Combaterea..Retentiei de apa in organism

Reţinerea apei în organism este rezultatul infiltraţiei de lichid în ţesuturi, ceea ce duce la apariţia edemului. Ea este un semnal al dereglării schimbului de lichide între ţesuturi şi plasma sângelui. În mod normal, între ţesuturi şi plasma sanguină are loc un schimb continuu de lichide. Dacă lichidele trec în cantitate prea mare în ţesuturile din preajma vaselor de sânge sau dacă, din diverse motive, resorbţia acestor lichide în sânge este împiedicată, se instalează edemul. Prin presiunea sa, lichidul acumulat în ţesutul subcutanat împiedică circulaţia sângelui, tumefiind regiunea, care devine palidă şi rece. Să nu uităm că şi picioarele se pot umfla din pricina oboselii.

Pentru prevenirea şi reducerea pe cale naturală a edemelor, o primă recomandare a specialiştilor se referă la înlăturarea cauzelor care provoacă aceste edeme. Dacă ele apar din cauza diverselor boli, atunci se impune necesitatea tratării acestor afecţiuni pentru a elimina posibilitatea reapariţiei edemelor. Pentru reducerea edemelor se recomandă o alimentaţie săracă în sare şi bogată în vitaminele A şi C. Se pot folosi cât mai multe legume şi zarzavaturi proaspete, sub formă de salate, la care se adaugă usturoi sau hrean.

Puteţi folosi cura de 10 zile cu pătrunjel. Amestecaţi câţiva căţei de usturoi cu frunzele verzi de pătrunjel de la o legătură mai mare şi puneţi puţin ulei de măsline. Lăsaţi câteva ore sau până a doua zi, când puneţi totul pe o felie de pâine şi mâncaţi. Puteţi pune amestecul şi într-o salată.

O cură cu borş de ţărâţe, timp de o săptămână pe lună, reduce edemele, eliminând apa din ţesuturi.

Sunt de folos, şi aşa-zisele "zile de dovleac". Se fierbe 2,5 kg pulpă de dovleac într-un vas cu lapte, până ce se face un terci gros. Se aromatizează cu cimbru sau tarhon şi nu se adaugă sare. Se consumă numai dovleac toată ziua.

Tot pentru combaterea retenţiei de lichid în ţesuturi se poate folosi infuzia sau maceratul din coajă sau crenguţe de soc. Pentru macerat, se pune o linguriţă de pulbere uscată din coajă sau crenguţe de soc într-un pahar cu apă şi se lasă peste noapte. Dimineaţa, se mai subţiază cu jumătate de pahar cu apă şi se încălzeşte uşor, fără să dea în clocot. Se bea jumătate de pahar după fiecare masă principală, în total 3 jumătăţi de pahar cu macerat pe zi. Deoarece cantităţile mari de soc provoacă diaree sau vărsături, infuzia sau maceratul trebuie făcute foarte slab.

În paralel, pentru curăţirea organismului în caz de edeme, se recomandă cura de 2 săptămâni cu infuzie de drăgaică, 2-3 căni pe zi sau cura de 5-6 zile cu infuzie de coada calului, 3 căni pe zi, băute cu înghiţituri mici de-a lungul zilei.

Se poate face, de asemenea, o cură de 2 săptămâni cu decoct din rădăcină de pătrunjel, o cană pe zi sau cu infuzie de leuştean (tarhon sau pătrunjel), 2 căni pe zi. În mod deosebit, tarhonul produce o diureză puternică însoţită de eliminare de toxine.

Lăsaţi la macerat, timp de 10 zile, 300 g ceapă tăiată mărunt cu 30 ml alcool. Filtraţi şi luaţi câte 5 linguriţe pe zi.

Remediile prezentate sînt contraindicate gravidelor şi femeilor care alăptează. Toate aceste recomandări vă pot ajuta, alegând ce este mai potrivit pentru fiecare.

Metode eficiente de tratare a herpesului

FOTO: SHUTTERSTOCK

Herpesul reapare pe fondul unui sistem imunitar slăbit

Unguentele antivirale, dar şi medicamentele homeopatice grăbesc vindecarea. Potrivit dermatologilor, virusul herpetic se găseşte în stare latentă la majoritatea adulţilor. Cu toate acestea, numai 10 la sută din ei fac herpes.

Herpesul este o infecţie produsă de virusul Herpes simplex şi afectează în egală măsură atât femeile, cât şi bărbaţi

„Există două tipuri de virusuri herpetice: tipul 1, care produce herpesul labial (infectează mai ales jumătatea superioară a corpului şi se transmite prin contact direct cu leziunile sau cu saliva purtătorului) şi tipul 2, care produce herpesul genital (se transmite prin contact sexual sau în timpul naşterii de la mamă la nou-născut)", explică medicul primar dermatolog Oana Clătici de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.

Potrivit specialistului, o dată contractat, virusul Herpes simplex persistă toată viaţa în ganglionii limfatici, în stare latentă. În cele mai multe cazuri, persoana infectată nu resimte niciun simptom, ba, mai mult, este posibil ca virusul să nu fie depistat niciodată.

Evitaţi ciocolata şi mazărea!

Recidivele apar pe fondul unui sistem imunitar slăbit de anumiţi factori, precum: stresul emoţional prelungit, infecţiile pulmonare, unele medicamente (de exemplu, cele pentru astm), menstruaţia şi expunerea prelungită la soare.

De asemenea, studiile realizate de-a lungul timpului au arătat că persoanele care consumă frecvent ciocolată, alune şi mazăre prezintă un risc mai mare de reapariţie a herpesului bucal. Aceste alimente conţin arginină, substanţă care „trezeşte" virusul.  La polul opus, adică în categoria alimentelor care previn recidiva, se regăsesc carnea de pui, cartofii, ambele bogate în lizină, cu efect opus argininei.

Aciclovirul, prima linie de tratament

În prezent, nu există un vaccin care să creeze imunitate împotriva virusului herpetic. În schimb, există medicamente special concepute pentru atenuarea simptomelor. Cel mai cunoscut medicament (unguent şi pastile) folosit în tratarea herpesului este cel pe bază de aciclovir. Această substanţă are rolul de a opri multiplicarea virusului şi de a limita numărul recidivelor. Medicamentul se foloseşte de la primele simptome (usturime, arsură), care se manifestă cu 12-24 de ore înainte de apariţia veziculelor.

În mod obişnuit, o persoană infectată ar trebui să se confrunte cu circa şase recidive pe an. Alături de aciclovir, pentru tratarea herpesului se mai recomandă famciclovir şi valaciclovir (pentru tulpinile de virus rezistente la aciclovir) şi foscarnet (pentru forme severe de herpes, care apar îndeosebi la bolnavii infectaţi cu HIV).

De asemenea, virusul poate fi uşor ţinut sub control cu ajutorul preparatelor homeopatice. Pentru a obţine rezultate, este important ca tratamentul să se realizeze înainte de apariţia veziculelor, mai exact în momentul în care persoana în cauză resimte acut senzaţia de mâncărime. În general, în tratarea herpesului se folosesc preparatele Arsenicum, Lycopodium, Album şi Sulfur. Aceste remedii se recomandă în cazul herpesului bucal.

Pentru cel genital sunt indicate Sepia, Thuya şi Medorhinum. Medicamentele homeopatice se administrează doar la recomandarea medicului homeopat, care alege remediul în funcţie de factorii ce reactivează virusul. De altfel, consultaţia individuală este o regulă a aplicării corecte a homeopatiei.

Mizează pe salvie şi pe gălbenele

O altă variantă de tratament sunt remediile din plante ce se recomandă îndeosebi persoanelor care nu mai răspund la tratamentul cu aciclovir. Plantele cele mai eficiente în astfel de cazuri sunt pelinul, busuiocul de câmp (conţine o substanţă care inhibă virusul herpetic), trifoiul roşu şi gălbenelele (sunt cicatrizante, antiseptice şi antiinflamatoare).

Dintr-o linguriţă de plante amestecate în prealabil şi 250 ml de apă fierbinte se face o infuzie. Ceaiul obţinut se foloseşte sub formă de cataplasme (de câte trei-patru ori pe zi) sau pentru spălături (în cazul herpesului genital). De asemenea, herpesul dispare în scurt timp (patru-cinci zile) cu ajutorul salviei.

„Din patru linguriţe de salvie şi din 100 ml de apă fierbinte se prepară o infuzie foarte concentrată. Cu lichidul obţinut se tamponează zona afectată de mai multe ori pe zi. Cu cât aplicările sunt mai dese, cu atât herpesul dispare mai repede", explică fitoterapeutul Vasile Stanciu.