De la apendicita la peritonita

Apendicita este inflamatia apendicelui, o prelungire mica, ca un saculet, in forma de deget, care este atasat de intestinul gros. Aproximativ 8 din 100 persoane fac apendicita. Apare cel mai frecvent la persoanele intre 10 si 30 ani, dar poate surveni si la persoane mai in varsta.

Apendicele nu este un organ indispensabil si, in cazul inflamarii lui, se recomanda indepartarea. Specialistii nu inteleg in totalitate care este rolul apendicelui. Se pare insa ca unul e acela de a ne apara de boli. Apendicele produce si protejeaza bacteriile “bune” cu rol benefic in digerarea hranei. Cand flora bacteriana din intestin este distrusa apendicele ajuta la refacerea ei. Cand apendicele lipseste, inlaturat prin operatie, flora intestinala se reface mai greu. In conditiile unei igiene precare, organismul apeleaza la apendice.

Atunci cand el nu este folosit, se poate inflama si provoca probleme. La nivelul acestuia se pot acumula bacterii, devenind tumefiat si infectat. In cazul in care apendicele infectat nu este indepartat chirurgical, infectia poate duce la fisurarea sau ruperea apendicelui. Acest fapt duce la raspandirea infectiei in cavitatea abdominala, determinand peritonita.

Complicatiile peritonitei

Peritonita este o inflamatie a peritoneului si necesita un tratament de urgenta. Peritoneul este o membrana care captuseste peretii cavitatii abdominale si este ca un „sac “, in care se afla toate organele abdominale. Inflamatia peritoneului se manifesta prin dureri abdominal, sensibilitate la palpare, febra. De asemenea apar ascita (acumularea de lichid in peritoneu, in cantitati variabile, in functie de stadiul bolii de fond) si oligurie (diminuarea diurezei). Unele persoane acuza in acelasi timp frisoane, greturi, varsaturi si chiar dureri articulare.

In caz de peritonita acuta, bolnavul trebuie sa fie spitalizat de urgenta intr-un serviciu de chirurgie. Reanimarea consta, in principal, in compensarea pierderilor lichidiene prin perfuzii intravenoase. Operatia vizeaza tratarea cauzei peritonitei (suturare pentru a inchide un ulcer perforat, ablatia unui apendice etc.), curatarea cavitatii abdominale si amplasarea unui dren. In completare se administreaza antibiotice.

Spitalizarea dureaza, in general, intre 8 si 15 zile. Este important insa de precizat ca daca pacientul amana prezentarea la serviciul de urgente, sansele de recuperare scad foarte mult, mortalitatea in astfel de cazuri fiind foarte ridicata − aproape de 50%.

Cauze si simptome in apendicita

Apendicita este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala, si consta in inflamatia apendicelui. Aceasta apare atunci cand comunicarea sa cu intestinul gros este blocata. Acest blocaj poate fi cauzat de acumularea de mucus in interior sau din cauza fecalelor care pot patrunde spre apendice, blocand deschiderea acestuia. Ca urmare, bacteriile ce au ajuns in apendice se inmultesc si produc inflamare. Aceasta provoaca o crestere a presiunii din interiorul organului, o tulburare a circulatiei sangelui din peretii organului si inflamatia acestuia ce poate evolua la perforatie (peritonita) in lipsa unui tratament corespunzator.

Infectiile gastrointestinale produse de bacterii, virusuri, fungi sau de paraziti pot conduce la inflamarea apendicelui. O data pornit procesul inflamator al apendicelui, acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afectiuni fiind de natura chirurgicala. Cu cat se intervine mai rapede, cu atat suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor de realizat, cu complicatii mai reduse.

Simptomele clasice pot include:

- Dureri surde si apoi ascutite in centrul si in partea de jos a abdomenului;
- Pierderea poftei de mancare;
- Greata si varsaturi la inceperea durerilor;
- Febra destul de ridicata;
- Urinari frecvente si deshidratare;
- Crampe abdominale severe;
- Constipatie sau diaree.

Cand aveti aceste simptome ar trebui sa apelati cat mai repede la medic pentru a lua masurile ce se cuvin. Tratamentul este mult mai usor daca apendicele nu s-a rupt. La majoritatea persoanelor, apendicele nu se rupe decat dupa cel putin 24 ore de prezenta a simptomelor.

Tratamente

Singurul tratament in cazul apendicitei este interventia chirurgicala, pentru a se indeparta apendicele, procedura denumita apendicectomie. Scopul interventiei este indepartarea apendicelui inainte ca acesta sa se rupa si infectia sa se raspandeasca in interiorul abdomenului, provocand peritonita. In cazul in care doctorul nu este sigur ca este vorba de o apendicita, poate fi nevoie de cateva ore de asteptare, la domiciliu sau in spital, inainte de a se lua decizia unei interventii chirurgicale.

Interventia chirurgicala efectuata cu scopul indepartarii apendicelui poate fi efectuata intr-unul din cele doua metode existente la ora actuala: prin laparoscopie sau prin metoda traditionala. Interventia laparoscopica consta in 3-4 taieturi mici sau incizii, pe cand apendicectomia traditionala consta intr-o singura incizie, mai mare. Majoritatea persoanelor se simt mai bine imediat dupa operatie; unii pot chiar sa mearga acasa in aceeasi zi.

In situatia in care apendicele s-a rupt si infectia s-a raspandit in interiorul abdomenului, poate fi nevoie de o perioada mai lunga de internare in spital.Tratamentul postoperatoriu va consta in administrarea pe cale intravenoasa de lichide si de antibiotice. De asemenea, poate fi necesara prelungirea internarii in cazul in care persoana respectiva are probleme de sanatate care se inrautatesc dupa interventia chirurgicala.

Uneori doctorul poate recomanda efectuarea unei operatii chirurgicale chiar daca nu este sigur ca este vorba de o apendicita. Interventia chirurgicala poate elimina insa probabilitatea existentei unui apendice rupt. In cazul in care se face operatia chirurgicala si apendicele este normal, acesta va fi totusi indepartat pentru a elimina posibilitatea aparitiei de probleme in viitor.

Majoritatea persoanelor parasesc spitalul la 1- 4 zile dupa interventia chirurgicala pentru indepartarea apendicelui. Totusi, in cazul in care apendicele s-a rupt si infectia s-a raspandit in abdomen sau au aparut alte complicatii, este nevoie de o perioada mai lunga pana la insanatosire.

Persoanele la care s-a facut laparoscopie de obicei reincep activitatile obisnuite in 2 saptamani. Cei care au suportat o apendicectomie traditionala se pot reintoarce la viata normala, de obicei, in aproximativ 3 saptamani.

In timp ce persoana respectiva sta acasa, in perioada de recuperare de dupa apendicectomie, este indicata autoverificarea inciziilor pentru a observa eventualele infectii. Se recomanda consultarea doctorului daca apare febra sau daca se observa alte semne de infectie, cum ar fi inrosirea, tumefierea, aparitia de puroi sau durerea la nivelul regiunii inferioare a abdomenului. De asemenea ar trebui consultat doctorul daca persoana respectiva nu se poate alimenta normal dupa 5 zile de la operatie.

Preventia

Apendicita apare mai des la adolescenti si la tineri tocmai pentru ca acestia sunt, in general, mai neglijenti in privinta igienei alimentatiei. In plus, cazurile sunt mai frecvente vara, fiindca atunci se produc mai multe infectii gastro intestinale. Preventia consta intr-o igiena corecta inainte de masa si in prepararea corecta a alimentelor.

Calea cea mai usoara de a preintampina aparitia inflamarii apendicelui este o alimentatie corecta si sanatoasa, fara mancare greu digerabila. Fructele si legumele contin fibrele necesare alimentatiei corecte, insa inghitirea semintelor, precum si consumul de legume, de cereale fara o masticatie suficienta favorizeaza inflamarea apendicelui

Apendicita este si o afectiune a celor foarte pudici, care nu elimina gazele intestinale si o consecinta a constipatiei; ultima problema se poate rezolva si prin adaugarea de tarate de grau in meniul zilnic, sub diferite forme.

citynews.ro

Remedii pentru combaterea transpiratiei

Toti oamenii transpira, unii mai putin, altii mai mult, si este normal sa se intimple asa. Dar atunci cind transpiratia este excesiva, ea poate deveni un real handicap in viata persoanei respective, mai ales daca este insotita si de mirosuri neplacute. Exista totusi solutii pentru combaterea transpiratiei!

---

Transpiratia este produsa de glande

Fiecare dintre noi poseda in jur de doua milioane de glande sudoripare care produc in medie un litru de sudoare pe zi (un sportiv poate elimina pina la doi litri de sudoare... intr-o ora!), ceea ce permite reglarea temperaturii corpului nostru.

Exista doua tipuri de glande sudoripare:

- glandele sudoripare apocrine, care se situeaza in principal la subrat (axile), in jurul mameloanelor, in zona pubisului si a organelor sexuale;

- glandele sudoripare exocrine, prezente pe toata suprafata pielii si in mod deosebit in palma miinii, talpa piciorului, pe fata si scalp.

Emotia, stresul, efortul fizic, citeva minute de stat in masina in traficul aglomerat de pe timpul verii sint suficiente pentru a fi lac de transpiratie. Acest lucru este cit se poate de normal. Temperatura este o functie esentiala a organismului care permite sa regleze in mod natural temperatura corpului (37°C) si sa elimine toxinele. Asadar, cu cit ne este mai cald (caldura poate fi de asemenea si un efect consecutiv al unei febre puternice), cu atit transpiram mai mult. Diferenta consta in cantitatea de sudoare care poate fi mai mare la o persoana fata de alta, in functie de hiperactivitatea glandelor sudoripare ce poate deveni excesiva. Atunci cind transpiratia este exagerat de mare vorbim deja de o afectiune numita hiperhidroza.

In mod normal, sudoarea nu miroase (este inodora), dar descompunerea sa prin bacterii o poate face urit mirositoare sau infecta, uneori. Chiar si in cazul unei transpiratii normale, spalarea pielii cu apa si sapun nu este suficienta pentru a stopa producerea de mirosuri neplacute. Numai utilizarea zilnica a unui deodorant permite evitarea acestui inconvenient.

Tipurile de deodorante si utilizarea lor

 Cu mult timp in urma, in antichitate, se utiliza frictionarea cu uleiuri din plante, iar romanii purtau la subrat pliculete cu arome sau cu fulgi de secara. Se pare ca acestea erau cele mai eficiente metode pentru a indeparta mirosurile corporale.

Astazi nu mai este nevoie sa ne plimbam cu pliculete la subrat, din fericire pentru noi s-au inventat deodorantele. Gama acestora este multipla: stick-uri, spray-uri, roller, creme. Cele mai multe dintre produsele enumerate contin antiseptice care inhiba procesul bacterian de degradare a transpiratiei si alte componente care capteaza mirosurile, ceea ce neutralizeaza fenomenul de descompunere a sudorii pe masura ce se formeaza. In scopul cresterii eficacitatii deodorantelor, citeodata li se adauga si un compus parfumat.

Atentie! Daca aveti pielea sensibila, alegeti produse cosmetice fara alcool!

In caz de hiperhidroza – transpiratia excesiva care afecteaza, in general, axilele, palmele miinilor si talpile picioarelor – este necesara stoparea producerii de sudoare. Cea mai mare parte a antitranspirantelor si antiperspirantelor contin o substanta (cel mai frecvent o clorura de aluminiu) al carei rol este de a stringe porii si orificiile glandelor sudoripare, prin care se scurge transpiratia.

Departe de a fi acuzate ca blocheaza un fenomen natural, deodorantele sint considerate astazi ca produse inofensive. Trebuie sa stiti ca stick-urile si cremele sint mai bine adaptate transpiratiilor excesive decit vaporizatoarele, deoarece primele concentreaza mai multe produse active.

Important: un deodorant, de orice tip ar fi, trebuie sa se utilizeze pe o piele curata si uscata, fara nici o rana, si nu imediat dupa epilare.

Transpiratia picioarelor poate fi prevenita

Inchise in pantofi, picioarele tale se sufoca, transpira si sfirsesc prin a degaja un miros dezagreabil, chiar daca respecti o buna igiena. Iata ce se intimpla.

De multe ori la originea mirosurilor neplacute, transpiratia picioarelor este mai mult decit jenanta. Deseori atribuit stresului sau tensiunii puternice, acest miros urit poate, de asemenea, sta la originea picioarelor cu sosete de slaba calitate (din materiale sintetice) sau cu pantofi care nu lasa sa treaca aerul. Sudoarea care nu se poate evapora formeaza astfel un strat cald si umed intre degetele picioarelor sau in alte locuri ale talpii. Se stie ca umiditatea si caldura constituie un mediu ideal pentru bacterii si ciuperci (micoze), care prolifereaza si produc acel miros tipic si dezagreabil al picioarelor transpirate.

Produsele deodorante rezervate picioarelor prezinta in componenta lor asocierea dintre un antiperspirant si un antibacterian si contin factori care capteaza mirosul. Scopul deodorantelor pentru picioare este de a absorbi umiditatea si de a evita macerarea picioarelor in incaltamintea care este sursa de disconfort. De asemenea, sint recomandate si alte produse complementare pentru a limita inconvenientele transpiratiei excesive a picioarelor: spray purificator antimiros si talpici antitranspiratie. Citeva seminte de salvie puse in apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiratiei si a mirosului neplacut.

Stop mirosurilor neplacute!

Pentru cazurile de hiperhidroza acuta care rezista antiperspirantelor, in special la nivelul talpii piciorului, singura optiune pentru un tratament local ramine ionoforeza. Despre ce este vorba? Aceasta tehnica consta in imbaierea picioarelor in apa obisnuita prin care trece un curent special, care antreneaza difuzia ionilor prin piele. Daca si acest tratament se dovedeste ineficient, atunci trebuie sa se recurga la chirurgie sau la injectii cu botulina.

Este de retinut ca hipertranspiratia este uneori simptom al unei boli hormonale, infectioase sau inflamatorie sau al unei leziuni a hipotalamusului (o glanda situata la nivelul creierului) care controleaza, printre altele, temperatura corpului si setea. Asadar, trebuie intotdeauna cautata cauza pentru a putea gasi tratamentul optim.

Plantele medicinale pot fi utilizate pentru combaterea transpiratiei. Din acestea se pregatesc tincturi care se aplica la subrat, pe miini, picioare etc. Unele dintre plantele recomandate sint frunzele de nuc impreuna cu frunzele de salvie, isopul, rozmarinul. Puteti cumpara de la plafar ulei din arbore de ceai sau ulei din lauri si mentol.

Exista de asemenea remedii prin psihoterapie, deoarece aceasta permite asumarea mai usoara a hiperhidrozei si reduce intr-o anumita masura transpiratia legata de emotii. Hipnoza, acupunctura si homeopatia pot da rezultate bune.

Cinci sfaturi utile pentru indepartarea transpiratiei

1. Adoptati o igiena riguroasa. Cind va transpira picioarele trebuie sa va spalati de mai multe ori pe zi cu apa calda si sa schimbati des sosetele si incaltamintea.

2. Epilati-va regulat axilele, deoarece parul retine transpiratia si amplifica fenomenul descompunerii, deci mirosul neplacut.

3. Alegeti deodorantele antitranspirante sau antiperspirante, care nu doar indeparteaza mirosurile neplacute, dar si impiedica formarea lor.

4. Purtati imbracaminte din bumbac si incaltaminte din piele (hainele si sosetele din materiale sintetice precum si incaltamintea din cauciuc sau plastic favorizeaza la maximum transpiratia si descompunerea sa).

5. Daca suferiti de hiperhidroza, utilizati un deodorant pe baza de clorura de aluminiu.