TOP 10 Plante benefice pentru interiorul locuintei!

Oricine ar trebui sa aiba cel putin o planta in casa. Un studiu NASA vorbeste despre cateva plante in ghiveci care nu trebuie sa lipseasca din locuinta nimanui. Va prezentam mai jos care sunt cele 10 plante benefice pentru interiorul locuintei, potrivit listverse.com:


10. Ficusul

Ficusul are proprietatea de a elimina formaldehida ascunsa in tapet, mobila sau zugraveala. Ficusul este cea mai buna alegere pentru locurile in care exista mocheta pentru ca absoarbe compusii organici volatili emanati de adezivul utilizat pentru a o lipi. Ficusul este o planta iubitoare de apa si umiditate, de aceea trebuie sa ii asiguram cantitatea necesara de apa, dar fara a uda in exces, deoarece apa care balteste poate afecta radacinile. In timpul verii este recomandat sa pulverizam frunzele cu apa macar o data pe saptamana, dar apa sa nu fie rece, ci sa aiba temperatura mediului inconjurator, deoarece nu sunt recomandate variatiile bruste de temperatura.

9. Voalul miresei

Voalul miresei este una dintre acele plante de i
nterior care invioreaza spatiul unei locuinte. Remarcabila prin frunzele extrem de decorative, voalul miresei este o planta originara din Africa de Sud, Asia si America tropicala. Daca va gandeati cumva ca ingrijirea acestei plante va va da batai de cap, trebuie sa stiti ca lucrurile nu stau deloc asa. Aspectuoasa, cu frunzele dungate cu nuante de crem sau galben, voalul miresei nu va va rapi prea mult din timpul dumneavoastra liber.


8. Filodendronul

Filodendronul este o planta durabila, care nu necesita o ingrijire deosebita pentru a-i mentine un aspect frumos. Se caracterizeaza ca fiind o planta cataratoare si stufoasa, care poate ajunge pana la o inaltime de 2,7 metri. Tulpina acestei plante este aeriana, iar frunzele sunt late, lobate, verzi, iar frunzele mai batrane pot fi insemnate cu auriu, alb sau rosu.


7. Palmierul Doamnei

Palmierul doamnei (Howea, Kentia), cu frunzele sale lungi si subtiri, da o nota exotica oricarei incaperi. Este ideal pentru apartament, in special daca duci lipsa de spatiu. Fiind o planta care creste in inaltime fara sa se ramifice prea mult, nu are nevoie decat de un mic colt de casa si de cateva ingrijiri speciale.


6. Crizantema

Crizantema este o o floare perena, foarte apreciata si raspandita in tara noastra. Aceasta se numara printre cele mai reziste flori, iar pretentiile de ingrijire sunt reduse. Ea poate creste foarte bine intr-o gradina, insa se dezvolta cu usurinta si intr-un ghiveci in apartament.


5. Crassula

Este o planta suculenta, cu aspect de arbust, cu crestere lenta. In natura poate atinge pana la 400 cm inaltime si 150 cm latime. In interior nu depaseste inaltimea de 100 cm. Atinge pana la 50 cm sub forma de bonsai. Frunzele de 2-3 cm lungime sunt persistente, ovale si carnoase, colorate in verde. Florile neparfumate, de forma unor mici stele, alb-roziu, sunt grupate in inflorescente la extremitatile tulpinilor.


4. Dracena
Dracena este o specie des intalnita in apartamentele iubitorilor de plante exotice. Robustetea acesteia, cat si aspectul exotic au contribuit la popularitatea acestei plante atat in locuinte, cat si in spatiile de birouri. Dracena nu are pretentii mari legate de lumina, si in general tolereaza spatiile umbrite in care alte specii nu s-ar putea dezvolta. Dracena poate atinge inaltimi destul de mari, desi in general ea este mentinuta la o talie medie sau redusa.


3. Anthurium

Anthurium, numita si floarea flamingo, este o planta tot mai des intalnita in ultima vreme, mai ales ca planta decorativa in sediile marilor corporatii, in birouri, fiind preferata pentru aspectul ei deosebit, exotic, si pentru faptul ca florile ei se mentin pe aproape intreaga perioada a anului.


2. Cactusul

Cactusii sunt plante cu tulpini suculente de forma cilindrica, globuloasa, ovoidala, ovala, turtita etc. Lungimea lor masoara de la cativa centimetri la 20-30 m, in locurile de origine. Pentru cactusi este deosebit de importanta asigurarea luminii, a caldurii dar si a umiditatii corespunzatoare. Cactusii care au culoare cenusie si spini tari si multi prefera locurile cu mult soare. Daca sunt asezeti intr-un loc cu multa umbra se vor alungii, si spinii vor ramane mici. In schimb cactusii de culoare verde deschisi cu spini mai putini nu suporta soarele putin de aceea se vor umbri usor.


1. Iedera

Iedera este o planta vesnic verde, cataratoare, care poate ajunge in crestere chiar si la 30 metri inaltime, daca suprafata ii permite acest lucru (copaci, peretii casei). Deasemenea, se poate indinde si pe pamant, daca suprefetele vertical nu sunt disponibile. Planta se indinde si se catara prin intermediul tulpinilor aeriene, care se agata de substrat. Frunzele sunt suple, avand 50-100 milimetri lungine, iar petiolul 15-20 milimetri. Iedera infloreste incepand de la sfarsitul verii pana toamna tarziu. Florile au culoarea galben-verzui, bogate in nectar, sunt o sursa bogata de hrana pentru albine si alte insecte, si au dimensiunile mici. Iedera face si fructe, bobite de dimensiunea piperului sau chiar mai mari, care sunt otravitoare pentru om, insa pentru pasari reprezinta o sursa importanta de hrana.

Salvia, planta Maicii Domnului

"Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală..."

Dintr‑o frumoasă carte veche despre plante medicinale reiese cît de mult era stimată pe vremuri salvia: "Cînd Maica Domnului a trebuit să fugă cu copilul Iisus din faţa lui Irod, a rugat toate florile de cîmp s‑o ajute; dar nici una nu i‑a oferit adăpost. Atunci s‑a înclinat către salvie si iată, aici a găsit refugiu. Sub frunzele sale dese, ocrotitoare, s‑a ascuns pe sine însăşi şi a adăpostit pruncul în faţa aprozilor lui Irod. Aceştia au trecut pe lîngă ei fără a‑i vedea. După ce pericolul a trecut, Maica Domnului a vorbit afectuos salviei: *De azi înainte şi pînă în vecii vecilor vei fi o floare preferată a oamenilor. Îţi dau putere să vindeci oamenii de orice boală; salvează‑i de la moarte, cum ai făcut şi cu mine+". De‑atunci, salvia înfloreşte orişicînd întru salvarea şi ajutorarea oamenilor.
Utilizări terapeutice interne
Încă din antichitate, salvia are faima unui panaceu (leac universal), fiind considerată ca fiind unul dintre cele mai renumite tonice digestive şi nervoase. Ceaiul de salvie, băut mai des, fortifică întregul organism, ne fereşte de atacuri de apoplexie şi are un efect foarte favorabil asupra paraliziilor. Este recomandat celor cu astenie nervoasă şi convalescenţilor, deoarece combate stările de slăbiciune, lipsa poftei de mîncare, surmenajul, depresia, tremurăturile membrelor şi paralizia.
Mulţi doctori au recunoscut proprietăţile remarcabile ale salviei: ei o administrează în spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor cu cele mai bune rezultate. În cazul acestor afecţiuni, se beau 2 ceşti pe parcursul zilei, înghiţitură cu înghiţitură.
Salvia este cel mai bun remediu antisudorific. În combaterea transpiraţiei nocturne este singura plantă, în afară de levănţică, de mare ajutor oamenilor: ea vindecă maladia care provoacă această transpiraţie în timpul nopţii şi îndepărtează, prin puterile ei înviorătoare, slăbiciunea care însoţeşte boala.
Ceaiul de salvie are un efect benefic şi asupra ficatului bolnav, înlăturînd toate indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Stimulează funcţiile stomacului şi calmează spasmele, înlătură greţurile, durerile intestinale şi stopează diareea (mai ales la sugari). Are acţiune depurativă şi elimină mucozităţile abundente din aparatul respirator şi stomac.
Salvia regularizează şi face să apară menstrele după naşteri, restabilizînd tonusul uterului. Uşurează naşterile. Favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa. Ajută la scăderea zahărului din sînge la diabetici, opreşte lactaţia la femei.
Infuzia de salvie este diuretică, antifebrilă, tonică şi stimulentă. Activează funcţiile circulatorii (previne infarctul), vindecă reumatismul, astmul, nevralgiile, edemele, combate guta.
http://talusa1946.forumculture.net/t9195-salvia

Plante care stimulează activitatea cerebrală şi ajută memoria

Fitoterapeuţii consideră că plantele ne pot ajuta în activitatea cerebrală, pentru a elimina cât mai mult stânjenitoarele pierderi de memorie. Plantele nu ne menţin doar un trup sănătos, ci şi o minte sănătoasă, având o acţiune binefăcătoare asupra memoriei.
Pentru stimularea activităţii creierului, în farmacii există o gamă de medicamente fabricate prin sinteză chimică. Totuşi, s-a constatat că principiile active cele mai sănătoase sunt oferite direct de plante, care elaborează, în mod natural, substanţe ale căror acţiuni se exercită la nivelul circulaţiei cerebrale.
Remediu pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor
Salvia (Salvia officinalis) este o plantă aromatică folosită, în mod curent, la prepararea diverselor mâncăruri. Prea puţin însă se ştie faptul că ea a avut întotdeauna un rol important în medicină. În China, salvia era considerată o plantă sacră, având efecte benefice asupra creierului, a nervilor, a ochilor şi a glandelor. În Evul Mediu, salvia era numită "ochi limpezi", datorită efectului său binefăcător asupra ochilor.
După cum ne-a spus dl prof.univ.dr. Constantin Milică, doctor în fiziologie vegetală şi specialist în fitoterapie, coordonator al Centrului Aroma Iaşi, în textele de farmaceutică, salvia este clasificată ca antiseptic natural: "Această plantă conţine un ulei volatil, răşină, tanin şi un principiu amar. Frunzele proaspete furnizează cantităţi apreciabile de vitamina A şi C. Amintim că vitamina A este, în general, considerată "vitamina ochilor". S-a mai observat că salvia acţionează asupra cortexului cerebral, mărind capacitatea de concentrare, ceea ce este binefăcător în cazul oboselii mentale. Salvia a fost descoperită ca fiind foarte bună pentru întărirea memoriei şi limpezirea ideilor, în cazurile de oboseală. S‑a constatat, de asemenea, că salvia facilitează relaxarea în cazurile de hipersensibilitate generalizată şi de iritaţie cerebro‑spinală".
Ceaiul de salvie, spune dl Milică, dacă este consumat în mod regulat, fortifică organismul, previne atacurile de apoplexie şi are un efect favorabil asupra înlăturării paraliziilor. "Pe lângă avantajele oferite în dezvoltarea mentală, ceaiul de salvie are efect curativ în caz de spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare şi tremurul membrelor. Înlătură balonările şi indispoziţiile legate de dereglările funcţionării ficatului. Mai are acţiune depurativă, elimină mucozităţile prea abundente din aparatul respirator şi stomac, stimulează pofta de mâncare şi combate tulburările intestinale".
Ceaiul de salvie se prepară dintr-o linguriţă de plantă uscată la 250 ml de apă clocotită, în care se lasă să stea câteva minute. Pentru oţetul de salvie, se umple o sticlă până la gât (fără a o îndesa) cu flori de salvie de câmp, peste care se toarnă deasupra oţet natural, în aşa fel încât să acopere florile şi se lasă sticla să stea 14 zile la soare sau la căldură.
Pelinul, un foarte bun tonic cerebral
Pelinul comun sau pelinariţa (Artemisia vulgaris) se deosebeşte de ruda sa mai cunoscută, pelinul amar (Artemisia absinthium), prin culoarea şi forma frunzelor, care sunt verzi pe deasupra, albicioase în partea inferioară şi foarte incizate. În scop terapeutic se folosesc doar părţile aeriene ale plantei: "Fitoterapeuţii moderni clasifică pelinul comun ca tonic, nervin, stimulent, diaforetic şi emenagog. Există numeroşi specialişti în medicină care afirmă că legătura dintre creier şi măduva spinării este atât de strânsă, încât plantele care influenţează coloana vertebrală au mari şanse să acţioneze asupra unei regiuni de pe creier. Pelinul, de exemplu, stimulează măduva spinării şi acţionează în congestia cerebrală. Deseori, somnambulismul este combătut cu pelin. Acesta este un excelent tonic cerebral".
Pe lângă avantajele sale, de tonic cerebral, ceaiul de pelin este recomandat şi la nivel digestiv, având proprietatea de a reda pofta de mâncare: "Datorită uleiurilor volatile pe care le conţine, pelinul măreşte secreţiile gastrice şi favorizează producerea sucului gastric, redând pofta de mâncare şi normalizând scaunul. Fitoterapia recomandă utilizarea plantei sub formă de infuzie, câte o ceaşcă înaintea meselor principale sau sub formă de pulbere, câte 2-5 g/zi, ca stomahic amar în anorexiile convalescenţilor şi în dispepsii cu constipaţii". Pelinul nu este recomandat gravidelor şi bolnavilor cu afecţiuni nervoase sau cu afecţiuni acute intestinale.
Contra îmbătrînirii cerebrale
Ginkgo biloba este un arbore originar din China şi prezintă frunze în formă de evantai, conţinând diferite substanţe de mare activitate în sfera circulatorie. Diverse cercetări efectuate cu extracte din frunzele sale au arătat că specia merită să fie recomandată pentru efectul protector la nivelul celulelor neuro-senzoriale ale creierului şi în cazul îmbătrânirii cerebrale cu dificultăţi relaţionale. În geriatrie, mai multe medicamente sunt făcute pe baza extractelor de Ginkgo biloba, foarte bogate în flavonoide. Într-un litru de apă rece se adaugă 40 g de frunze uscate. Se pune la fiert cel puţin patru ore, fierbându-se la foc mic, într-un recipient închis. Se beau 2-3 căni pe zi.
Pentru a reda mai multă energie funcţiilor memoriei se poate prepara o infuzie după modelul anterior, din 20 g de frunze uscate de brebenel şi 20 g frunze uscate de Ginkgo.
Stimularea capacităţii de concentrare
Micul brebenel (Vinca minor) a devenit o plantă foarte importantă pentru farmacologie. Recoltarea acestei plante se poate face pe durata tuturor anotimpurilor, căci frunzele sale, singurele care se folosesc, sunt persistente. Dintre proprietăţile sale cele mai importante: creşterea facultăţilor memoriei, de concentrare şi a capacităţilor auditive. Alcaloidul prezent în "micul brebenel" măreşte debitul sanguin al capilarelor cerebrale şi stimulează oxigenarea ţesuturilor irigate. La 1/2 l de apă se pun 5 g de frunze uscate. Se infuzează 10 minute şi se beau 2-3 ceşti pe zi.
Consumul de urzici alungă oboseala intelectuală
Există, de asemenea, o plantă mai puţin specifică activităţii cerebrale decât cele două amintite mai sus dar care este eficace în favorizarea facultăţilor intelectuale - urzica sălbatică (Urtica major). Aceasta este o plantă de la care se folosesc numai părţile aeriene tăiate în timpul înfloririi, adică de la sfârşitul lunii aprilie şi până în septembrie. Ea constituie o sursă remarcabilă de multiple vitamine, minerale şi oligoelemente. Administrarea unui tratament pe bază de urzică sălbatică proaspătă, urmat timp de 3 săptămâni, permite creşterea facultăţilor atenţiei, ideaţiei şi scăderea netă a componentei psihice a oboselii. Pentru un litru de apă se folosesc 50-60 g de frunze şi tulpini de urzică. Se infuzează timp de 10 minute şi se beau 3-4 căni pe zi, după masă.
http://www.evenimentul.ro/articol/plante-care-stimuleaza-activitatea-cerebrala-si-ajuta-memoria-0.html

FOREVER 1(9): Leurda, planta purifianta a primaverii

FOREVER 1(9): Leurda, planta purifianta a primaverii:

Leurda, planta purifianta a primaverii



Proprietatile leurdei o recomanda drept un excelent purificator general al organismului si un tonifiant remarcabil al sistemului imunitar. Substantele active continute de leurda ajuta la dilatarea vaselor de sange si la reglarea tensiunii arteriale. De asemenea, leurda are un efect remarcabil asupra sistemului nervos, ajutand la vindecarea starilor depresive si la eliminarea starilor de neliniste si nervozitate.

Intr-unul din articolele precedente, am subliniat importanta anumitor alimente pentru purificarea si detoxifierea org ani smului la inceputul primaverii si nu putem decat sa dam dreptate cititorilor nostri care au inclus printre plantele tonice de prim ava ra si leurda. Intr-adevar, aceasta planta, mai mult sau mai putin cunoscuta de multi dintre noi, merita sa se bucure de intreaga noastra atentie. O planta cu atatea beneficii asupra org ani smului umana merita inclusa la loc de cinste in meniul nostru de zi cu zi.

Denumita popular si ceapa vrajitoarelor sau usturoi de padure, leurda este o planta salbatica ce creste in padure sau in poienile dintre paduri la inceputul primaverii. Avand o aroma puternica de proaspat, o combinatie intre cea de usturoi (aroma sa este mai blanda si mai putin iute decat a usturoiului) si de arpagic, frunzele de leurda, in stare proaspata, pot fi folosite cu succes in diferite salate de prim ava ra sau in asezonarea diverselor mancaruri. Este indicata culegerea acestei plantei inainte de inflorire, cand poate deveni toxica daca este consumata intr-o cantitate prea mare. Legendele autohtone povestesc ca pana si ursul, aflandu-se in cautarea hr ani i, pentru a se drege dupa lunga perioada de hibernare, prefera mai intai de toate frunzele de leurda.

Lasand la o parte teoriile folclorice, specialistii nutritionisti ne recomanda sa consumam cu incredere aceasta planta pentru a asigura org ani smului necesarul de vitamine si minerale si cu precadere la inceputul primaverii, atunci cand suntem predispusi anemiilor si asteniilor. Frunzele de leurda contin vitamina A, vitamina C, carotenoizi, ulei eteric complex si anumite substante minerale precum fosfor, calciu, natriu, fier, cupru, etc. Proprietatile leurdei o recomanda de asemenea drept un excelent purificator general al org ani smului si un tonifiant remarcabil al sistemului imunitar. Atentie insa. In bucataria traditionala, leurda este intrebuintata mai ales in bucataria ardeleneasca si in cea din Muntenia. Consumata doar in stare proaspata, isi pastreaza leurda proprietatile sale medicinale deosebite.

Care este insa insusirea care face ca aceasta aparent banala planta sa fie considerata de catre comisiile certificate de cercetatori drept cel mai eficient remediu natural in tratarea bolilor cardiovasculare? Ei bine, leurda dispune de proprietatea de a fluidiza sangele asa cum nu o face nici o alta planta medicinala de pe acest continent si de a pastra ela sticitatea vaselor de sange. Substantele active continute de leurda ajuta la dilatarea vaselor de sange si la reglarea tensiunii arteriale. De asemenea, leurda are un efect remarcabil asupra sistemului nervos, ajutand la vindecarea starilor depresive si la eliminarea starilor de neliniste si nervozitate. Consumand in mod constant aceasta planta, poti scapa de somnul agitat, neodihnitor. Leurda sporeste capacitatea de memorare si concentrare, ava nd un efect benefic asupra memoriei. Ajuta la o buna circulatie a sangelui la nivelul creierului, fiind eficienta si combaterea aterosclerozei.

Leurda, excelent purificator al sangelui!

Leurda (Allium Ursinum)

Dupa anotimpul de iarna, in care alimentatia a fost bazata, in principal, pe produse din carne si cu mare carenta in legume proaspete, devine absolut necesara o curatire a sangelui si a organismului, intrat in primavara mai anemic, cu grad variat de debilitate si cu o imunitate mult diminuata. In aceasta perioada, natura intervine cu o planta de mare valoare: leurda. Denumita in popor ai-de-padure sau ai-ciorasc, leurda este unul dintre primii vestitori ai primaverii, care inunda la suprafata solului inca din luna martie, imediat dupa ghiocei. Se intalneste in toata Europa de Est si in Caucaz, prin flora spontana din zonele de deal si de munte, preferand tufisurile si padurile umede si umbroase de foioase (fag, stejar, carpen), cu frunzis putrezit, asternut pe soluri afanate, bogate in humus si slab acide. In muntii Carpati, leurda este destul de frecvent intalnita, mai ales in Masivul Lapusului, in Muntii Maramuresului, Calimani, Cozia si Bihorului. Sunt bine cunoscute palcurile dese de leurda care acopera solul, ca un covor verde, pe varful Leordis din muntii Aninei si in satul Leordina de pe valea Viseului.
Denumirea stiintifica de Allium Ursinum este corelata cu observatiile popoarelor nordice ale Europei, care sustineau ca aparitia frunzelor de leurda era mult asteptata de ursi, pentru a o consuma ca medicament purificator dupa lungul repaus din perioada hibernarii. De altfel, popoarele germanice o denumeau usturoiul ursului", usturoiul tiganului si ceapa vrajitoarei
Caracteristicile plantei
Frunzele apar in lunile martie-aprilie, in functie de conditiile climatice ale zonei. Au forma oval-lanceolata, sunt late de 3-4 cm si lungi de peste 10 cm, cu doua nervuri paralele. Limbul este lucios, verde-intens iar petiolul, lung. Se pot confunda cu frunzele de lacramioare care apar cam in aceeasi perioada.
Tulpina florifera este inalta de 20-50 cm, fara noduri, aparuta dintr-un bulb de marimea arpagicului. Poarta flori mici, albe, grupate cate 5-20 intr-o inflorescenta umbeliforma. Inflorirea are loc in lunile mai-iunie. Recoltarea frunzelor tinere se face in lunile martie-aprilie (inainte de inflorire), iar bulbii se culeg la sfarsitul verii si toamna (lunile august-octombrie). Strivite in mana, frunzele au un puternic miros de usturoi.
Frunzele au componente asemanatoare cu cele ale usturoiului, predominand sulfura de alil, care imprima gustul si mirosul caracteristic tuturor speciilor din genul Allium. In plus, se mai gasesc carotenoizi, vitaminele A si C, levuloza, ulei eteric complex si saruri minerale de calciu, fier, fosfor, natriu, cupru.
Rol esential in curatirea sangelui
Proprietatile terapeutice ale leurdei reliefeaza, in primul rand, rolul depurativ, respectiv capacitatea de curatire a sangelui, ficatului, stomacului si intestinelor, mult mai activa decat usturoiul.
Pentru aceasta actiune, se recomanda ca, in fiecare primavara, sa se faca o cura de 4 saptamani, cu frunze proaspete (de remarcat ca, prin uscare, frunzele isi pierd din proprietati). In plus, sunt evidente efectele antiseptice, bactericide, antitoxice, diuretice, hemostatice, hipotensive, antisclerotice, vermifuge si stimulatoare ale peristaltismului intestinal si ale contractiilor uterine.
Prin consumul intern, leurda actioneaza favorabil in numeroase afectiuni maladive:
- in bolile gastrointestinale are efecte in diaree acuta si cronica, dizenterie, indigestii, insuficienta biliara, colici abdominale, balonari si in distrugerea viermilor intestinali, inclusiv limbrici;
- in afectiuni cardiovasculare curata sangele de substante toxice, reduce hipertensiunea arteriala, intervine in ateroscleroza coronariana, hematurie, scade nivelul colesterolului, previne accidentele vasculare, evitand aparitia trombozei si tromboflebitei prin fluidificarea sangelui si prin dizolvare a placilor de colesterol;
- in bolile aparatului respirator este benefica la persoane cu bronsite, tuberculoza pulmonara si infectii la nivelul cailor respiratorii superioare (gripe, raceli);
- in afectiunile sistemului nervos intareste memoria prin marirea capacitatii de memorare, combate momentele de lapsus, amneziile, insomniile, ametelile de dimineata, starile depresive, tensiunea la nivelul capului si starile de anxietate (frica) si de neliniste;
- in boli renale curata rinichii si vezica urinara, favorizeaza urinarea si elimina excesul de acid uric, foarte daunator la bolnavii de guta.
Prin uz extern, leurda are bune efecte in combaterea reumatismului degenerativ, eczeme, herpes, rani greu vindecabile, scrofuloza si alte boli cronice de piele. Cataplasmele cu frunze sunt indicate contra furunculilor (buboaielor).
Frunzele proaspete, excelente in salatele de primavara
Avand un excelent rol purificator, prin eliminarea deseurilor toxice din ficat si din sange, precum si un important rol fortifiant al intregului organism, leurda este recomandata intr-o cura benefica de primavara.
Leurda se poate folosi sub multiple forme:
- frunzele proaspete se consuma primavara, intr-o cura de 3-4 saptamani, fiind amestecata cu diferite preparate culinare: salate de cruditati, supe, ciorbe, piure (in asociere cu urzica vie), galuste, chiftele, perisoare, cartofi, tocane cu carne, avand atat rol decorativ cat si condimentar foarte gustos, in locul usturoiului;
- taiate marunt, frunzele se consuma ca aperitiv in amestec cu frunze de patrunjel verde; se pun pe felia de paine cu unt, margarina, branza sau cascaval ras, adaugand cimbrisor, boia de ardei si piper macinat;
- salata din frunze proaspete, consumata inainte de mesele principale pe tot sezonul de primavara, are un rol evident in oprirea procesului de imbatranire;
- in stare uscata, frunzele se presara pe diferite mancaruri, in amestec cu patrunjel si ceapa, avand efect de condiment deosebit de gustos.
Sucul de leurda combate reumatismul degenerativ
Alte forme de utilizare:
- bulbii recoltati in vara si toamna si tocati marunt au aceeasi eficacitate ca si frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepara un macerat in lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin inghitituri rare. Atat frunzele, cat si bulbii sunt bine tolerati de catre ficat si nu dau iz neplacut pentru respiratie, ca in cazul usturoiului;
- tinctura din frunze sau bulbi tocati marunt se prepara in alcool de 38-40%, in care se macereaza timp de 14 zile, la soare; se strecoara si se pastreaza in sticle inchise la culoare, in loc racoros si intunecos. Zilnic se iau cate 10-15 picaturi, in putin ceai sau apa, de 3-4 ori pe zi, avand efecte deosebite in dobandirea unei memorii excelente. Tinctura bine pastrata permite sa se beneficieze tot timpul anului de puterea curativa a leurdei;
- infuzia de leurda se prepara din doua lingurite frunze tocate la 200 ml apa clocotita; se beau unul sau doua ceaiuri pe zi;
- vinul de leurda se prepara dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi maruntiti, care se fierb 5 minute in 50 ml vin alb; se infuzeaza acoperit timp de 10 minute, se strecoara si se indulceste dupa gust cu miere sau sirop. Se bea dimineata cate un paharel, timp de 14 zile, fiind considerat un minunat remediu pentru persoanele in varsta, chinuite de tuse rebela, insuficienta respiratorie, expectoratii persistente si tuberculoza pulmonara;
- sucul de leurda, extras din frunze proaspete prin presare, se consuma in cure de 3 saptamani, luand cate 2 pahare pe zi, dimineata pe stomacul gol si dupa amiaza, avand efecte in combaterea reumatismului degenerativ, mastita si noduli la san si in inlaturarea efectelor nocive ale tutunului, printr-o actiune puternic antitoxica.
Florile de leurda, bogata sursa melifera
In apicultura, leurda este o specie melifera vizitata frecvent de albine pentru culesul de nectar si polen. S-a constatat ca un stup de control, plasat intr-o zona invadata de leurda inflorita, poate asigura o depunere de 1 kg miere intr-o zi insorita.
Ornamental, leurda este plantata in parcuri, gradini si spatii verzi pentru a valorifica locurile umede si umbrite.
prof. univ. dr. Constantin I. Milica
sursa: www.ecolife.ro
Detergent natural pentru curatenia de primavara
Se mai numeste si aiurda, usturoita, usturoi salbatic, usturoi de padure ori usturoiul ursului. Ii place in mod deosebit semiumbra din padurile noastre, unde asterne adevarate covoare de un verde deschis in luna martie, ori la inceputul lui aprilie. Este o planta prin excelenta europeana, care nu s-a lasat pana acum aclimatizata cu succes pe alt continent. In schimb, in toata Europa, de la nord la sud, aceasta planta salbatica este bine cunoscuta ca leac din timpuri imemoriale. Descoperirile arheologice arata ca celtii o foloseau in scopuri medicinale si rituale de acum mai bine de 3000 de ani. Dacii numeau leurda "aibuta" (ai = usturoi) si o foloseau pentru bolile rinichilor si ca depurativ. Medicul grec Dioscoride prescria acum doua milenii leurda ca detoxifiant de primavara, pentru curatarea sangelui, a plamanilor si a tractului digestiv, la fel ca si medicii din Imperiul Roman. Din evul mediu si pana in zilele noastre, "stafeta" studiului si a folosirii leurdei in scopuri medicinale au preluat-o aproape in exclusivitate germanii, care au descris-o in tratatele lor inca din anul 1562, pentru ca dupa... 430 de ani sa o declare "Planta anului" (in 1992) si sa o faca astfel din nou cunoscuta in toata lumea. In prezent, leurda este considerata de cateva ori mai puternica in terapie decat mult galonatul usturoi, caruia numai in ultimele doua decenii i-au fost consacrate cateva sute de studii, care ii obiectiveaza eficienta in vindecare. Fata de usturoi, insa, leurda are o concentratie de principii active de cateva ori mai mare, iar efectele sale vindecatoare sunt - vom vedea - pe masura. Asadar, in cele ce urmeaza, sa cunoastem mai bine acest remediu de primavara:
Cum se prepara si cum se administreaza leurda
Salata de leurda
Pentru a obtine o portie de salata, se ia o mana de frunze proaspete, se spala cu apa rece si apoi se taie nu foarte marunt (in fasii de 3-4 centimetri). Se combina intr-un vas cu o lingurita de ulei de masline extravirgin (are un puternic efect anti-colesterol), cu 1-2 lingurite de otet de mere si putin marar tocat. De obicei, nu se pune sare, exceptie facand doar persoanele hipotensive, la care un aport crescut de sodiu este benefic. Se consuma doua asemenea salate pe zi, ca aperitiv la inceputul mesei de pranz si la inceputul mesei de seara. O cura dureaza minimum 3 saptamani. Frunzele de leurda se pot pastra in frigider, puse in punga de plastic, pana la 5 sau chiar 7 zile, daca sunt proaspete si daca nu au fost spalate inainte de a fi puse la rece.
Tinctura de leurda
Se pun intr-un borcan 100 de grame frunze de leurda fin tocate (eventual mixate), care se acopera cu 300 ml de alcool alimentar de 50 de grade, amestecand incontinuu. Se inchide borcanul ermetic si se lasa continutul la macerat vreme de 12 zile. Dupa trecerea timpului de macerare, preparatul se strecoara, iar extractul astfel obtinut se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de regula doua lingurite de tinctura de 4 ori pe zi, in tratamente cu o durata de 1-3 luni.
Uleiul de leurda
In jumatate de litru de ulei de masline extravirgin se pun 150 de grame de frunze de leurda bine zvantate si apoi tocate fin. Se lasa acest amestec sa macereze la soare vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul astfel obtinut se lasa sa stea nemiscat intr-un vas vreme de sase ore, apoi se iau cu o lingura impuritatile care s-au ridicat la suprafata. Extractul limpede si omogen ramas se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se patreaza in locuri intunecoase si reci. Se administreaza cate doua lingurite de ulei de leurda, de 2-3 ori pe zi.
Tratamente interne
* Colesterol marit - un studiu publicat in Germania arata ca mai multe substante continute de leurda, cele mai importante fiind ajoena si adenozina, au efecte de scadere a colesterolului negativ (LDL) din sange. Primavara sunt recomandate curele cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma doua portii de salata de leurda pe zi. Pe parcursul anului se recomanda patru cure, cu o durata de o luna fiecare, cu ulei de leurda, din care se consuma cate doua lingurite, de 4 ori pe zi, inainte de masa. Aceste cure se recomanda sa fie practicate la sfarsitul fiecarui anotimp, ele avand rolul de a tine sub control valorile colesterolului si de a preveni afectiunile produse de acesta.
* Hipertensiune - se recomanda tinctura de leurda, din care se iau cate doua lingurite, de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza vreme de 6 saptamani, fiind urmat de alte 3 saptamani de pauza, dupa care se reia. Studiile arata ca mai multe substante din compozitia frunzelor si a bulbului leurdei (cea mai importata este y-glutamil peptida) stimuleaza organismul sa produca enzime care regleaza si stabilizeaza presiunea arteriala. Mai mult, leurda are efect vasodilatator, ceea ce duce implicit la scaderea tensiunii.
Adaugata langa orice aliment, leurda il transforma si in medicament
* Ateroscleroza, arterioscleroza, prevenirea arteritei obliterante - adenozina, o substanta din compozitia frunzelor de leurda, impiedica formarea placilor de colesterol si sclerozarea vaselor de sange. Aceasta planta este foarte utila in mentinerea elasticitatii si a permeabilitatii vaselor de sange. Se fac tratamente cu o durata de 3 luni, urmate de o luna de pauza, timp in care se administreaza cate o lingurita de tinctura si cate o lingurita de ulei de leurda, de patru ori pe zi. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea accidentului vascular.
* Flebita si tromboflebita - leurda are efecte fluidifiante sanguine si antiagregante plachetare, motiv pentru care este folosita cu mult succes contra tromboflebitei si a trombozelor in general. O echipa de cercetatori de la Universitatea din Leipzig, Germania, condusa de dr. Stefan Dhein, a dat publicitatii, la sfarsitul anului 2008, un studiu care arata ca administrarea de extract de leurda impiedica formarea trombilor (cheagurilor de sange) si migrarea lor prin vasele de sange. Leurda are efecte comparabile cu ale clopidogrelului, un medicament de sinteza utilizat contra problemelor cardiovasculare produse de cheagurile de sange si de rigidizarea arterelor. Pentru prevenirea si combaterea acestor afectiuni se recomanda curele cu leurda proaspata (minimum 150 g zilnic), facute pe o perioada de 3-6 saptamani, pe timpul primaverii. In timpul anului, se administreaza tinctura de leurda, cate doua lingurite luate de 4 ori pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de 10-14 zile de pauza.
* Cardiopatie ischemica, prevenirea infarctului - administrarea uleiului de leurda si a tincturii de leurda este un foarte bun tratament pentru prevenirea si combaterea ischemiei cardiace, ce apare pe fondul valorilor crescute ale colesterolului, hipertensiunii si trombozelor. Se tin cure de cate 8 saptamani, timp in care se administreaza cate doua linguri de ulei de leurda si cate 4 lingurite de tinctura de leurda pe zi. Este important sa fie administrate ambele preparate, pentru ca ele contin principii active diferite, extrase din leurda. Astfel, uleiul din aceasta planta contine principii active ce tin sub control valorile colesterolului si impiedica sclerozarea arterelor, in timp ce tinctura previne hipertensiunea, formarea trombilor si migrarea lor pe artere.
* Varice si hemoroizi - se recomanda ca anual sa fie facuta o cura cu o durata de minimum 3 saptamani, timp in care se consuma salata de leurda, cate 100-200 g pe zi. Este un tratament cu efecte antiinflamatoare asupra venelor, care, conform unor studii in curs de desfasurare, tonifica peretele venos, favorizand chiar reducerea in volum a varicelor.
* Astm, astm alergic - se recomanda, de asemenea, cura cu salata de leurda, consumata zilnic, pe o perioada de timp cat mai indelungata. Substantele volatile ingerate din leurda ajung in mare masura in plamani, de unde sunt eliminate gradat, exercitandu-si efectele usor bronhodilatatoare, expectorante (elimina excesul de mucus din arborele bronsic) si antiseptice. Se recomanda acelasi tratament si contra bronsitei cronice ori a pneumoniilor recidivante, deoarece are efecte antibiotice si antivirale puternice. Ca adjuvant in emfizemul pulmonar, se recomanda uleiul de leurda, din care se iau doua linguri pe zi.
* Colita de fermentatie, constipatie - anumite zaharuri continute de frunzele de leurda ajuta la restabilirea florei intestinale normale, fiind de un extraordinar ajutor in multe cazuri de colita de fermentatie sau de constipatie cronica. Se recomanda cura cu salata de leurda, din care se consuma cate 100-150 g zilnic. Tratamentul cu leurda va fi abordat, totusi, cu prudenta de persoanele cu colita, care in primele 3-5 zile vor lua doze mici (10 g) din aceasta planta. Aceasta, deoarece in aproximativ 10% din cazuri s-a remarcat o sensibilitate particulara la principiile active ale leurdei, unele persoane prezentand simptome de atonie digestiva ori de balonare dupa ingerarea plantei.
* Adjuvant contra viermilor intestinali - se ia ulei de leurda, cate 3 linguri, dimineata, pe stomacul gol. Aceasta doza unica se ia o data la trei zile, pe o perioada de o luna. Tratamentul inhiba proliferarea si ajuta la eliminarea parazitilor intestinali, deoarece leurda, pe langa efectele sale vermifuge, are si o puternica actiune de stimulare a peristaltismului intestinal.
* Adjuvant in infectia reno-urinara - se administreaza tinctura de leurda, cate o lingurita de 4 ori pe zi, in cure de o luna, urmate de 12 zile de pauza. Acest tratament are efecte antibiotice, stimuleaza diureza si, nu in ultimul rand, stimuleaza imunitatea organismului. In medicina populara, rezultate foarte bune se obtin si prin aplicatii externe cu frunze de leurda, zdrobite si puse pe zona vezicii urinare sub forma unor cataplasme, care se tin vreme de patru ore zilnic.
* Raceala, gripa, complicatii bacteriene ale acestora - consumul frunzelor proaspete si administrarea de tinctura de leurda, cate o lingurita de 4-6 ori pe zi, are efect antiviral si antibiotic. De asemenea, leurda reduce febra, combate tusea si ajuta la o vindecare rapida a virozelor respiratorii. Studii facute in Germania arata ca principiile active din aceasta planta activeaza macrofagele, celule ale sistemului imunitar care distrug bacteriile sau diferite particule straine din organism.
* Dureri si contractura musculara - se recomanda consumul de leurda sub forma de salata, minimum 100 g pe zi. O substanta secretata de aceasta planta (adenozina) actioneaza direct asupra sistemului nervos central, favorizand relaxarea musculara.
* Combaterea efectelor secundare ale tratamentului cu antibiotice - se recomanda cura de primavara cu salata de leurda proaspata. Se consuma minimum doua portii pe zi, in cure de 3-6 saptamani. Ajuta la refacerea rapida a florei intestinale perturbate de antibiotice, stimuleaza imunitatea afectata de aceste medicamente, previne si combate infectiile cu Candida, care apar foarte frecvent la cei care au luat in mod repetat antibiotice.
* Boala canceroasa - din pacate, un studiu de amploare cu extracte de leurda folosite pentru prevenirea si combaterea cancerului inca nu a fost facut, dar datele preliminare indica aceasta planta ca pe o mare speranta contra acestei afectiuni. Leurda stimuleaza sistemul imunitar, care este "gardianul" ce distruge celulele maligne prezente in permanenta in organism.
Leurda cultivata
Apoi, anumiti compusi pe baza de sulf secretati de leurda din belsug (alicina, ajoena) au o actiune antitumorala directa foarte puternica, pusa in evidenta de mai multe teste de laborator facute in Japonia, India si China. In plus, leurda contine germaniu si seleniu in forma organica, doua substante rar intalnite in regnul vegetal, cu efecte antitumorale exceptionale. Ca atare, se recomanda frunzele de leurda proaspata in consum, minimum 100 g pe zi, in cure cat mai indelungate posibil. Se recomanda contra urmatoarelor tipuri de cancere: bucal, pulmonar, de esofag, de colon, tiroidian, cancerul testiculelor, cancer genital la femei (uterin, ovarian), cancer urinar.
* Deficit de magneziu - se face o cura de primavara cu salata de leurda, din care se consuma, vreme de minimum 3 saptamani, cate doua portii zilnic. Doua sute de grame de frunze proaspete de leurda asigura mai mult decat necesarul zilnic de magneziu pentru un adult. Aceeasi cantitate asigura si dublul necesarului de fier, leurda fiind un adevarat panaceu si contra anemiei feriprive.
* Imbatranire - studiile facute de dr. H. Torok de la "Central Research Laboratory" din Pecs, Ungaria, arata ca extractul alcoolic (tinctura) de leurda este un excelent remediu contra radicalilor liberi, substante instabile, care ataca permanent membranele celulelor organismului, prin aceasta viciind materialul genetic al acestora si producand ceea ce noi numim imbatranire. Ei bine, curele cu tinctura de leurda, cate 4 lingurite luate zilnic, vreme de 60 de zile, incetinesc acest proces, neutralizand radicalii liberi.
Aplicatii externe
* Micoza vaginala - se dizolva doua linguri de tinctura de leurda intr-o jumatate de cana de apa, iar cu solutia astfel obtinuta se fac spalaturi vaginale. Este un remediu prea putin placut ca miros, dar cu un efect foarte puternic de combatere a infectiei cu diferite specii de Candida. De asemenea, acelasi tratament previne si combate suprainfectiile bacteriene care pot aparea dupa o candidoza severa. Este recomandat ca adjuvant si in cancerul ovarian, in cancerul uterin (endometrial), in fazele precanceroase la nivel genital.
* Micoza unghiilor - pe zonele afectate se pun comprese cu tinctura de leurda nediluata. Se acopera cu folii de nylon (pentru a nu se evapora alcoolul), iar apoi se lasa vreme de 2-4 ore pe zi. Tinctura de leurda astfel aplicata inmoaie unghiile si permite indepartarea zonelor afectate (se face cu ajutorul unei pile de manichiura), distruge ciupercile parazite, favorizeaza cresterea unei unghii noi, neafectata de micoza.
* Articulatii dureroase (artrita, artrita reumatoida) - frunzele proaspete de leurda se zdrobesc pe o planseta de lemn cu ajutorul ciocanului pentru snitele, apoi se infasoara pe articulatia dureroasa si se lasa vreme de minimum o ora. In paralel se face o cura cu leurda consumata intern, sub forma de salata, cate 100 g pe zi. Acest tratament are efecte antiinflamatoare articulare, calmeaza durerea si reda mobilitatea articulatiilor afectate.
PRECAUTII SI CONTRAINDICATII
Leurda este contraindicata in perioada alaptarii, deoarece poate dauna calitatii laptelui si poate provoca colici sugarului.
La pacientii cu gastrita hipoacida, cu dispepsie si cu colita, leurda se va administra cu prudenta, in doze mici la inceput. Aceasta, deoarece poate produce, in cazuri particulare, ce tin de o predipozitie individuala, atonie, balonare, stari de greata, tulburari digestive.

CONTRAINDICATII ALE UNOR PLANTE ,ALIMENTE SI TRATAMENTE NATURALE

Ca fiecare medicament, si plantele medicinale au contraindicatii si efecte secundare atunci cand nu se respecta doza (se supradozeaza).
Comparativ cu preparatele medicinale chimice, plantele actioneaza mai fin, provoaca mai putine reactii adverse si complicatii.
Din aceasta cauza unii oameni considera ca folosirea plantelor este complet inofensiva, indiferent de modul lor de administrare.
Nu asa stau lucrurile in realitate.
Ca si in cazul tratamentelor cu pastile, si administrarea plantelor necesita respectarea stricta a dozelor si termenilor.
Depasirea lor provoaca deseori diferite dereglari in functionarea echilibrata a organismului, si anume :

Aloea provoaca in unele cazuri inflamatia intestinului gros, afluxul de sange la organele bazinului mic, inhiba peristaltismul intestinal. Cei cu afectiuni ale ficatului, rinichilor si vezicii biliare vor folosi cu prudenta aceasta planta.
Armurariul nu se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coagulabilitatea sangelui crescuta.
Barba - ursului ( coada calului) in caz de supradozare apar dureri de rinichi, in zona de jos a spatelui. Trebuie folosita cu moderatie de catre bolnavii cu hipertensiune, cu boli de inima si de rinichi.
Baile de namol (peloidoterapia, fangoterapia) imbunatatesc metabolismul organismului in general, stimuland functionarea glandelor endocrine.Nu se folosesc (chiar se interzic) in cazuri de: afectiuni oncologice, mioame, tuberculoza activa, tiroidoza, imediat dupa un infarct miocardic, in timpul sarcinii, in procesele inflamatorii acute.
Castanul, supradozat folosit sub forma de flori in ceai, in doze mari provoaca crampe ale degetelor de la maini.
Cimbrisorul in cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide.
Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariana si cerebrala, fibrilatie auriculara (atriala).
Catina alba este contraindicata pentru bolnavii cu colecistita acuta, pancreatita, diaree cronica.
La barbati, catina alba poate provoaca prostatita adenomatoasa, iar la femei mastopatie datorita continutului de fitohormoni. In caz de astm bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul, care se afla in cantitati mari in catina alba, poate provoca alergie.
Coada soricelului poate provoca, in caz de supradozare, ameteala, diaree, eruptii, tromboflebita.
Echinacea nu se recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza si in caz de sensibilitate ridicata fata de plante compozite.
Florile de tei supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica de 6 luni.
Hameiul, folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata, voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului digestiv.
Iarba mare ridica tensiunea.
Imortela, folosita in doze mari, ridica tensiunea arteriala, provoaca fenomene de incetinire a functiilor ficatului.
Inul, sub forma de seminte, provoaca diaree. Folosirea indelungata (mai mult de trei saptamani) actioneaza negative in cazuri de colecistita si hepatita.
Ginsengul nu se recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii, hiperexcitabilitate. Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potentei.
Laptisorul de matca nu se foloseste in caz de boala Addison (boala a glandei suprarenale).
Laminaria (alge marine) - supradozata, folosita timp indelungat, duce la osteoporoza.
Macesul, atat de cunoscut, provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, daca e folosit excesiv.
Matasea de porumb in cantitati mari inhiba centrul nervos care coordoneaza activitatea inimii, dar in doze mici il stimuleaza. Supradozata provoaca de asemenea si tromboflebita.
Melisa nu se foloseste in caz de hipotensiune.
Mustarul este contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei.
Paducelul, in doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale si voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.
Patlagina si semintele ei, in caz de supradozare, cand sunt folosite ca ceai sunt contraindicate bolnavilor de ulcer si gastrita hiperacida. Daca aciditatea este scazuta, patlagina se foloseste cu succes in tratarea acestor boli.
Patrunjelul agraveaza durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza. Consumarea lui duce la eliminari in exces de potasiu, care trebuie recuperat consumand alimente bogate in acest element.
Pelinul, in cantitati foarte mari provoaca spasme, halucinatii, tulburari psihice.
Sunatoarea ridica tensiunea arteriala, provoaca stenozarea (ingustarea) vaselor sanguine, fotodermita, scaderea potentei daca o folositi un timp indelungat.
Folosind pojarnita nu aveti voie sa folositi inhalatori pentru astm bronsic, medicamente pentru raceala si febra de fan. Nu sunt compatibile produse ca: berea, cafeaua, bobul, ciocolata, castravetii in otet, iaurtul.
Menta nu se recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare, si ca rezultat la incontinenta urinara. Uneori duce si la scaderea potentei. Menta proaspata are toxicitate redusa si este indicat a fi folosita in ceaiuri.
Podbalul este interzis categoric celor cu afectiuni ale ficatului si alcoolicilor. Provoaca dureri abdominale, greata, stari febrile, icter.
Pungulita de camp este contraindicata femeilor insarcinate.
Rostopasca este o planta minune care a salvat multi oameni bolnavi. Dar folosirea indelungata a plantei provoaca greata, voma, inhibarea centrului respirator, paralizie spinala, crampe musculare.
Salvia nu se administreaza mai mult de 2 luni la rand deoarece poate provoca iritarea mucoaselor. Femeilor insarcinate si bolnavilor de nefrita le este contraindicata folosirea interna.
Socul, boabele de soc, folosite in doze mari (peste 200 g pe zi), duc la intoxicarea organismului asociata cu stari de voma, arsuri la stomac, iritarea gatului, dificultati in respiratie, convulsii. Este contraindicat persoanelor cu diaree cronica si acuta, producand iritatii ale colonului.
Stejarul - coaja lui se foloseste in medicina populara pentru tratarea diareei, dizenteriei, stomatitei. Folosita timp indelungat pentru gargara duce la scaderea simtului olfactiv. Folosit pentru uzul intern in doze mari provoaca scaderea apetitului, voma, colica renala.
Stevia este contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori provoaca uremie.
Troscotul, in doze mari, intareste tonusul uterului, coagulabilitatea sangelui. Nu se recomanda pentru femeile insarcinate, pentru bolnavii cu inflamatii acute ale rinichilor sau vezicii urinare.
Urzica, in cantitati mari, duce la marirea coagulabilitatii sangelui.
Nu se recomanda pentru bolnavii cu hipertensiune arteriala, aterioscleroza, polipi, adenom testicular. Se interzice in caz de hemoragie uterina provocata de fibroame si mioame. La varstnici poate agrava tromboflebita.
Valeriana (odoleanul), folosita timp indelungat, duce la inhibarea functiilor organelor interne, provoaca dureri de cap, greata, schimbari in functionarea inimii, scaderea capacitatii de munca.

In caz de fibrom uterin este contraindicat medicamentul Raunatin.
Vetricea este contraindicata femeilor insarcinate si copiilor mici deoarece ridica tensiunea daca e folosita in cantitati mari.
Preparatele diuretice supradozate, consumate un timp indelungat, pot provoca dereglarea ritmului cardiac si edem cerebral.
Nu este indicat a se bea leacurile care scad tensiunea si cele pentru inima cu suc de grepfrut.
Aceasta duce la intoxicarea organismului si la alte urmari grave. Folosirea plantelor medicinale in vindecarea copiilor cere o atentie deosebita si cunostinte aprofundate de fitoterapie.
Trebuie consultat si medicul pediatru. De pilda, adultii usor excitabili folosesc cu rezultate foarte bune talpa gastei si valeriana (odolean).
Pentru copiii cu aceeasi problema in nici un caz nu se folosesc plantele mentionate mai sus. Folosirea sistematica a plantei talpa gastei la copii poate duce la oprirea cresterii si la caderea parului.
Ceaiul din flori de tei cu miere de albine, poate fi consumat de copii de la 14 - 15 ani, daca nu sufera cu inima si nu au afectiuni renale sau distonie vegetativa vasculara. La unii copii ceaiul provoaca ridicarea brusca a tensiunii.
Am incercat sa arat ca tratamentul cu plante medicinale nu este atat de inofensiv cum ar parea la prima vedere.
Asta nu inseamna ca trebuie sa disperati si sa renuntati la fitoterapie.
Natura este farmacia Domnului si nu putem sa nu apelam la ajutorul ei.
Pentru ca tratamentul cu plante sa va aduca numai sanatate si bucurie trebuie sa indepliniti cu strictete indicatiile medicului fitoterapeut, sa nu depasiti dozele si termenele propuse in retete si sa faceti pauzele necesare intre seriile de tratamente.
Uneori medicii spun: "este tarziu". Natura insa niciodata nu spune "este tarziu"; ea are leacuri pentru orice stadiu al maladiei si permanent ne intinde o mana de ajutor, propunandu-ne diferite solutii.

PRODUSE ALIMENTARE
Nu numai plantele medicinale, ci si produsele care se folosesc in alimentatia naturista - fructele si legumele - contin compusi care pot avea un efect puternic asupra unui organism bolnav.

Apa. Evitati prepararea ceaiurilor folosind apa de la robinet. Amestecata cu clor, un element foarte activ si agresiv, a carui folosire a fost interzisa in toate tarile civilizate - poate provoca niste combinatii chimice nedorite.
Apa fiarta nu se foloseste dupa mai mult de 24 de ore dupa ce a fost pregatita, pentru ca devine nociva.
Apa fiarta capata o structura nedorita, este saraca in oxigen si absoarbe din aer multi virusi, bacterii si microorganisme.
Folosirea permanenta poate provoca litiaza renala. Apa fiarta se consuma imediat dupa fierbere, sub forma de ceai, supa, etc.
Bauturile ambalate in cutii de aluminiu (bere, pepsi si altele) contin un conservant care provoaca producerea hormonilor feminini in organismul barbatesc.
Barbatii care beau mai mult de 5 cutii pe zi risca sa se aleaga nu numai cu o "burta mare" ci si cu impotenta si cu marirea sanilor.
Berea este o bautura foarte apreciata si foarte consumata, in special de barbati. Dar trebuie sa se stie ca, in timp ce ea se evapora, elimina anumite substante care ajung in mucoasa nazofaringiana si conduc la scaderea libidoului (apetitului sexual).
Bobul si fasolea consumate timp indelungat, conduc uneori la aparitia durerilor de picioare si uneori la periostita dentara. De asemenea, ceaiul din pastaile de fasole, recomandat mai ales celor bolnavi de diabet zaharat, reduce intr-adevar nivelul zaharului din sange cu 35%, dar daca se supradozeaza, tot cu 35% se inrautateste si vederea bolnavului.
Bostanul si dovleceii contin alcaloizi care provoaca inflamarea amigdalelor, iar folosirea indelungata a semintelor poate provoca uneori furunculoza. De asemenea, consumul de bostan este contraindicat in gastritele cu aciditate scazuta, in ulcerul stomacal, in formele acute de boli stomacale, si in formele grave de diabet zaharat.
Branza de vaci se va consuma in cantitati cat mai reduse de catre cei cu afectiuni grave la rinichi.
Cartofii consumati in cantitati mari nu se recomanda barbatilor cu excitabilitate sexuala crescuta.
Ceapa, in cantitati mari, duce la tahicardie si alte modificari in functionarea sistemului cardiovascular. Este contraindicata celor cu afectiuni ale ficatului, rinichilor, pancreasului, cu ulcer stomacal si duodenal.
Ciocolata este contraindicata persoanelor cu afectiuni hepatice.
Compotul de caise uscate sau proaspete nu e bun in cazul celor cu afectiuni stomacale.
Curmalele nu se recomanda bolnavilor care au afectiuni ale sistemului digestiv.
Alimentele de orice fel care au mucegait trebuie aruncate.
Mucegaiul produce toxine, inclusiv de natura cancerigena, care nu se distrug prin nici un fel de fierbere.
Drojdiile sunt necesare organismului uman pentru reglarea metabolismului, pentru functionarea normala a sistemului nervos si ca izvor de vitamine. Dar trebuie folosite cu atentie. Ele trebuie inlaturate din meniul bolnavilor de hipertensiune, a celor cu afectiuni ale tractului digestiv.
Hreanul irita membrana mucoasa a tractului digestiv.
Laptele, consumat rece, deregleaza digestia. Pentru a-si face efectul benefic asupra organismului, el trebuie incalzit putin, trebuie consumat pe nemancate, cu inghitituri mici, tinandu-l cat mai mult timp in gura inainte de a-l inghiti.
Lactatele, inclusiv smantana, sunt contraindicate celor cu afectiuni hepatice.
Margarina contine multe transizomere - acizi alifatici nesaturati -care deregleaza functionarea fermentilor, schimband si structura membranelor celulare. Ca rezultat, creste nivelul colesterolului in sange, precum si
riscul imbolnavirii de diabet si infarct miocardic.
Mararul, folosit indelungat si in cantitati mari, ca si alte plante din familia lui, scade apetitul sexual la barbati.
Menta si mentolul consumate in exces, constituie un impediment pentru femeile care vor sa ramana insarcinate.
Morcovul poate fi o otrava pentru fumatori. Intrand in reactie cu elementele cancerigene din fumul de tigara, betacarotenul provoaca aparitia cancerului.
Nucile, consumate in cantitati mari, provoaca constipatie, spasme ale vaselor sanguine din creier si dureri de cap. Nu este indicat sa se manance mai mult de 10 nuci pe zi (4 nuci pe zi este doza optima). Folosirea interna a preparatelor din nuci mareste cantitatea de protrombina din sange (factorul II de coagulare a sangelui), motiv pentru care trebuie folosite
concomitent ceaiuri sau preparate din plante, care provoaca fluiditate sanguina (subtierea sangelui): flori de boz, de castan,
de tei, radacini de dud sau de zmeura. De asemenea, nucile nu se mananca pe stomacul gol daca aciditatea sucului gastric este ridicata, sau in cazuri de inflamatie intestinala, doar dupa masa fiind indicata consumarea lor.
Painea graham este foarte buna pentru slabire, prevenirea constipatiei si vitaminizarea organismului. Dar graul se stropeste de cateva ori pe an cu substante chimice. Aproape toate toxinele se regasesc in invelisul graului,
care este prezent in graham.
Pepenele galben nu se recomanda mamelor care alapteaza (uneori la copii apare alergia), de asemenea, nu se recomanda celor care sufera de diabet zaharat, duodenita, ulcer stomacal, dizenterie, diaree.
Produsele apicole, mai ales veninul de albina, nu se combina cu alcoolul. Din aceste motive, cu cateva zile inainte de folosirea veninului de la albina, se renunta la orice fel de alcool, inclusiv berea.
Rodiile - supradozate inrautatesc vederea, strica smaltul dentar, irita membrana mucoasa a stomacului, provoaca in unele cazuri vertij, crampe musculare, slabiciune.
Rosiile nu se consuma atunci cand bolnavul foloseste preparate (medicamente) sulfamidice. Se va reduce la minim consumarea rosiilor in cazurile de: astm bronsic, menstre dureroase, boli ginecologice, diateza urica, litiaza renala.
Sorbitolul (inlocuitor al zaharului) poate provoca balonare sau constipatie. Este contraindicat femeilor insarcinate.
Scortisoara nu este indicata femeilor insarcinate, celor afectati de epuizare nervoasa, precum si celor cu pielea foarte sensibila.
Semintele de floarea soarelui consumate in exces pot provoca leucoree.
Smantana are multiple calitati, dar supradozata este contraindicata in cazurile de ulcer stomacal sau intestinal, gastrita hiperacida, obezitate.
Strugurii si stafidele, consumate impreuna cu alte fructe si legume in cantitati mari, sau dupa care se bea lapte sau apa minerala, produc deranjamente ale functionarii stomacului.
Sucul de sfecla rosie, consumat proaspat, ridica tensiunea arteriala si poate provoca spasme ale vaselor sanguine. Se recomanda ca sucul de sfecla sa fie consumat la doua ore dupa ce a fost stors.
Este de dorit sa fie amestecat si cu alte sucuri (morcovi, mere, varza).
Uleiurile volatile (eterice) sunt substante medicinale puternice si se folosesc in medicina naturista de mai bine de 5000 de ani.
Unele dintre ele, folosite in aromoterapie sunt contraindicate femeilor insarcinate, bolnavilor de alergie, spasm bronsic, epilepsie, hipertensiune grava si celor care au suferit de atacuri cardiace, infarcturi de miocard si accidente vasculare cerebrale.
Usturoiul irita mucoasa tractului digestiv; consumat in exces, inhiba centrul respirator si provoaca uneori diaree si voma.
Vinetele acumuleaza o substanta otravitoare (toxica), solanina. Pentru a le consuma fara grija, inainte de preparare, ele se tin cateva minute in apa clocotita.
Vitamina A, in doze mari, provoaca caderea parului, dar in doze mici stimuleaza cresterea lui.
Zaharul este contraindicat femeilor insarcinate, deoarece scade nivelul calciului.

Dupa aparitia cartii lui Paul Bragg, "Foamea terapeutica (Nestoterapie)", a capatat o raspandire tot mai mare moda "rabdarii de foame", ca metoda de tratament. Adevarul este ca, metoda poate fi folositoare, dar are si contraindicatii; nu se foloseste categoric pana la varsta de 18 ani.
Nu se foloseste, de asemenea, de catre cei care sufera de tuberculoza acuta, ulcer stomacal sau duodenal cu hemoragii, diabet zaharat, ciroza hepatica, scleroza renala, tiroidoza pronuntata, diferite boli psihice si ale sistemului nervos, precum si in cazul batranilor, a persoanelor slabe si a celor care sufera de epuizare.
-Pentru copii sunt contraindicate categoric bauturile de tip "Cola" si alte bauturi carbogazoase, mai ales cele care contin cofeina.
Daca un copil bea mai mult de 1,5 l din aceste bauturi, pe saptamana, in organism apare o lipsa de calciu considerabila, ce duce la dezvoltarea bolilor cardio-vasculare si scaderea capacitatilor mentale. De asemenea, apar dereglari ale somnului, si toata ziua copilul nu se simte bine. Creste, de asemenea, starea lui de nervozitate ca si starea de stres.
Mai mult decat atat, cofeina actioneaza negativ asupra organelor interne, ceea ce va conduce in viitor, la imbolnaviri mai serioase.
Ceaiul verde.
Vreau sa va povestesc cateva cuvinte despre ceaiul verde care, inca din antichitate, era folosit nu numai ca bautura ci si ca un medicament cu proprietati deosebit de puternice. Ceaiul verde previne cancerul, scade colesterolul in sange, intareste peretii vaselor sanguine, scade nivelul zaharului in sange, inlatura oboseala si stresul, incetineste procesele de imbatranire.
Ceaiul verde are foarte multe virtuti dar, totusi, nu poate fi de folos tuturor. Este contraindicat celor cu predispozitie la lipotimie, gastrita cu hiperaciditate, ulcer stomacal si duodenita. Produce dureri in zona stomacului.
Daca mamele care alapteaza copii consuma mult ceai concentrat (inclusiv cel negru) seara, o parte din cofeina trece in laptele matern provocand insomnii copiilor.
La persoanele hipotensive care consuma cantitati mari de ceai verde foarte concentrat, in prima faza tensiunea creste putin, se amelioreaza starea fizica, dar peste cateva ore tensiunea scade accentuat, apare senzatia de slabiciune, scade tonusul vaselor sanguine. In cazul lor este mai indicata folosirea ceaiului negru care creste tensiunea arteriala si mareste tonusul vaselor capilare.
Folosirea ceaiului verde este indicata, dar in cantitati mici si in concentratie slaba.
Fiecare consumator de ceai (verde sau negru) trebuie sa aiba simtul masurii si dozele proprii, care sa nu-i afecteze starea sanatatii.
Depasirea masurilor duce uneori la insomnie, palpitatii si alte simptome nedorite.
Aspirina. Cei care consuma zilnic aspirina trebuie sa stie ca ea uneori are efecte in organism ca si alcoolul, ducand la distrugerea ficatului.
Se poate ajunge in timp si la scaderea auzului.
Consumul indelungat de aspirina duce la scaderea imunitatii organismului, iar asociat cu antibiotice, favorizeaza transformarea proceselor acute in procese cronice.
Aspirina poate fi inlocuita cu 4 rosii ecologice consumate in fiecare zi sau ceai din coaja de salcie.
Preparatele pe baza de propolis facute in casa nu trebuie fierte sau incalzite la temperaturi peste 50 °C; propolisul folosit la prepararea lor nu trebuie pastrat in congelator, deoarece acesta isi pierde proprietatile terapeutice.

Inteleptii anticii spuneau: "Daca te-ai imbolnavit, schimba-ti modul de viata; daca nu ajuta, schimba-ti alimentatia.
Daca nici asta nu ajuta, incepe sa te tratezi."
Intr-adevar, multe tratamente cer neaparat schimbarea regimului alimentar, cand trebuie excluse, sau doar reduse la minimum, unele alimente din meniul zilnic.
Iata cateva exemple de alimente al caror consum trebuie exclus sau redus din alimentatia zilnica:

Afectiuni gastro-intestinale acute si inflamatorii: varza, ceapa, usturoi, ridiche de toamna, fragi, curmale.
Ardeiul gras se poate consuma numai in cantitati mici;
Ulcer stomacal - castraveti murati, ardei capia, ceapa, usturoi, pepenele galben, morcov;
Duodenita, gastrita - portocale, pepene verde, struguri, rodii, grepfrut, suc de varza, lamaie, coarne,usturoi, ridiche de toamna (neagra), pere, hrean, stevie;
Colita si diaree - nuci, struguri, varza, hrean, pepene verde;
Pancreatita, enterocolita - portocale, lamaie, ridichi timpurii si de toamna;
Afectiunile sistemului cardiovascular cu edem - sare, struguri, pepene verde, muraturi, stevie, ceapa si produse care provoaca balonarea: soia, fasole, mazare, paine alba;
Hipertonie vasculara - ginseng si alte plante energizante, sunatoare, struguri, sare;
Obezitate - piersici, nuci, struguri, banane, cartofi, usturoi, prune uscate, orez, paste fainoase;
Nefrita, afectiuni renale - zmeura sub orice forma, patrunjel, spanac, struguri, hrean, stevie, ceapa, usturoi, ardei iute, ridiche de toamna (neagra), muraturi, frunza de dafin, salvie si vetrice;
Litiaza biliara - rosii, vinete, fasole;
Boli ale aparatului locomotor - bob, fasole, spanac, stevie, piper negru, mirodenii;
Coagulabilitatea sangelui marita - porumb, coada soricelului si urzica.

Meniul omului bolnav depinde nu numai de maladia lui. Trebuie sa se ia in considerare si ce medicamente foloseste.
De exemplu, folosind preparate care sunt asemanatoare proteinelor (clofelina, teofilina, tetraciclina, digitoxina), trebuie sa renuntati la produse care contin proteine. Interactiunea moleculara dintre ele este atat de puternica, incat medicamentele nu dau efectul de vindecare scontat.
Si invers, folosirea preparatelor hormonale presupune consumarea a cat mai multor alimente care contin proteine: branza de vaci, ficat, peste, carne slaba, etc.
Mancarea grasa scade efectul medicamentelor pentru vindecarea stomacului si intestinelor: antihelmitincelor, sulfanilamidicilor, fenilsalitilatului.
Dar cand folositi vitaminele A, D, E, K, seduxen, metronidazol, anticoagulante, alimentele grase sunt indicate.
Combinatia nereusita de medicamente si alimente poate provoca si o criza de hipertensiune.
Asta se intampla cand bolnavul ia medicamente pentru scaderea tensiunii si mananca muraturi si carne sau peste afumat, sau consuma antidepresive impreuna cu vin tare, bere, cascaval afumat, cafea, fasole, banane.
Nu se recomanda combinarea medicamentelor cu invelisul acidorezistent cu laptele.
Calciul din lactate opreste absobtia preparatelor analoage tetraciclinei.
E bine sa mai stiti si ca, vesela din cristal de pe rafturi, reprezinta un real pericol radioactiv.
Cristalul focalizeaza emisia de unde electromagnetice si indreapta (reflecta) fascicolele daunatoare spre oamenii aflati in camera.
Dar nu va grabiti sa aruncati toate vasele de cristal.
Daca nu vreti sa le pastrati in cutii, puneti in fiecare pahar 2 - 3 alune, boabe de fasole sau o castana, pentru neutralizare.

Miracolele naturii: Tuia

Indienii americani o considera "arborele vietii" si o investesc cu puteri divine.
Ati trecut, cu siguranta, pe langa o tuia. Este o planta decorativa la mare moda, prezenta mai ales in parcuri si in gradini. Un arbust din familia rasinoaselor, dar care in loc de ace are cetinile solzoase si moi si emana o mireasma mai blanda. A fost adus in urma cu 500 de ani din nordul Americii, unde indienii il numeau "arborele vietii", pentru ca din el preparau medicamente salvatoare pentru cele mai grave boli. Pieile rosii din triburile Dakota si Sioux foloseau tuia in tratarea bolilor tumorale benigne, in cancerul cu diferite localizari, in afectiunile senilitatii (altfel foarte dificil de tratat cu mijloacele moderne), precum si in multe alte boli si disfunctii organice, considerand ca planta are puteri divine. Cercetarile desfasurate de oamenii de stiinta in ultimii zece ani au confirmat medicina indiana. Europenii nu au stiut despre formidabilele virtuti terapeutice ale tuiei, asa ca au adus aceasta planta pe batranul continent doar pentru
scopuri ornamentale, cultivand-o prin parcuri, ca la Versailles, pentru aspectul sau exotic. Tarziu, pe la inceputul secolului Xx, etnologii au avut curiozitatea sa exploreze traditiile amerindienilor legate de plantele medicinale, si astfel a inceput descoperirea unui medicament senzational - frunzele de tuia.
Unde gasim si cum recoltam tuia
Nu exista firma de amenajare a spatiilor verzi sau de gradinarit, care sa nu aiba de vanzare ghivece cu tuia, una din cele mai solicitate plante ale momentului. Cea mai cunoscuta este specia Thuja occidentalis, originara de pe coastele estice ale Americii de Nord, insa mai exista o specie - Thuja orientalis, adusa din China si Japonia, cu un aspect foarte asemanator, avand practic aceleasi proprietati terapeutice. Ambele specii, cultivate sau semi-spontane, cresc prin gradini, prin parcuri, dar si pe la margini de padure ori pe langa obiective industriale, alcatuind perdele de protectie ecologica (este specia forestiera cea mai rezistenta la poluare). De la tuia se recolteaza frunzele tinere, care se tund cu un foarfece, operatie care nu afecteaza vitalitatea plantei, ci din contra, ajuta la refacerea ei. Frunzele de tuia pot fi recoltate si in perioada de iarna, cand uleiurile volatile secretate au concentratie maxima. Ele se folosesc ca atare, fara a fi uscate, pentru a-si pastra principiile active.
Preparate pe baza de tuia
Alcoolatura
Este un extract alcoolic foarte eficient, asemanator tincturii, dar spre deosebire de aceasta, nu se prepara din planta uscata, ci din cea verde. Se obtine usor, punand intr-o sticla doua sute de grame de frunze taiate marunt (se pot da prin masina de tocat), peste care se toarna un litru de alcool alimentar de 60 de grade. Recipientul se inchide ermetic cu un dop si se lasa 10 zile intr-un loc caldut, agitand periodic continutul. Maceratul se filtreaza, iar tinctura rezultata se toarna in sticlute care vor fi pastrate inchise ermetic.
Alcoolatura de tuia poate fi cumparata si de la Plafaruri ori magazinele naturiste, ca produs cosmetic. Ea are o toxicitate destul de ridicata (datorita unui compus volatil al tuiei, numit tuiona), motiv pentru care nu se administreaza intern, decat cu acordul si sub supravegherea unui specialist.
Unguentul
Ingrediente: 7 linguri de unt, 2 linguri de tuia tocata marunt, 1 lingurita rasina, 1 lingurita de miere zaharisita, 1 lingurita de ceara de albine (se gasesc la apicultori).
Mod de preparare: Se pune untul la topit intr-un vas, pe flacara mica, pana ce se lichefiaza. Se adauga cele doua linguri de tuia, apoi rasina si ceara. Ingredientele se lasa pe foc vreme de 10 minute, amestecandu- se intruna, dupa care se stinge focul si se lasa vasul sa se raceasca. Cat mai este cald, preparatul se filtreaza printr-o strecuratoare si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra maximum trei luni.
Si in comert se gaseste o crema cosmetica pe baza de tuia, foarte eficienta, care pastreaza bine calitatile plantei (extractia este facuta la rece).
Baia terapeutica
Se recomanda baile locale (in special de sezut si de picioare), cu un extract de tuia obtinut astfel: doua maini de planta se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa-amiaza) . Apoi lichidul se strecoara, iar planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza.
In final, se combina maceratul si infuzia racita si se pun in apa de baie (la o temperatura de 39-40 de grade Celsius). Baia de sezut dureaza 10-15 minute, dupa care locul se tamponeaza usor cu prosopul. Pacientul trebuie sa se odihneasca in pat, invelit calduros, vreme de jumatate de ora.
Tratamente de uz intern
Important: Extractele de tuia administrate pe cale interna sunt considerate la noi in tara toxice, motiv pentru care pot fi administrate doar la indicatia si sub supravegherea medicului. Astfel, aplicatiile terapeutice prezentate in continuare au doar un caracter informativ, urmand ca pentru un tratament intern, sa consultati medicul specialist.
Tumori benigne - se ia o lingurita (aproximativ 5 ml) de alcoolatura de tuia, de trei ori pe zi, in cure de 3 saptamani, cu o saptamana de pauza. Extern, se pun pe locul afectat, o data la doua zile, comprese cu aceeasi alcoolatura. Se lasa sa actioneze vreme de doua ore, dupa care pielea se usuca la aer. Suplimentar, pe locurile afectate, se aplica de doua ori pe zi unguentul de tuia. Este un tratament recomandat contra nodulilor mamari, contra fibromului uterin si a chisturilor ovariene, contra polipilor de tot felul, precum si contra formatiunilor tumorale care apar la nivelul pielii. Unul din cei mai reputati fitoterapeuti din lume, britanicul David Hoffman, spune despre acest tratament ca "Face sa dispara in timp orice formatiune anormala de la nivelul pielii si este printre cele mai bune remedii cunoscute in tratarea tumorilor benigne in general".
Thuja occidentalis - Adjuvant in afectiunile tumorale maligne - administrarea alcoolaturii de tuia este aceeasi cu cea prezentata la tumorile benigne. Acest tratament si-a dovedit eficienta mai ales in cancerul cu localizare genitala, atat la femei, cat si la barbati, precum si in cancerul de rect.
Gripa, bronsita, infectii respiratorii recidivante - o combinatie intre tuia si echinacea este foarte posibil sa revolutioneze, in viitorul apropiat, terapia acestor boli periculoase si persistente. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de amestec de tinctura de tuia si tinctura de echinacea, in proportii egale. Studii pe pacienti umani facute in Marea Britanie si Germania au aratat ca persoanele infectate cu virus gripal A (din aceasta categorie face parte si faimosul virus H5N1, care produce gripa aviara la om) s-au vindecat mult mai repede si fara complicatii, atunci cand au luat aceasta combinatie de tincturi. Mai mult, s-a demonstrat stiintific faptul ca sub influenta acestui tratament, capacitatea naturala de aparare a organismului creste simtitor, fiind de un real ajutor in toate bolile infectioase, bacteriene sau virale, care afecteaza plamanii si arborele bronsic. Tratamentul prezentat este recomandat in mod special celor care au luat sau iau frecvent antibiotice de sinteza sau derivate cortizonice, medicamente care sunt un inamic dovedit stiintific al sistemului imunitar. In Germania, se produce in prezent medicamentul Esberitox, pe baza de extracte de tuia si echinacea, cu care au fost tratate cu succes peste 12 milioane de persoane suferind de aceste boli.
Incontinenta urinara la persoanele in varsta, prostatita - alcoolatura de tuia are o misterioasa actiune de intarire a sfincterilor urinari, mai ales la persoanele in varsta, care se confrunta cu o incapacitate organica de a controla urinarile. Mai mult, aceasta planta are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase puternice la nivel genito-urinar, fiind recomandata in prostatita, dar si in cistitele hemoragice sau recidivante. Se ia cate o lingurita (aproximativ 5 ml) de alcoolatura de tuia, diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi, in cure de 2 saptamani, cu 10 zile de pauza. Suplimentar, se fac bai de sezut cu tuia.
Insuficienta ovariana, afectiuni endocrine in general - se face un tratament de 28 de zile, cu alcoolatura de tuia, din care se iau 3 lingurite pe zi (dimineata, la pranz si seara). Extractul de tuia are o exceptionala capacitate de a stimula bland productia glandelor endocrine din organism, fiind un adjuvant eficient si in cazul unor afectiuni ca hipotiroidia.
Tratamente de uz extern
Tumori , plagi cu risc ridicat de malignizare - se pun zilnic comprese cu alcoolatura de tuia pe locul afectat.
Amigdalita, amigdalita purulenta si cangrenoasa - se face gargara cu doua lingurite de alcoolatura de tuia, dizolvata in putina apa. Aceasta procedura are un efect antimicrobian si stimulent imunitar rapid, fiind recomandat si in faringita, traheita, faringo-amigdalita etc.
Negi - un tampon bine inmuiat in alcoolatura de tuia se pune pe locul afectat, apoi se acopera cu un plasture care sa il fixeze. Tamponul se tine 24 de ore, dupa care se schimba, tratamentul facandu-se 14 zile la rand. In anumite clinici specializate din Occident, se injecteaza tinctura de tuia in negii de mari dimensiuni, ceea ce produce necroza rapida si disparitia acestora.
Vegetatii veneriene sau anale - dispar daca sunt tratate cu alcoolatura de tuia. Aceasta se aplica folosind un tampon de vata, cu care se umezeste bine locul afectat, higienizat in prealabil. Daca nu suportati usturimea alcoolului, se ung locurile afectate cu crema de tuia, de doua-trei ori pe zi.
Rinita, rinosinuzita - in jumatate de litru de apa fierbinte se pun 3-4 linguri de alcoolatura de tuia, apoi se acopera capul cu un prosop, inhalandu-se vaporii degajati. Procedura dureaza 5-10 minute, dupa care capul si fata se tin invelite vreme de un sfert de ora, iar vreme de alte patru ore nu se va iesi in frig.
Reumatism - se pun comprese calde, o data la doua zile, cu alcoolatura de tuia. Zilnic, se fac doua ungeri ale locului afectat, cu crema de tuia.
Toxicitate
Exista o credinta destul de bine inradacinata la noi, cum ca tuia ar fi o planta otravitoare. Afirmatia este reala doar partial. Intr-adevar, planta contine un principiu activ, ce ii da mirosul specific
- tuiona - care, administrata in doze mari, produce tulburari digestive, de metabolism si chiar nervoase destul de grave. Tuiona este continuta si in alcoolatura prezentata mai sus, dar intr-o cantitate foarte redusa: cca 3 mg la 100 ml, asadar doza administrata zilnic fiind in jur de 0,6 mg. De altfel, pe 2 decembrie 2002, Comitetul stiintific al Comisiei Europene a dat un comunicat in care se mentioneaza ca tuiona poate fi consumata fara riscuri, in cantitati de pana la 5 mg pe zi, in anumite bauturi alcoolice (considerate alimentare). Prin urmare, riscurile administrarii alcoolaturii de tuia sunt ca si inexistente in cazul unei dozari normale.
Thuja orientalis - Cosmetica si frumusete
Tenul incarcat - se spala cu o solutie obtinuta din 100 ml de apa distilata, in care se pun doua lingurite de tinctura de tuia.
Bataturi - se tine de seara pana dimineata o compresa cu alcoolatura de tuia, invelita cu un nailon, pentru a impiedica evaporarea. Acelasi tratament se face si contra ciupercilor care afecteaza unghiile mainilor si picioarelor.
Miros neplacut al picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu tuia. Suplimentar, se dezinfecteaza sosetele si incaltamintea cu acid boric.

Calugarul vindecator Mihai Neamtu ne-a lasat mostenire zeci de retete de ceaiuri cu care el a tamaduit, in timpul vietii, peste un milion de romani

Bine de stiut

Toti il stiau cu numele de Unchiul Mihai. Era un calugar de prin partile Ardealului de Nord, harazit de Dumnezeu cu puteri vindecatoare. A salvat multi oameni de la interventii chirurgicale, prin tratamente cu plante. Pe langa aceste ceaiuri de viata lunga, calugarul tamaduia suferinta insufland credinta. Cei care i-au urmat sfaturile au ajuns sa se bucure de viata. Unchiul Mihai nu mai e in lumea pamanteasca, dar ne-a lasat retetele lui miraculoase. Ingredientele sunt acestea: plante si rugaciune. Asa a reusit el sa vindece peste un milion de romani.
O viata pentru cei suferinzi
Calugarul Mihai Neamtu s-a nascut la 12 octombrie 1924 in satul Prilog, judetul Satu-Mare. si-a dedicat intreaga viata credintei crestine si a suferit prigoana comunista, fiind izgonit de la Manastirea Bixadului. Din 1970, a inceput sa mearga din sat in sat sa vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri si indemnandu-i la rugaciune. Cu timpul, vestea i s-a dus in toata tara, si au inceput sa vina zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toti cei care l-au cautat au fost primiti. Dar calugarul vindecator refuza bani pentru binele pe care-l facea celor suferinzi. Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineata pana tarziu in noapte, astfel incat Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar doua pauze de masa pe zi. Chiar extenuat, continua sa primeasca bolnav dupa bolnav. Nu se plangea niciodata de nimic, ca si cum el n-ar fi avut nici un necaz. La 23 iunie 2000, s-a stins din viata la Prilog. La inmormantare au participat mii de pelerini, oameni care l-au iubit, l-au ascultat si pe care i-a vindecat trupeste si sufleteste. Acesti credinciosi i-au ridicat Unchiului Mihai o biserica in gradina casei sale, sfiintita in 1997. Inca din timpul vietii lui, biserica a devenit loc de pelerinaj pentru cautatori de adevar si sanatate.
Minuni cu plante si rugaciuni
Orice boala poate fi vindecata, cu exceptia bolilor aflate in ultimul stadiu. Aceasta era credinta calugarului Mihai. El nu recomanda sa se renunte la terapia medicamentoasa aducatoare si ea de efecte benefice. Spunea doar ca medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste. In plus, indemna la rugaciune. In modestia lui credea cu toata convingerea ca orice om are in el o particica de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiti tristi, caci bucuria Domnului este Puterea voastra“, spunea el. Ii cunostea bine pe toti care ii calcau pragul. Le raspundea la intrebari legate de boala, de tratamente, la intrebari legate de viata de zi cu zi. Cine urmeaza terapia indicata de Unchiul Mihai trebuie sa tina cont de cateva sfaturi generale. Ceaiurile se pot indulci doar cu sirop natural de afine, lamaie, brad, zmeura, mure. Lichidele nu trebuie baute reci sau fierbinti, la fel si mancarea. Periodic, bolnavul trebuie sa faca analize si controale medicale. Impartasania, luata constient, conduce spre sanatate sufleteasca si trupeasca. Cele doua ceaiuri de baza
Iata un ceai care este recomandat si persoanelor sanatoase. Va revigora organismul si va ameliora toate suferintele. Nu are nici o contraindicatie. Se iau cate trei linguri din fiecare planta: frunze de alun, brusture, cicoare, coada-calului, coada-soricelului, frunze de corn, frunze si fructe de mar paduret, frunze de nuc, flori si fructe de paducel, de porumbar, frunze de stejar, tataneasa, flori de trifoi rosu, troscotel si urzica. Se pun intr-un saculet de panza subtire, deasa. Se fierb doua minute in 4 litri de apa. Ceaiul se toarna intr-un cazan peste care se pun inca 8 litri de apa rece. Se sta cu mainile si picioarele in baia de ceaiuri timp de 20-25 de minute. In timpul baii se transpira mult. Este preferabil sa se faca seara inainte de culcare, produce somn profund. Plantele din saculet se pot folosi timp de 5 zile, dupa care se arunca. Frunze de alun, cicoare, maces, menta, mur, musetel, mesteacan, coada-soricelului, patrunjel, stejar si trifoi rosu, cate trei linguri, se pun in saculet. Se fierb doua minute in 4-5 litri de apa. Se face gargara pentru afectiuni ale gatului, dintilor si ale corzilor vocale. Se fac bai de sezut intr-un lighean timp de 10-15 minute pentru hemoroizi si dereglari menstruale. Ceaiul se bea pentru vindecarea majoritatii afectiunilor.
Ceaiul care „taie“ boala
Cele doua ceaiuri de mai sus se folosesc in aproape orice suferinta. In plus, calugarul recomanda si tratamente ajutatoare. Contra caderii parului, se iau cate trei linguri din fiecare planta: cimbrisor de camp, coada-soricelului, flori de trifoi salbatic, salcie galbena, salcie rosie, sunatoare, porumbar, urzica vie, alun, paducel, mur si nuc. Amestecul se fierbe un minut in doi litri de apa. In fiecare seara se fac bai la cap. Nu se sterge parul, ci se infasoara capul cu un material din lana de culoare alba (o caciula) si se tine pana a doua zi dimineata. Un alt ceai care „taie“ boala, actionand in sensul vindecarii: se ia cate o lingura rasa din: albastrele, catina, cicoare, ciubotica-cucului, patrunjel, patlagina, salcie, porumb, plop, lumanarica, soc, visin, vasc, trei-frati-patati, troscotel, urzica moarta. Se pun in 1,5-2 litri de apa care fierbe. Se lasa aproximativ doua minute la fiert, dupa care se stinge focul. Dupa ce se raceste, se strecoara si se poate bea. In timpul tratamentului nu se bea apa. Nu se ia mai mult de sase zile la rand. Ceai contra diareei: chimion, corn, grau, iarba mare, maces, paducel, urzica vie, urzica moarta, dud, fasole, mesteacan, rachitan, vasc, volbura.
Ca sa arati la 80 de ani ca la 50
Cu acest ceai, vom obtine o stare de liniste sufleteasca si mai multa putere de munca. Procesul de imbatranire este mult incetinit. Unchiul Mihai spunea ca acest ceai baut permanent ajuta persoana respectiva sa ajunga la varsta de 80 de ani si sa arate ca la 50. Trebuie baut 21-22 zile pe luna. Gustul e bun, iar in caz de indulcire, aceasta se face cu miere. Ceaiul contine catina, ciubotioca-cucului, coada-calului, coada-soricelului, cimbrisor, cires, crusin, dud, levantica, musetel, maces, menta, mesteacan, paducele. Se pune cate o lingura in 2 litri de apa aflata la fiert. Se beau, din 30 in 30 de minute, cate 50 mililitri sau se bea o ceasca de 250 de mililitri inainte si una dupa masa de dimineata, de pranz si de seara. O alta combinatie cu acelasi efect: papadie, patlagina, patrunjel, pir, porumb, vasc, volbura, traista-ciobanului, troscotel, urzica moarta, vasc, volbura, trifoi. „Fumuri“ pentru pietrele de la rinichi
Pentru probleme de canal urinar si blocaj urinar, calugarul recomanda ceai concentrat de carpen, mesteacan, vasc, scai vanat, indulcit cu miere sau sirop natural. Pentru coloana vertebrala dureroasa, se amesteca spuma de lapte fiert cu coada-soricelului, musetel si patrunjel si se fierb in apa. Se poate pune compresa 10 pe locurile dureroase. Pentru descompunerea pietrelor de la rinichi, ficat si fiere: se ia cate un bob de rasina de brad si clei de cais, cires, piersic, visin, prun. Se pun pe o plita incinsa sau pe jar. Se pune o palnie de metal peste continut, cu teava in sus. Se trage o gura de fum plina si se inghite. Bolnavul va tusi de patru ori la rand. Se iau patru guri de fum inainte de mancare cu o ora, dimineata. Dupa o jumatate de ora, se ia o lingurita de ulei de masline, apoi 100 ml de bere proaspata si 100 ml de apa cat mai sulfuroasa. Dupa o jumatate de ora se poate manca.
Un copac vindeca de cancer Contra cancerului, se alege un trunchi de mesteacan care sa aiba scoarta sanatoasa. Se taie trunchiul de la 5-10 cm deasupra solului. Trunchiul trebuie sa aiba lungimea de 2 m. La inaltimea pe care o are bolnavul, trunchiul trebuie sa aiba circumferinta egala cu circumferinta capului bolnavului. Pentru a se pastra bine pe durata tratamentului, partea inferioara a trunchiului se pune in apa. Se decojeste lemnul, inelar, in forma de dreptunghiuri cat palma bolnavului. Se iau bucatile de coaja si se maruntesc. Se pun la fiert 3 litri de apa. Se pun 7 linguri de grau si se fierb incet pana ce graul devine comestibil, adica plesneste. Se adauga coaja de mesteacan maruntita si se mai fierbe inca doua minute impreuna cu graul. Ceaiul se bea. La indicatiile calugarului Mihai, la tratament se adauga si un trunchi de rachita care se alege si se pregateste la fel. Comprese de oblojit ranile
Pentru oprirea hemoragiei: se macina o lingura de cafea naturala prajita, una de seminte de chimion, alta de scortisoara, alta de zahar si un varf de lingura de cuisoare. Se adauga trei linguri de sare mare. Din amestec, se ia cate o lingurita la fiecare ora, dupa care se beau 100-200 ml lapte fiert si racit. Pentru cicatrizarea ranilor, se fierbe un litru de lapte in vas emailat. Dupa ce se raceste se toarna in alt vas curat. Fierberea se repeta de cinci ori. Se curata un cartof rosu cu pielita groasa si se taie cat se poate de marunt cu un cutit cromat sau de lemn de stejar uscat. Se introduce in lapte cand fierbe a 5-a oara si se amesteca pana se face pasta. Se pune pe orice fel de rana, un cm grosime si se leaga cu un tifon alb, sterilizat. Se pastreaza legatura doua zile si doua nopti. In caz de puroi cu febra, calugarul Mihai recomanda comprese asezate mai jos de locul care supureaza. Se folosesc 4 bucati de panza alba subtire si deasa, imbibate in lapte fiert, tuica de prune de 50-55 grade, vin alb-cristalin si vin rosu. Peste ele se aplica un strat subtire de frunza de sfecla de zahar sau o felie subtire de sfecla taiata in lung. In loc de sfecla de zahar se mai pot pune frunze de podbal sau brusture. Prima compresa, cea cu lapte trebuie sa fie pusa pe piele, a doua peste prima, si tot asa, pana la cea cu vin rosu.
Contra reumatismului si prostatei
Pentru prostata, se ia un fier magnetizat, incalzit si invelit intr-o carpa cu vin si se pune pe basica. De cate ori se incalzeste fierul, se schimba pozitia corpului. In timpul celor 20 de zile de tratament nu se bea apa, ci doar ceaiuri din ametec de patlagina, scai vanat, troscotel, grau, galbenele, vasc, volbura, catina, patrunjel, musetel, crusin, fasole, traista
ciobanului, salcie. Ceaiul din cimbrisor, busuioc, menta, mesteacan si maces e bun pentru cei care vor sa se ingrase. Pentru slabire, e bun ceaiul din frunze de nuc, talpa-gastei si papadie. Se bea o ceasca inainte de fiecare masa. Ceai contra reumatismului: se pune la fiert un litru de apa. Se ia o lingura rasa din fiecare planta (galbenele, mesteacan, carpen, cimbrisor, coada-soricelului, coada calului, cires, dud, mar paduret, mur si menta) si se pun toate deodata in apa care fierbe. Se lasa aproximativ doua minute la fiert. Dupa racire, se strecoara si se poate bea.
Leacuri pentru tensiune si probleme de vedere
Pentru anemie, se mananca in fiecare zi la fiecare masa un ou proaspat cu coaja cat mai rosiatica si o bucata de carne de vanat de marimea unui ou. Apoi se bea un pahar de vin de butuc. Pentru tensiune mare, se iau 6 boabe de fasole, se macina si se amesteca cu apa. Se formeaza un fel de pasta. Se bea o lingurita la fiecare 4 ore. Pentru deficiente de vedere, sa se priveasca lumina soarelui in apa curgatoare la rasarit si la asfintit. Se poate si intr-un lighean. In caz de dezechilibru hormonal, se bea ceai din urmatorul amestec: flori de coada-soricelului, coada-calului, coada-racului, marul-lupului, urzica moarta, urzica vie, lacramioare, mar paduret, trifoi cu flori rosii, catina, mesteacan. Pentru boli genitale, se bea si se fac spalaturi cu infuzii de coada-calului, coada-racului, coada-soricelului, iarba mare, papadie, patlagina, osul-iepurelui, patrunjel de camp, tataneasa.
Ceaiuri si frectii pentru sanatatea mintii
Ceai pentru tematori, pentru cei ce n-au incredere, n-au curaj si sunt nelinistiti: trifoi rosu, stir de apa, osul-iepurelui. Se pun la fiert 400-500 ml de apa. Se ia din fiecare planta cate o jumatate de lingura si se pune in apa. Se fierb doua minute. Se maseaza, de la umar, prin spatele urechii, pe deasupra urechii, pe frunte si pe deasupra ochilor. Se incepe o data din stanga si apoi din dreapta. Ceai pentru memorie: soc, musetel, patrunjel, cimbrisor, albastrele, flori de narcise. Se ia cate o lingura din fiecare planta si se pun intr-un litru de apa care fierbe. Ceaiul se toarna in spirt sanitar si se face frectie. Nu se bea. Frectia se face circular in partea de jos, sub buric si la organele sexuale. Calugarul mai recomanda, pentru cei cu boli psihice ca, in fiecare an, in luna martie, sa se bea seva de mesteacan si de carpen.
Pentru inima si plamani
Ceai pentru boli de inima: paducel, troscotel, trifoi cu foi rosii, trifoi cu foi albe, macris domnesc, nalba mare, nalba mica, talpa-gastii, mesteacan, cimbrisor de camp, menta, macris de padure, cicoare, musetel. Ceai pentru boli de plamani: fenicul, musetel, alun, par paduret, scai vanat, anason, ovaz, salvie, par de livada, arnica, chimion, paducel, potbal, tataneasa. Contra tusei convulsive: crenguta de par, ovaz, soc, frunze de alun, urzica moarta, scai vanat. Se pune la fiert un litru de apa. Se ia o lingura rasa din fiecare planta si se pun toate deodata in apa care fierbe. Se lasa aproximativ doua minute la fiert. Se beau 700-1.000 ml pe zi, o ceasca inainte de fiecare masa.
„Fiti buni si faceti bine!“
Pe langa retetele de sanatate, Unchiul Mihai ne-a transmis si invataturile lui pline de intelepciune, care ne vor face viata mai buna. „Fiti veseli!“, „Inainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sunt principiile de baza ale filosofiei lui. „Certaretii au fata urata, brazdata de riduri, iar cei buni, care sunt gata sa ierte oricand si orice greseala, au fata linistita, placuta si luminoasa. Daca de la noi pleaca o fapta buna, locul nu ramane gol, ci se va inmulti binele de 10 ori in acel loc. Incercati sa urmariti si voi cand faceti un lucru bun: va simtiti mai bine si asa se va simti si cel caruia ii faceti binele. Invata si pe altii care aud sau vad fapta, sa o faca si ei. Daca sunteti toata ziua binedispus, puteti observa cum creste puterea in voi. Cand ne certam cu cineva, suntem nervosi, nu mai putem manca, nu ne putem odihni, imprastiem agitatie in jurul nostru si, daca se repeta des, ne imbolnavim“, aceasta era credinta calugarului intelept. Cat priveste rugaciunea ca metoda de tamaduire, el spunea: „Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective si de credinta cu care este spusa rugaciunea“.
„Cele 24 de cuvinte care nu trebuiesc rostite“
Parintele ne indeamna sa nu mai folosim deloc anumite cuvinte si expresii, eventual sa le inlocuim cu altele, pozitive, aducatoare de dumnezeire:
1. Sudalma
2. Blestemul
3. Dracul
4. Raul
5. De ce ai facut?
6. Nu a trebuit sa faci!
7. Nu ai facut bine
8. Nu stiu
9. Nu pot
10. Nu reusesc
11. Baiul
12. Greul
13. Necazul
14. Nu merg
15. Nu fac
16. Nu vreau
17. Nu vad
18. Nu aud
19. Nu gasesc
20. Nu inteleg
21. Am uitat
22. Am pierdut
23. Am spart
24. Am stricat
Ca sa se stearga efectul pronuntarii acestor cuvinte, sa se rosteasca urmatoarea rugaciune: „O, Fecioara Maria, conceputa fara de prihana stramoseasca, roaga-Te pentru noi, care alergam la Tine, si pentru cei ce nu alearga. Amin.“