Salvia, planta Maicii Domnului

"Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală..."

Dintr‑o frumoasă carte veche despre plante medicinale reiese cît de mult era stimată pe vremuri salvia: "Cînd Maica Domnului a trebuit să fugă cu copilul Iisus din faţa lui Irod, a rugat toate florile de cîmp s‑o ajute; dar nici una nu i‑a oferit adăpost. Atunci s‑a înclinat către salvie si iată, aici a găsit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s‑a ascuns pe sine însăşi şi a adăpostit pruncul în faţa aprozilor lui Irod. Aceştia au trecut pe lîngă ei fără a‑i vedea. După ce pericolul a trecut, Maica Domnului a vorbit afectuos salviei: *De azi înainte şi pînă în vecii vecilor vei fi o floare preferată a oamenilor. Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală; salvează‑i de la moarte, cum ai făcut şi cu mine+". De‑atunci, salvia înfloreşte orişicînd întru salvarea şi ajutorarea oamenilor.
Utilizări terapeutice interne
Încă din antichitate, salvia are faima unui panaceu (leac universal), fiind considerată ca fiind unul dintre cele mai renumite tonice digestive şi nervoase. Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne fereşte de atacuri de apoplexie şi are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. Este recomandat celor cu astenie nervoasă şi convalescenţilor, deoarece combate stările de slăbiciune, lipsa poftei de mîncare, surmenajul, depresia, tremurăturile membrelor şi paralizia.
Mulţi doctori au recunoscut proprietăţile remarcabile ale salviei: ei o administrează în spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor cu cele mai bune rezultate. În cazul acestor afecţiuni, se beau 2 ceşti pe parcursul zilei, înghiţitură cu înghiţitură.
Salvia este cel mai bun remediu antisudorific. În combaterea transpiraţiei nocturne este singura plantă, în afară de levănţică, de mare ajutor oamenilor: ea vindecă maladia care provoacă această transpiraţie în timpul nopţii şi îndepărtează, prin puterile ei înviorătoare, slăbiciunea care însoţeşte boala.
Ceaiul de salvie are un efect benefic şi asupra ficatului bolnav, înlăturînd toate indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Stimulează funcţiile stomacului şi calmează spasmele, înlătură greţurile, durerile intestinale şi stopează diareea (mai ales la sugari). Are acţiune depurativă şi elimină mucozităţile abundente din aparatul respirator şi stomac.
Salvia regularizează şi face să apară menstrele după naşteri, restabilizînd tonusul uterului. Uşurează naşterile. Favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa. Ajută la scăderea zahărului din sînge la diabetici, opreşte lactaţia la femei.
Infuzia de salvie este diuretică, antifebrilă, tonică şi stimulentă. Activează funcţiile circulatorii (previne infarctul), vindecă reumatismul, astmul, nevralgiile, edemele, combate guta.
http://talusa1946.forumculture.net/t9195-salvia

Plante care stimulează activitatea cerebrală şi ajută memoria

Fitoterapeuţii consideră că plantele ne pot ajuta în activitatea cerebrală, pentru a elimina cât mai mult stânjenitoarele pierderi de memorie. Plantele nu ne menţin doar un trup sănătos, ci şi o minte sănătoasă, având o acţiune binefăcătoare asupra memoriei.
Pentru stimularea activităţii creierului, în farmacii există o gamă de medicamente fabricate prin sinteză chimică. Totuşi, s-a constatat că principiile active cele mai sănătoase sunt oferite direct de plante, care elaborează, în mod natural, substanţe ale căror acţiuni se exercită la nivelul circulaţiei cerebrale.
Remediu pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor
Salvia (Salvia officinalis) este o plantă aromatică folosită, în mod curent, la prepararea diverselor mâncăruri. Prea puţin însă se ştie faptul că ea a avut întotdeauna un rol important în medicină. În China, salvia era considerată o plantă sacră, având efecte benefice asupra creierului, a nervilor, a ochilor şi a glandelor. În Evul Mediu, salvia era numită "ochi limpezi", datorită efectului său binefăcător asupra ochilor.
După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală şi specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma Iaşi, în textele de farmaceutică, salvia este clasificată ca antiseptic natural: "Această plantă conţine un ulei volatil, răşină, tanin şi un principiu amar. Frunzele proaspete furnizează cantităţi apreciabile de vitamina A şi C. Amintim că vitamina A este, în general, considerată "vitamina ochilor". S-a mai observat că salvia acţionează asupra cortexului cerebral, mărind capacitatea de concentrare, ceea ce este binefăcător în cazul oboselii mentale. Salvia a fost descoperită ca fiind foarte bună pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor, în cazurile de oboseală. S‑a constatat, de asemenea, că salvia facilitează relaxarea în cazurile de hipersensibilitate generalizată şi de iritaţie cerebro‑spinală".
Ceaiul de salvie, spune dl Milică, dacă este consumat în mod regulat, fortifică organismul, previne atacurile de apoplexie şi are un efect favorabil asupra înlăturării paraliziilor. "Pe lângă avantajele oferite în dezvoltarea mentală, ceaiul de salvie are efect curativ în caz de spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor. Înlătură balonările şi indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Mai are acţiune depurativă, elimină mucozităţile prea abundente din aparatul respirator şi stomac, stimulează pofta de mâncare şi combate tulburările intestinale".
Ceaiul de salvie se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la 250 ml de apă clocotită, în care se lasă să stea câteva minute. Pentru oţetul de salvie, se umple o sticlă până la gât (fără a o îndesa) cu flori de salvie de câmp, peste care se toarnă deasupra oţet natural, în aşa fel încât să acopere florile şi se lasă sticla să stea 14 zile la soare sau la căldură.
Pelinul, un foarte bun tonic cerebral
Pelinul comun sau pelinariţa (Artemisia vulgaris) se deosebeşte de ruda sa mai cunoscută, pelinul amar (Artemisia absinthium), prin culoarea şi forma frunzelor, care sunt verzi pe deasupra, albicioase în partea inferioară şi foarte incizate. În scop terapeutic se folosesc doar părţile aeriene ale plantei: "Fitoterapeuţii moderni clasifică pelinul comun ca tonic, nervin, stimulent, diaforetic şi emenagog. Există numeroşi specialişti în medicină care afirmă că legătura dintre creier şi măduva spinării este atât de strânsă, încât plantele care influenţează coloana vertebrală au mari şanse să acţioneze asupra unei regiuni de pe creier. Pelinul, de exemplu, stimulează măduva spinării şi acţionează în congestia cerebrală. Deseori, somnambulismul este combătut cu pelin. Acesta este un excelent tonic cerebral".
Pe lângă avantajele sale, de tonic cerebral, ceaiul de pelin este recomandat şi la nivel digestiv, având proprietatea de a reda pofta de mâncare: "Datorită uleiurilor volatile pe care le conţine, pelinul măreşte secreţiile gastrice şi favorizează producerea sucului gastric, redând pofta de mâncare şi normalizând scaunul. Fitoterapia recomandă utilizarea plantei sub formă de infuzie, câte o ceaşcă înaintea meselor principale sau sub formă de pulbere, câte 2-5 g/zi, ca stomahic amar în anorexiile convalescenţilor şi în dispepsii cu constipaţii". Pelinul nu este recomandat gravidelor şi bolnavilor cu afecţiuni nervoase sau cu afecţiuni acute intestinale.
Contra îmbătrînirii cerebrale
Ginkgo biloba este un arbore originar din China şi prezintă frunze în formă de evantai, conţinând diferite substanţe de mare activitate în sfera circulatorie. Diverse cercetări efectuate cu extracte din frunzele sale au arătat că specia merită să fie recomandată pentru efectul protector la nivelul celulelor neuro-senzoriale ale creierului şi în cazul îmbătrânirii cerebrale cu dificultăţi relaţionale. În geriatrie, mai multe medicamente sunt făcute pe baza extractelor de Ginkgo biloba, foarte bogate în flavonoide. Într-un litru de apă rece se adaugă 40 g de frunze uscate. Se pune la fiert cel puţin patru ore, fierbându-se la foc mic, într-un recipient închis. Se beau 2-3 căni pe zi.
Pentru a reda mai multă energie funcţiilor memoriei se poate prepara o infuzie după modelul anterior, din 20 g de frunze uscate de brebenel şi 20 g frunze uscate de Ginkgo.
Stimularea capacităţii de concentrare
Micul brebenel (Vinca minor) a devenit o plantă foarte importantă pentru farmacologie. Recoltarea acestei plante se poate face pe durata tuturor anotimpurilor, căci frunzele sale, singurele care se folosesc, sunt persistente. Dintre proprietăţile sale cele mai importante: creşterea facultăţilor memoriei, de concentrare şi a capacităţilor auditive. Alcaloidul prezent în "micul brebenel" măreşte debitul sanguin al capilarelor cerebrale şi stimulează oxigenarea ţesuturilor irigate. La 1/2 l de apă se pun 5 g de frunze uscate. Se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 ceşti pe zi.
Consumul de urzici alungă oboseala intelectuală
Există, de asemenea, o plantă mai puţin specifică activităţii cerebrale decât cele două amintite mai sus dar care este eficace în favorizarea facultăţilor intelectuale - urzica sălbatică (Urtica major). Aceasta este o plantă de la care se folosesc numai părţile aeriene tăiate în timpul înfloririi, adică de la sfârşitul lunii aprilie şi până în septembrie. Ea constituie o sursă remarcabilă de multiple vitamine, minerale şi oligoelemente. Administrarea unui tratament pe bază de urzică sălbatică proaspătă, urmat timp de 3 săptămâni, permite creşterea facultăţilor atenţiei, ideaţiei şi scăderea netă a componentei psihice a oboselii. Pentru un litru de apă se folosesc 50-60 g de frunze şi tulpini de urzică. Se infuzează timp de 10 minute şi se beau 3-4 căni pe zi, după masă.
http://www.evenimentul.ro/articol/plante-care-stimuleaza-activitatea-cerebrala-si-ajuta-memoria-0.html