La noi, la romani si in toata lumea crestin-ortodoxa, busuiocul este folosit la stropirea cu aghiazma, pentru sfintirea locurilor si alungarea necuratului. Foarte putini oameni cunosc, insa, calitatile vindecatoare ale busuiocului. Busuiocul este un remediu natural pentru tratarea si vindecarea multor afectiuni: bronsita, febra, guta, afectiuni gastrointestinale sau dureri de stomac.In scop medicinal, de la busuioc se folosesc frunzele si florile.
Recoltarea lor incepe spre sfarsitul lunii iunie si continua pana toamna tarziu. Se taie cu un foarfec doar varfurile inflorite si se pun la uscat, in strat subtire si la loc racoros, pe hartie sau pe panza. Planta va fi considerata pe deplin uscata atunci cand se sparge in mana cu un zgomot usor. Se depoziteaza pentru iarna in pungi de hartie sau de panza si se tine in locuri racoroase si uscate.
Infuzia din frunze si flori de busuioc se recomanda in caz de crampe abdominale, infectii urinare, dureri de cap, laringita, faringita, gripa, voma si raceala. Consumata zilnic, infuzia ajuta la tratarea si vindecarea cefaleei, colicilor intestinale, ulcerului gastric si colitelor de fermentatie. Infuzia de busuioc este de folos si pentru refacerea stomacului dupa o masa copioasa. Infuzia se prepara foarte simplu: se toarna o cana de apa clocotita peste o lingurita de planta uscata si maruntita. Se acopera vasul si se lasa la macerat timp de 15 minute dupa care se strecoara. Ceaiul, astfel obtinut, se bea cald, neindulcit sau indulcit cu un varf de lingurita de miere de albine. Pentru tratarea durerilor in gat, nu se consuma bauturi fierbinte deoarece irita si mai tare gatul si intarzie vindecarea.
De asemenea, busuiocul este si un calmant exceptional. Persoanele care au probleme cu somnul sau sunt foarte nervoase pot bea zilnic ceai de busuioc. Se umple o fata de perna mica sau un saculet de panza cu frunze de busuioc, de preferinta uscate, si se tine langa perna pe care se doarme. Busuiocul poate fi folosit, alaturi de alte plante cu efect calmant, si la baile generale.
Ceaiul de busuioc este un remediu excelent in zilele fierbinti de vara. Se bea cald, la temperatura camerei, cu cateva picaturi de zeama de lamaie. Ceaiul nu se bea repede, precum un pahar de apa. Se soarbe rar, putin cate putin, pe parcursul a 10 – 15 minute pentru a-i oferi timpul necesar sa ajunga portionat si egal in tot corpul.
Extern, busuiocul poate fi folosit la pregatirea inhalatiei in caz de sinuzita. Intr-un litru de apa clocotita, se pune o mana de busuioc, se lasa cateva minute la infuzat si apoi, cu un prosop sau cearsaf peste cap se sta aplecat deasupra vasului pentru a inhala aburii. Pe langa busuioc, se poate adauga in apa menta si cimbru.
Busuiocul pus in ghiveci si tinut la fereastra actioneaza precum o plasa in calea intrarii tantarilor in casa, deoarece tantarii nu iubesc mirosul de busuioc. Pus proaspat intr-o vaza fara apa, sau uscat si maruntit intr-un bol si tinut in camera de dormit, busuiocul inmiresmeaza aerul inducand, in acelasi timp, o stare de calm si de liniste si imbiind la somn sanatos si odihnitor.
Busuiocul este folosit curent si in bucatarie drept condiment. Pentru calitatile sale terapeutice, busuiocul ar trebui folosit, la nevoie, in locul medicamentelor de sinteza care pot da dependenta.
BUSUIOCUL
Planta magica a romanilor
Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca
si in India, fiind considerat planta sacra. Agheasma se face cu ajutorul busuiocului, si tot cu un buchet de busuioc se imprastie apa sfanta, pentru alungarea Necuratului ori pentru sfintirea locurilor. De asemenea, busuiocul se pune la icoane, pentru a atrage protectia divina asupra casei si a ocupantilor sai. Insa dincolo de dimensiunea sa spirituala si magica, busuiocul mai are o calitate foarte importanta - aceea vindecatoare, de care ne ocupam in continuare.
Raspandire si recoltare
La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.
Preparate din busuioc
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.
Infuzia fierbinte
Flori de busuioc
Se foloseste in terapia naturala (desi nu are bogatia de principii active a infuziei combinate) pentru efectele antispastice, element foarte important in tratarea unor tulburari digestive si a unor afectiuni respiratorii (bronsita, tuse convulsiva, viroze respiratorii). Se prepara simplu, prin oparirea unei lingurite de tulpini inflorite si maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa se infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte, asa incat efectul antispastic, hipertermiant si relaxant sa fie maxim.
Infuzia combinata
Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.
Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.
Uleiul volatil
Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.
Baile terapeutice
Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.
Boli prevenite cu ajutorul busuiocului
* Toxiinfectia alimentara - un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.
* Ateroscleroza - unul din secretele efectelor benefice ale bucatariei mediteraneene asupra aparatului cardiovascular este chiar busuiocul. Alaturi de oregano, el este principalul condiment folosit in aromatizarea sosurilor pentru paste, a salatelor, a multor tipuri de pizza. Substantele antioxidante continute de catre busuioc previn formarea placilor de aterom pe artere si mentin elasticitatea vaselor sanguine.
* Infarct - studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.
* Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului.
* Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile.
* Infectia cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in "Journal of Phytomedicine", arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor.
Tratamente interne
* Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
* Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental.
* Eforturi mentale prelungite - se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.
La fereastra, ca spiritul bun al casei* Adjuvant in depresie si depresie anxioasa, nevroze - se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi. Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua. Terapeutii care au aplicat tratamentul cu busuioc sustin ca administrarea acestei plante indeparteaza anxietatea si pesimismul, stabilizeaza emotiile, faciliteaza o mult mai buna exprimare a sentimentelor si a individualitatii in general. Combinatia busuioc + sunatoare este foarte utila contra starilor de depresie, de astenie si de melancolie.
* Dureri de cap - se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal.
* Viroze respiratorii, gripa - se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al "Universitatii Koshiung" din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.
* Bronsita cronica si acuta, accese de tuse - se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului.
* Rinita cronica, sinuzita - se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la... recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii.
* Artrita reumatoida - se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara.
* Voma, stari de greata - se ia cate un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.
* Infectia cu giardia - se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.
Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc* Toxiinfectie alimentara, diaree - se administreaza cate o lingurita de pulbere de busuioc, in carese pun 1-3 picaturi de ulei esential din aceeasi planta, de 3-4 ori pe zi, pana la vindecare. Acest tratament distruge multe din bacteriile care produc aceste afectiuni, intre care mentionam Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica.
* Adjuvant in dizenterie - intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.
* Cistita - se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare.
* Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile.
Tratamente externe
* Eczeme infectioase - se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile.
* Cosmaruri, tulburari de somn - daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres.
* Crampe menstruale - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora - o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte.
* Cistite recidivante, bronsita cronica - se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale.
BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA
* Ten seboreic - se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.
* Adjuvant contra caderii parului - intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului.
PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC
* Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala.
* Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.
Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei.
BUSUIOCUL CA ALIMENT
In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.
Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.
Busuiocul si fierturile de frunze uscate au indicatii terapeutice foarte diverse Busuiocul este cunoscut ca planta de leac inca din timpurile fenicienilor, care-i atribuiau proprietati magice multiple. De asemenea, in culturile vechi precrestine din Orientul Apropiat si mai ales in Palestina busuiocul era considerat o planta sfanta, folosita in scopuri religioase si pastrata pana in vremurile crestinarii Europei. Cercetatorii biochimisti suedezi au descoperit ca in fierturile de busuioc sunt prezente peste 14 principii active, care pot folosi drept alternative terapeutice pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni incepand cu problemele de sensibilitate ale tenului si pana la cele complexe de disfunctii neuro-hormonale. Creste puterea de dezintoxicare Biochimistii au descoperit ca in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice. Derivate dintr-un alcool secundar, aceste substante apar numai la fierberea frunzelor uscate de busuioc, in prezenta clorurii de sodiu, si cresc potentialul metabolic al celulelor hepatice. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica in lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Consumul zilnic de ceai de busuioc, timp de trei saptamani, creste cu 25-35% viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (toxicitatea provenita din grasimi, carne prajita, coloranti chimici sau alte "Ei-uri poate fi mult diminuata). Totodata, ceaiul de busuioc creste cu peste 15% sinteza enzimei care distruge alcoolul ca toxic patruns in organism. Si poate diminua pana la anulare toxicitatea a peste 90% din excipientele folosite in fabricarea pastilelor medicamentoase. Pe de alta parte, consumul zilnic de ceai de busuioc scade cu 5-7% efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange prin inhalare sau ingestie. Regleaza glicemia Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Astfel, celulele ficatului, activate specific de substantele prezente in ceaiul de busuioc devin mult mai reactive la variatiile de concentratie a glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat. Cercetarile efectuate prin simulari pe calculator au dovedit ca un consum zilnic de ceai de busuioc pe o perioada lunga poate reduce cu 50% riscul crizelor de variatie de glicemie. Scade transformarea glucidelor in grasimi De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi, desi mecanismul nu este cunoscut inca. Cert este ca efectul final consta intr-un mai eficient echilibru al sintezei grasimilor, precum si in mentinerea unui strat de lipide normal, in comparatie cu inaltimea. Efecte asupra sistemului nervos Ceaiul de busuioc contine patru tipuri de substante cu efecte indirecte asupra functiilor nervoase. Unul dintre cei mai importanti factori a fost descoperit recent de neurobiologii olandezi. Acesta are o structura asemanatoare dopaminelor, mediatori informationali din creier. Desi in cantitati infime, alcaloidul are un puternic si rapid efect asupra functiilor psihice.
Busuiocul este o planta originara din India, cunoscuta si folosita inca din urma cu trei milenii si care s-a bucurat de o raspandire rapida in toata lumea. La indieni, despre busuioc se spune ca este planta lui Krishna si a lui Vishnu, iar bunii hindusi nu se duc la culcare fara o ramurica de busuioc pusa pe piept, menita sa ii duca in timpul somnului pe taramurile paradisiace. La romani si mai tarziu la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei si a fertilitatii, inflorirea lui fiind celebrata prin serbari si prin adevarate ritualuri. La greci si in aproape toate tarile crestin-ortodoxe, busuiocul are aproape aceleasi semnificatii ca
Raspandire si recoltare
La noi in tara busuiocul este exclusiv planta de cultura. Semintele se pun in pamant la Dragobete (24 februarie), apoi se tin in casa, in ghivece puse la fereastra, pana la Sfantul Gheorghe (23 aprilie), cand se planteaza in gradina. Recoltarea sa incepe la sfarsitul lui iunie si continua pana toamna tarziu, cand cade prima bruma. Se taie doar varfurile inflorite de busuioc (fara partea lemnoasa), de mai multe ori pe timpul verii, dupa fiecare taiere, planta dand si mai multi lujeri, care la randul lor vor inflori. Dupa culegere, varfurile de busuioc se usuca intr-un strat cu o grosime de maximum un deget (aproximativ 2 cm), pana cand tulpinile si frunzele devin usor casante. Depozitarea se face in pungi de hartie sau in saculeti de panza, in locuri intunecoase, uscate si racoroase.
Preparate din busuioc
Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a inflorescentelor de busuioc uscate, urmata, eventual, de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se ia pe stomacul gol, de 3-4 ori pe zi.
Infuzia fierbinte
Flori de busuiocInfuzia combinata
Cum arata si numele, combina extractia la rece cu infuzia fierbinte, ajutand la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori si frunze de busuioc maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte 20 de minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; se bea inainte de masa cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.
Tinctura
Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de iarba de busuioc, completandu-se restul cu alcool de 50 de grade. Se inchide ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile, dupa care tinctura se filtreaza prin tifon, si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.
Uleiul volatil
Termeni sinonimi pentru uleiul volatil sunt si ulei eteric, ulei aromatic sau ulei esential. Este un preparat ce se obtine doar prin procedee industriale (prin antrenare cu vapori), si se gaseste in magazinele si in farmaciile naturiste. Se va folosi doar uleiul de busuioc pe care este specificat ca poate fi folosit pentru uz intern. Se administreaza, de regula, cate 3 picaturi dizolvate intr-o lingurita de miere sau puse intr-o lingura de apa, de 2-4 ori pe zi, in cure de 5-14 zile. La copiii intre 8 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la cei intre 5 si 8 ani, se administreaza o singura picatura, de doua ori pe zi.
Baile terapeutice
Doua maini de busuioc se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, se lasa la infuzat vreme de 15 minute, apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate obtinute in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu busuioc dureaza 20-30 de minute, avand efecte tonice fizice si psihice, ajutand organismul sa lupte impotriva infectiilor si ferindu-ne in mod special de bolile asociate cu frigul sau cu umezeala.
Boli prevenite cu ajutorul busuiocului
* Toxiinfectia alimentara - un studiu facut in 2004 arata ca punerea unei singure picaturi de ulei volatil de busuioc intr-un litru de apa de baut, care se consuma pe parcursul unei zile, ne pune la adapost de multe din infectiile cu bacterii luate din alimente. Mai ales in timpul sezonului cald, acestea produc toxinfectii alimentare, traduse prin simptome cum ar fi voma, diaree puternica, febra. Si condimentarea cu busuioc a mancarurilor este recomandata, mai ales in timpul verii, deoarece substantele volatile din busuioc pastreaza alimentele nealterate mai mult timp si ne feresc de infectiile tubului digestiv.
* Infarct - studii de medicina experimentala arata ca administrarea zilnica de busuioc, ca planta medicinala sau ca si condiment introdus in mancare, previne infarctul. Nu doar ca busuiocul protejeaza arterele coronare de depunerile de colesterol, dar ajuta si la tinerea sub control a tensiunii arteriale si are o foarte complexa actiune la nivelul sistemului nervos central, protejand intregul sistem cardiovascular de efectele nefaste ale stresului.
* Astm bronsic - consumat ca aliment, in salate, in sosuri ori in supe, busuiocul protejeaza aparatul respirator de aparitia reactiilor alergice, impiedica in buna masura recidiva infectiilor bronho-pulmonare, protejeaza caile respiratorii de procesele inflamatorii ce conduc la aparitia astmului.
* Iradiere - doua principii active din busuioc, orientina si vicenina (ambele sunt flavonoide hidrosolubile), protejeaza celulele organismului in fata actiunii mutagene a radiatiilor ultraviolete, a radiatiilor beta si gamma. Ca atare, pe timpul verii, cand suntem mai vulnerabili la radiatiile solare, dar si atunci cand suntem expusi la radiatii din alte surse, administrarea zilnica a busuiocului este foarte utila pentru prevenirea mutatiilor celulelor, a proceselor de malignizare. Se ia pulberea de busuioc, cate 4-8 grame pe zi, in cure de 30 de zile.
* Infectia cu papilomavirusuri cancerigene - un studiu facut de un colectiv condus de dr. T. Dasgupta, publicat in 2004 in "Journal of Phytomedicine", arata ca animalele de experienta infectate cu tulpini de papilomavirusuri cu potential cancerigen ridicat si tratate cu frunze de busuioc au avut o rata mult mai mica de aparitie a formatiunilor tumorale fata de lotul martor.
Tratamente interne
* Stres psihic intens, tulburari neurovegetative - se tin cure de cate 20 de zile, timp in care se administreaza cate o jumatate de litru - un litru de infuzie de busuioc combinata pe zi. Mai multe observatii facute de medicii care au administrat busuioc pacientilor cu acest gen de tulburari conduc la concluzia ca aceasta planta produce "imunizare la stres". Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza organismul si psihicul de efectele nefaste ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului si in special sistemului nervos central sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata insa ca la multi pacienti, busuiocul induce o stare de optimism si de incredere care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
* Sindromul oboselii cronice - se amesteca 4 linguri de pulbere fin macinata de busuioc cu 12 linguri de miere si 4 linguri de polen proaspat. Se administreaza zilnic cate 4-6 lingurite de amestec, in cure de zece zile, urmate de alte cinci zile de pauza, dupa care tratamentul se poate relua. Este un remediu cu efecte complexe, care tonifica sistemul nervos, are actiune antidepresiva si care ajuta la relaxarea si la refacerea rapida din punct de vedere psihomental.
* Eforturi mentale prelungite - se bea o o cana de infuzie combinata de busuioc, in doza unica. Dupa administrare, se face o pauza de 5-10 minute, dupa care munca intelectuala poate fi reluata. Infuzia combinata de busuioc este un remediu care imbunatateste rapid circulatia cerebrala, favorizeaza mentinerea treaza a atentiei pe perioade indelungate de timp si alunga oboseala. Un alt remediu cu efecte foarte bune in acest sens este infuzia combinata din busuioc si menta (Mentha piperita), menta din acest amestec adaugand si o imbunatatire a claritatii mentale.
La fereastra, ca spiritul bun al casei* Dureri de cap - se administreaza o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta. Este un remediu recomandat in durerile de cap care apar datorita oboselii, a hipotensiunii, precum si in migrenele biliare (cu colecist hipoton) sau asociate cu constipatia. Busuiocul elimina durerile de cap prin efectul de imbunatatire a circulatiei cerebrale, prin deblocarea colecistului si a tranzitului intestinal.
* Viroze respiratorii, gripa - se administreaza infuzie fierbinte de busuioc, cate 3-4 cani pe zi, in fiecare cana de preparat adaugandu-se si 2 picaturi de ulei volatil de busuioc. Un studiu facut in 2005 de departamentul de microbiologie al "Universitatii Koshiung" din Taiwan arata ca mai multi compusi din busuioc au efecte antivirale puternice (mai ales asupra adenovirusurilor). Mai mult, tratamentul cu busuioc previne complicatiile gripei, reduce starile de disconfort (vertij, dureri de cap, tuse) din timpul bolii.
* Bronsita cronica si acuta, accese de tuse - se recomanda combinatia de ulei volatil de busuioc si de menta, in proportia de 1:1. Din acest amestec se administreaza cate 3 picaturi, de 4-6 ori pe zi, in cure de 7-21 de zile. Uleiul volatil de busuioc are efecte antispastice asupra cailor respiratorii, anihileaza foarte multe dintre bacteriile si virusurile care produc bronsita, grabeste procesele de vindecare si reduce simptomele neplacute ale bolii. De asemenea, administrarea acestui amestec previne crizele de sufocare si instalarea astmului.
* Rinita cronica, sinuzita - se recomanda cate o lingurita de pulbere de busuioc, in care se pune o picatura de ulei esential din aceeasi planta, administrata de 3-4 ori pe zi. Se face o cura de 14 zile, timp in care principiile active ale plantei vor ajuta la decongestionarea cailor respiratorii superioare, vor ajuta la eliminarea infectiilor bacteriene si la... recapatarea simtului olfactiv. Observatiile clinice arata ca dupa curele cu busuioc multi pacienti si-au recapatat mirosul pierdut din cauza bolii.
* Artrita reumatoida - se face o cura cu infuzie combinata de busuioc, din care se administreaza cate un litru pe zi, in cure de 45 de zile. Studiile arata ca flavonoidele si anumiti compusi volatili (cum ar fi eugenolul) din busuioc au efecte antiinflamatoare articulare puternice, reducand durerea si rigiditatea articulara.
* Voma, stari de greata - se ia cate un sfert - o jumatate de lingurita de pulbere de busuioc, de 4-6 ori pe zi. Este un tratament simplu, care de cele mai multe ori elimina starile de greata. Uleiul volatil din aceasta planta actioneaza la nivelul papilelor gustative si al sistemului nervos central, favorizand si secretia de saliva si de sucuri gastrice, eliminand inapetenta, dispepsia si flatulenta. Ca atare, este un tratament foarte util si contra indigestiei, a balonarii si a colicilor abdominale. In cazul colicilor, se recomanda mai ales infuzia fierbinte de busuioc, care are un foarte bun efect antispastic digestiv.
* Infectia cu giardia - se administreaza uleiul volatil de busuioc, din care se iau cate trei picaturi puse pe o bucatica de paine, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Cura dureaza vreme de 21 de zile, dupa care se fac teste coprologice si, daca mai este cazul, tratamentul se poate relua dupa o pauza de 10 zile.
Usor adaptabil, busuiocul creste in orice loc* Adjuvant in dizenterie - intr-o cana de infuzie combinata de busuioc se pun 4-5 picaturi de ulei volatil. Se administreaza patru asemenea doze pe zi, in cure de 10 zile. Busuiocul are un puternic efect antibiotic, distrugand un spectru foarte larg de bacterii nocive pentru tubul digestiv.
* Cistita - se beau cate trei cani pe zi de infuzie combinata de busuioc dimineata, la pranz si seara, in care se pun cate 3 picaturi din uleiul volatil de busuioc. Tratamentul se face vreme de 7-14 zile si are efecte antibiotice, antimicotice si antivirale puternice. De asemenea, busuiocul stimuleaza diureza, reduce inflamatia la nivelul cailor urinare, previne complicatiile infectiilor reno-urinare.
* Infectii cu bacterii rezistente la antibiotice - uleiul volatil obtinut din busuioc este una din substantele cu cel mai larg efect antibiotic, fiind eficient atat contra bacteriilor gram-pozitive, cat si gram-negative. Mai mult, tratamentul cu ulei volatil de busuioc, spre deosebire de cel cu antibiotice clasice, nu favorizeaza aparitia micozelor (din contra, are efect antifungic) si nu slabeste sistemul imunitar. Ca atare, in cazul in care tratamentul cu antibiotice de semisinteza nu da rezultate, se recomanda ca adjuvant o cura cu ulei volatil de busuioc, din care se iau 2-4 picaturi, de patru ori pe zi, pe o perioada de 10-14 zile.
Tratamente externe
* Eczeme infectioase - se pun comprese cu tinctura de busuioc pe zonele afectate, vreme de 1-2 ore zilnic. Busuiocul are efecte antibiotice si antifungice foarte puternice, care elimina infectiile si suprainfectiile.
* Cosmaruri, tulburari de somn - daca la romani este traditia de a dormi cu busuioc sub perna pentru a afla ursitul, la triburile din nordul Africii ramurile de busuioc se pun sub perna si la capul patului pentru a aduce vise frumoase si pentru a face somnul odihnitor. Etnologii care au cules date despre aceasta procedura terapeutica traditionala spun ca metoda functioneaza fara gres.
* Crampe menstruale - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie combinata de busuioc. Compresa se aplica pe zona abdominala inferioara, deasupra punandu-se o sticla cu apa cat de calda puteti suporta. Aplicatia se face vreme de un sfert de ora - o ora (schimband eventual sticla cu apa calda pentru a mentine temperatura ridicata). Efectele antispastice si calmante ale durerii sunt foarte prompte.
* Cistite recidivante, bronsita cronica - se fac bai complete adaugandu-se in apa din cada doi litri de infuzie combinata si zece picaturi de ulei volatil de busuioc. Tratamentul are efecte hipertermiante (creste temperatura corpului, ceea ce permite combaterea eficienta a infectiilor bacteriene), antibiotice si tonice generale.
BUSUIOCUL SI FRUMUSETEA
* Ten seboreic - se sterge seara tenul cu infuzie combinata de busuioc, iar apoi se pune o compresa cu aceeasi infuzie, pe obraji si frunte. Tratamentul impiedica infectarea porilor, anihileaza bacteriile care contribuie la agravarea acneei, curata eficient tenul.
* Adjuvant contra caderii parului - intr-un sfert de cana de infuzie de busuioc se pun 1-2 picaturi de ulei volatil din aceeasi planta. Cu preparatul obtinut se maseaza scalpul zilnic. Este un tratament care activeaza puternic circulatia la nivelul foliculilor pilosi, si care elimina si micozele la nivelul pielii capului.
PRECAUTII SI CONTRAINDICATII LA TRATAMENTUL CU BUSUIOC
* Alergia la administrarea interna a busuiocului este foarte rar intalnita, insa la unele persoane, aceasta planta, mai ales uleiul volatil extras din ea, poate da simptome cum ar fi catarul respirator, senzatia de sufocare ori deranjamente gastro-intestinale. De aceea, inainte de a incepe un tratament intern cu busuioc, vom lua o cantitate foarte mica de planta sau de ulei volatil, si doar daca in 4 ore nu apare nici un simptom de alergie, vom continua administrarea normala.
* Reactiile alergice la folosirea externa a busuiocului sunt ceva mai frecvente si constau in aparitia de inflamatii la nivelul pielii, a catarului respirator si a senzatiei de dificultate in respiratie. Ca atare, inainte de a face bai generale sau de a aplica comprese cu busuioc, vom testa mai intai preparatul pe o portiune mica de piele si doar daca nu apar reactii adverse de tipul celor descrise mai sus, vom continua tratamentul.
Ca si alte plante aromatice, busuiocul contine un compus numit estragol, depistat ca si cancerigen, in testele de medicina experimentala. Trebuie stiut insa ca folosita in cantitati normale, aceasta substanta are o concentratie de 100 pana la 1000 de ori mai redusa decat doza de la care apare efectul toxic. Mai mult, in busuioc mai exista multi alti compusi cu efecte anticancerigene certe, care fac din aceasta planta un inamic al bolii canceroase si nu un inductor al ei.
BUSUIOCUL CA ALIMENT
In bucataria mediteraneana, busuiocul este un condiment foarte apreciat. Proaspat sau uscat, se pune in sosurile de tomate si in sosurile albe, cu care se consuma pastele, pizza si unele salate. De asemenea, busuiocul este foarte apreciat, mai ales in bucataria asiatica, ca aromatizant in salatele de fructe, in compoturi si chiar in dulceturi.
Adaugat in salate, busuiocul se combina cu frunze de patrunjel, de menta, cu tomate taiate marunt si cu frunze de salata verde. In Nordul Africii si in Orientul Mijlociu se prepara o bautura energizanta, punand intr-o sticla un litru de apa, patru linguri de miere si 1-2 ramurele uscate de busuioc. Se lasa totul sa macereze vreme de 12 ore, dupa care preparatul obtinut se filtreaza si se bea in mai multe reprize.
Busuiocul si fierturile de frunze uscate au indicatii terapeutice foarte diverse Busuiocul este cunoscut ca planta de leac inca din timpurile fenicienilor, care-i atribuiau proprietati magice multiple. De asemenea, in culturile vechi precrestine din Orientul Apropiat si mai ales in Palestina busuiocul era considerat o planta sfanta, folosita in scopuri religioase si pastrata pana in vremurile crestinarii Europei. Cercetatorii biochimisti suedezi au descoperit ca in fierturile de busuioc sunt prezente peste 14 principii active, care pot folosi drept alternative terapeutice pentru cel putin 40 de tipuri de afectiuni incepand cu problemele de sensibilitate ale tenului si pana la cele complexe de disfunctii neuro-hormonale. Creste puterea de dezintoxicare Biochimistii au descoperit ca in frunzele de busuioc sunt prezente sase substante cetonice cu actiune directa asupra celulelor hepatice. Derivate dintr-un alcool secundar, aceste substante apar numai la fierberea frunzelor uscate de busuioc, in prezenta clorurii de sodiu, si cresc potentialul metabolic al celulelor hepatice. Cuplarea acestor molecule pe suprafata membranelor celulelor ficatului determina o reactie biochimica in lant, care conduce la o rapida crestere a fabricarii de enzime necesare ficatului. Ca urmare, o serie de functii hepatice sunt stimulate, efectele fiind rapide si foarte eficiente. Consumul zilnic de ceai de busuioc, timp de trei saptamani, creste cu 25-35% viteza de metabolizare a unor toxine provenite din alimentatie (toxicitatea provenita din grasimi, carne prajita, coloranti chimici sau alte "Ei-uri poate fi mult diminuata). Totodata, ceaiul de busuioc creste cu peste 15% sinteza enzimei care distruge alcoolul ca toxic patruns in organism. Si poate diminua pana la anulare toxicitatea a peste 90% din excipientele folosite in fabricarea pastilelor medicamentoase. Pe de alta parte, consumul zilnic de ceai de busuioc scade cu 5-7% efectul nociv al nicotinei si al altor toxice cu nucleu de tip nicotinic, patrunse in sange prin inhalare sau ingestie. Regleaza glicemia Efectul cetonelor din ceaiul de busuioc se face resimtit si in planul capacitatii hepatice de a creste sau micsora proportia glucozei din sange. Astfel, celulele ficatului, activate specific de substantele prezente in ceaiul de busuioc devin mult mai reactive la variatiile de concentratie a glucozei din sange. Ca urmare, variatiile de glicemie vor fi rezolvate cu mai multa promptitudine de ficat. Cercetarile efectuate prin simulari pe calculator au dovedit ca un consum zilnic de ceai de busuioc pe o perioada lunga poate reduce cu 50% riscul crizelor de variatie de glicemie. Scade transformarea glucidelor in grasimi De asemenea, ceaiul de busuioc poate reduce viteza de transformare a zaharurilor in grasimi, desi mecanismul nu este cunoscut inca. Cert este ca efectul final consta intr-un mai eficient echilibru al sintezei grasimilor, precum si in mentinerea unui strat de lipide normal, in comparatie cu inaltimea. Efecte asupra sistemului nervos Ceaiul de busuioc contine patru tipuri de substante cu efecte indirecte asupra functiilor nervoase. Unul dintre cei mai importanti factori a fost descoperit recent de neurobiologii olandezi. Acesta are o structura asemanatoare dopaminelor, mediatori informationali din creier. Desi in cantitati infime, alcaloidul are un puternic si rapid efect asupra functiilor psihice.
