Varza vindecă aproape orice fel de rană

Varza face parte din familia cruciferelor şi este originară din Europa Centrală. Se cultivă de peste 4.000 de ani şi este folosită pentru tratarea multor probleme de sănătate încă din cele mai vechi timpuri. În zilele noastre s-a redescoperit efectul benefic al verzei asupra sănătăţii, oamenii de ştiinţă aplecându-se asupra proprietăţilor sale şi introducând-o în componenţa unui medicament.

Elimină toxinele
Varza se utilizează atât intern, cât şi extern. Cea mai importantă proprietate a sa este de dezintoxicare, având o afinitate deosebită pentru toxine, pe care le atrage şi le elimină, contribuind la curăţarea organismului de „deşeurile” ce întreţin boala. Totodată, asigură şi o cicatrizare perfectă, fiind de neînlocuit în tratarea unor răni. În mod intern, cea mai indicată este sub formă de salate sau de sucuri, cu menţiunea că persoanele cu o mare sensibilitate digestivă pot consuma varza ca salată numai după ce au scufundat frunzele în apă clocotită pentru un minut.

Eficientă în anemii
Varza este indicată în afecţiuni respiratorii, gastrice, intestinale (colite ulceroase, parazitoze), slăbiciune generală, anemie. Profesorul Garnett-Cheney, de la Şcoala de medicină din Stanford, a tratat cu suc de varză 65 de persoane cu ulcer gastric, dintre care s-au vindecat 63 în numai trei săptămâni de tratament. În tratamentul cirozei şi al ascitei se recomandă tratament cu 400 g de varză zilnic, jumătate crudă, jumătate fiartă. S-a dovedit că varza este cel mai eficient mijloc de a trata scorbutul, descoperire făcută cu totul întâmplător. Datorită conţinutului mare de fier, mangan şi cupru este foarte eficientă în anemii.

Reglează glicemia
Un cercetător de la Universitatea din Texas a extras din varză un produs pe care l-a numit glutamină şi pe care l-a folosit cu succes în vindecarea alcoolismului. Varza mai conţine şi o substanţă bactericidă capabilă să reducă anumiţi germeni Gram negativi. S-a constatat că are proprietatea de a regla glicemia, fiind astfel indicată în alimentaţia diabeticilor.

Proprietăţi cicatrizante

Sucul de varză conţine: 0,63% feculă verde, 0,29% albumină vegetală, 0,05% răşină, 2,89% extract gomos, 2,84% extract solubil în apă şi în alcool, sulfat nitrat de potasiu, oxizi de fier, sulf. La 100 g de varză se găsesc: 3 g protide, 0,3 g lipide, 6 g glucide şi următoarele minerale: 50 mg fosfor, 50 mg calciu, 1-3 mg de fier; vitamine hidrosolubile: 80 mg vitamina C, 0,15 mg vitamina B1, 0,12 mg vitamina B2, 0,6 mg vitamina PP şi vitaminele liposolubile provitamina A 0,5 mg şi 2183 U.I. din vitamina A. După unii autori ar conţine şi vitamina D2, antirahitică. Proprietăţile cicatrizante ale sucului de varză folosit în tratarea colitelor ulceroase par să se datoreze mucilagiilor, sulfului, sărurilor de potasiu, vitaminei U pe care le conţine, ca şi vitaminei K, antihemoragică. Vitamina U se distruge prin fierbere, de aceea se foloseşte sucul de varză crudă.

Suc, salată sau murată
Deoarece gustul lui nu este foarte plăcut, sucul de varză se bea împreună cu alte sucuri, cum ar fi cel de mere şi de morcov. Varza se foloseşte şi tocată mărunt, sub formă de salată, fiind un aperitiv foarte apreciat. Fierberea ei în mod tradiţional o face foarte indigestă şi îi distruge aproape toate proprietăţile curative, pe când o fierbere uşoară, astfel încât varza să rămână destul de crocantă, o face foarte digestivă, înmuind puţin celuloza şi păstrând toate calităţile, devenind aliment-medicament.

Dezinfectează tractul intestinal
De asemenea, varza acră, aşa cum se prepară la noi în ţară, prin procedee naturale, îşi păstrează toate proprietăţile, iar fermenţii obţinuţi prin murare ajută la digestia celulozei şi a grăsimilor. Ea devine greu digerabilă prin tocăturile ce i se adaugă. Fermenţii lactici ai verzei acre sunt dezinfectanţi puternici ai tractului intestinal şi de aceea este indicat să nu spălăm varza acră, pentru a nu-i distruge. Datorită bogăţiei în sulf, arsenic, calciu, fosfor, cupru, iod este indicată ca remineralizant şi reconstituent. Este un aliment-medicament reechilibrant general în buna funcţionare a organismului.

Ne apără de cancer!
Prin vitamina A, varza întreţine nutriţia ţesuturilor şi întârzie semnele exterioare ale îmbătrânirii. Vitamina B este un echilibrant nervos, favorizând absorbţia oxigenului la nivelul celulei şi metabolismul glucidelor. Datorită sulfului este dezinfectantă şi tonifiantă în afecţiunile aparatului respirator, în anumite eczeme, în seboree şi în protecţia cutanată. Prin magneziu, potasiu şi calciu apără organismul împotriva maladiilor, inclusiv cele canceroase. Prin clorofilă este antianemică, prin protide şi glucide este energetică şi constructoare.

Aplicaţii de frunze pentru ulcer varicos
Extern se folosesc frunzele de varză, sub formă de aplicaţii în următoarele cazuri: plăgi din cele mai grave, contuzii, crăpături, ulcere varicoase, arsuri, cangrene, necroze, eczeme, acnee, hemoroizi, infecţii de toate felurile, nevralgii reumatismale, lombagii, ascite, colici nefritice, migrene, cefalee, afecţiuni gastrointestinale şi hepatice, afecţiuni pulmonare, muşcături de animale, tumori. În unele cazuri, reacţia imediată după aplicarea frunzelor de varză este o amplificare a durerii şi a supuraţiei, dar acest fenomen este dovada că varza lucrează şi nu trebuie să vă speriaţi sau să renunţaţi la tratament! Dacă reacţiile sunt prea violente, se întrerupe aplicarea frunzelor de varză şi se ung locurile cu ulei de măsline presat la rece, ulei de migdale, iar când inflamaţia s-a mai redus, se reia aplicarea de frunze de varză.

Mod de folosire externă
Pentru aplicare se procedează astfel: se folosesc de preferinţă frunzele de la suprafaţa verzei, cele care sunt mai intens colorate în verde şi au fost expuse la soare, adică pe cele pe care de obicei la gătit le dăm la o parte. Se spală bine cu apă rece, se şterg cu un şervet curat de bumbac, se pun pe o planşetă, de asemenea foarte curată, se scot cu cuţitul nervurile mari şi apoi cu un făcăleţ sau cu o sticlă se strivesc uşor frunzele pe ambele părţi. Se pune pe locul afectat o bucată de finet, apoi se pun frunzele şi după aceea iarăşi finet, şi se leagă locul nu foarte strâns. Se iau măsurile necesare să nu alunece pansamentul, în funcţie de locul unde se fac aplicaţiile. Frunzele trebuie să fie proaspete, şi când luăm mai multe din piaţă le ţinem la frigider într-o pungă de plastic. Vom constata a doua zi că frunzele se subţiază foarte mult, parcă se topesc, şi, după gravitatea bolii, uneori chiar de la prima aplicare, depun un strat albicios sau se îmbibă bandajul cu un lichid purulent. Când se fac aplicaţii pe răni deschise sau pe ulcere varicoase supurânde se recomandă înmuierea frunzelor prin scufundarea timp de unu-două minute în apă fierbinte. Unii terapeuţi recomandă şi folosirea frunzelor de varză roşie. Cele mai bune rezultate le are aplicarea frunzelor pe timp de noapte. Dacă pacientul este friguros se recomandă încălzirea frunzelor de varză înainte de aplicare, punându-le pe un capac de vas cu apă fierbinte, pentru câteva momente. Şi în caz de afecţiuni dureroase (nevralgii reumatismale, lombagii), cataplasmele cu frunze de varză aduc o rapidă uşurare bolnavilor.
Anda Postolache

7 plante care vă scapă de herpes

de Daniela Anton

Vă confruntaţi deseori cu apariţia herpesului? Produs de un virus ce se multiplică rapid, el apare atunci când sistemul imunitar este slăbit. Pentru a vă ajuta să vă vindecaţi rapid, vă oferim cele mai eficiente tratamente naturiste.

Dă senzaţie de arsură şi de mâncărime

Erupţiile - mici băşicuţe cu lichid incolor - sunt cele mai frecvente manifestări ale infecţiei cu virusul herpes. Bubiţele se sparg uşor, iar rănile produse au nevoie de până la 12 zile pentru a se vindeca. Pe toată durata există senzaţia de arsură sau de mâncărime locală.
Reapariţia frecventă a herpesului pe buze indică şi o lipsă de fier în organism, ce slăbeşte sistemul imunitar.
Alte afecţiuni, precum diabetul zaharat sau tuberculoza, pot amplifica herpesul.
În cazul infecţiei cu virusul herpes, specialiştii recomandă repaus pentru cei cu imunitatea scăzută, o alimentaţie bogată în fructe şi legume proaspete, renunţarea la fumat şi eliminarea grăsimilor.

Creţuşca

Datorită unor compuşi derivaţi ai acidului salicilic (conţinut de aspirină) şi creţuşca are acţiune diuretică, antiseptică, antimicrobiană, antiinflamatoare, cicatrizantă, tonică şi sedativă. Pentru tratarea herpesului se prepară infuzii, iar pentru uz extern se folosesc comprese calde, aplicate pe erupţii.

Brusturele

Un remediu excelent în tratarea afecţiunilor cutanate manifestate prin piele uscată este brusturele. Pentru zonele afectate se prepară decocturi dintr-o linguriţă cu rădăcină şi o cană cu apă. După ce se fierbe 10-15 minute, se bea de trei ori pe zi. O altă soluţie naturistă o reprezintă şi tinctura de brusture, care se aplică direct pe răni, câte 2-4 ml, de trei ori pe zi.

Urzica

Şi urzica este eficientă. Se prepară un amestec de plante menit să calmeze usturimile şi durerile, în care ingredientele de bază sunt frunzele de urzică şi florile de rozmarin. La acestea se mai adaugă, în cantităţi egale, frunze de pătlagină şi de fumărică. Se prepară o infuzie dintr-o lingură cu amestec la 250 ml de apă. Se beau câte două căni zilnic, până la dispariţia simptomelor.

Usturoiul

Puternic antioxidant şi stimulator al sistemului imunitar, usturoiul este eficient în tratarea rapidă a erupţiilor cutanate provocate de herpes. Un căţel de usturoi se taie în două şi se presează pe zona afectată. Se menţine câteva minute, pentru ca substanţele active să-şi facă efectul. Nu se clăteşte, chiar dacă simţiţi uşoare usturimi temporare.

Scoarţa de stejar

Extern, pentru tamponări, este indicată infuzia din scoarţă de stejar (25 g), creţişoară (10 g), ovăz (20 g), salvie (25 g), muşeţel (10 g) şi sulfină-albă (10 g). Se pun patru linguri cu amestec la un litru de apă rece şi se lasă pe foc până la fierbere. Cu infuzia călduţă se tamponează locurile afectate de mai multe ori pe zi.

Urechelniţa

Planta numită urechelniţă (Sempervivum tectorum) înlătură rapid durerile adânci provocate de herpes. Se despică tăind de-a lungul patru-cinci frunze cărnoase ale plantei şi se pun pe o farfurie. Cu seva ce iese la suprafaţă se ung de câteva ori pe zi locurile afectate. Sucul poate fi stors şi cu ajutorul storcătorului electric.

Echinacea

Una dintre cele mai cunoscute plante cu efecte imunostimulatoare şi antivirale este echinacea. Aceasta opreşte răspândirea virusului herpetic şi gripal, întăreşte imunitatea organismului şi împiedică înmulţirea agenţilor patogeni. Se prepară infuzii ce se beau de trei ori pe zi

Amestec eficace cu gălbenele şi rostopască

Extern se pot folosi comprese şi badijonări locale cu decoct 10% din gălbenele, rostopască, flori de coada-şoricelului, vetrice, mărul-lupului, pelin şi coajă de stejar, în părţi egale. Se poate prepara şi un unguent din acelaşi amestec. Se mai recomandă badijonări cu soluţii alcoolice cu uleiuri volatile: ulei de levănţică (1 ml), ulei de mentă (1 ml) şi alcool rafinat de 80 de grade (100 ml). Tratamentul se aplică de două-trei ori pe zi.

Consumaţi alune, mazăre şi spanac

Lipsa de fier poate favoriza apariţia herpesului. Iată ce alimente trebuie să consumaţi pentru a fi feriţi de acest virus: ficat de porc şi pateu de ficat, alune, arahide sau nucă, seminţe de floarea-soarelui, mazăre, spanac, varză de Bruxelles şi gălbenuş.

- Semnele specifice atunci când apare herpesul sunt: indispoziţie, somnolenţă (sau insomnie, după caz), dureri de cap, scăderea poftei de mâncare, greţuri, frisoane, febră uşoară.
- Veziculele herpetice conţin mari cantităţi de virus, ce supravieţuiesc până la şapte zile şi se poate transmite prin salivă de pe pahare sau căni, sărut, tuse ori strănut.

Pont! Foarte bun pentru aplicaţii externe în caz de herpes este unguentul sau sprayul cu propolis.