrează la rece într-o sticlă închisă la culoare. Se bea cîte o ceaşcă în fiecare dimineaţă. sectiune: Array ( [10] => Array ( [title] => Stiri din tarăEfecte deosebite are şi ceapa roşie: 1 kg de ceapă se toacă mărunt, se pune într?un borcan şi se toarnă peste ea 5 litri de ţiucă de fructe. Se lasă la macerat 10 zile şi se iau dimineaţa, pe stomacul gol, cîte 30?40 ml de macerat, apoi se stă culcat pe partea dreaptă 30 de minute, după care se ia masa de dimineaţă. În cel mai scurt timp, ficatul începe să se regenereze. O altă plantă cu efecte deosebite atît în ciroza uscată cît şi în ciroza umedă este cimişirul (Buxus sempervirens), de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară ca decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta, spune dl prof. Milică, are în compoziţia sa un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic. Tratamentul natural al cirozei umede se poate face şi cu rădăcină de dud alb: un pumn de aşchii de rădăcină de dud alb se pun seara în doi litri apă, iar a doua zi se fierb pînă cînd apa scade la 1,250 litri. Se strecoară şi se bea pe parcursul unei zile. Ceaiul se bea pînă cînd scade burta. Se face o pauză de 3 săptămîni şi apoi se repetă încă 14 zile. Se va urina foarte des, iar la începutul tratamentului urina va avea culoare roşiatică. Dintre uleiurile eterice utile în tratamentul cirozei umede, dl prof. Milică recomandă uleiul de ienupăr: se toarnă 5-8 picături de ulei într-un pahar cu 150 ml apă; se beau cîte 3 păhărele/zi, pentru a mări diureza.
Tratamentele fitoterapeutice pentru afectiunile ficatului
Pentru afectiunile ficatului, tratamentele se bazeaza pe utilizarea unui larg sortiment de plante medicinale, testate si recomandate de-a lungul secolelor, cu proprietati calmante, antispastice, antiinflamatoare, coleretice (stimuleaza formarea bilei) si coleretice (care faciliteaza evacuarea bilei din ficat).
Sunt necesare tratamente de lunga durata, cu infuzii sau decocturi calde, dupa care bolnavul va sta culcat, timp de 20-30 minute, pe partea dreapta, pentru a permite ca lichidele ingerate sa treaca usor prin canalul hepatic si coledoc. Acestea vor avea efectul de a preveni imbolnavirea ficatului si de a reface celulele hepatice afectate. Sunt recomandate plante ca:
- Anghinarea (Cynara scolymus), care contine: flavonoizi (cinarozida, scolimozida), principii amare (cinarina, cinaropicrina), taninuri, mucilagii, inulina, vitamine (A, B, C), saruri minerale si actioneaza in regenerarea celulelor lezate, reducerea continutului de grasimi, stimularea functiei antitoxice a ficatului, activarea secretiei biliare si fluidizarea bilei.
- Armurariu (Silybum marianum), care contine: flavonoizi (silimarina, silibina, silicristina), saponozide, sitosteroli, tocoferol si actioneaza in protejarea ficatului fata de agresiunile toxice (alcool, medicamente chimice), impiedicarea depunerii grasimilor in ficat si refacerea sechelelor ramase dupa hepatita cronica si ciroza;
- Galbenelele (Calendula officinalis), care contin flavonoizi, glicozizi flavonici, carotenoizi (licopina, luteina, caroten), saponine, saponozide emoliente si au efecte in reducerea inflamatiilor ficatului si stimularea secretiilor biliare, datorita proprietatilor antiinflamatoare, decongestive, astringente, calmante;
- Cicoarea (Cychorium intybus), care contine insulina, glicozizi (cichorina), principii amare (lactocinina, lactopicrina) si actioneaza in stimularea functiilor hepatice, curatirea de grasimi a ficatului congestiv, marirea cantitatii de bila;
- Papadia (Taraxacum officinale), care contine alcooli triterpenici (taraxol, taraxasterol, faradiol), principii amare (taraxacina), vitamine (A, B, C, D, PP), saruri minerale si actioneaza in protejarea ficatului prin decongestionare si stimularea secretiei de bila, pana la dublarea cantitatii.
- Sunatoarea (Hypericum perforatum), care contine hipericina rosie, glicozizi flavonici (hiperina, rutina, quercetrina), hiperozide, saponine emoliente, vitamine (A, C, K, P, PP) si are efecte bune in a combate infiltrarea grasa a ficatului si a reface celulele hepatice degradate prin hepatita cronica.
Regimul de viata
Impune repaus la pat, pungi cu gheata pe hipocontrul drept, dieta hidro-zaharata. Sunt indicate, zilnic, exercitii fizice usoare in aer liber. Se vor evita eforturile mari, fizice si intelectuale, emotiile si starile de iritabilitate precum si viata dezordonata, in care nu se armonizeaza orele de munca, odihna si somn.
In fazele dureroase se vor aplica perne sau sticle calde si cataplasme calde cu parafina, varza, ridichi negre si hrean, tinute timp de doua ore pe zona ficatului.
Permanent se va urmari nivelul transaminazelor (TGO, TGP), colesterolul, trigliceridele si glicemia din sange.
Alimentaţia şi regimul de viaţă în hepatită şi steatoza hepatică
Autor: prof.univ.dr. Constantin MILICĂ
Majoritatea persoanelor, atât bărbaţi, cât şi femei, acuză, în cursul vieţii, dureri mari în partea dreaptă a cavităţii abdominale şi o stare generală greu de suportat. Aceasta este o afecţiune apărută la nivelul ficatului, organ cu o importanţă deosebită în asigurarea bunei funcţionări a aparatului digestiv.
Într-un organism sănătos, ficatul îndeplineşte cinci funcţii fiziologice care permit desfăşurarea normală a proceselor vitale din organism:
- secreţia bilei de către celulele hepatice şi scurgerea acesteia prin canalul hepatic spre vezica biliară şi apoi spre duoden prin canalul coledoc;
- transformarea şi inactivarea substanţelor toxice provenite din exterior sau din degradările interne, asigurând purificarea permanentă a sângelui;
- metabolizarea pe cale enzimatică a glucidelor şi proteinelor, cu dezaminarea unor aminoacizi implicaţi în sinteza ureei;
- depozitarea unor vitamine (A, B, D, K) şi transformarea provitaminelor;
- sinteza unor enzime cu rol vital în organism.
În funcţie de diferitele cauze declanşatoare, legate de o nutriţie incorectă, mai ales după abuzuri necontrolate în consumul unor mâncăruri sau băuturi neadecvate, în prezenţa unor factori toxici alimentari şi modul de viaţă dezordonată, pot să survină boli ale ficatului şi ale vezicii biliare, care afectează, în mod grav, starea de sănătate a întregului organism.
În aceste cazuri, grefate pe un mod de viaţă dezordonat, cele mai frecvente afecţiuni hepatobiliare sunt: steatoza hepatică, hepatita acută sau cronică, ciroza, ascita, insuficienţa hepatică şi cancerul hepatic. Pentru fiecare din aceste afecţiuni se poate recomanda o anumită alimentaţie şi un regim de viaţă optim. În numărul de astăzi vom vorbi pe larg despre steatoza hepatică şi hepatită.
În steatoza hepatică sunt indicate fructele acide
Steatoza hepatică reprezintă încărcarea ficatului cu grăsimi, mai ales cu trigliceride, urmată de o inflamaţie dureroasă, provocată de diferiţi factori: alcoolism, obezitate, hepatită virală, diabet zaharat, consumul excesiv de grăsimi animale şi dulciuri, intoxicaţii cu metale grele şi medicamente chimice, stres oxidativ şi psihoemoţional, şocuri nervoase.
Starea de sănătate a ficatului are strânsă legătură cu alimentaţia, diferenţiată în funcţie de individ şi de tipul afecţiunii maladive. După o criză dureroasă de ficat, calmarea poate fi realizată prin adoptarea unui regim alimentar foarte strict, în care să predomine legume verzi, ciorbe, supe, fructe şi compoturi. Bune efecte are consumul de morcov, salată, creson, tomate, fructe acide (mere, struguri, lămâi, portocale, mandarine, măsline).
Dimineaţa, pe stomacul gol, se ia o linguriţă cu ulei de măsline şi o felie de lămâie. Pentru eliminarea toxinelor se consumă cantităţi mari de ape minerale şi ceaiuri medicinale (anghinare, păpădie, albăstrele, salvie, mentă, rozmarin, rădăcini de revent), care se iau atât preventiv, cât şi curativ. Permanent se va evita contactul sau ingerarea de alimene degradate sau toxice.
La dureri acute este indicat ca după masa de prânz să se aplice o cataplasmă lombo-abdominală cu lut sau cu varză, mărunţite şi încorporate într-un albuş de ou bătut spumă. Se vor aplica şi comprese calde cu seminţe de in, fierte timp de o oră, până ajung la starea de mucilagiu, care se pun într-un săculeţ de pânză şi se aplică pe abdomen. Seara se face o baie de şezut, timp de 10-15 minute, cu rostopască, rozmarin şi fân sau o baie de aburi cu rozmarin, timp de 20 minute (de 2-3 ori pe săptămână).
Recomandări terapeutice în hepatită
Hepatita este o afecţiune a ficatului, cu caracter inflamatoriu, infecţios şi transmisibil, uneori sub formă de epidemii. Boala determină scăderea irigaţiei sanguine, cu reducerea aportului de oxigen, ceea ce provoacă o diminuare a capacităţii funcţionale a celulelor hepatice, apariţia primelor leziuni şi rupturi ale canaliculelor intralobulare, permiţând ca o parte din bilirubină să treacă din capilarele hepatobiliare în sânge. În funcţie de natura evoluţiei, hepatita poate fi acută sau cronică.
Hepatita acută este caracterizată prin necrozarea celulelor hepatice, lezarea inflamatorie a parenchimului hepatic şi a altor ţesuturi şi organe. Într-o proporţie redusă, boala este de natură bacteriană, fiind produsă de salmonele, pneumococi, spirochete. În majoritatea cazurilor, inflamaţiile ficatului sunt de origine toxică, fiind provocate de diferite substanţe (fosfor, arsenic, pesticide, alcooluri tari) sau sunt de natură virală, provocate de infecţii cu virusuri filtrabile de tip A, B şi C, dând hepatita epidemică (boala Botkin). Aceasta este o afecţiune infecţioasă, deosebit de contagioasă, cu destul de largă răspândire în rândul populaţiei globului.
Hepatita cronică este o boală instalată pe o lungă durată de timp. Constă din inflamarea cronică a parenchimului hepatic şi lezarea treptată a celulelor ficatului. Principalele cauze ale cronicizării hepatitei constau dintr-un tratament incorect al bolii sau dintr-un consum excesiv şi de durată de băuturi alcoolice tari şi medicamente, infecţii microbiene (tuberculoză, bruceloză), dezechilibru nutriţional prin carenţă de proteine şi vitamine sau intoxicaţii alimentare şi accidentale. Regimul alimentar are un rol deosebit de important, asigurând creşterea rezistenţei generale a organismului.
Ciroza umedă, remedii şi terapii naturale
Declanşarea ascitei este frecventă la bolnavii de ciroză hepatică, cancer hepatic, pancreatită acută, tuberculoză sau carcinomatoză peritoneală şi chiar tumori ovariene. Boala poate fi rezultatul unor factori infecţioşi, în primul rînd hepatita epidemică, pe substratul unui consum îndelungat de alcool în exces. Un rol important în patogenia ascitei îl are retenţia de sodiu şi apă, ca urmare a unei tulburări în metabolismul hidrosalin, cu pierderea capacităţii de eliminare a sodiului consumat prin alimentaţie, în special din sare şi alimente sărate. În unele cazuri, vasele stomacului se îngroaşă şi se dilată dînd balonări severe. Treptat, dilatarea evoluează pînă la rupere, declanşînd hemoragii interne mortale.
După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie, coordonatorul Centrului Aroma din Iaşi, în cazul cirozei umede fitoterapia recomandă, în general, consumul de plante cu proprietăţi diuretice: rizomi de pir, suc de ceapă, frunze şi flori de tarhon, frunze de mesteacăn, creţuşcă, schinel, vulturică, rizomi de stînjenel, fructe de păpălău, rizomi de boz, rizomi şi rădăcini subţiri de urzică vie, pătrunjel de cîmp (părţi aeriene, uscate şi mărunţite), scoarţă de ulm (desprinsă de pe tulpină la începutul primăverii.
Un efect puternic de eliminare a lichidului în ciroza umedă are pelinul: se ia pelin uscat, se freacă în palme pentru a se arunca beţele, apoi se rîşneşte pentru a se obţine pulberea de pelin. Din acest praf se ia cîte o linguriţă, cu o oră înainte de masă, de 3 ori/zi - în prima săptămînă, după care se bea cîte o cană de ceai diuretic îndulcit cu miere. A doua săptămînă, se iau două linguriţe de pelin, tot de 3 ori/zi, iar a treia săptămînă cîte trei linguriţe de 3 ori/zi. În urma acestui tratament, spune dl prof. Milică, lichidul acumulat se elimină în întregime. Tratamentul se poate repeta după o pauză de trei săptămîni.
Atunci cînd ciroza umedă are la bază o ciroză sau un cancer hepatic, dl prof. Milică spune că este recomandată asocierea pulberii de pelin cu suc proaspăt de rostopască obţinut prin presare la rece. Se ia cîte o linguriţă pe zi, într-un pahar cu apă, băut în mai multe reprize. De asemenea, se pot rîşni, în cantităţi egale, rostopască, armurariu şi pedicuţă, apoi se ia o jumătate de linguriţă din acest amestec (pulbere) şi se ţine sub limbă timp de 15 minute, după care se înghite cu puţină apă, de 3 ori/zi, înainte cu jumătate de oră de mesele principale.
Foarte utilă este o plantă numită în popor bănuţi, bănuţei sau părăluţe (Bellis perrenis), de la care se foloseşte doar partea aeriană în stare proaspătă. Se prepară macerat în vin din 200 g plantă proaspătă la 1 l de vin alb. Se lasă la macerat 10-15 zile, se strecoară şi se păstrează la rece într-o sticlă închisă la culoare. Se bea cîte o ceaşcă în fiecare dimineaţă.
Efecte deosebite are şi ceapa roşie: 1 kg de ceapă se toacă mărunt, se pune într-un borcan şi se toarnă peste ea 5 litri de ţiucă de fructe. Se lasă la macerat 10 zile şi se iau dimineaţa, pe stomacul gol, cîte 30-40 ml de macerat, apoi se stă culcat pe partea dreaptă 30 de minute, după care se ia masa de dimineaţă. În cel mai scurt timp, ficatul începe să se regenereze.
O altă plantă cu efecte deosebite atît în ciroza uscată cît şi în ciroza umedă este cimişirul (Buxus sempervirens, se utilizează în gardurile vii, ornamentale), de la care se utilizează vîrfuri de crenguţe, cu frunze tinere. Se prepară ca decoct, din 1 linguriţă frunze uscate la 250 ml apă. Se fierbe 2 minute, se infuzează, acoperit, încă 5 minute, se îndulceşte cu miere de albine şi se beau cîte 2 ceaiuri pe zi. Planta, spune dl prof. Milică, are în compoziţia sa un alcaloid (buxenina G2), cu puternică acţiune inhibitoare în dezvoltarea ţesuturilor afectate de ciroză şi a celulelor bolnave de cancer hepatic.
Tratamentul natural al cirozei umede se poate face şi cu rădăcină de dud alb: un pumn de aşchii de rădăcină de dud alb se pun seara în doi litri apă, iar a doua zi se fierb pînă cînd apa scade la 1,250 litri. Se strecoară şi se bea pe parcursul unei zile. Ceaiul se bea pînă cînd scade burta. Se face o pauză de 3 săptămîni şi apoi se repetă încă 14 zile. Se va urina foarte des, iar la începutul tratamentului urina va avea culoare roşiatică.
Dintre uleiurile eterice utile în tratamentul cirozei umede, dl prof. Milică recomandă uleiul de ienupăr: se toarnă 5-8 picături de ulei într-un pahar cu 150 ml apă; se beau cîte 3 păhărele/zi, pentru a mări diureza.
1. Reteta din patru radacini
Este un remediu care include doua componente inedite: radacina de dud si cea de maces. Acest tratament ne-a fost semnalat de o cititoare din Brasov, care a asistat la o vindecare miraculoasa a unui pacient bolnav de ciroza in ultima faza, pacient care fusese pur si simplu trimis acasa sa moara si care cu acest remediu a fost complet restabilit in cateva luni. De asemenea, cu acest tratament s-a vindecat o cititoare din Magurele - Prahova, d-na Georgeta Stanciu, de hepatita acuta si psoriazis.
Iata reteta:
Mod de preparare: In 3 l de apa se pun la fiert 3 lingurite de radacina de dud maruntita (Morus alba) si cate 1 lingurita din radacinile urmatoarelor plante: maces (Rosa canina), pir (Agropurym repens) si urzica vie (Urtica dioica). Se lasa sa fiarba la foc mediu pana cand mai ramane 1 l de apa, dupa care se da deoparte vasul, se adauga jumatate de lingurita de iarba de rostopasca si se lasa sa se raceasca, dupa care se filtreaza.
Administrare: se consuma 1 l de preparat pe stomacul gol, pe parcursul unei zile, iar a doua zi se face o noua portie (intotdeauna se consuma ceai proaspat). In cazul ascitei, se face tratament pana abdomenul ajunge la volumul normal, dupa care se face o pauza de doua saptamani si apoi se reia.
Cateva observatii importante:
- pentru a marunti radacinile de dud si maces - specii arborescente cu radacini foarte tari, lemnoase
- se recurge la o lama cu care se taie aschii subtiri din radacina, ca si cum am ascuti un creion.
- radacina de dud este extrem de importanta in ascita (acumularea de lichid in cavitatea abdominala), ajutand la eliminarea lichidului respectiv prin urina. Din cauza acestei radacini, cat timp va lua ceaiul, pacientul va urina foarte des, iar la inceputul tratamentului urina va fi de culoare rosie - simptome normale, care arata ca procesul de vindecare a inceput.
- pe timpul tratamentului se tine regim sever (fara carne, grasimi, alcool, prajeli) si se recomanda odihna absoluta la pat in primele doua-trei saptamani.
- dupa vindecare se va relua tratamentul in fiecare an cate una-doua luni.
