Cu mult înainte ca bolile de ficat sa fie tratate dupa cauza lor oamenii
consumau preparate din armurariu. Chiar astazi silimarina-un extract de
armurariu-este des folosit de bolnavii de ficat.
Silimarina este unul dintre preparatele cu cele mai putine efecte
secundare, cînd se folosesc doze mari s-au observat aparitia diareelor, a
alergiilor.
În acest articol vom vorbi despre silimarina si silibina.
Silimarina este un extract din armurariu care în principal este constituit
din silibina, sylidianina, sylichristina toate aceste trei substante facînd
parte din clasa flavonolignanelor.
Silibina este principala substanta a clasei flavonolignanelor. Ea este
extrasa din armurariu printr-un procedeu relativ complicat, purificata si
folosita ca hemisuccinat pentru perfuzii.
Efectul silimarinei este în continuare controversat în timp ca efectul
silibinei este dovedit în special împotriva hepatitei C. Va prezentam în
continuare datele despre aceste substante si în ce directie se fac fac
cercetarile.
Silimarina
Se administreaza sub forma de tablete sau capsule si se vinde fara
reteta în farmacie. De regula nu-i platita de casele de asigurari. Dupa
unii pacienti ea îmbunatateste starea generala dupa altii nu are nici un
efect. Ce spun datele stiintifice? În eprubeta sau pe animalele de
laborator(2), silimarina administrata în doze mari a avut un efect
antioxidant si inhibitor al fibrozei. La oameni nu s-a putut înca
demonstra acest efect: studii care au comparat silimarina cu placebo nu
au aratat nici o diferenta sau diferente minime în privinta valorilor
hepatice sau a fibrozarii. Dupa unele date ar avea un efect în calitatea
vietii.
Silimarina în ciroza alcoolica si în cea nealcoolica
La pacientii cu ciroza datele sînt contradictorii. Un studiu a lui Ferenci si
colaboratorii din 1989 a urmarit pe 170 de pacienti cu ciroza efectul în
privinta supravietuirii. 91 aveau ciroza alcoolica. La 79 pacienti, ciroza
era de alta natura (nespecificata). Pacientii au fost împartiti în doua si
au primit fie silimarina fie un preparat placebo. Dupa 4 ani mai traiau
58% dintre pacientii cu silimarina si doar 39% dintre cei cu placebo. În
plus îmbucurator a fost ca nu s-au constatat efecte secundare.(3) Acest
succes nu a mai putut fi demonstrat în studii ulterioare.
Intre 1986 si 1989 Pares & co. au urmarit acelasi tel, tratînd 200 de
pacienti cu ciroza alcoolica. Nu s-au constatat diferente între pacientii cu
placebo si cei cu silimarina nici în privinta supravietuirii, nici a înaintarii
în boala.(4)
O lucrare a lui Saler & co. din anul 2008 a analizat mai multe zeci de
studii cu silimarina si silibina si efectul lor asupra cirozei alcoolice. S-a
constatat o îmbunatatire sub silimarina a valorii hepatice GOT dar nu si
a fosfatazei alcaline AP. Mortalitatea sau alte complicatii au fost cu 7%
mai reduse la pacientii cu silimarina. (5)
Silimarina în ciroza primara biliara (PBC)
S-a încercat administrarea de silimarina la pacientii cu CPB la care
tratamentul standard cu acid-ursodeoxicolic singur n-a fost suficient.
Studiul lui Angulo & co. A fost publicat în anul 2000. Nici aici silimarina
n-a adus avantaje în raspunsul la terapie sau îmbunatatirea valorilor de
laborator cum ar fi bilirubina, fosfataza alcalina. Autorii au ajuns la
concluzia ca alte studii despre silimarina in PBC nu-si mai au rostul.
Efectul asupra tesutului hepatic nu a fost cercetat.(6)
Silimarina în hepatita autoimuna
Nu este cunoscut vreun efect al silimarinei asupra pacientilor cu hepatita
autoimuna, nu s-au facut niciodata cercetari în aceasta directie. Pentru
ca in hepatita autoimuna lipsa imunosupresoarelor duce rapid la
distrugerea ficatului, silimarina nu poate fi în niciun caz un înlocuitor de
tratament! Un chestionar facut pe 249 de pacienti cu Hep.AI a aratat ca
doua treimi dintre ei iau si silimarina pe lînga tratamentul
imunosupresor fara sa aibe efecte pozitive în calitatea vietii sau în
valorile hepatice.(7)
Silimarina în hepatita virala acuta
Inca din anul 1970 a fost studiat efectul silimarinei în hepatita acuta (în
cea de tip B desigur, cea de tip C înca nu era cunoscuta). Intr-un studiu,
valorile hepatice s-au normalizat, în altul n-a fost nici o diferenta. (9)
In anul 2009 într-un studiu egiptean, sub silimarina s-a normalizat
bilirubina indirecta la pacientii cu hepatita acuta, ceva mai repede decît
la cei cu placebo, urina inchisa la culoare, coloratia galbena au disparut
ceva mai repede. In privinta valorilor hepatice GOT, GPT, bilirubinei
directa, silimarina nu a avut niciun efect.(10)
Silimarina în hepatita B
Despre silimarina în hepatita cronica B nu exista practic nici o data. Intro
lucrare din anul 2005 a lui Mayer care cuprinde peste o suta de studii,
niciunul dintre studii nu a fost facut pe pacienti doar cu hepatita B ci
împreuna cu pacienti cu hepatita C. Autorii n-au gasit niciun indiciu ca
silimarina ar influenta pozitiv scaderea viremiei sau îmbunatasirea
tesutului hepatic la bolnavii cronici de hepatita B sau C.(11)
Silimarina în hepatita C
In hepatita C, silimarina a fost cel mai des studiata dar si aici datele sînt
contradictorii. Asta-i valabil doar pentru silimarina administrata oral sub
forma de tablete. Silibina administrata intravenos are efect dovedit, dar
despre asta vom vorbi mai tîrziu. In Egipt au fost tratati în anul 2004 in
cadrul unui studiu, 141 de pacienti cu hepatita cronica C, care au primit
fie silimarina sub forma de tablete fie un preparat multi-vitaminic. Dupa
un an toti pacientii au raportat ca se simteau mult mai bine indiferent ca
li s-a administrat silimarina sau vitamine. Pe de alta parte nici silimarina
nici vitaminele n-au avut vreo influenta asupra viremiei, a valorilor
hepatice sau a starii ficatului.
Date interesante vin din studiul HALT_C cu 1049 de pacienti cu hepatita
c din anul 2007. De fapt acest sudiu a fost facut pentru interferon,
datele despre silimarina find doar un „produs secundar”, datele nu au
fost acumulate in conditii de control. Multi participanti au recunoscut ca
au luat pe lînga tratamentul standard si diferite preparate cu silimarina
asa ca s-au strîns si aceste date.
178 din cei 1049 pacienti (17%) au luat-dupa propiile declaratii-cel putin
odata silimarina, 170 (16%) iau actual astfel de produse. 2/3 dintre
pacienti (701/67%) nu au luat niciodata silimarina. Dozajul a fost de
asemenea diferit.
Seff si colegii au prezentat în anul 2008 prima data datele despre
silimarina extrase din studiul HALT-C. Ca si în studiul egiptean,
silimarina nu a avut efecte asupra viremiei si a valorilor hepatice la unii
pacienti unele efecte ale terapiei au aparut mai rar: s-a diminuat
oboseala, raul, durerea în zona ficatului, a crescut apetitul, starea
generala s-a imbunatatit. (13)
Freedmann si colegii au mai sintetizat odata datele din acest studiu
dorind sa stie daca silimarina a avut efect asupra tesutului hepatic.
Raspunsul a fost: NuDa.
Fibrozarea a fost, la cei care au luat silimarina timp îndelungat (16-17
luni), mai redusa. Este prima data cînd se constata un efect antifibrotic
dar sa nu uitam ca (,) concomitent s-a facut tratamentul cu interferon.
Din pacate numarul pacientilor cu complicatii ale hepatitei c cum ar fi
hemoragii ale varicelor, transplant, cancer hepatic, moartea, a fost la fel
de mare la pacientii care au luat silimarina ca si la cei care nu au luat.
Cum s-a ajuns la acest paradox nu poate fi explicat. (14)
Dozele mari de silimarina sînt promitatoare?
Inca nu se stie.
La ora actuala în SUA sînt doua studii în desfasurare pe pacientii cu
hepatita c si pe pacienti cu hepato-steatoza în care se administreaza
doze mari de silimarina, mult mai mari decît doza actuala.
Studiul pentru bolnavii de hepatta c este facut de ministerul sanatatii
NIH, cel pe bolnavii cu NASH, de firma Rottapharm/Madaus. Rezultatele
sînt asteptate.
Silibina
Aceasta se administreaza ca infuzii cu concentratie mare pe parcursul a
mai multor ore. Ca atare este destul de complicat, scump si se poate
face de regula doar într-o clinica.
Silibina a fost pîna acum folosita în intoxicatia cu o ciuperca
asemanatoare ciupercii Champignon, intoxicatie care duce în citeva zile
la colapsul hepatic si moarte. (15;16)
Silibina în hepatita c
Acum cîtiva ani, cercetatorul vienez Ferenci a surprins lumea medicala
prin cercetarile sale în care silibina avea un puternic efect asupra
virusului hepatitei C. (17). Silibina actiona ca un inhibitor de polimeraza
(18) si împiedica înmultirea virala. Pentru vindecare însa nu ajungea
doar silibina. In anul 2010 la Congresul Hepatic din Viena, prof. Ferenci
declara: „Silibina singura nu-i o solutie în hepatita C.”
Actual efectul silibinei este studiat în doua directii: 1.) Pentru un raspuns
mai bun la terapia cu interferon. 2.) Exista doua cazuri unde silibina a
impiedicat reinfectarea ficatului transplantat.
1.Silibina pentru îmbunatatirea terapiei HCV
a)Terapia-rescue- Terapia-rescue (engl=salvare) este cercetata
pentru cazurile unde terapia normala cu Interferon si Ribavirina nu a dat
rezultate.
Un studiu a Dr. Biermer/Berlin si Dr. Berg/Leipzig arata ca unele cazuri
de non-responder pot fi rezolvate prin administrarea de silibina. La 12
din 20 de pacienti s-a ajuns la nedetectabil. La 3 dintre acestia –pîna
acum-s-a ajuns la vindecare. La 4 nu s-a reusit, iar 5 sînt înca sub
observatie.(19)
Surprinzator a aparut stirea din Austria ca infuziile cu silibina au fost
admise in tratamentul non-responderilor aflati deja în tratament care se
indreapta spre non-responder dar în continuare nu este acceptat
tatamentul doar cu silibina infuzabil. Doza este de 20mg silibina/Kg ,
intravenos timp de 2-4 ore. Durata terapiei este de cel putin 14 zile, iar
functie de viremie poate fi repetata la o distanta de cel putin 4
saptamîni.
In restul tarilor din UE nu se prevede o astfel de posibilitate.
b) Silibina ca tratament introductiv
Intr-un studiu a lui Scherzer si colegilor sai, silibina a fost administrata
timp de 2-3 saptamîni unui grup de 64 de non-responderi dupa care s-a
început terapia cu interferon/ribavirina. La jumatate dintre pacientii greu
de tratat, viremia a ajuns sub limita de detectabilitate.!!!! Cîti se vor
vindeca pîna la urma ramîne de vazut.(20)
Silibina împotriva reinfectiei consecutive transplantului hepatic
In anul 2010, doua rapoarte din Berlin si Viena au anuntat ca s-a oprit
reinfestarea organului transplantat prin infuzarea de silibina. Viremia a
fost negativa si la 6 luni dupa operatie ceea ce este echivalent cu
vindecarea. Stirea este senzationala pentru ca reinfestarea noului ficat
era pîna acum de neevitat. In plus noul organ era mult mai repede
distrus de virus decît cel vechi.
Inca este prea devreme sa discutam rolul silibinei în transplantul
hepatic. Ambii pacienti aveau o viremie mica, nu se stie daca în cazul
unei viremii mai mari s-ar obtine aceleasi rezultate. Berg si colegii
presupun ca s-ar putea administra silibina si/sau interferon/Ribavirina
înaintea operatiei. Mai exista o problema: silibina nu se gaseste peste
tot, iar cind este posibil un transplant este de asemenea un lucru incert.
Odata un organ gasit trebuie trecut direct la operatie.
De asemenea nu se stie cum este suportata silibina la cei cu ciroza
avansata. Berg spune ca bilirubina indirecta creste adesea în urma
administrarii de silibina la cei cu ciroza avansata.
CONCLUZII pentru Silimarina/Silibina
Folosirea silimarinei oral, sub forma de tablete nu are nici un efect
asupra viremiei bolnavilor de hpatita B sau C, efectul asupra valorilor
hepatice este de asemenea controversat. Adesea se vorbeste de
îmbunatatirea calitatii vietii pacientului dar efectele nu-s diferite de a
celor care au luat placebo.
Nu este înca clar daca doze mari de silimarina au vreun efect antifibrotic
sau nu. Se asteapta rezultatul studiilor in USA.
Perfuziile cu silibina din potriva s-au dovedit ca avînd efect asupra
virusilor hepatitei C. De asemena poate favoriza terapia cu interferon
sau impiedica reinfestarea organului transplantat.Nu exista date ca
silibina actioneaza si asupra virusului B.
Speram ca în ciuda costurilor ridicate, cercetarile asupra silibinei vor fi
continuate.
I.van Thiel
Prof. Dr. Med. T. Berg, Leipzig
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu