Afla cand ar trebui sa cumperi copilului primul telefon mobil

Utilizarea telefoanelor mobile este atat de populara in lumea intreaga, si toti isi doresc cel mai performant telefon de pe piata, mai ales copiii. Dar ar trebui ca cei mici sa detina un telefon mobil  sau cand ar trebui sa il primeasca pe primul?

La ce varsta copilul poate primi un telefon mobil

Multi considera ca raspunsul potrivit ar fi sa il primeasca atunci cand sunt maturi. Varsta ideala de a cumpara un telefon dupa unii parinti, este cea de 18 ani. Dar asta nu prea se mai aplica in zilele noastre si sunt din ce in ce mai multi factori ce influenteaza decizia de a cumpara un mobil copilului.

Nu este o restrictie de varsta pentru copii, achizitionarea este o decizie personala a parintilor. Nu poate fi o problema abilitatea copiilor de a folosi un telefon mobil, copiii cu varsta de peste 4 ani sunt capabili sa dea telefoane sau sa raspunda, sa joace jocuri etc.

Cu ajutorul mobilului, parintii pot mentine mai usor legatura cu copilul

Gandindu-se la avantajele oferite de aceasta tehnologie, multi parinti decid sa le faca cadou copiilor un telefon mobil. Cel mai important avantaj, este faptul ca ofera o singuranta copilului. Parintii pot pastra contactul cu el cand este plecat de acasa. Exista insa si dezavantaje. Telefonul este un aparat scump, iar copiii nu sunt mereu atenti si responsabili cu el.

Copiii cu telefon mobil pot fi expusi

Un copil cu mobil poate deveni si tinta pentru hoti. Exista in continuare multiple avantaje dar si dezavantaje care pot fi diminuate cu masuri potrivite. Asa ca, nu exista o varsta impusa sau clara la care copilul ar trebui sa aiba telefon mobil, ci mai multi factori trebuie luati in considerare pentru a decide perioada potrivita.
Ce trebuie sa iei in considerare inaintea cumpararii unui telefon mobil pentru copil

Copiii si adolescentii isi tot forteaza parintii sa le ofere un telefon mobil in pas cu moda, ceea ce ii pune pe parintii cu dificultati financiare, intr-o situatie neplacuta. Functionalitatile unui telefon mobil sunt cel mai des folosite in scopuri nepotrivite de copii. Devin dependenti de sms-uri si de jocuri si isi pierd prea mult timp butonand telefonul. De aceea este indicat sa ii oferi copilului unul cu functionalitati limitate, fara camera foto sau muzica.

II poti limita timpul in care il foloseste, adica numai cand pleaca undeva cu prietenii. Totul depinde de tine. Daca iti cunosti copilul bine si consideri ca este destul de responsabil, fa-i acest cadou. Dar este recomandat ca cei sub 7 ani sa nu detina asa ceva, tinand cont de aspectul sigurantei lor.

Copiii nu trebuie sa fie invatati cum sa foloseasca telefoanele mobile. Ar trebui insa sa fie instruiti cum sa aibe grija de el. Sfaturi simple precum sa il tina departe de apa si intr-un loc sigur per total, au o valoare importanta.

De la o varsta frageda trebuie sa le fie impusa o disciplina in vederea folosirii telefoanelor. De asemenea, ei trebuie invatati si alte utilizari in scopuri educationale ale celularului. Ai grija sa fie un echilibru in viata copilului tau si sa aibe parte de putin din toate: sport, educatie, distractie si telefoane mobile.
In concluzie, trebuie sa intelegi ca intrebarea: „La ce varsta sa ii iau un mobil copilului meu?” nu are un raspuns batut in cuie si ramane la latitudinea ta de a decide momentul oportun. Copiii si-l vor dori cat mai devreme cu putinta si parintii vor amana pe cat posibil momentul achizitionarii. Dar, cei mai in masura sa decida sunt parintii. Ei stiu daca copilul are nevoie de el cu adevarat, daca este destul de responsabil sa aibe grija de el si sa nu ii acorde mai mult timp decat este necesar.

Ai telefon mobil?

Afla cum iti afecteaza creierul si metabolismul radiatiile telefonului mobil

Cine se poate lipsi in zilele noastre de telefonul mobil? Il tinem in permanenta la indeamna pentru a putea fi gasiti de oricine in caz de nevoie. Dar stiai ca telefonul mobil iti poate afecta activitatea cerebrala si metabolismul?
Studii recente arata ca o convorbire telefonica de 50 de minute a afectat metabolizarea glucozei in regiunea creierului ce a stat langa antena telefonului mobil. Pentru a elimina acest efect este suficient sa folosim casti sau hands free si astfel evitam contactul direct alt telefonului cu capul. Studii anterioare arata ca o distanta de 30 de cm este suficienta pentru a ne feri radiatiile telefonului mobil.


Copiii si adolescentii trebuie feriti de radiatiile unui telefon mobil
O atentie sporita ar trebui sa fie in cazul copiilor si adolescentilor, la acestia tesutul nervos este inca in dezvoltare. Ei vor fi supusi contactului cu telefoanele mobile pe tot parcursul vietii.
Oamenii de stiinta care au condus studii epidemiologice in domeniu, nu au avut rezultate concludente care sa demonstreze cu siguranta legatura dintre celulare si tumori la creier. Autorii sustin ca este nevoie de alte cercetari pentru a evalua daca efectele mobilelor pot avea consecinte grave pe termen lung.


Cum te protejezi de radiatiile telefonului mobil
Este adevarat ca e mai bine sa previi decat sa tratezi. Chiar daca efectele telefoanelor mobilelor nu sunt clare sau demonstrate 100% poti sa te aperi de radiatiile lor urmand cateva sfaturi foarte simple.

1. Tine-ti telefonu la distanta de cap sau de corp pe cat posibil. Cand dormi, tine-l la cel putin 40 de centimetri de tine si in niciun caz nu sub perna.

2. Cand apelezi pe cineva, nu pune imediat telefonul la ureche. Apropie-l abia dupa ce a raspuns. Imediat dupa ce formezi numarul, telefonul emitele cele mai multe radiatii. Unele studii au aratat ca este mai bine sa tinem telefonul la urechea stanga pe timpul unei convorbiri.

3. Invata-te sa folosesti hands-free si cand este posibil sa vorbesti la speaker. Cu cat esti mai departe de telefon cu atat scazi riscul radiatiilor produse de el. Castile sunt o solutie ieftina si comoda, eliberandu-ti mainile si dandu-ti posibilitatea de a te ocupa si de altceva cat timp vorbesti la telefon.

4. Tine celularul de jos. Nu il acoperi cu mainile limitandu-i posibilitatea de a emite si a primi semnale. In acest caz telefonul creste intensitatea radiatiilor pentru a putea trimite semnale. Asa ca lasa-l cat mai descoperit pentru a functiona la nivel mic de radiatii.

5. Gaseste cea mai buna zona cu semnal. Cand telefonul tau are semnal bun, reduce puterea si radiatiile. Cu cat are semnal mai prost, cu atat mareste radiatiile pentru a putea functiona corect. Evita sa vorbesti cat timp esti la metrou sau in lift. Incearca sa stai aproape de fereastra pentru a oferi telefonului cea mai buna receptie.

6. Nu vorbi la telefon mai mult decat este nevoie. Este clar ca apropierea de cap face creste riscul de a fi afectati de radiatiile telefonului. Asa ca mai taie din conversatiile inutile, strange-ti prietenele la o cafea mai bine, relaxati-va si bucurati-va de cateva momente petrecute impreuna fata in fata decat prin telefon.

COPII SI TELEFOANELE MOBILE

De Lect. Univ. Dr. Ing. Andrei Drăgulinescu

Telefonul mobil este în mod sigur tehnologia care s-a răspân­dit cu cea mai mare rapiditate pe suprafaţa întregului glob (peste 1 miliard şi 600 de milioane în 2008). În numai câţiva ani, acesta a pătruns în viaţa fiecăruia dintre noi, devenind în cazul celor mai mulţi un lucru aproa­pe indispensabil. Din păcate însă, prea puţini ştiu sau conş­ti­en­ti­zează cu adevărat efectele grave pe care acest tip de comunicare le are asupra sănătăţii. Ce paradox! Deşi trăim într-o so­cietate prin excelenţă in­for­ma­ţională, cunoaşterea adevărului devine tot mai dificilă. Iar a­cest lu­cru se întâmplă mai cu seamă atunci când adevărul vine în conflict ma­jor cu profitul. De aceea, nu trebuie să ne mirăm că una dintre cele mai mari afaceri ale zilelor noastre – telefo­nia mobilă – este ocrotită pa­­ter­nal de către mass-media. Estimările comerciale până în 2011 pre­văd vân­zări de telefoane mobile şi alte dispozitive wireless în valoare de aproximativ 250 miliarde de dolari, nemaivorbind despre costurile con­­vorbirilor.

Cartea lect. univ. dr. ing. Andrei Drăgulinescu constituie din acest punct de vedere o adevărată fereastră către înţelegerea pericolului pe care tehnologia telefoniei fără fir îl reprezintă nu numai pentru sănă­tatea omului dar şi pentru întreg biosul. Şi nu avem în faţă un eseu zi­aristic sponsorizat de cei interesaţi de profit ci un studiu ce are în ve­dere experimente desfăşurate pe parcursul a peste treizeci de ani de cer­cetare ştiinţifică. Douăzeci de cărţi şi 700 de studii ştiinţifice alcă­tu­iesc bibliografia acestei adevărate enciclopedii a tot ce implică tele­fo­nia mobilă.

Atunci când studiile sunt finanţate de cei din industria telefoniei mo­bile, acestea nu sur­prind o relaţie semnificativă între utilizarea telefoanelor celulare şi problemele de sănătate, dar atunci când stu­diile sunt independente se constată o legătură evidentă între cele două fenomene.

Experimentele citate de dr. ing. Drăgulinescu, cadru didactic uni­ver­­sitar, au darul de a înlătura orice îndoială: telefonul mobil este un semnificativ factor cancerigen pentru cei care-l folosesc.

Riscul de neurom acustic, o tumoare benignă a nervului audi­tiv, a fost cu 50% mai mare la persoanele care au raportat utili­zarea telefoanelor mobile timp de 6 ani sau mai mult; în plus, acea relaţie între durata de utilizare a telefonului mobil şi această tu­moare ur­mează o curbă doză-răspuns. De asemenea, riscul apariţiei tumorilor neuro-epiteliale rare situate în afara creierului a fost mai mult decât dublat, ceea ce constituie o creştere semnificativă a ris­cului, la uti­lizatorii de telefoane celulare în comparaţie cu persoa­nele care nu au folosit telefoane mobile.

Totodată, din mai multe capitole ale cărţii deducem care sunt mo­da­lităţile prin care ne putem proteja cât de cât de influenţa acestei teh­nologii atât de folositoare, dar pe măsură de nocive:

Rata decesului în urma cancerului cerebral în rândul utilizatorilor de telefoane mobile fără hands-free a fost mai mare decât rata dece­sului în urma cancerului cerebral în rândul celor care au utilizat te­lefoane mobile hands-free, care erau ţinute departe de capul aces­tora.

Cartea dr. ing. Andrei Drăgulinescu trage un important semnal de alarmă privind impactul pe care telefonia mobilă îl are asupra copiilor. Craniul copiilor este adânc penetrat de către energia emisă de un tele­fon celular, bariera sânge-creier care protejează creierul de atacul to­xi­nelor din sânge poate fi compromisă de radiaţiile emise de telefoanele celulare, şi, cel mai uimitor lucru, radiaţiile din dome­niul frecvenţelor radio emise de aceste telefoane creează micronuclee în celulele sang­vine, tip de deteriorare genetică cunoscută ca semn caracteristic al can­cerului. Astfel poate fi explicată creşterea cu 21% a numărului tu­mo­rilor cerebrale la copii.

Cartea se adresează nu numai acelora pentru care telefonul mobil reprezintă un instrument principal în viaţa profesională, dar şi celor care, chiar dacă nu folosesc deloc această tehnologie, sunt vic­timele ra­diaţiei electromagnetice emise de antenele de telefonie mo­bilă am­plasate pe blocurile din marile oraşe.

După mai mulţi specia­lişti, câmpurile electromagnetice reprezintă, poate, cel mai mare pe­ricol cu care se confruntă omenirea în acest moment. În primul rând, apar afecţiunile neuropsihice – senzaţie de greutate în cap, oboseală, iritare, stări de frică, insomnii şi pierderea parţială a memoriei. Pe urmă, se evidenţiază durerile de cap, durerile cardiace, insomnia, stările de oboseală avansată şi iritabilitate, pier­de­rile de memorie, scăderea atenţiei şi a concentrării, diminuarea mo­ti­vaţiei, nervozitate excesivă. Printre tulburările sistemului car­diovas­cu­lar se regăsesc distonia neurocirculatorie, hipertensiunea, presiunea ar­terială scă­zută.

Este important să aflăm că în cele mai multe dintre ţările dezvoltate există o adevărată revoluţie îndreptată împotriva antenelor de telefonie mobilă, deşi acolo legislaţia este mult mai puţin permi­sivă decât în România. Spre exemplu, în Franţa, atât asociaţiile cât şi primăriile cer micşorarea numărului de antene de telefonie mobilă, în genere a ra­di­aţiei electro-magnetice emise. În Noua Zeelandă, pilonii de telefonie mo­bilă sunt interzişi pe proprietăţile şcolilor din cauza posibilelor efecte dăunătoare sănătăţii. În Statele Unite cetăţenii au făcut eforturi să blocheze instalarea de noi piloni de telefonie celulară în California, New Jersey, Maryland, Illinois, Dakota de Nord, precum şi în regiu­ni­le canadiene Ontario şi British Columbia. În numeroase districte este interzisă amplasarea de antene de telefo­nie mobilă pe acoperişul şco­lilor. De asemenea, de multă vreme, în Marea Britanie pilonii de tele­fo­nie mobilă sunt şi mai puţin bi­neveniţi, ceea ce a provocat dispute în toată ţara. Această reacţie se înregistrează în contextul în care pentru amplasarea unei antene de telefonie mobilă se plăteşte până la 100 000 de euro pe an. Ce să mai vorbim de România, unde pentru mici repa­ra­ţii ale blocu­lui se acceptă amplasarea unei antene care aduce Cerno­bâ­lul în ca­sele noastre. Să ne mai mirăm de ce în aceste locuri cresc cu 400, 500% rata îmbolnăvirilor de cancer?

De asemenea, radiaţia emisă de sistemele wireless şi antenele de telefonie afectează grav dezvoltarea corticală a copiilor, mai cu seamă în ceea ce priveşte abilităţile mentale superioare. La adult re­ţelele neu­ronale ce răspund de aceste procese sunt deja configurate, de aceea modificările au mai ales o componentă funcţională, în timp ce la copii este împiedicată însăşi maturizarea acestor reţele. Ca atare, atenţia şi concentrarea lor, motivaţia şi planificarea, controlul comportamentelor şi al instinctelor nu vor mai fi dezvoltate normal. Din păcate, atâta timp cât în vecinătatea locuinţelor şi a şcolilor se vor afla surse de mare putere de radiaţie din domeniul mi­croundelor, rezultatele şcolare şi performanţele intelectuale ale copi­ilor vor fi afectate într-un grad semnificativ.

Ce se poate face? În primul rând trebuie să fim mai bine in­formaţi privind nocivitatea noilor tehnologii – în cazul nostru cele radi­ative – privind sănătatea noastră în general. Iar în acest punct, cartea Idolii „fără fir”. Telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică este extrem de utilă. Citind-o cu atenţie, putem afla nu numai efectele folosirii tele­fonului mobil, ci şi modalităţile prin care putem reduce aceste efecte: e ne­cesar să apelăm cu mult mai multă economie telefonul mobil, re­du­când con­vorbirile la strictul necesar; să folosim hands-free-ul, să nu vor­bim în mijloace de transport, când emisia telefonului este mult sporită, etc.

La fel de important este să luptăm împotriva amplasării antenelor de telefonie mobilă sau de wireless în vecinăta­tea caselor noastre, a şcolilor şi instituţiilor unde ne desfăşurăm acti­vitatea. Oricare dintre dumneavoastră poate face o simplă investiga­ţie: aflaţi câţi bolnavi de cancer, afecţiuni autoimune sau alte boli grave se înregistrează în blo­curile pe care se află antene mobile sau în blocurile de vizavi, în com­paraţie cu locuinţe aflate mult mai de­parte de oricare sursă de mi­cro­unde. Rezultatul va fi edificator.

Să nu ne surprindă faptul că ne simţim permanent obosiţi, deşi nu am făcut mai nimic, nu ne putem concentra atenţia şi avem o imunitate scăzută. Să nu ne mirăm că la ieşirea dintr-un mare oraş cum este Bucureştiul simţim ca şi cum ni s-a luat o greutate de pe cap şi ne li­niş­tim. Poluarea electromagnetică e, după cum dovedesc studiile, mult mai periculoasă decât celelalte forme de poluare. Mai grav este însă că acest tip de poluare nu poate fi sesizat direct, ci doar prin efectele sale asupra stării de sănătate a populaţiei. Astfel încât, cei care câştigă e­norm de pe urma folosirii tehnologiilor radiante pot foarte uşor să nege efectul nociv al acesteia. Mai cu seamă în condi­ţiile în care-şi permit să plătească milioane de dolari institutelor de cercetare care falsifică adevărul.

În mod sigur, de poluarea electromagnetică este aproape im­posibil să te mai fereşti astăzi, însă dacă se va manifesta o opoziţie conştientă şi activă din partea populaţiei, atunci poluarea ar putea fi mult dimi­nu­ată. În statul Israel, spre exemplu, populaţia desfăşoară o adevărată vâ­nă­toare de antene de telefonie mobilă, astfel că operato­rii sunt obligaţi să caute locuri de amplasare a antenelor aflate cât mai departe de zo­nele locuite şi chiar sunt puşi în situaţia să cheltu­iască mai mult pentru găsirea unor tehnologii mult mai puţin radi­ante. Dar până a ajunge a­co­lo, românul trebuie să se informeze cât mai bine, să conştientizeze pe­ricolul. În acest sens recomandăm car­tea de faţă ca una dintre cele mai bune scrise în domeniu. Poate că dacă am acorda mult mai puţină atenţie informaţiilor perverse pro­movate prin mass-media astăzi şi ne vom apleca mai atent asupra cărţii de calitate, am putea trăi o viaţă mult mai sănătoasă.

Biofizician Virgiliu GHEORGHE,

autorul cărţii Efectele televiziunii asupra minţii umane

COPIII ŞI TELEFOANELE MOBILE

Doctorul George Carlo, fost cercetător‑şef în cadrul unuia dintre cele mai extinse eforturi realizate în lume pentru cercetarea siguranţei tehnologiei wireless, a fost angajat de industria telefoanelor celulare pentru a dovedi că telefoanele mobile sunt sigure – nu a putut!

„Unul câte unul, în studiul doctorului Carlo au apărut semne a­larmante: telefoanele celulare interferă cu stimulatoarele cardiace, cra­niul aflat în dezvoltare al copiilor este adânc penetrat de către energia emisă de un telefon celular, bariera de sânge din creier care îl protejează pe acesta împotriva atacului toxinelor poate fi compromisă de radiaţiile emise de telefoanele celulare, şi, cel mai uimitor lucru, radiaţiile din domeniul frecvenţelor radio emise de aceste telefoane cre­ează micronuclee în celulele sangvine, tip de deteriorare genetică cunoscută ca semn caracteristic al cancerului.”1

Iată câteva imagini care nu reprezintă, după cum v‑aţi putea în­chi­pui, creierul unor persoane după ce au consumat droguri, ci creierul co­piilor noştri în timp ce vorbesc la telefonul mobil!

Copiii sunt mai susceptibili la deteriorări genetice deoarece ţe­suturile din creierul lor sunt încă în creştere, iar celulele lor se divid rapid. Distrugerile materialului genetic în celulele aflate în creştere conduc la întreruperea funcţionării celulelor, moartea acestora, dez­voltarea tumorilor şi deteriorarea sistemului imunitar şi a sistemului nervos. Mai mult, sistemele de protecţie care permit a­daptarea la atacuri de orice fel din partea mediului nu sunt încă dezvoltate complet la copii. În creier, spre exemplu, aceste sisteme se dezvoltă şi cresc până la vârsta de 20 de ani.

Marea susceptibilitate a copiilor şi adolescenţilor la tipurile de ris­curi pentru sănătate, arătată acum de datele ştiinţifice despre radiaţiile din domeniul microundelor, cumulată cu pătrunderea semnificativ mai mare a acestor radiaţii în creierul copiilor, necesită o acţiune ime­diată pentru a‑i proteja pe copii.

Un studiu recent realizat în Marea Britanie arată că 87% dintre copiii cu vârste cuprinse între 11 şi 16 ani deţin propriile lor telefoane mobile, iar 40% dintre ei îşi petrec zilnic 15 minute sau mai mult vor­bind la telefoanele lor celulare. Un fapt şi mai tulburător este că 70% dintre aceşti copii au afirmat că nu vor renunţa la folosirea telefonului mobil nici chiar dacă Guvernul le va recomanda aceasta. Se estimează că numărul de utilizatori de telefoane mobile din întreaga lume este de 2 miliarde de persoane; 500 de milioane dintre ei sunt copii.

Radiaţiile emise de telefoanele mobile şi riscul apariţiei leucemiei la copii

O analiză a efectelor câmpurilor electromagnetice (şi în particular ale radiaţiilor emise de telefoanele mobile), folosind datele provenind de la nouă studii diferite, a ajuns la rezultatul că, în cazul copiilor expuşi la mai mult de 4mG există o probabilitate de două ori mai mare ca aceştia să se îmbolnăvească de leucemie.

„Nivelul semnificaţiei pe care o prezintă excesul de risc la expuneri ridicate face ca simpla întâmplare să reprezinte o explicaţie foarte improbabilă”, a conchis o echipă internaţională alcătuită din epide­miologi dintre cei mai de seamă, în numărul din septembrie 2000 al prestigioasei reviste British Journal of Cancer (83, p. 692‑698, 2000). Condusă de Dr. Anders Ahlbom de la Institutul Karolinska din Stockholm, echipa care a efectuat studiul include pe doctorii Nicholas Day din Marea Britanie, Maria Feychting din Suedia, Martha Linet din S.U.A., Mary McBride din Canada, Jörg Michaelis din Germania, Jørgen Olsen din Danemarca, Tore Tynes din Norvegia şi Pia Verkasalo din Finlanda, fiecare dintre ei conducând câte un studiu important în propria lor ţară.

Aceste rezultate sunt similare cu cele anunţate cu un an înainte de Dr. Sander Greenland de la Universitatea California din Los Angeles (vezi Microwave News, septembrie/octombrie 1999), într‑o analiză ca­re a combinat de asemenea rezultatele mai multor studii. „Rezultatele sunt foarte asemănătoare. Sunt mult mai asemănătoare decât ne‑am fi putut aştepta, având în vedere modurile diferite în care au fost realizate aceste studii”, a declarat Greenland pentru Microwave News în sep­tembrie 2000.3

Cei mai competenţi oameni de ştiinţă acuză companiile de telefonie mobilă că pun în pericol sănătatea tinerilor prin ofertele care îi vizează

Firmele de telefonie mobilă îşi iau în mod cinic ca public ţintă copiii, deşi aceştia sunt cei mai sensibili la radiaţii, a declarat unul din cei mai de seamă oameni de ştiinţă. Sir William Stewart, care a condus una dintre cele mai vaste investigaţii din lume asupra siguranţei telefoanelor mobile, a afirmat că cei care‑i încurajează pe copiii sub 16 ani să cumpere telefoane mobile sunt iresponsabili.4

Copii nenăscuţi afectaţi de radiaţiile emise de telefoanele mobile

Posibilitatea aceasta creşte atunci când dispozitivele sunt purtate aproape de locul în care se află embrionul sau fătul. Oamenii de ştiinţă au accentuat faptul că embrionul sau fătul nu trebuie expus la radiaţii din domeniul radiofrecvenţelor (RF), precum sunt cele emise de te­lefonul mobil.

Rezultatele cercetărilor publicate continuă să arate înţelegerea ge­ne­rală că expunerea oamenilor la radiaţii RF poate produce efecte de distrugere genetică. Aceste efecte includ distrugerea cromozomilor, deteriorarea ADN‑ului, cancer, pierderea memoriei ş.a.5

„Telefoanele mobile mi‑au ucis fiica”

O mamă lovită de durere a afirmat că radiaţiile de la telefonul mobil au provocat moartea fiicei sale adolescente.

Blonda Samantha Miller, în vârstă de 17 ani, îşi petrecea fiecare moment liber vorbind cu prietenul ei şi cu amicele ei la telefonul mobil cumpărat cu doi ani înainte. Însă fata a început să se plângă de dureri de cap acute. Consultată de un specialist, a fost diagnosticată cu o tumoare cerebrală în partea stângă a capului – exact acolo unde ţinea telefonul mobil la ureche. Samantha a fost doborâtă de forma cea mai severă de tumoare – glioblastom multiform. Şi‑a petrecut ultimele ei săptămâni de viaţă imobilizată într‑un scaun cu rotile. Samantha a murit în spital.

Mama ei, Janet, a declarat: „Era foarte vorbăreaţă, plină de viaţă şi deschisă, şi telefonul ei suna încontinuu. Însă dintr‑o dată a început să aibă dureri de cap şi se simţea tot mai rău. Îmi rupea inima să o văd aşa. Am pierdut o fiică minunată. Acum e prea târziu pentru ea, dar aş vrea ca ceilalţi, şi în special copiii, să fie conştienţi de pericol. De când s‑a întâmplat asta, toţi din familia noastră au încetat să mai folosească telefoane mobile.”6

Guvernul Marii Britanii interzice telefoanele celulare în toate şcolile

În noiembrie 2003, învăţătorii britanici au primit dispoziţia din partea guvernului de a interzice elevilor folosirea telefoanelor mobile, în condiţiile creşterii temerilor legate de siguranţa pe care o prezintă acestea. Secretarul de stat pentru educaţie al Marii Britanii, David Blunkett, a afirmat că telefoanele mobile nu trebuie folosite de elevii sub 16 ani decât în cazuri de urgenţă.

Această dispoziţie guvernamentală a fost dată după publicarea, în acelaşi an, a rezultatelor investigaţiilor conduse de fostul cercetător‑şef al guvernului, Sir William Stewart. Acesta a atras atenţia asupra sus­ceptibilităţii mai ridicate a copiilor la efectele negative ale radiaţiilor, din pricina faptului că sistemul lor imunitar nu este încă dezvoltat complet.7

Radiaţiile din domeniul frecvenţelor radio şi autismul la copii

Studii din 2004 au sugerat posibilitatea unei asocieri între ex­punerea fetală/neonatală la radiaţii electromagnetice din domeniul frecvenţelor radio şi incidenţa crescută a sindromului ASD (Autism Spectrum Disorders).

Datele epidemiologice obţinute indică o creştere dramatică a sin­dromului ASD. Rezultatele cele mai recente indică o incidenţă a acestuia de aproximativ un caz la fiecare 500 de copii. Totuşi, eti­o­lo­gia autismului urmează să fie determinată.

Datele obţinute sugerează o posibilă corelaţie între incidenţa au­tismului şi o toxină din mediu neluată în considerare până acum. Faptul că radiaţia din domeniul frecvenţelor radio este o substanţă biologic activă reprezintă un fapt general acceptat de comunitatea şti­inţifică. De asemenea este recunoscut faptul că în ultimii douăzeci de ani oamenii au devenit expuşi pretutindeni la radiaţiile din domeniul frecvenţelor radio, în vreme ce astfel de expuneri erau destul de rare înaintea acestei perioade.8

[i]Creşterea numărului de cancere ale creierului la copii datorită utilizării de către aceştia a telefoanelor mobile[/i]

Unul dintre episoadele TV ale emisiunii australiene A Current Affair l‑a avut în prim plan pe unul dintre cei mai de seamă (şi unul dintre cei mai curajoşi) neurochirurgi australieni, dr. Charlie Teo. Acesta a recunoscut că această creştere alarmantă din ultimii ani a numărului cancerelor la creier ale copiilor poate fi pusă în legătură cu folosirea de către aceştia a telefoanelor mobile, precum şi cu ex­pu­ne­rea acestora la alte surse de câmp electromagnetic.

Dr. Charlie Teo, îngrijorat de statisticile care au arătat o creştere cu 21% a numărului tumorilor cerebrale ale copiilor, a efectuat cercetări despre efectul radiaţiilor emise de telefoanele mobile şi în general de radiaţiile electromagnetice asupra acestor statistici, şi a lansat un avertisment către părinţi.

Dr. Teo este acum atât de precaut, încât faptul că fiica sa de doisprezece ani posedă un telefon mobil reprezintă un punct dureros în familie. „Argumentul ei ca să mă convingă să‑şi ia un telefon mobil a fost că există anumite beneficii, mai ales în situaţii de urgenţă, dar mi‑a promis că va fi înţeleaptă şi va folosi întotdeauna facilitatea oferită de căşti”, a afirmat el.

Dr. Teo are toate motivele să fie îngrijorat, în urma rezultatelor studiilor care arată legătura dintre radiaţiile electromagnetice şi tu­morile cerebrale. Şi, fără a căuta cu orice preţ să fie alarmist, vrea să‑i facă pe oameni conştienţi în special de efectele asupra copiilor.

De asemenea, senatoarea Lyn Allison, care a cercetat timp de un an rezultatele obţinute de oamenii de ştiinţă, a declarat că studiile re­a­li­zate arată că „în ultimii douăzeci de ani s‑a înregistrat o creştere de 21% a numărului de tumori cerebrale la copii”, adăugând că „această perioadă de douăzeci de ani coincide cu perioada de când au început să fie folosite telefoanele mobile.” Iar grosimea craniului unei per­soa­ne, în conformitate cu studiile ştiinţifice citite de senatoarea Allison, este un criteriu de distingere a unor nivele diferite de vul­ne­ra­bi­litate. „Oamenii de ştiinţă spun că grosimea craniului co­piilor este elementul care face diferenţa, deoarece este mai subţire în comparaţie cu cel al adulţilor şi conţine mai mult fluid cerebral, ceea ce înseamnă că radiaţiile emise de telefoanele mobile pot străbate creierul cu mai multă uşurinţă”, afirmă ea.

Dr. Teo oferă şi exemple concrete de pacienţi ale căror tumori sunt asociate folosirii de către aceştia a telefoanelor mobile: „Atunci când pacienţii bolnavi de cancer vin la mine, pun următoarea întrebare celor mai mulţi dintre ei: Tumoarea ta este localizată în partea dreaptă a creierului, este chiar în zona aflată deasupra urechii; poţi să‑mi spui dacă te‑ai expus mai mult decât majoritatea persoanelor la radiaţiile emise de telefoanele mobile?, şi am fost surprins să primesc de la cei mai mulţi dintre ei următorul răspuns: Da, am folosit telefonul mobil continuu în ultimii şapte ani şi am aproape mereu telefonul lipit de ureche pe acea parte, adică acolo unde a apărut tumoarea.”

Geoff şi Denise O’Connell din Canberra şi‑au pierdut fiica în vârstă de şapte ani, Kessie, din cauza unei tumori cerebrale. Propriile lor cer­cetări ştiinţifice pe care le‑au efectuat i‑au făcut conştienţi de riscurile asociate expunerii la radiaţiile câmpurilor electromagnetice.9

Cancerul cavităţii bucale şi folosirea telefoanelor mobile de către copii

John Hamburger, conferenţiar la Birmingham Dental Hospital, a atras atenţia asupra unei creşteri a numărului de cancere ale cavităţii bucale în rândul copiilor şi adolescenţilor.

Fumatul şi băutura în exces sunt factorii care sunt de obicei asociaţi cu creşterea riscului de a contacta cancer al cavităţii bucale, şi pot fi implicate în creşterea numărului de cancere în rândul adolescenţilor, însă este foarte puţin probabil ca aceşti factori să constituie motivul pen­tru nivelele ridicate ale incidenţei acestor cancere în rândul copiilor.

Eileen O’Connor din Sutton Coldfield este convinsă că această creş­tere a numărului cancerelor la copii este mult mai probabil cauzată de folosirea telefoanelor mobile. Copiii nu ascultă de recomandările Departamentului Sănătăţii de a‑şi folosi telefoanele mobile doar în situaţii de urgenţă, şi sunt deseori utilizatori „înrăiţi” de telefoane mobile.10

Preocupări speciale legate de folosirea de către copii a telefoanelor mobile

În 1999, Guvernul Marii Britanii a instituit un grup independent de experţi, „Grupul Stewart”, pentru a examina posibilele efecte asupra sănătăţii ale telefoanelor mobile, staţiilor de bază şi transmiţătoarelor. Ei au conchis în aprilie 2000 că, punând în balanţă dovezile curente, acestea nu au sugerat că tehnologia telefoniei mobile ar crea un risc asupra sănătăţii populaţiei Marii Britanii. Totuşi, ei au atras atenţia că golurile din cunoştinţele prezente arată că nu este posibil să afirmăm în stadiul actual că expunerea nu prezintă potenţiale efecte adverse asupra sănătăţii, şi astfel este necesară o abordare de precauţiune. Luând în considerare în special numărul în creştere de copii ce utilizează telefoane mobile, comisia a afirmat:

„Dacă există efecte adverse asupra sănătăţii care acum nu sunt recunoscute, provenite de la utilizarea telefoanelor mobile, copiii pot fi mai vulnerabili din cauza sistemului lor nervos aflat în dezvoltare, a absorbţiei mai mari de energie în ţesuturile capului… şi a timpului de viaţă mai mare al expunerii. În spiritul abordării noastre preventive, considerăm că utilizarea pe scară largă a telefoanelor mobile de către copii pentru apeluri neesenţiale trebuie descurajată. Recomandăm de asemenea ca industria telefoniei mobile să se abţină de la promovarea utilizării telefoanelor mobile de către copii.”

În 8 decembrie 2000, Academia Germană de Pediatrie a publicat o declaraţie ce îi sfătuia pe părinţi să restricţioneze utilizarea de către copiii lor a telefoanelor mobile şi solicita limite mai stricte de ex­pu­nere la radiaţiile din domeniul microundelor. „Folosirea nenecesară, frecventă şi extinsă trebuie să fie puternic descurajată. Copiii au cu adevărat nevoie de telefoanele lor mobile pentru a comunica foarte rar, în situaţii excepţionale”, a afirmat Academia. Ea a sfătuit ca toţi utilizatorii de telefoane mobile să efectueze conversaţii „cât mai scurte posibil”, iar în cazul copiilor se impun precauţii suplimentare, având în vedere „riscurile speciale asupra sănătăţii” asociate cu condiţia lor de organisme în creştere.

Între cercetările privind un număr sporit de efecte adverse asupra sănătăţii copiilor în urma expunerii la radiaţii din domeniul ra­dio­frecvenţelor, este considerat cel mai important un studiu din Letonia efectuat pe un număr de 966 de copii şcolari, o parte dintre ei con­cepuţi, născuţi şi crescuţi în zona unei staţii radar ruseşti. Funcţiile motorii, memoria şi atenţia au diferit semnficativ între cei expuşi şi cei ce nu au fost expuşi. Copiii ce au locuit în vecinătatea staţiei aveau o memorie şi o atenţie mai puţin dezvoltate, timpul lor de reacţie era mai lent, iar rezistenţa lor fizică era scăzută. Autorii studiului au propus ipoteza că aceste efecte adverse sunt rezultatele efectelor cronice ale radiaţiei electromagnetice (Kolodynski, 1996).

Într‑un studiu al Senatului Australiei din 2001, şeful Centrului CSIRO de Telecomunicaţii şi Fizică Industrială, Gerry Haddad, a avertizat că noile standarde de expunere din domeniul tele­comu­ni­caţiilor care au fost proiectate nu au prevăzut un nivel suficient de ridicat de protecţie, în particular în legătură cu copiii. Haddad a afirmat: „Restricţionaţi utilizarea telefoanelor mobile de către copii la convorbirile esenţiale… Un principiu de precauţie constituie o idee bună.” Haddad şi‑a exprimat nemulţumirea că nu s‑a ţinut cont de punctul de vedere al CSIRO în formularea noilor standarde de emisie care au omis să avertizeze că trebuie restricţionată folosirea tele­foanelor mobile de către copii.”11

Copiii şi telefoanele mobile… Există vreun risc pentru sănătate? Necesitatea de a lua precauţii suplimentare

Pe data de 3 martie 2003, Agenţia Americană de Protecţie a Mediului (EPA) a propus noi linii directoare pentru evaluarea riscurilor de cancer în cazul copiilor, întemeiate pe faptul că copiii pot fi de 10 ori mai vulnerabili decât adulţii la riscul de cancer în urma expunerii la un domeniu larg de substanţe chimice. Aceasta este prima dată când EPA a luat în considerare diferenţele dintre adulţi şi copii în evaluarea riscurilor de cancer în urma expunerilor chimice. EPA con­sideră chestiunea expunerii chimice atât de semnificativă, încât a elaborat un ghid separat despre riscul cancerului la copii, deoarece ex­punerea la substanţe chimice mutagene poate fi semnificativ mai periculoasă în cazul copiilor.

La prima vedere, aceste consideraţii pot părea irelevante pentru cazul utilizării de către copii a telefoanelor mobile, până ne dăm seama de faptul că există de asemenea un număr însemnat de dovezi şti­in­ţifice, dintre care o parte sunt examinate în această lucrare, care in­dică faptul că copiii pot fi mult mai vulnerabili decât adulţii la efectele asupra sănătăţii în urma expunerii la radiaţia din domeniul mi­cro­undelor emisă de telefoanele mobile.

Noile linii directoare propuse de EPA ar putea servi ca un semnal de alarmă. Ele subliniază că trebuie acordată o grijă suplimentară pentru a‑i proteja pe tineri atunci când dovezile pe care le avem indică un risc crescut pentru sănătate din partea agentului de mediu, fie el de natură chimică, microunde, sau alţi factori posibili.

Este îngrijorătoare posibilitatea pentru copii de a întâmpina riscuri sporite pentru sănătate în urma folosirii telefoanelor mobile, ţinând cont de faptul că grupul de utilizatori ai telefoanelor mobile care creşte cel mai rapid este alcătuit din copii şi tineri. Această creştere este în mod activ încurajată de companiile de reclame profesionale din cadrul industriei de telefonie mobilă, care ridică în slăvi caracterul in­dis­pen­sabil al telefoanelor pentru stilul lor de viaţă. S‑ar părea că, în goana nebună a corporaţiilor de a‑şi spori la maximum profiturile, aceste cor­poraţii au lăsat la o parte prudenţa în favoarea profiturilor pe termen scurt. Există, oricum, costuri pe termen lung, iar acestea constituie obi­ectivul central al acestui articol.

În cadrul permanentului atac masiv al reclamelor pentru telefoanele mobile, produs de aceleaşi corporaţii de relaţii publice transnaţionale care mai înainte ne‑au dat acele personaje încântătoare de desene animate precum „Joe Camel” pentru industria tutunului, nu se aude niciun cuvânt de avertizare. Cu toate acestea, în comunitatea ştiinţifică există tot mai multe voci ale experţilor care solicită prudenţă, pentru că, dacă utilizarea telefoanelor mobile produce efecte dăunătoare asu­pra sănătăţii, copiii sunt primii care vor fi afectaţi şi care vor plăti cel mai mare preţ. De dragul sănătăţii viitoare a copiilor noştri, trebuie să acordăm mare atenţie acestor voci şi să limităm folosirea de către copii a telefoanelor mobile.

Istoria unui caz: Walt Disney Co.

Un exemplu nefericit al felului în care în mod deliberat tinerii sunt luaţi drept ţintă a fost investigat de către revista tehnică „Microwave News” din New York. În numărul din mai/iunie 2002 s‑a menţionat că în noiembrie 2002, chiar în momentul în care ABC News era pe punctul de a transmite un program în care se prezenta îngrijorarea asupra folosirii telefoanelor mobile de către copii, Compania Walt Disney a anunţat că nu va mai permite ca personajele reale de desene animate să mai fie folosite pentru lansarea pe piaţă a telefoanelor mobile. ABC este o filială a companiei Walt Disney. Un purtător de cuvânt al companiei Disney a spus în momentul acela că noua politică va rămâne în vigoare „până când vom avea o dovadă sigură care să stabilească absenţa oricărui risc asupra sănătăţii” şi că „bunăstarea clienţilor noştri este prioritatea noastră”.

La început aceasta părea o poziţie responsabilă a companiei Disney, dar a fost demascată ca o ipocrizie în numărul din iulie/august 2002 al revistei „Microwave News”:

„Disney şi Motorola fac echipă pentru a capta piaţa de electronice a clienţilor cu vârste între 6 şi 12 ani. Ei vor introduce primele produse – un „two‑way radio”12 şi un telefon cordless de 2,45 GHz – în toamnă [2002], şi vor fi urmate de alte produse în anul următor. Motorola afirmă că aparatele portabile vor avea o sferă de cuprindere de până la două mile. Iar către sfârşitul lui iulie 2002, compania Disney a anunţat că va lansa un serviciu care va permite clienţilor din Taiwan să descarce imagini cu Mickey, Donald şi Goofy pe ecranele telefoanelor lor mobile. În 2000 Disney făgăduise să nu permită ca personajele sale să fie folosite pe telefoanele celulare «până când nu va exista o dovadă sigură care să demonstreze absenţa oricărui risc pentru sănătate»”. Disney a reafirmat recent acest angajament, în revista Microwave News.

Singura concluzie pe care o putem trage de aici este că, în vreme ce toţi oamenii de ştiinţă care cercetează efectele telefoanelor mobile asupra sănătăţii nu pot încă să răspundă aşteptărilor pe care le ridică riscurile pentru sănătate, Disney a găsit „dovada sigură care stabileşte absenţa oricărui risc de sănătate.” Veşti norocoase pentru compania Disney, pentru că acum ei pot merge mai departe cu noua aventură a telecomunicaţiilor, în parteneriat cu compania Motorola – model de cercetare cu adevărat independentă. Acest lucru constituie un serios conflict de interese dacă Motorola asigură „dovezi ale lipsei de risc”, iar în acelaşi timp intră într‑o aventură majoră de capital cu Disney.

Ca să fim cinstiţi cu Disney, administratorii lor au primit probabil doar opiniile firmei Motorola despre siguranţa utilizării de către copii a telefoanelor mobile şi ar putea să nu fie conştienţi că ştiinţa nu este doar în alb şi negru, după cum au fost ei dirijaţi să creadă. Ţinând sea­ma că Disney are o influenţă semnificativă asupra multor milioane de copii, posibilitatea ca aceşti copii să fie vătămaţi de telefoanele mobile trebuie să fie serios luată în considerare.

Devin copiii dependenţi de telefonul mobil?

A fost o vreme când telecomunicaţiile dintre copii erau efectuate cu ajutorul a două cutii de conserve legate cu sfoară sau, în cazul unora mai norocoşi, cu un aparat walkie‑talkie. Dar astăzi telefonul mobil a devenit omniprezent pe terenul de joacă din şcoli, chiar şi unii copii de cinci ani având telefoane proprii. O companie din Anglia realizează telefoane mobile special destinate copiilor preşcolari, având un design în formă de ursuleţ. În Australia, trei sferturi dintre copiii cu vârste între 12 şi 14 ani au telefon celular, iar procentul ajunge aproape de 90% atunci când ajung la vârsta de 15 ani, conform datelor oferite de Australian Communications and Media Authority.

Cei mai mulţi părinţi aduc ca argument pentru cumpărarea de telefoane mobile pentru copiii lor faptul că se simt foarte liniştiţi datorită posibilităţii pe care o au astfel de a fi în contact cu copiii lor în orice moment. „Toate cercetările privind această tendinţă sugerează că părinţii cred că pot îmbunătăţi siguranţa şi protecţia copiilor lor dându‑le un telefon mobil”, spune Randal Markey de la Asociaţia Australiană de Telecomunicaţii Mobile. Acest punct de vedere este sus­ţinut de unul dintre cele mai recente studii despre folosirea te­le­fonului mobil, realizat în rândul tinerilor de către Comisia NSW pentru Copii şi Tineri. După intervievarea a 1.500 de copii, autorii studiului au ajuns la concluzia că aproape întotdeauna părinţii sunt cei care decid să le dea copiilor telefoane mobile – pentru a‑i contacta „în caz de urgenţă”. Alt motiv a fost că un telefon mobil le‑ar oferi mai multă independenţă.

Totuşi, această tendinţă a creat îngijorări. În septembrie 2008, un om de ştiinţă suedez, Lennart Hardell, a afirmat că tinerii şi copiii sunt de cinci ori mai predispuşi la cancer cerebral dacă sunt utilizatori de telefon mobil.

Psihologii au avertizat că cei mici ajung să fie prea mult legaţi de telefonul lor – adică „dependenţi de telefon”. Ei au sugerat de ase­menea că aceştia nu sunt pregătiţi să înţeleagă responsabilităţile financiare ce decurg din folosirea telefonului mobil. Mulţi copii pot ajunge la note de plată uriaşe. Dr. Nina Weerakkody de la Uni­ver­sitatea Deakin a studiat implicaţiile financiare ale utilizării de către copii a telefoanelor mobile. „Aceasta poate fi o problemă foarte se­rioasă pentru unii copii, ale căror note de plată se ridică până la 500 de dolari pe lună. Ei nu‑şi dau seama cât de mult cheltuiesc. Aceasta poate duce la datorii constante, la o situaţie financiară foarte proastă pe care ei o vor perpetua în viaţa de adult, de exemplu în privinţa cărţilor de credit.”

Dependenţa de telefonul mobil a dus la cazuri precum acesta: doi adolescenţi spanioli au ajuns în centrul atenţiei lumii întregi în iunie 2008, când au fost internaţi într‑o clinică de boli mintale pentru „de­pen­denţă de telefon”. Copiii, în vârstă de 12 şi 13 ani, au fost tri­mişi acolo de părinţii lor, care spuneau că ei nu puteau să‑şi înde­plinească activităţile lor obişnuite fără telefoanele mobile şi petreceau la telefon şase ore pe zi.

Acest comportament extrem este neobişnuit, consideră Shari Walsh, psiholog de la Universitatea Tehnologică din Queensland. „Există de­sigur adolescenţi care îşi dau seama că se bazează în mod exagerat pe telefoanele lor mobile şi care devin îngrijoraţi de perspectiva de a se lipsi de ele. Ei se îngrijorează că vor rămâne fără baterie sau fără credit şi că vor fi nevoiţi să fie lipsiţi de această modalitate de comunicare cu grupul lor de prieteni. Aceasta este o mare teamă a lor şi ilustrează cât de important consideră ei că este telefonul mobil în viaţa lor”, a afirmat Walsh.

Doi copii, de 12 şi respectiv de 13 ani, trataţi pentru dependenţa de telefonul mobil

Ei vorbeau la telefon câte 6 ore pe zi, spune psihiatrul care îi tra­tează. Cazurile celor doi copii spanioli pot fi doar vârful aisbergului, avertizează expertul.

Doi copii spanioli au fost trataţi în anul 2008 pentru dependenţa de telefonul mobil. Copiii, de 12 şi respectiv 13 ani, au fost internaţi de părinţii lor într‑o clinică de boli mentale, pentru că nu puteau efectua ac­tivităţi normale fără telefoanele lor mobile.

Copiii aveau rezultate proaste la şcoală şi, fără ştirea părinţilor, îşi înşelau rudele încercând să obţină bani pentru a plăti facturile te­le­foanelor. Ambii copii petreceau în jur de 6 ore pe zi la telefon, vor­bind, trimiţând mesaje text sau jucând jocuri video.

Dr. Maite Utgès, directoarea Centrului de Sănătate Mentală pentru Copii şi Tineri din Lleida, oraş din nord‑estul Spaniei, în care au fost trataţi cei doi copii, a spus: „Este pentru prima dată când folosim un tratament specific pentru a vindeca o dependenţă de telefonul mobil. Ambii copii prezentau tulburări de comportament, iar acestea s‑au concretizat în eşecul şcolar. Amândoi aveau dificultăţi serioase de a duce o viaţă normală.” Ea a adăugat: „Când se ajunge la un asemenea grad de dependenţă, nu e uşor pentru copiii de vârsta aceasta să întrerupă brusc folosirea telefonului.”

Înainte să înceapă tratamentul, ambii copii deţineau de 18 luni propriile lor telefoane mobile şi nu erau controlaţi de părinţi. Făceau rost de bani pentru telefon de la bunică şi de la alţi membri ai familiei, fără să le spună ce aveau de gând să facă cu ei”, a spus dr. Utgès.

Copiii au avut nevoie de mai multe luni de tratament în spitalul de psihiatrie pentru a scăpa de „drog”.

Dr. José Martinez‑Raga, expert în dependenţe, de la un centru de tratament de lângă Valencia, Spania, a afirmat că aceste cazuri pot fi doar „vârful aisbergului”. „Părinţii celor doi copii au avut curajul de a recunoaşte problema şi de a‑şi lăsa copiii la tratament. Ca şi de­pen­denţa de jocuri video şi ca şi alte tipuri de dependenţă provocate de substanţe chimice (droguri etc.), şi dependenţa de telefoanele mobile face parte din categoria „bolilor pe care le suferi în tăcere”, căci foarte puţini sunt cei care mărturisesc în faţa celorlalţi că au o problemă”, a spus el. „Cu siguranţă, această dependenţă va constitui un pericol în viitor”, a adăugat el, spunând că, în cazuri ca acesta, copiii au eşecuri şcolare, sunt iritabili, retraşi şi nesociabili. „Ei trăiesc doar pentru jo­curi video sau, în acest caz, pentru telefoanele mobile. Totodată ei încep să umble să facă rost de bani, la fel ca dependenţii de droguri. Ei pot să fure sau să mintă pentru a obţine bani”, a arătat acelaşi medic spaniol.

Îngrijorarea cauzată de dependenţa de telefonul mobil a apărut în mai multe ţări. În Japonia, părinţii au fost avertizaţi să limiteze fo­lo­sirea telefonului mobil, din cauza efectelor secundare la copiii care le folosesc prea mult. În Marea Britanie au fost raportate cel puţin două cazuri de tineri obsedaţi de telefonul lor mobil, care deveneau de­pri­maţi atunci când nu mai puteau primi apeluri sau mesaje.

Un studiu realizat în 2007 la Madrid arăta că 30% dintre copiii cu vârste între 11 şi 17 ani s‑au simţit „extrem de persecutaţi” când li s‑a luat telefonul mobil. Un alt studiu, realizat de Institutul Spaniol de Statistică Naţională în 2007, a constatat că 65% dintre copiii cu vârste între 10 şi 15 ani deţineau un telefon mobil personal. În 2004, cifra era de doar 45,7%.

Dr. Utgès a afirmat că părinţii nu trebuie să permită copiilor lor să aibă telefoane mobile înainte de vârsta de 16 ani.

Internetul de pe telefoanele mobile, un posibil pericol pentru copii

Şase februarie este ziua siguranţei pe Internet şi reuneşte în fiecare an o multitudine de parteneri din aproape 30 de ţări din toată lumea, care discută despre creşterea siguranţei şi modalităţi de eliminare a problemelor ce apar din cauza Internetului. Ediţia din 2007 a zilei siguranţei pe Internet s‑a focalizat asupra telefoanelor mobile de pe care te poţi conecta la Internet şi la problemele ce pot apărea legate de siguranţa copiilor. Dacă acasă părinţii pot supraveghea în oarecare măsură modul în care minorii folosesc Internetul, acest lucru devine aproape imposibil în momentul în care aceştia au posibilitatea de a naviga online cu telefonul. Cu toate că accesul copiilor la Internet prin intermediul telefonului mobil pare, la prima vedere, un lucru bun, el ascunde pericole mari, cum ar fi “prădătorii sexuali” care vor să intre în contact cu ei. O altă problemă ar fi imaginile sau filmele violente sau pornografice care au invadat Internetul.

Internetul, mai puternic decât televiziunea

Magnitudinea “Fenomenului Internet” arată că influenţa noilor tehnologii este cu mult mai puternică decât a fost cea a televiziunii asupra adulţilor de astăzi. Iar această influenţă provine mai ales din caracterul interactiv al Internetului.

Probabil cea mai importantă modificare a structurii web‑ului din ultimii cinci ani o reprezintă transformarea utilizatorului şi a con­su­matorului de Internet în furnizor şi creator de conţinut. Mai mult, uti­lizatorul e din ce în ce mai înclinat să‑şi producă propria agendă, organizându‑şi după voie fluxul de informaţii pe care vrea să îl pri­mească. Iar cei mai receptivi la această nouă tendinţă sunt adolescenţii.

Majoritatea copiilor au acces la Internet

Dintr‑un studiu elaborat în 2005 reiese că aproape 50% dintre co­piii europeni au folosit Internetul în ultima lună, iar 36% dintre aceştia, cu vârste până la 17 ani, deţin telefoane mobile.

Un alt studiu recent arată că în Statele Unite 42% dintre ado­lescenţii cu vârste cuprinse între 10 şi 17 ani ce navighează pe Internet au fost expuşi vrând sau nevrând site‑urilor pornografice. In­trodu­ce­rea Internetului pe terminalele mobile agravează şi mai mult această statistică.

NOTĂ FINALĂ: Cititorului interesat să afle mai multe în domeniu le recomandăm cartea „Idolii fără fir. Telefonia mobilă şi poluarea electromagnetică”, Editura Christiana, 2010 (376 pag., inclusiv o vastă bibliografie) pentru un studiu temeinic al întregului fenomen, precum şi celelalte broşuri apărute în această serie.

http://www.sinaxa.net/medicala/