Armurariul - pentru regenerarea celulei hepatice

Armurariul (Silybum marianum / Carduus marianus ) este o planta din familia Compositae, utilizata de secole ca tonic-amar stimulent al digestiei, febrifug si ca hepatoprotector.
Desi a fost utilizat de pe vremea lui Heronymus Bosch (1595), armurariul îşi dezvăluie puternicul efect curativ în afecţiunile hepatobiliare în special, începând cu secolul XVIII-lea. Calităţile cu adevărat remarcabile ale fructelor (seminţelor) acestei plante sunt acelea prin care principiile ei active ajută din plin la regenerarea celulei hepatice şi la eliminarea toxinelor de la acest nivel, fiind considerată una din cele mai puternice antihepatotoxice.

Realizarea unor importante experienţe pe animale au demonstrat faptul că similarina (principiul activ de bază) are un efect de protecţie a celulei hepatice, chiar şi faţă de principiile active hepatotoxice ale unor ciuperci din genul Amanita, cea mai toxică dintre aceste ciuperci fiind Amanita phaloides, cunoscută în popor sub numele de Buretele viperei. O singură ciupercă conţine suficientă otravă pentru a ucide o familie, moartea cauzată de cele 9 substanţe toxice, dintre care cele mai puternice fiind (alfa)amanitină şi mai ales faloidina, survine prin tumefierea ficatului, îngălbenirea pielii, scaune sîngerînde etc. în 3-4 zile mai târziu. Similarina din armurariu, are astfel un efect curativ şi de protecţie a celulei hepatice chiar şi faţă de faloidină. În plus acţiunea ei hepatoprotectoare nu se reduce aici fiind indicată şi după unele produse antibiotice, (mai ales tetracicline) cît şi în cazul inhalării unor pesticide. Frunzele şi mai ales fructele sunt considerate stimulente ale digestiei, colagoge şi decongestionante ale ficatului. In SUA el mai este cunoscut şi sub numele de scaietele de lapte fiind şi un tonic psihic extrem de important. Fructele mai sunt folosite în migrene, urticarii anafilactice, boli infecţioase, surmenaj intelectual, rău de mare sau rău de automobil, hemoragii nazale, hemoragii hemoroidale, hemoragii interne (date de fibroame, scleroze, cancere) în hipertrofia splinei şi ficatului.

Compoziţia chimică complexă a armurariului îi justifică efectele lui remarcabile. Astfel planta conţine saponozide şi ulei volatil iar fructele conţin similarina (de fapt 4 flavonoide silibină, silidianină, silimanină şi silandrină), aminoacizi (l-cisteina, glicina, acidul l-glutamic, acidul d-l-2-amino-butiric, d-l-leucina, tiramina) lipide, acidul fumaric (acid specific plantei Fumaria officinalis - Fumăriţă - care este considerată un armonizator al funcţiilor biliare, un puternic purificator al organismului iar împreună cu frasinul şi angelica este considerat un foarte bun fitogeriatric - reîntineritor -), polihidroxifenil cromone, amidon etc. Cercetările au arătat că substanţele ei active acţionează la nivelul membranei celulei hepatice, împiedicînd distrugerea celulei sau favorizînd regenerarea acestor celule, aflate deja într-un proces patologic de distrugere.

Nu se cunoaşte la ora actuală vreun tratament eficace împotriva intoxicaţiei acute cu faloidină, cazurile fiind letale. Cu toate acestea au rămas celebre tratamentele cât şi experienţele Dr. Pierre Bastien. Acest medic francez, avea să conceapă în 1957 un tratament simplu pentru anihilarea efectelor nefaste ale intoxicaţiei cu ciuperci care conţin principii faloidiene prin administrarea de vitamina C în cantităţi mari şi a două antibiotice. Aplicat în cele 24 de ore care urmează apariţiei primelor simptome, a reuşit în toate cazurile să salveze viaţa persoanelor intoxicate.

Văzând că după ce a avut acest succes terapeutic confraţii de breaslă rămîn nepăsători, se autointoxică cu ciuperci de două ori, a doua oară (22 sept. 1974) el consumă 4 ciuperci (60g. faloide), în prezenţa a trei martori dintre care doi ziarişti. În urma acestei ultime experienţe temerare mai mulţi medici din întreaga lume reuşesc să-şi salveze pacienţi intoxicaţi cu faloidină injectîndu-le cantităţi mari de antibiotice, în special Penicilină.

Unele supoziţii ce merită verificate rezultă din faptul că:
- faloidina acţionează lent la aprox. 3-4 zile de la ingerare şi în principal prin distrugerea ficatului ;
- similarina ajută la refacerea sau la oprirea distrugerii lui.

Deci rămîne de văzut în ce măsură aplicarea mai întîi timp de 3-4 zile a tratamentului Dr. Bastien şi imediat după revenire administrarea de pulbere din armurariu şi cătină (care este bogată în vitamina C şi are un bun tonic si purificator hepatic) va ajuta la revenirea normală a funcţiilor hepatice. În plus se cunoaşte efectul nefast asupra ficatului în cazul administrării unor antibiotice. Din aceste motive, administrarea de pulbere din fructe de armurariu, pentru refacerea funcţiilor sale poate fi o opţiune salutara in acest caz.

Este important de ştiut că silimarina nu este toxică şi nu dă reacţii secundare. Totuşi nici o exagerare nu este indicată, căci spune Paracelsus “Totul este otravă, doza contează”. Din fructe se extrage produsul farmaceutic numit SIMILARINA.

Utilizări populare:
În popor armurariul este consumat singur sau în combinaţie pentru tratarea unei game foarte largi de afecţiuni.

Uz intern:
Este utilizat singur pentru tratarea bolilor de ficat, hepatită epidemică, hepatită cronică, boli ale splinei, ciroză hepatică şi mai ales pentru regenerarea celulei hepatice.

Indicăm următoarele modalităţi practice de folosire:
1. Pulbere este indicată în principal pentru persoanele cu o constituţie robustă sau chiar obeze, care au foarte mult umed-uleios în structură. Secundar ea mai poate fi indicată şi celor atletici care au foarte mult foc, care se irită uşor, care au un spirit critic exagerat.
Sublingual se indică pulberea din fructe (care au un gust plăcut asemănător cu cel de seminţe de floarea soarelui) câte 1,5g de 4 ori pe zi.
Se va ţine puberea sub limbă cîte 15-20 min. după care se înghite cu puţină apă.

2. Maceratul la rece se indică în special persoanelor hiperexcitabile care sunt mai mereu furioase şi care găsesc ceva în neregulă în orice.
Călduţ el mai este indicat a fi băut lent (gură cu gură) şi celor convalescenţi, care nu mai au vlagă, care nu pot primi şi digera hrană solidă.
Maceratul se realizează adăugând la 500 ml. apă de izvor sau apă distilată 3 lg. cu vîrf de pulbere din fructe. Se acoperă şi se lasă să se macereze o noapte. Dimineaţa se strecoară şi se consumă rece pentru cei cu o constituţie ferbinte.
Pentru convalescenţi mai întîi se încălzeşte apoi se stecoară într-un termos pentru a se păstra călduţ pe tot timpul zilei.
Maceratul nu se ţine de pe o zi pe alta.
Pulberea de fructe indiferent de folosire nu se prepară pentru mai mult de o săptămînă de zile.

Folosirea populară a armurariului împreună cu alte plante sau substanţe terapeutice:
1) Pentru purificarea ficatului şi eliminarea grăsimilor.
Această cură se face înaintea orcărui alt procedeu terapeutic ce acţionează asupra ficatului. Se ştie că primul lucru pe care vrem să îl facem atunci cînd ceva este în neregulă este să facem mai întâi ordine şi să curăţăm zona în care vrem să acţionăm. Acestă cură purifică ficatul şi îl pregăteşte astfel pentru terapia de refacere şi apoi pentru cea de tonifiere.
La 400 g pastă de argilă (argila se înmoaie cu apă de izvor) se adaugă 50g pulbere din fructe de armurariu, 50g. pulbere din rădăcină de brusture 50g. pulbere din frunze de anghinare, 5g. pulbere din frunze de mărul lupului (atenţie această plantă nu se supradozează) şi 30ml. tinctură de propolis concentraţie de 30%. Se lasă o zi descoperit şi se mestecă cît mai des în sens invers acelor de ceasornic, pentru volatilizarea alcoolului. Se acoperă şi se ţine la frigider.
Această cura cu pastă de argilă se realizează timp de 21 de zile. Primele 7 zile se va consuma apa de argilă şi următoarele 14 zile se va consuma laptele de argilă.

Apa de argilă:
- Se prepară punînd cîte o linguriţă plină cu pastă de argilă într-un pahar cu 150 ml apă de izvor, se amestecă şi se lasă o noapte.
Se va consuma dimineaţa cu o jumătate de oră înainte de masă, fără ca lichidul să se agite.

Laptele de argilă:
- Se prepară identic cu apa de argilă dar dimineaţa se va agita conţinutul cu 30-40 de secunde înainte de a fi consumat.

2) Pentru boli hepatice
Se indică următorul amestec de plante: sulfină, armurariu, cătină albă, anghinare, cimişir (1/4), rostopască, (1/2).
Plantele combinate în părţi egale cu excepţia precizărilor, se fac pulbere şi se vor lua sublingual cîte 4g. de 4 ori pe zi pe stomacul gol. După 15 min. se înghit cu puţină apă.
Plantele se iau pînă la vindecare.

3) Pentru regenerarea şi tonifierea ficatului şi a întregului organism.
Doctorul Max Gerson susţine în excepţionala sa lucrare “50 de cazuri de cancer avansat (cu metastaze) vindecate”că în majoritatea formelor de cancer ficatul este grav afectat. Acesta se justifică prin faptul că ficatul fiind considerat uzina chimică a organismului uman este direct responsabil de eliminarea deşeurilor şi a altor substanţe toxice din organism. Cînd acesta nu-şi mai poate face datoria, toxinele se acumulează în sînge sau în organe şi dau diferite forme de cancer.

Celula canceroasă fiind o celulă străină întregului, îşi ia propria sa autonomie şi se hrăneşte astfel cu ceea ce îi este străin organismului, adică cu toxine. Eliminarea toxinelor prin postul negru, ingerarea de plante, masaj etc. privează celula caceroasă de hrană şi putere şi ajută astfel soldaţii organsimului, mai exact celulele sistemului imunitar în lupta pentru redobîndirea stării de sănătate fizică sau spirituală.

Astfel medicina neconvenţională consideră că buna funcţionare a ficatului este esenţială pentru menţinerea unui corp sănătos sau pentru redobîndirea stării de sănătate în caz de boală.

Regenerator hepatic:
- 1kg miere de albine zaharisită (după zaharisire mierea se alcalinizează putînd astfel fi consumată şi de către cei ce au afecţiuni stomacale)
- 150g. pulbere din fructe de armurariu
- 200g. pulbere din fructe de cătină
- 300g. pulbere din polen apicol
- 100g. propolis apicol răzuit

Se pun într-un vas şi se amestecă pînă la completa omogenizare. Opţional se poate ţine la frigider.

Administrare.
Dimineaţa şi la prînz câte o lingură cu 30 min. înainte de masă.

Efecte remarcabile.
- normalizarea metabolismului pe multipele planuri,
- creşterea focului digestiv şi mental,
- detoxifieera puternică a ficatului cu armonizarea globală a funcţiei lui,
- asimilarea armonioasă a principilor nutritive şi vitale din alimente,
- o mai bună absorbţie a oxigenului din aer,
- întărirea sistemului imunitar.
- la nivel mental apare o mai bună stare de focalizare şi pătrundere mentală, discernămînt între ceea ce trebuie să facem şi ceea ce nu trebuie să facem (discernamîntul spiritual)

Toate aceste efecte se manifestă pe fondul unei stări mentale de calm şi seninătate, de împăcare cu Sine şi în Sine.

Indicaţii:
- hepatită, ciroză hepatică, toxinfecţie alimentară, coxartroză, reumatism, astenie, constipaţie rebelă, spasmofilie, leucemie, covalescenţă după boli grave, boli degenerative, emanciere (slăbire exagerată), sindrom de malabsorţie, surmenaj intelectual (indicată mai ales studenţilor în perioada examenelor), astenie, migrenă, lipsă de vitalitate, oboseală marcată, depresie (plus un gram pulbere de sunătoare de 4 ori pe zi), boli ale splinei (plus siminoc şi brustur cîte 2g. de 4 ori pe zi)

4) Pentru negi
În veruci (negi), papiloame şi alte excrescenţe virusale tinctura din fructe zdrobite de armurariu (30% în alcool de 70° macerat 10 zile) se administrează intern câte 10 pic. x 3 pe zi.

Extern se pun alternativ, toată noaptea comprese cu tinctură care se asociază cu aplicarea de comprese înmuiate în suc proaspăt de rostopască (Chelidonium majus) şi laptele câinelui (Euphorbia cyparissias) în cantităţi egale.

Bibliografie selectivă:
1. Cancer Leucemie, Breuss Rudolf, ed.AnandaKali, 1999
2. Cum am învins cancerul, Culda Cezar, Eleonora, ed.Elit, 1992
3. Din ierburi s-au născut medicamentele, Emanoil Grigorescu, ed. Albatros, 1987
4. Ghid complet de prim ajutor prin mijloace naturiste, Mayell Mark, ed. Coloseum, 1996
5. Index fitoterapeutic, Ciulei Ion, Stănescu Ursula, Grigorescu Emanoil, ed.Medicală, 1986
6. Indreptar profilactic şi terapeutic de medicină naturistă, Laza Doru, ed. Păzitorii Adevărului
7. Lumea medicamentelor, Arcadie Percek, ed. Teora, 1996
8. Medicamentul, acest necunoscut, Percek Arcadie , ed.Ceres, 1985
9. Medicina naturistă - ed.I - 700 pag, Pavel Chirilă, ed. Medicală, 1987
10. Minienciclopedie de medicină naturistă românească, Bivolaru Gregorian, Shambala, 1994
11. Mintea celulelor, Satprem, ed. Herald, 1996
12. Miracolele terapeutice ale plantelor, Bojor Ovidiu, Popescu Octavian, Edimpex Speranţa, 1993
13. Miracolul sănătăţii prin medicina tibetană - GSO - BA RIG-PA, Kunsang Amchi, ed.Antet
14. Nutriţia omului act sacru, Radu Ilie Mînecuţă, ed. Miracol, 1996
15. O terapie de bază împotriva … cancerului şi a bolilor degenerative, Dr. Max Bircher-Benner, Kristine Nolfi, Are Waerland , ed. Angeli
16. Plantele medicinale - fitochimie şi fitoterapie, vol. I, II, Ciulei Ion, Stănescu Ursula, Grigorescu Emanoil, ed.Medicală, 1993
17. Plantele în medicină, vol. I, II, Micuţ C. Ion, ed.Medicală
18. Reţetar selectiv de etnofitoterapie, Chirilă Pavel, ed. Christiana
19. Ritmurile lunii, Johanna Paungger, Thomas Poppe, ed.Axel Springer , 1999
20. Secretele plantelor, Messegue Maurice, Bontemps Michel, ed.Venus, 1996
21. Universul plantelor, Pârvu Constantin, ed.Enciclopedică, 2000
22. Viaţa secretă a plantelor, Peter Tompkins, Christopher Bird, ed.Elit Comentator
23. Un nou model de vindecare naturală, George Vithoulkas, ed.Polirom, 1999
Sursa: fundatia-sundari.ro

SUNATOAREA

Plantă erbacee, perenă, spontană şi cultivată, întâlnită în toată ţara, pe locuri destul de uscate, calcaroase sau silicioase, prin fâneţe, la marginea drumurilor şi pădurilor, tăieturilor de pădure, locurilor necultivate, de la câmpie până în zona subalpină, mai abundentă în zona deluroasă; se mai numeşte asunătoare, buruiană de foc ghiu, buruiană de năduf, buruiana de pe răzor, crucea voinicului, drobifor, floare de foc viu, floare de năduf, floare de sunătoare, floare galbină, floarea lui Ion, harnică, hamei de pământ, iarba lui Sf. Ion, iarba-crucii, iarba- spaimei, iarba-sângelui, iarba sunătoare, iarba-spurcăţii, jale de munte, lemnie, închegătoare, osul-iepurelui, pojar, pojarniţă, sanitoare, sburătoare, sunaică, şovârf galben, şerlai, şovârvariţă. Se găseşte în Europa, Asia, Africa de Nord, America, Australia.

Este cunoscută încă din antichitate. Dacii îi spuneau prodiarna, proziarn (I. Pachia Tatomirescu, 1997), din care a derivat numele pojaru, pojarn, pojar, pojarniţă. Folosită contra tusei, în boli psihice patologice, boli de fiere, contra gălbinării (icter), contra căderii părului (chebe), la tratarea bubelor dulci (eczema infecţioasă la copii), răcelii, reumatismului, leucoreei etc. De exemplu, planta uscată şi sfărâmată se amesteca cu smântână şi se ungeau bubele dulci. Hypericum, numele plantei la Plinius cel Bătrân şi la Hipocrate, este probabil numele speciei Hypericum crispum răspândit în Grecia. Astăzi este utilizată şi în terapeutica modernă.
Specie mezotermă ce posedă o mare plasticitate ecologică. Are cerinţe reduse faţă de climă. Are cerinţe mijlocii faţă de căldură. Preferă staţiunile unde media izotermelor anuale este cuprinsă între 4,5 si 7,5°C. Nu este pretenţioasă la sol, vegetând pe cele uscat-revene, revene, dar şi pe cele reavăn-jilave, cu troficitate scăzută. Îi merge foarte bine pe solurile fertile, drenate, cu regim hidric favorabil. Nu îi convin solurile grele, slab drenate. Manifestă o largă amplitudine ecologică la reacţia ionică a solului.

DESCRIEREA SPECIEI
Rizom scurt, din care se desprind numeroase rădăcini adventive. Tulpina erectă, lemnoasă în partea inferioară, cu 4 muchii longitudinale, înaltă de 20-100 cm, cu numeroase ramuri sterile formate la axilele frunzelor. Frunze sesile, ovate până la eliptice, glabre, opuse, pe margine cu un rând de puncte negre, în rest punctiforme străvezii (pungi secretoare). Flori galbene, grupate în inflorescenţe cimoase; caliciu din 5 sepale lanceolate, glabre, cu puncte negre (glande); corola din 5 petale, de 2 ori mai lungi decât sepalele galbene şi negru-punctate; androceu cu numeroase stamine; gineceu cu 3 loji.Înflorire, VI-IX. Fructe, capsule ovale. Seminţe cilindrice brun-negricioase. Părţile aeriene înflorite (Hyperici herba) se recoltează în timpul înfloririi, până în momentul formării fructelor, pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua. Fructificaţiile se înlătură. Se usucă la umbră, în strat subţire. Se întoarce din când în când. O bună uscare se face în poduri acoperite cu tablă. Uscarea artificială, la 35°C. Se păstrează în saci textili sau de hârtie.

COMPOZIŢIE CHIMICĂ
Planta conţine ulei volatil (0,05-0,10% în părţile verzi aeriene, 0,4-0,5% în flori), hiperină, hipericină, flavone (hiperozida), cvercetol, galactoză, cvercitrina, rutina, tanin catechic
(12%), colină, caroten, acid valerianic, vitamina C, vitamina PP, saponine, săruri minerale. Uleiul volatil este format din pinen, carburi sescviterpenice, săruri minerale.

FITOTERAPIE
Părţile superioare înflorite ale plantei au utilizări în medicina umană şi veterinară, cultă şi tradiţională.
Proprietăţi: acţiune antispastică, astringentă, cicatrizantă, vasodilatatoare, hipotensivă, antiinflamatoare şi colagogă, antiseptică, antibiotică, antidiareică.
Însuşirile terapeutice sunt asigurate de complexul de principii active pe care le conţine planta, unde componentul principal îl constituie hipericina, alături de o serie de izomeri, rezine, tanin, flavonozide (hiperozidă, cvercitozidă, rutozid), acizii cafeic şi clorogenic, carotinoide provenite din petale, în special luteină, violaxantină, luteoxantină, cis-trollixantină, trollicrom.
Principiile active au proprietăţi antispastice, astringente, cicatrizante, vasodilatatoare şi hipotensive, antiinflamatoare, colagoge, antibiotice, antidiareice, antidepresive. Ele diminuează sau înlătură spasmele sau contracturile involuntare ale muşchilor aflaţi în structura viscerală; taninurile asigură precipitarea proteinelor din lumenul intestinal, producând o acţiune hemostatică locală; favorizează procesul de epitelizare, grăbind vindecarea rănilor; determină o mărire a lumenului vascular prin relaxarea musculaturii netede a vaselor, realizând o creştere a afluxului sanguin în teritoriul respectiv; provoacă scăderea tensiunii arteriale; favorizează diminuarea şi înlăturarea inflamaţiilor; favorizează secreţia de bilă; diminuează
procesele inflamatorii hepatice cronice şi pe cele intestinale; au proprietatea de a distruge microorganismele ce se găsesc pe mucoasa gastrointestinală sau pe tegument; intern, acţionează eficient împotriva putrefacţiilor din intestinul gros; acţionează bacteriostatic, bactericid, antivirotic, antifungic; ameliorează sau înlătură stările depresive, fiind indicată în tratarea depresiilor simptomatice şi reactive, depresiilor nevrotice, distoniei vegetative, sindromului psihovegetativ, în enuresis, pavor nocturn la copii.
Planta este folosită în hepatite acute, hepatite cronice evolutive, colite cronice, ulcer gastric, diaree.

Pe lângă acestea, medicina populară îi acordă credit ca balsamic antiinflamator al căilor bronşice şi genito-urinare, ca antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, cicatrizant în tratamentul gingivitelor, arsurilor.

Uz intern
1. Pentru tratarea dischineziei biliare şi stimularea funcţiei hepatice:
a) infuzie, dintr-o linguriţă cu plantă uscată, bine mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a 2-3 căni pe zi;
b) infuzie, din 2 linguri plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea câte o lingură după fiecare masă;
c) ulei, pregătit din 20 g plantă uscată, pusă la umectat 12 ore, în 20 ml alcool. Se adaugă 200 ml ulei de floarea-soarelui. Se încălzeşte 3 ore pe baie de apă. Se amestecă din când în când. Se lasă la macerat 2-3 zile. Se strecoară. Se lasă să sedimenteze 24 ore şi se filtrează în sticle închise la culoare. Se ţin închise cu dop. Se ia câte o linguriţă după mese.
2. Pentru tratarea enterocolitei (în special colitei cronice):
a) infuzie, dintr-o linguriţă cu plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se pregăteşte ca mai sus. Se bea conţinutul a 2-3 căni pe zi, după mese;
b) infuzie, din 2 linguri cu plantă mărunţită la o cană (200 ml) cu apă, pregătită ca mai sus. Se ia câte o lingură după fiecare masă.
3. Pentru tratarea gastritei hiperacide, ulcerului gastric:
- infuzie, din 1-2 linguri cu plantă uscată, mărunţită, la o cană (200 ml) cu apă, pregătită ca mai sus. Se bea conţinutul a 2 căni pe zi. Se poate administra câte 1 linguriţă de ulei, între mese, pregătit după reţeta prezentată anterior.
4. Pentru tratarea hepatitei, hepatitei cronice, hepatitei cronice evolutive, în ulcer gastric, colite cronice, colecistită şi alte boli menţionate la fitoterapie:
- infuzie, dintr-o lingură cu plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea conţinutul a 3 căni pe zi.
5. Pentru tratarea incontinenţei urinare:
a) infuzie, dintr-o linguriţă cu amestec, în părţi egale, de sunătoare şi coada-şoricelului, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se dă copiilor care urinează noaptea în pat;
b) extract hidroalcoolic, din 5 g sunătoare, uscată şi mărunţită, la 150 ml alcool 40°. Se lasă la macerat timp de 1-15 zile, într-o sticlă închisă la culoare. Zilnic, sticla se agită, prin răsturnare, pentru uniformizarea concentraţiei. Se iau 15-20 picături de 3 ori pe zi, timp de 3 săptămâni; pauză 10 zile.
6. Pentru tratarea depresiilor simptomatice şi reactive, depresiilor nevrotice, în distonie vegetativă, sindrom psihovegetativ, enuresis, pavor nocturn (spaimă, groază):
a) infuzie, din 1-2 linguriţe plantă uscată şi mărunţită (pulbere) peste care se toarnă 200 ml apă clocotită. Se lasă acoperită 15-20 minute. Se strecoară. Se bea zilnic, dimineaţa şi seara (tratamentul durează minimum 2-3 luni);
b) Extractum Hyperici fluidum, zilnic câte 5 picături, în 3 reprize, timp de o săptămână, apoi se trece la doza de 10 picături de 3 ori pe zi, timp de 3 săptămâni;
c) Oleum Hyperici, câte 1 linguriţă, de 2-3 ori pe zi.
7. Pentru tratarea ulcerului gastric, catarului gastric:
Oleum Hyperici, câte 3 linguriţe pe zi, cu 30 minute înainte de a mânca. Se administrează 3-4 săptămâni. Asigură o cicatrizare bună. Oleum Hyperici coclum, numit şi unt de sunătoare, se prepară din florile şi frunzele proaspete ale plantei, zdrobite bine, macerate cu ulei, într-un vas bine închis, la temperatura camerei. După 3 săptămâni, vasul se scoate şi se expune la soare timp de 2 săptămâni. Se filtrează. Se pastrează în sticle închise la culoare. Se foloseşte la nevoie.
8. Homeopatic, tinctura-mamă se prepară din plantă proaspătă întreagă, înflorită. Diluţiile centezimale de la a 5-a la a 9-a se administrează în traumatismele ţesutului nervos cu dureri agravate la atingere şi mişcare, în convulsii sau cefalee după traumatism craniocerebral, în nevrite reumatice foarte dureroase, în hemoroizii dureroşi şi sângerânzi, în astmul ameliorat de expectoraţie. Diluţia a 9-a centezimală se administrează săptămânal (Mihai Neagu Basarab, 1985).
Uz extern.
1. Pentru tratarea gingivitei, abceselor dentare, rănilor: infuzie, din 2 linguri plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită
15-20 minute. Se strecoară. Se fac mai multe gargare pe zi, dintre care una seara, înainte de culcare. Apoi, tot cu infuzie se clăteşte bine gura. Pentru tratarea rănilor se aplică în cataplasme, folosind pansamente sterile înmuiate în infuzie, sau se fac băi locale, folosind un tampon de vată.
2. Pentru tratarea arsurilor şi nevralgiilor: infuzie, din 30 g plantă uscată, mărunţită, peste care se toarnă 1 l de apă clocotită. Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. Se
aplică în cataplasme sau băi locale.
3. Pentru tratarea rănilor, eczemelor, arsurilor, durerilor reumatice: ulei de sunătoare, pregătit din plămădirea la soare sau pe cuptor a florilor în ulei. Se lasă 5-6 zile. Cu acest produs se unge locul afectat. Planta este folosită, împreună cu alte specii, la tratarea balonărilor abdominale, colicilor abdominale, hemoroizilor, colicilor hepatobiliare,
în dismenoree, tulburări de menopauză, bronşite, gută.
4. Pentru tratarea inflamaţilor intestinului gros, hemoroizilor interni: clisma cu 10 ml ulei de sunătoare (Oleum Hyperici), încălzit la 37°C. Se introduce în rect, seara, folosind o pară de cauciuc.

COSMETICĂ
Pentru întreţinerea tenului uscat, a tenurilor sensibile, contra ridurilor:
a) decoct, din 2 linguriţe flori uscate la o cană (200 ml) cu apă. Se fierbe 5 minute la un foc moderat. Se spală bine faţă cu un tampon de vată;
b) infuzie, din 2-3 linguri plantă uscată mărunţită, peste care se toarnă o cană (250 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară. Se aplică pe faţă comprese cu infuzia obţinută.
În Norvegia este folosită la aromatizarea berii. I se spune regele berii.

Industria farmaceutică.
Produse Hofigalde tip supliment alimentar:
Reglacid
O capsulă/comprimat conţine pulberi din fructe de cătină (Hippophaë rhamnoides), cuticulă din pipotă de pasăre, floare de muşeţel (Matricaria chamomilla), sunătoare (Hypericum perforatum.), amarant (Amaranthus caudatus), uleiuri volatile de cimbru (Thymi aetheroleum) şi levănţică (Lavandulae aetheroleum).
Are o acţiune antiseptică, antiinflamatorie la nivelul tractului gastro-intestinal; ameliorează unele afecţiuni gastro-intestinale uşoare şi previne apariţia unor complicaţii şi evoluţia către forme severe. Reglează aciditatea gastrică, îmbunătăţeşte digestia, protejează mucoasa gastro-intestinală şi stimulează regenerarea ei. Se recomandă ca adjuvant în tratamentul bolilor de stomac şi intestinale, al refluxului esofagian, al unor stări toxice şi alergice, a dismicrobismului intestinal şi al indigestiilor acute. Combate hiperaciditatea gastrică, tulburările funcţionale şi metabolice (consecinţe ale suferinţei cronice a tractului digestiv).

Tinctură de sunătoare
Prin numeroase cercetări şi teste la nivel de laborator, de staţie pilot şi industrial, în cadrul Hofigal SA s-a demonstrat faptul că la fabricarea tincturilor, modul de extracţie (implicit concentraţia alcoolică) este esenţial, fiind definitoriu asupra calităţii. Având în compoziţie naftodiantrone, flavonozide, ulei esenţial şi taninuri catehice, tinctura de sunătoare acţionează ca antidepresiv, antiinflamator, coleretic-colagog, hepatoprotector, antispastic, diuretic, antiseptic, antiviral, astringent, cicatrizantreepitelizant, antibiotic, antidiareic.
Din aceste acţiuni derivă recomandările produsului, anume pentru uz:
Intern: în stări depresiv-anxioase, distonie neuro-vegetativă, iritabilitate, dischinezie biliară, hepatită cronică, colecistite, enterocolite, gastro-duodenite, gastrită hiperacidă, ulcer gastric.
Extern: în amigdalite, gingivite, abcese dentare, plăgi, arsuri, eczeme, zona zoster, nevralgii, dureri reumatice, hemoroizi. Modul de administrare este pentru calea internă, de 30 de picături de 3 ori pe zi, diluate în 50 ml apă, iar pentru aplicaţiile externe, 1 linguriţă de tinctură se diluează în 50 ml de apă fiartă şi răcită, pentru comprese.

Extract hidroalcoolic de sunătoare
Acţionând ca antidepresiv, colereticcolagog, antiinflamator, antiseptic şi cicatrizant- reepitelizant, extractul este recomandat intern: în stări depresiv-anxioase, iritabilitate; dischinezie biliară, adjuvant în hepatita cronică; colecistite, enterocolite, gastro-duodenite, gastrită hiperacidă. Extern în afecţiuni buco-faringiene (gingivite, afte bucale, abcese dentare); afecţiuni ale pielii (plăgi infectate şi greu vindecabile, arsuri termice, ulceraţii), precum şi în cosmetică. Se recomandă administrarea internă a 5 picături de extract diluat în 50 ml apă, de 3 ori / zi, după mesele principale; doza administrată se poate creşte treptat până la 10 picături de extract diluat în 50 ml apă, de 3 ori/zi, după mesele principale; cure de minimum 21 zile / lună; se evită supradozarea. Extern, comprese, cataplasme, badijonări locale sau gargarisme cu extractul nediluat sau diluat 1:1 cu apă fiartă şi răcită.

Ceai de sunătoare
Condiţionat la doze ( pliculeţe x 1,0 g), este utilizat în alimentaţie şi ca adjuvant în hepatite cronice, colite, dispepsii, având acţiune antiseptică, astringentă, cicatrizantă, antispastică. Infuzia se consumă caldă, de 2-3 ori pe zi.

Florile sunt vizitate de albine pentru culegerea de nectar şi polen. Producţia, 200-250kg/ha. Pondere economico-apicolă
mijlocie-mare. Poate fi plantată în parcuri şi grădini publice. Se poate folosi ca borduri în faţă boschetelor, pe stâncării şi alpinării, în grupuri. Decorativă prin florile sale galbene,
grupate în partea terminală a tulpinii. Înmulţire prin seminţe şi divizarea tufei.
Bibliografie “Enciclopedia plantelor”,
Ctin. Pârvu, vol. IV
Farm. GABRIELA VLĂSCEANU
Biolog GEORGETA NEGRU
Asistent FLORENTINA BURCEA

sursa: hofigal.eu