Măcrişul, remediu pentru bolile de ficat

Factorul curativ: partea aeriana, radacina
Afectiuni pentru care se recomanda: hepatita virala de tip A, B, C; sechele posthepatice; tulburari hepatice aparute pe fond de oboseala; petele pe piele aparute din cauza unor dezechilibre interne; acnee.

Denumirea uzuala: Macris (lat. Rumex acetosa).
Macrisul este o planta care atinge un metru si are frunzele alungite, asemeni unor sageti. Partea aeriana are un gust acrisor placut si racoritor, motiv pentru care era frecvent folosita in alimentatie. Radacina e pivotanta, cu un gust amarui-dulceag.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Radacina e utilizata in medicina populara in tratarea afectiunilor pielii. In prezent, radacina de macris este o adevarata revelatie in tratarea bolilor de ficat, in special a hepatitelor virale extrem de agresive (A, B, C), precum si a intoxicatiilor de tot felul.

Recomandari:
- pulbere de frunze pentru bolile de ficat, dezintoxicarea organismului
Planta se ia pe stomacul gol, se tine sub limba vreme de 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. In bolile de ficat si in bolile produse de intoxicarea organismului (care sunt principala specialitate a acestei plante), pulberea de macris este foarte eficienta in combinatie cu cea a plantelor amare: anghinare, tintaura, gentiana, pelin etc.
Amestec de pulberi de radacina de macris, iarba de anghinare (Cinara scolymus), seminte de armurariu (Silbyum marianum) si iarba de sunatoare (Hypericum perforatum), in proportii egale, cate o lingurita de pulbere pe stomacul gol, de patru ori pe zi. Dupa cateva saptamani vor aparea rezultate pozitive: revine pofta de mancare si o rezistenta ceva mai mare la efort, pielea incepe sa revina la culoarea normala, iar tonusul psihic creste spectaculos. Tratamentul se poate face periodic, cate 3 luni/cura.
Pulbere asociata cu pulberea de radacina de macris cu cea de iarba de anghinare, in proportii egale, si se administreaza de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Tratamentul este de minimum doua saptamani in afectiunile usoare si de doua-trei luni in cele severe. Adjuvant in bolile tumorale maligne si benigne - se ia radacina de macris sub forma de pulbere: cate o lingurita, de patru ori pe zi. Anumite substante continute de acesta au efecte imunostimulente, mobilizand organismul sa elimine pe cale naturala formatiunile tumorale. Mai mult, radacina de macris este un stimulent bland si eficient al digestiei, ajuta la mentinerea tonusului fizic si psihic - elemente extrem de importante in tratamentul bolii canceroase. Patru lingurite de pulbere de radacina de macris se combina cu patru lingurite de miere. Se consuma acest preparat pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Cura dureaza minimum doua luni si este recomandata impotriva acneei.
- decoct de radacina impotriva hepatitei virale Preparatul obtinut se consuma in 2-3 reprize, pe parcursul unei zile.
Se beau zilnic, pe stomacul gol, 2-3 cani de decoct de radacina de macris. Este un remediu de medicina populara romaneasca si a carui eficienta este explicata stiintific prin efectul sau extrem de benefic asupra ficatului si prin calitatea sa de detoxifiant. O cura pentru rezolvarea acestui gen de probleme dureaza minimum o luna, iar eficienta remediului creste, daca se adauga si o lingurita de iarba de trei-frati-patati (Viola tricolor) la o cana de preparat.

Preparare
Pulberea
Pulberea este forma de administrare cea mai eficienta si cu actiunea cea mai rapida. Se obtine prin pisarea radacinilor de macris in piua, urmata de macinarea lor cu rasnita electrica de cafea. Se obtine o pulbere din care se administreaza cate o jumatate de lingurita, de patru ori pe zi.
Decoctul
Doua lingurite de radacina de macris maruntita se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe cu inca o jumatate de cana de apa 1-2 minute, dupa care se lasa la racit; se combina cele doua extracte.

Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Nu exista.

---

Articole despre sanatate, medicina naturista / TERAPIA CU SEMINTE

Reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară
Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sunt adevărate medicamente naturiste
Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit o întrebuinţare la români mult mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar azi sînt ingrediente pentru cele mai eficiente preparate naturiste. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Micile uzine de medicamente
Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.

Seminţe de dovleac pentru inimă
Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.

Susanul previne osteoporoza
Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.

Seminţe de mărar pentru glaucom
În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.

Expectorant din seminţe de in
Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.

"Bomboanele agricole" combat nicotina
Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.

Seminţele care înlocuiesc insulina
Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.

Chimen, coriandru şi mac
Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.

Alte seminţe de leac
- seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.
- seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.
- seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse
- pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!
- seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav
- pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.
- seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine
- seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.
- seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere
- durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte
- pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic
- seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală
- seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît
- decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară)
- în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă
- mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu
- uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci
- cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut
- seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.