In Muntii Apuseni, exista traditia ca in Ajunul Craciunului, la sfarsitul Postului, pe un vas de lut sa se scrijeleasca numele lui Dumnezeu, in toate limbile stiute ale pamantului, apoi sa se umple cu apa neinceputa si sa se puna acolo ierburile mestere in a alunga duhurile rele. Se punea in vas odolean, care alunga zburatorii, busuioc luat de la icoane, care sa apere dragostea celor tineri si pacea caselor, pelinita din cununa de la Sfantul Ioan si alte ierburi magice.
Iar dupa cateva ceasuri, apa rezultata se bea de catre toti, batrani si tineri, pentru a se innoi in suflet si in trup. Acest ritual din Apuseni il gasim, in diferite forme, in toate zonele tarii, desi efectul sau este greu de digerat in ziua de azi, pentru mintile hranite cu ateism sau, mai rau, cu clisee ale filmelor horror: exorcizarea, care este si subiectul acestui articol.
Ce este exorcizarea
Conform dictionarelor, exorcizarea este acel proces prin care o persoana "este eliberata de diavol prin rugaciuni, descantece etc." - o definitie sumara si oarecum brutala, dar care contine un verb-cheie, extrem de folositor: a elibera.
Din timpuri imemorabile, oamenii au simtit nevoia de a se elibera de influentele rele, de obiceiurile rele, de gandirea si de simtirea negativa. Si, in acest scop, au fost create posturile, rugaciunile, descantecele si ritualurile, demersuri care, in medicina populara romaneasca, au un rol de vindecare a sufletului, fiind repetate ciclic, nu doar in scopul tamaduirii, ci si al prevenirii tulburarilor psiho-emotionale. De fapt, procesul exorcizarii era ceva foarte bine cunoscut poporului roman, facand parte din rutina vietii de zi cu zi a taranilor nostri. De la rotile impletite din sanziene, care erau rostogolite pe dealuri in miezul verii, pentru a alunga duhurile rele, si pana la focul Sfantului Dumitru, in care erau aruncate in mod simbolic toate necazurile de peste an, ori la postul Craciunului, cu nenumaratele sale ritualuri si obiceiuri, toate aveau acest rol, de a elibera constiinta participantilor de influentele nefaste. In toate aceste ritualuri sunt prezente doua elemente: rugaciunile (inclusiv cele cu influente pre-crestine, cum ar fi descantecele) si plantele de leac, ultimele fiind creditate cu proprietati de alinare si vindecare sufleteasca miraculoase. Fenomenele de exorcizare spectaculoase si de-a dreptul brutale, mediatizate in ziua de astazi cu atata sarg, pana de curand erau ceva aproape necunoscut, deoarece eliminarea raului in diferitele sale forme era o practica zilnica, facea parte dintr-o forma de igiena, astazi prea putin cunoscuta - igiena sufletului. Or, sufletul, si odata cu el constiinta, fiind mentinute mai mereu curate, raul profund nu se putea instala.
Printr-o traditie transmisa de milenii, taranii nostri stiau mereu sa-si gestioneze viata, asa incat sa nu aiba nevoie nici de medicamente psihotrope sofisticate, nici de vraji tenebroase si nici de exorcizari spectaculoase.
Exorcizarea si stiinta
Sepoate dovedi stiintific existenta unor influente bune sau rele, eventual venite din alte lumi, asupra sufletului omenesc? Se poate dovedi, de exemplu, existenta diavolului, a ielelor, a strigoilor, a zburatorilor, a vantoaselor (celor din vant) si a multor asemenea entitati cunoscute in medicina magica romaneasca? Raspunsul este greu de dat, deoarece religia si traditia populara, pe de o parte, iar stiinta, pe de alta parte, fac parte, deocamdata, din lumi total diferite, tinand de moduri de gandire total diferite. Dovezile filmate despre exorcizarile spectaculoase facute in diverse colturi ale lumii pot fi puse la indoiala, la fel ca si declaratiile martorilor, iar aspectul de spectacol macabru al acestor exorcizari este
un alt element care vine sa adauge un plus de indoiala. Dar subiectul acestui articol nu sunt aceste exorcizari-spectacol, ci traditiile populare referitoare la eliberarea sufletului de influentele rele. Si, trebuie sa recunoastem, si aceste traditii rezista prea putin in fata gandirii actuale, bazata pe dovezi materiale, stiintifice, rationale. Exista insa in acest context un domeniu unde traditiile referitoare la exorcizare sunt sustinute chiar de catre experimentele stiintifice. Iar acest domeniu este cel al plantelor medicinale, folosite de mii de ani pentru eliberarea de influentele rele si pentru echilibrarea sufleteasca, si care ulterior au intrat in vizorul stiintei, care le-a studiat.
Sunatoarea
La vreme de iarna, buchetelele cu flori galbene de sunatoare, numita si pojarnita (Hypericum perforatum), erau nelipsite din bucatariile caselor taranesti de la noi. Si la cate nu era folosita aceasta planta! In primele zile dupa post, era administrata ca fiertura pentru a proteja fierea si organele interne de efectele alimentatiei de frupt, mult mai grea. Mai mult, era luata profilactic, inainte de masa, pentru a pastra cumpatarea in fata bogatiei de alimente si de bautura de la masa de Craciun. In medicina magica, era folosita, impreuna cu busuiocul, contra "posedarilor" sau, in termeni mai accesibili zilelor noastre, contra
tulburarilor psihice grave. Bobocii de sunatoare, culesi la Sfantul Ioan Sanzianul (24 iunie), erau folositi contra supararilor la inima (deceptiilor in dragoste).
Ce spun studiile stiintifice
Un numar impresionant de cercetari pe pacienti umani, de o amploare mai mica sau mai mare, arata faptul ca sunatoarea este extrem de eficienta in lupta cu diferite forme ale depresiei, precum si cu complicatiile sale psiho-emotionale. Este greu de pus un semn de echivalenta intre manifestarile depresiei si diversele influente malefice din medicina populara, tratate cu sunatoare, dar este cert ca extractul din aceasta planta a ajuns sa fie medicamentul cel mai administrat contra depresiei in Uniunea Europeana. Chiar si in refractara America, unde industria chimico-farmaceutic a are o influenta covarsitoare, prescriptia acestei plante sub forma de extract a ajuns sa fie prima optiune terapeutica
pentru multi psihiatri cu pacienti depresivi.
Ce face extractul de sunatoare mai exact? In primul rand, determina scoarta cerebrala sa elibereze anumiti neurotransmitatori, adica substante naturale care ne induc anumite stari emotionale, cum ar fi optimismul, entuziasmul, tonusul psihic. Apoi, aceasta planta atenueaza, prin mecanisme neurologice doar partial cunoscute, sentimentele de pesimism, de gol interior, de vinovatie paralizanta.
Mod de administrare
Studiile facute pe pacienti depresivi care au luat sunatoare au aratat ca, deja dupa doua saptamani de cura, cei mai multi depasesc starea de astenie, incep sa capete incredere in fortele proprii, renuntand la acea auto-evaluare negativa care este una dintre caracteristicile principale ale acestei afectiuni. In timpul curei de sunatoare se administreaza extractul, asociat, pentru un efect mai bun si pentru evitarea reactiilor adverse, cu pulberea de planta, in proportii egale. Doza zilnica de extract va fi cuprinsa intre 600 si 1200 mg, administrat in trei reprize, pentru o perioada de patru-sase saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
Odoleanul
Se mai numeste si valeriana, denumirea sa stiintifica fiind Valeriana officinalis, iar "specialitatea" sa principala era respingerea influentelor malefice la nivel erotic. Odinioara, radacina sa era pusa in turtele de grau, cu care adolescentii plecau cu vitele la pascut, pentru "a-i feri de zburatori, care luau vlaga si mintile, dar si pentru a-i feri de alte ispite".
Era consumat si pus la brau de feciori, pentru a-i feri de iele, dar si de fetele de maritat, pentru a nu ceda ispitelor necurate. In timpul Caslegilor de Iarna, la sezatori, fetele veneau obligatoriu cu o legaturica de odolean ascunsa in san, pentru protectie de deochi. Se credea ca farmecele de legare in cununie si cele cu conotatii erotice nu au putere asupra celor care consuma radacina acestei buruieni de leac.
In basmele romanesti se mai spunea ca cetele de zmei trec prin ceruri, pe deasupra caselor, de care nu se pot apropia din pricina odoleanului tinut in pridvor, care-i alunga, si atunci ei canta: "De n-ar fi odolean si iarba creata,/ Am avea si noi o viata". In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma.
Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. Sa vedem in continuare si cateva elemente stiintifice despre efectele acestei plante:
Ce spun studiile stiintifice
Studiile clinice arata ca aceasta planta este un puternic anxiolitic, imbunatateste somnul si, important, reduce excitabilitatea psihica si sexuala. Persoanele care sufera de anxietate, care se confrunta cu atacuri de panica sau cu tulburari de somn au obtinut rezultate foarte bune cu ajutorul acestei plante. De asemenea, odoleanul da rezultate intr-un domeniu unde medicatia de sinteza este adesea neputincioasa, si anume, tulburarile de dinamica sexuala. Fie ca vorbim de hiperexcitabilitate sexuala ori de diverse fobii si temeri legate de erotism, odoleanul are efecte foarte bune. Asadar, din punctul de vedere al efectelor terapeutice, exista o potrivire practic perfecta intre utilizarile traditionale ale valerianei, folosita pentru alungarea influentelor malefice la nivel erotic si psihic, si proprietatile medicinale, puse in evidenta prin studii clinice si de laborator.
Mod de administrare
Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de pulbere de odolean, in cure de 30-60 de zile, cu 7-10 zile de pauza.
Pelinita
Denumirea sa stiintifica este Artemisia vulgaris si - asa cum o arata si numele popular - este ruda buna cu pelinul. Pelinita este una dintre plantele medicinale cele mai raspandite la noi in tara, traditia folosirii sale in medicina si in magia populara fiind foarte ampla.
Actiunea sa este mai blanda decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost folosita pe o scara foarte larga. In mai toate zonele tarii, se dadea plamadita in vin pentru a stimula sistemul nervos central si pentru combaterea asteniei. De asemenea, se credea ca cei care sufereau de somnambulism sau de epilepsie erau sub influenta unor spirite rele sau erau posedati de duhuri rele, cu diverse denumiri, care puteau fi alungate cu ajutorul pelinitei. Ramurile proaspete de pelinita erau legate in cununi, prin care erau trecuti copiii epileptici. Maturele simbolice, obtinute din tulpini de pelinita, erau folosite pentru o curatire ritualica a caselor, inaintea marilor sarbatori, dar si in cazul camerelor in care stateau cei grav bolnavi, care astfel erau feriti de naluciri si vedenii. La sfantul Vasile cel Mare, considerat a fi sfantul cu cele mai puternice valente exorcizante, in colturile caselor bantuite erau puse legaturi cu pelinita si busuioc luat de la biserica, pentru a speria toate creaturile diavolesti.
Ce spun studiile stiintifice
Cercetarile medicale au demonstrat ca pelinita este un tonic nervos si vigilizant, ce combate starile astenice si anorexia psihica. Principiile active ale pelinitei sunt un puternic stimulent al sistemului nervos central, inducand o stare de tonus psihic si de buna dispozitie, combatand anumite forme de depresie. Tipologia de persoana depresiva care raspundecel mai bine la tratamentul cu pelinita este cea la care depresia este insotita de inapetenta, sedentarism, somn greu si cu vise neclare, cu trezire dificila si insotita de stari de stupoare.
De asemenea, pelinita este un bun insecticid si are calitatea de a elimina aproape toti parazitii din organism, fie ei viermi sau protozoare, care nu rezista la actiunea principiilor sale active aromatice. Acest efect de alungare a parazitilor din corpul uman se pare ca are un echivalent si la nivel spiritual, de unde - se spunea - alunga toate influentele malefice.
Mod de administrare
Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de cate doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
Angelica
I se mai spune si "ingerica" sau "iarba celor sapte ingeri", si se credea despre ea, in mai toata Europa, ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea.
Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata doar dupa ce "adoarme", spre inserat. Insasi denumirea sa stiintifica, Angelica archangelica, arata ca aceasta planta atrage, prin rezonanta, ajutorul si protectia ingerilor. In medicina magica romaneasca, angelica joaca, din acest punct de vedere, un rol unic, acela de "magnet" pentru influentele magice benefice si nu doar de simplu exorcizant.
Ce spun studiile stiintifice
Din punctul de vedere al actiunii farmacodinamice, angelica este un reglator excelent al sistemului neuro-vegetativ, avand, deopotriva, proprietati stimulente nervoase (datorita substantelor volatile pe care
le contine) si calmante (datorita furanocumarinelor din compozitia sa). Acesti compusi cu efect antagonic la nivelul sistemului nervos central explica actiunea sa reglatoare. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, administrarea acestei plante este capabila sa elimine starile de blocaj psihic ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu propriile sale stari de pesimism si resemnare, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, se pare ca este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.
Mod de administrare
Se recomanda sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca se administreaza unor pacienti care se confrunta cu o senzatie de voma foarte puternica, atunci se amesteca cu putina menta, iar in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de pelinita sau de anghinare.
Isopul
Este una dintre plantele biblice cele mai importante. In Psalmul 50 se spune: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi". In medicina populara romaneasca, isopul (Hyssopus officinalis) este considerat un purificator psihic, o planta care alunga gandurile negre si trezeste optimismul. La fel ca si pelinita, este creditat cu un efect puternic de curatare a caselor si a oamenilor de influentele malefice, fiind un mijloc de purificare emotionala si spirituala, asa cum o arata si psalmul citat. Ca atare, in Romania, dar si in intreaga lume crestina, a fost din cele mai vechi timpuri folosit ca remediu exorcizant, singur sau in combinatii, intr-o gama foarte larga de tulburari psihoemotionale.
Ce spun studiile stiintifice
Studiile stiintifice au demonstrat ca partea aeriana a isopului contine substante active cu un puternic tonic psihic, care stimuleaza capacitati cognitive cum ar fi atentia, avand si efect antidepresiv. Uleiurile volatile pe care aceasta planta le contine si care ii dau mireasma caracteristica, proaspata, au calitati de stimulare a apetitului, de combatere a starilor de astenie si somnolenta.
Mod de administrare
Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei sa macereze, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.
Busuiocul
Este o planta cu valente exorcizante, foarte puternice in randul crestin-ortodocsilor. Manunchiul de busuioc, care este pus la icoane ori care este folosit pentru stropirea cu agheasma in cadrul slujbelor, este un adevarat simbol al purificarii sufletesti, al reinnoirii spirituale si al eliberarii de rautatile "lumesti". In Ajunul Craciunului, venirea preotului cu manunchiul de busuioc, cu care stropeste, cu agheasma, deopotriva casa si pe credinciosi, a nascut o serie intreaga de traditii populare. In satele din nordul Ardealului, exista obiceiul ca preotul sa piarda, din greseala, o ramurica de busuioc, in casele cu fete de maritat, ramurica aducatoare de noroc si fericire in dragoste, daca era purtata in par, de sarbatori. Aceeasi ramurica era tinuta la loc de cinste la icoane, ca sa indeparteze raul si nenorocirile din casa.
Pentru administrarea interna, in medicina populara si magica romaneasca, de cele mai multe ori, busuiocul se asociaza cu sunatoarea, aceasta combinatie fiind imbatabila pentru echilibrarea sufleteasca si spirituala.
Ce spun studiile stiintifice
Conform observatiilor clinice, busuiocul este un stimulent al atentiei, induce stari de tonus psihic si mental, normalizeaza apetitul, iar asupra unora dintre pacienti are chiar darul de a induce stari de buna dispozitie si usoara euforie. Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza psihicul de efectele nefaste ale stresului si ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului, si in special sistemului nervos central, sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata, insa, ca la multi pacienti busuiocul induce o stare de optimism si de incredere, care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
Mod de administrare
Se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi.
Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua.
Passiflora
Este singura planta din aceasta prezentare care nu este specifica medicinii populare si magice romanesti. Traducerea denumirii sale nu este "floarea pasiunii", cum gresit este numita in diverse materiale publicitare, ci Floarea Patimilor lui Hristos. De ce au ales sa asocieze calugarii iezuiti, care au descoperit aceasta floare, de o incredibila si luxurianta frumusete, cu Patimile? Unii cred ca din cauza nuantelor sangerii pe care aceasta planta le capata, altii vad actiunea purificatoare la nivel psihic a acestei plante de leac ca pe un ajutor ceresc, care aduce aminte de Ajutorul Divin primit de catre oameni de la Iisus, prin sacrificiu, prin Patimi. Passiflora este cunoscuta ca planta care alunga teama, nelinistea, indemnand mintea si psihicul spre rugaciune, meditatie si contemplatie.
Ce spun studiile stiintifice
Aceasta planta este pe cat de eficienta in terapie, pe atat de complexa ca si compozitie chimica si actiune terapeutica. Nu exista un singur principiu activ care sa explice actiunile calmante si echilibrante ale acestei flori de leac si, ca atare, obtinerea medicamentelor de semisinteza din passiflora nu este posibila, planta integrala fiind mult mai eficienta.
Daca sunatoarea este remediul numarul unu contra depresiei, passiflora este, prin excelenta, eficienta contra anxietatii si insomniei, fiind o adevarata planta a calmului. Studii comparative, facute in spitalele specializate, au aratat ca extractul din aceasta planta are efecte calmante ale anxietatii la fel de puternice ca benzodiazepinele (o grupa de sedative de sinteza, din care face parte si Diazepamul), dar fara efectele secundare ale acestora. Pacientii tratati cu extract de passiflora au inregistrat o scadere a intensitatii si a frecventei starilor de angoasa si de teama fara motiv aparent, o imbunatatire a somnului si a vietii psiho-afective pe ansamblu. Contra insomniei, passiflora este cel mai folosit remediu natural. Spre deosebire de somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise clare, cu respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si mentala redusa. Dupa trezire, pacientii nu au simptome neplacute, cum ar fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie, melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau somnifere artificiale.
Mod de administrare
Extractul de passiflora se administreaza cate 250-300 mg de trei ori pe zi, in cure de 90 de zile. Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput, dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a da efectele scontate, nu trebuie sa renuntam. Aceasta, deoarece, potrivit cercetatorilor, cele mai clare rezultate se vad dupa o cura de 30 de zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a vietii emotionale si a somnului instalandu-se lent, dar temeinic.
In loc de incheiere
Fara doar si poate, plantele medicinale nu sunt singurul si nici macar cel mai puternic mijloc exorcizant, dar au in schimb calitatea ca actiunea lor terapeutica asupra sufletului poate fi obiectivata prin studii stiintifice. Trebuie insa sa stim ca, si fara influenta acestor plante, exorcizarea, alungarea influentelor malefice din viata noastra, are loc - fara sa ne dam seama - practic in fiecare zi din viata fiecaruia dintre noi. Cum? De exemplu, prin puterea unui zambet sincer, abia schitat de catre buze, dar venit din suflet, care sterge intr-o clipa toata durerea, revolta sau supararea.
Apoi, raul din noi nu rezista prea mult atunci cand daruim din tot sufletul.
Este vorba de darul acela, nu conteaza cat de mic, care nu ne este cerut, dar pe care simtim nevoia sa-l facem. Daruim un cuvant bun, daruim o carte care ne este draga sau poate doar cateva minute din timpul nostru, in care ascultam cu rabdare pe cineva drag. Aceasta daruire repetata va scapa sufletul nostru de tristete, de intoleranta, il va elibera din temnita furiei sau a disperarii.
Nu trebuie sa uitam de rugaciune, care - pentru cel care o poate face sincer si direct - este un mijloc exceptional de despovarare a sufletului, de curatire si de inaltare a constiintei. Rugaciunea, in timp, modifica in bine caracterul, alunga uratul din noi si scoate la iveala comori nebanuite, fiind un mijloc de exorcizare, dar si mult mai mult decat atat.
Dar ce ramane de facut pentru cei care nu pot zambi, care nu pot darui si nici macar nu se pot ruga, in adevaratul sens al cuvantului? Ei bine, si pentru un asemenea caz disperat exista o farama pretioasa de speranta, totodata si cel mai important mijloc de exorcizare: IUBIREA. Nu, nu este vorba de patima, nici de acel joc al atractiei si repulsiei cu tente erotice, ci de acea iubire pur sufleteasca, altruista, dezinteresata, in care reusim sa punem binele cuiva mai presus de noi insine, fie si pentru cateva clipe. Atat timp cat exista si un fir, cat de mic, de iubire, despovararea de rau, de urat, este posibila mult mai rapid decat ne-am putea imagina. Si pentru ca au venit sarbatorile, pentru ca oamenii au atata nevoie de afectiune, sa ne aducem aminte sa le zambim, sa le daruim si sa-i iubim, in tacere.
Iar dupa cateva ceasuri, apa rezultata se bea de catre toti, batrani si tineri, pentru a se innoi in suflet si in trup. Acest ritual din Apuseni il gasim, in diferite forme, in toate zonele tarii, desi efectul sau este greu de digerat in ziua de azi, pentru mintile hranite cu ateism sau, mai rau, cu clisee ale filmelor horror: exorcizarea, care este si subiectul acestui articol.
Ce este exorcizarea
Conform dictionarelor, exorcizarea este acel proces prin care o persoana "este eliberata de diavol prin rugaciuni, descantece etc." - o definitie sumara si oarecum brutala, dar care contine un verb-cheie, extrem de folositor: a elibera.
Din timpuri imemorabile, oamenii au simtit nevoia de a se elibera de influentele rele, de obiceiurile rele, de gandirea si de simtirea negativa. Si, in acest scop, au fost create posturile, rugaciunile, descantecele si ritualurile, demersuri care, in medicina populara romaneasca, au un rol de vindecare a sufletului, fiind repetate ciclic, nu doar in scopul tamaduirii, ci si al prevenirii tulburarilor psiho-emotionale. De fapt, procesul exorcizarii era ceva foarte bine cunoscut poporului roman, facand parte din rutina vietii de zi cu zi a taranilor nostri. De la rotile impletite din sanziene, care erau rostogolite pe dealuri in miezul verii, pentru a alunga duhurile rele, si pana la focul Sfantului Dumitru, in care erau aruncate in mod simbolic toate necazurile de peste an, ori la postul Craciunului, cu nenumaratele sale ritualuri si obiceiuri, toate aveau acest rol, de a elibera constiinta participantilor de influentele nefaste. In toate aceste ritualuri sunt prezente doua elemente: rugaciunile (inclusiv cele cu influente pre-crestine, cum ar fi descantecele) si plantele de leac, ultimele fiind creditate cu proprietati de alinare si vindecare sufleteasca miraculoase. Fenomenele de exorcizare spectaculoase si de-a dreptul brutale, mediatizate in ziua de astazi cu atata sarg, pana de curand erau ceva aproape necunoscut, deoarece eliminarea raului in diferitele sale forme era o practica zilnica, facea parte dintr-o forma de igiena, astazi prea putin cunoscuta - igiena sufletului. Or, sufletul, si odata cu el constiinta, fiind mentinute mai mereu curate, raul profund nu se putea instala.
Printr-o traditie transmisa de milenii, taranii nostri stiau mereu sa-si gestioneze viata, asa incat sa nu aiba nevoie nici de medicamente psihotrope sofisticate, nici de vraji tenebroase si nici de exorcizari spectaculoase.
Exorcizarea si stiinta
Sepoate dovedi stiintific existenta unor influente bune sau rele, eventual venite din alte lumi, asupra sufletului omenesc? Se poate dovedi, de exemplu, existenta diavolului, a ielelor, a strigoilor, a zburatorilor, a vantoaselor (celor din vant) si a multor asemenea entitati cunoscute in medicina magica romaneasca? Raspunsul este greu de dat, deoarece religia si traditia populara, pe de o parte, iar stiinta, pe de alta parte, fac parte, deocamdata, din lumi total diferite, tinand de moduri de gandire total diferite. Dovezile filmate despre exorcizarile spectaculoase facute in diverse colturi ale lumii pot fi puse la indoiala, la fel ca si declaratiile martorilor, iar aspectul de spectacol macabru al acestor exorcizari este
un alt element care vine sa adauge un plus de indoiala. Dar subiectul acestui articol nu sunt aceste exorcizari-spectacol, ci traditiile populare referitoare la eliberarea sufletului de influentele rele. Si, trebuie sa recunoastem, si aceste traditii rezista prea putin in fata gandirii actuale, bazata pe dovezi materiale, stiintifice, rationale. Exista insa in acest context un domeniu unde traditiile referitoare la exorcizare sunt sustinute chiar de catre experimentele stiintifice. Iar acest domeniu este cel al plantelor medicinale, folosite de mii de ani pentru eliberarea de influentele rele si pentru echilibrarea sufleteasca, si care ulterior au intrat in vizorul stiintei, care le-a studiat.
Sunatoarea
La vreme de iarna, buchetelele cu flori galbene de sunatoare, numita si pojarnita (Hypericum perforatum), erau nelipsite din bucatariile caselor taranesti de la noi. Si la cate nu era folosita aceasta planta! In primele zile dupa post, era administrata ca fiertura pentru a proteja fierea si organele interne de efectele alimentatiei de frupt, mult mai grea. Mai mult, era luata profilactic, inainte de masa, pentru a pastra cumpatarea in fata bogatiei de alimente si de bautura de la masa de Craciun. In medicina magica, era folosita, impreuna cu busuiocul, contra "posedarilor" sau, in termeni mai accesibili zilelor noastre, contra
tulburarilor psihice grave. Bobocii de sunatoare, culesi la Sfantul Ioan Sanzianul (24 iunie), erau folositi contra supararilor la inima (deceptiilor in dragoste).
Ce spun studiile stiintifice
Un numar impresionant de cercetari pe pacienti umani, de o amploare mai mica sau mai mare, arata faptul ca sunatoarea este extrem de eficienta in lupta cu diferite forme ale depresiei, precum si cu complicatiile sale psiho-emotionale. Este greu de pus un semn de echivalenta intre manifestarile depresiei si diversele influente malefice din medicina populara, tratate cu sunatoare, dar este cert ca extractul din aceasta planta a ajuns sa fie medicamentul cel mai administrat contra depresiei in Uniunea Europeana. Chiar si in refractara America, unde industria chimico-farmaceutic a are o influenta covarsitoare, prescriptia acestei plante sub forma de extract a ajuns sa fie prima optiune terapeutica
pentru multi psihiatri cu pacienti depresivi.
Ce face extractul de sunatoare mai exact? In primul rand, determina scoarta cerebrala sa elibereze anumiti neurotransmitatori, adica substante naturale care ne induc anumite stari emotionale, cum ar fi optimismul, entuziasmul, tonusul psihic. Apoi, aceasta planta atenueaza, prin mecanisme neurologice doar partial cunoscute, sentimentele de pesimism, de gol interior, de vinovatie paralizanta.
Mod de administrare
Studiile facute pe pacienti depresivi care au luat sunatoare au aratat ca, deja dupa doua saptamani de cura, cei mai multi depasesc starea de astenie, incep sa capete incredere in fortele proprii, renuntand la acea auto-evaluare negativa care este una dintre caracteristicile principale ale acestei afectiuni. In timpul curei de sunatoare se administreaza extractul, asociat, pentru un efect mai bun si pentru evitarea reactiilor adverse, cu pulberea de planta, in proportii egale. Doza zilnica de extract va fi cuprinsa intre 600 si 1200 mg, administrat in trei reprize, pentru o perioada de patru-sase saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
Odoleanul
Se mai numeste si valeriana, denumirea sa stiintifica fiind Valeriana officinalis, iar "specialitatea" sa principala era respingerea influentelor malefice la nivel erotic. Odinioara, radacina sa era pusa in turtele de grau, cu care adolescentii plecau cu vitele la pascut, pentru "a-i feri de zburatori, care luau vlaga si mintile, dar si pentru a-i feri de alte ispite".
Era consumat si pus la brau de feciori, pentru a-i feri de iele, dar si de fetele de maritat, pentru a nu ceda ispitelor necurate. In timpul Caslegilor de Iarna, la sezatori, fetele veneau obligatoriu cu o legaturica de odolean ascunsa in san, pentru protectie de deochi. Se credea ca farmecele de legare in cununie si cele cu conotatii erotice nu au putere asupra celor care consuma radacina acestei buruieni de leac.
In basmele romanesti se mai spunea ca cetele de zmei trec prin ceruri, pe deasupra caselor, de care nu se pot apropia din pricina odoleanului tinut in pridvor, care-i alunga, si atunci ei canta: "De n-ar fi odolean si iarba creata,/ Am avea si noi o viata". In zona muntoasa a Olteniei, radacina de valeriana pisata se dadea vreme de 49 de zile celor posedati de necurat. La rasarit si la asfintit, se lua cate un praf (aproximativ 1,5 grame) de valeriana, care se inghitea cu agheasma.
Noaptea se dormea cu o legatura de valeriana, leustean si iarba creata la cap, pentru a alunga toate necuratiile din suflet si din trup. Sa vedem in continuare si cateva elemente stiintifice despre efectele acestei plante:
Ce spun studiile stiintifice
Studiile clinice arata ca aceasta planta este un puternic anxiolitic, imbunatateste somnul si, important, reduce excitabilitatea psihica si sexuala. Persoanele care sufera de anxietate, care se confrunta cu atacuri de panica sau cu tulburari de somn au obtinut rezultate foarte bune cu ajutorul acestei plante. De asemenea, odoleanul da rezultate intr-un domeniu unde medicatia de sinteza este adesea neputincioasa, si anume, tulburarile de dinamica sexuala. Fie ca vorbim de hiperexcitabilitate sexuala ori de diverse fobii si temeri legate de erotism, odoleanul are efecte foarte bune. Asadar, din punctul de vedere al efectelor terapeutice, exista o potrivire practic perfecta intre utilizarile traditionale ale valerianei, folosita pentru alungarea influentelor malefice la nivel erotic si psihic, si proprietatile medicinale, puse in evidenta prin studii clinice si de laborator.
Mod de administrare
Se administreaza de trei ori pe zi cate o lingurita de pulbere de odolean, in cure de 30-60 de zile, cu 7-10 zile de pauza.
Pelinita
Denumirea sa stiintifica este Artemisia vulgaris si - asa cum o arata si numele popular - este ruda buna cu pelinul. Pelinita este una dintre plantele medicinale cele mai raspandite la noi in tara, traditia folosirii sale in medicina si in magia populara fiind foarte ampla.
Actiunea sa este mai blanda decat cea a pelinului si, din acest motiv, a fost folosita pe o scara foarte larga. In mai toate zonele tarii, se dadea plamadita in vin pentru a stimula sistemul nervos central si pentru combaterea asteniei. De asemenea, se credea ca cei care sufereau de somnambulism sau de epilepsie erau sub influenta unor spirite rele sau erau posedati de duhuri rele, cu diverse denumiri, care puteau fi alungate cu ajutorul pelinitei. Ramurile proaspete de pelinita erau legate in cununi, prin care erau trecuti copiii epileptici. Maturele simbolice, obtinute din tulpini de pelinita, erau folosite pentru o curatire ritualica a caselor, inaintea marilor sarbatori, dar si in cazul camerelor in care stateau cei grav bolnavi, care astfel erau feriti de naluciri si vedenii. La sfantul Vasile cel Mare, considerat a fi sfantul cu cele mai puternice valente exorcizante, in colturile caselor bantuite erau puse legaturi cu pelinita si busuioc luat de la biserica, pentru a speria toate creaturile diavolesti.
Ce spun studiile stiintifice
Cercetarile medicale au demonstrat ca pelinita este un tonic nervos si vigilizant, ce combate starile astenice si anorexia psihica. Principiile active ale pelinitei sunt un puternic stimulent al sistemului nervos central, inducand o stare de tonus psihic si de buna dispozitie, combatand anumite forme de depresie. Tipologia de persoana depresiva care raspundecel mai bine la tratamentul cu pelinita este cea la care depresia este insotita de inapetenta, sedentarism, somn greu si cu vise neclare, cu trezire dificila si insotita de stari de stupoare.
De asemenea, pelinita este un bun insecticid si are calitatea de a elimina aproape toti parazitii din organism, fie ei viermi sau protozoare, care nu rezista la actiunea principiilor sale active aromatice. Acest efect de alungare a parazitilor din corpul uman se pare ca are un echivalent si la nivel spiritual, de unde - se spunea - alunga toate influentele malefice.
Mod de administrare
Se administreaza pulberea, cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi, in cure de cate doua saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza.
Angelica
I se mai spune si "ingerica" sau "iarba celor sapte ingeri", si se credea despre ea, in mai toata Europa, ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea.
Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata doar dupa ce "adoarme", spre inserat. Insasi denumirea sa stiintifica, Angelica archangelica, arata ca aceasta planta atrage, prin rezonanta, ajutorul si protectia ingerilor. In medicina magica romaneasca, angelica joaca, din acest punct de vedere, un rol unic, acela de "magnet" pentru influentele magice benefice si nu doar de simplu exorcizant.
Ce spun studiile stiintifice
Din punctul de vedere al actiunii farmacodinamice, angelica este un reglator excelent al sistemului neuro-vegetativ, avand, deopotriva, proprietati stimulente nervoase (datorita substantelor volatile pe care
le contine) si calmante (datorita furanocumarinelor din compozitia sa). Acesti compusi cu efect antagonic la nivelul sistemului nervos central explica actiunea sa reglatoare. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, administrarea acestei plante este capabila sa elimine starile de blocaj psihic ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu propriile sale stari de pesimism si resemnare, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, se pare ca este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic.
Mod de administrare
Se recomanda sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca se administreaza unor pacienti care se confrunta cu o senzatie de voma foarte puternica, atunci se amesteca cu putina menta, iar in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de pelinita sau de anghinare.
Isopul
Este una dintre plantele biblice cele mai importante. In Psalmul 50 se spune: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voi albi". In medicina populara romaneasca, isopul (Hyssopus officinalis) este considerat un purificator psihic, o planta care alunga gandurile negre si trezeste optimismul. La fel ca si pelinita, este creditat cu un efect puternic de curatare a caselor si a oamenilor de influentele malefice, fiind un mijloc de purificare emotionala si spirituala, asa cum o arata si psalmul citat. Ca atare, in Romania, dar si in intreaga lume crestina, a fost din cele mai vechi timpuri folosit ca remediu exorcizant, singur sau in combinatii, intr-o gama foarte larga de tulburari psihoemotionale.
Ce spun studiile stiintifice
Studiile stiintifice au demonstrat ca partea aeriana a isopului contine substante active cu un puternic tonic psihic, care stimuleaza capacitati cognitive cum ar fi atentia, avand si efect antidepresiv. Uleiurile volatile pe care aceasta planta le contine si care ii dau mireasma caracteristica, proaspata, au calitati de stimulare a apetitului, de combatere a starilor de astenie si somnolenta.
Mod de administrare
Se pune o lingurita de planta maruntita intr-un pahar de apa si se lasa la temperatura camerei sa macereze, de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Se beau 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, de regula inainte de masa.
Busuiocul
Este o planta cu valente exorcizante, foarte puternice in randul crestin-ortodocsilor. Manunchiul de busuioc, care este pus la icoane ori care este folosit pentru stropirea cu agheasma in cadrul slujbelor, este un adevarat simbol al purificarii sufletesti, al reinnoirii spirituale si al eliberarii de rautatile "lumesti". In Ajunul Craciunului, venirea preotului cu manunchiul de busuioc, cu care stropeste, cu agheasma, deopotriva casa si pe credinciosi, a nascut o serie intreaga de traditii populare. In satele din nordul Ardealului, exista obiceiul ca preotul sa piarda, din greseala, o ramurica de busuioc, in casele cu fete de maritat, ramurica aducatoare de noroc si fericire in dragoste, daca era purtata in par, de sarbatori. Aceeasi ramurica era tinuta la loc de cinste la icoane, ca sa indeparteze raul si nenorocirile din casa.
Pentru administrarea interna, in medicina populara si magica romaneasca, de cele mai multe ori, busuiocul se asociaza cu sunatoarea, aceasta combinatie fiind imbatabila pentru echilibrarea sufleteasca si spirituala.
Ce spun studiile stiintifice
Conform observatiilor clinice, busuiocul este un stimulent al atentiei, induce stari de tonus psihic si mental, normalizeaza apetitul, iar asupra unora dintre pacienti are chiar darul de a induce stari de buna dispozitie si usoara euforie. Mecanismele prin care busuiocul ne protejeaza psihicul de efectele nefaste ale stresului si ale tensiunilor emotionale intense inca nu sunt cunoscute. Unii cercetatori sustin ca principiile active din busuioc ajuta la o mai buna oxigenare celulara, ceea ce permite organismului, si in special sistemului nervos central, sa se adapteze la conditiile de stres. Observatiile clinice ale multor specialisti arata, insa, ca la multi pacienti busuiocul induce o stare de optimism si de incredere, care nu poate fi explicata doar prin simpla oxigenare.
Mod de administrare
Se recomanda amestecul, in proportii egale, de pulberi de busuioc si de sunatoare, din care se ia cate o lingurita, de 4-6 ori pe zi.
Tratamentul se face vreme de opt saptamani, urmate de alte doua saptamani de pauza, dupa care se poate relua.
Passiflora
Este singura planta din aceasta prezentare care nu este specifica medicinii populare si magice romanesti. Traducerea denumirii sale nu este "floarea pasiunii", cum gresit este numita in diverse materiale publicitare, ci Floarea Patimilor lui Hristos. De ce au ales sa asocieze calugarii iezuiti, care au descoperit aceasta floare, de o incredibila si luxurianta frumusete, cu Patimile? Unii cred ca din cauza nuantelor sangerii pe care aceasta planta le capata, altii vad actiunea purificatoare la nivel psihic a acestei plante de leac ca pe un ajutor ceresc, care aduce aminte de Ajutorul Divin primit de catre oameni de la Iisus, prin sacrificiu, prin Patimi. Passiflora este cunoscuta ca planta care alunga teama, nelinistea, indemnand mintea si psihicul spre rugaciune, meditatie si contemplatie.
Ce spun studiile stiintifice
Aceasta planta este pe cat de eficienta in terapie, pe atat de complexa ca si compozitie chimica si actiune terapeutica. Nu exista un singur principiu activ care sa explice actiunile calmante si echilibrante ale acestei flori de leac si, ca atare, obtinerea medicamentelor de semisinteza din passiflora nu este posibila, planta integrala fiind mult mai eficienta.
Daca sunatoarea este remediul numarul unu contra depresiei, passiflora este, prin excelenta, eficienta contra anxietatii si insomniei, fiind o adevarata planta a calmului. Studii comparative, facute in spitalele specializate, au aratat ca extractul din aceasta planta are efecte calmante ale anxietatii la fel de puternice ca benzodiazepinele (o grupa de sedative de sinteza, din care face parte si Diazepamul), dar fara efectele secundare ale acestora. Pacientii tratati cu extract de passiflora au inregistrat o scadere a intensitatii si a frecventei starilor de angoasa si de teama fara motiv aparent, o imbunatatire a somnului si a vietii psiho-afective pe ansamblu. Contra insomniei, passiflora este cel mai folosit remediu natural. Spre deosebire de somniferele de sinteza, aceasta planta induce un somn usor, cu vise clare, cu respiratie normala, usoara, si cu depresie neurologica si mentala redusa. Dupa trezire, pacientii nu au simptome neplacute, cum ar fi starile de confuzie mentala, ameteala, dificultate in respiratie, melancolie ori probleme de orientare, ca in cazul celor care iau somnifere artificiale.
Mod de administrare
Extractul de passiflora se administreaza cate 250-300 mg de trei ori pe zi, in cure de 90 de zile. Tratamentul poate fi eficient inca de la inceput, dar chiar si in cazul in care primele doze nu par a da efectele scontate, nu trebuie sa renuntam. Aceasta, deoarece, potrivit cercetatorilor, cele mai clare rezultate se vad dupa o cura de 30 de zile cu Passiflora, efectele sale de imbunatatire a vietii emotionale si a somnului instalandu-se lent, dar temeinic.
In loc de incheiere
Fara doar si poate, plantele medicinale nu sunt singurul si nici macar cel mai puternic mijloc exorcizant, dar au in schimb calitatea ca actiunea lor terapeutica asupra sufletului poate fi obiectivata prin studii stiintifice. Trebuie insa sa stim ca, si fara influenta acestor plante, exorcizarea, alungarea influentelor malefice din viata noastra, are loc - fara sa ne dam seama - practic in fiecare zi din viata fiecaruia dintre noi. Cum? De exemplu, prin puterea unui zambet sincer, abia schitat de catre buze, dar venit din suflet, care sterge intr-o clipa toata durerea, revolta sau supararea.
Apoi, raul din noi nu rezista prea mult atunci cand daruim din tot sufletul.
Este vorba de darul acela, nu conteaza cat de mic, care nu ne este cerut, dar pe care simtim nevoia sa-l facem. Daruim un cuvant bun, daruim o carte care ne este draga sau poate doar cateva minute din timpul nostru, in care ascultam cu rabdare pe cineva drag. Aceasta daruire repetata va scapa sufletul nostru de tristete, de intoleranta, il va elibera din temnita furiei sau a disperarii.
Nu trebuie sa uitam de rugaciune, care - pentru cel care o poate face sincer si direct - este un mijloc exceptional de despovarare a sufletului, de curatire si de inaltare a constiintei. Rugaciunea, in timp, modifica in bine caracterul, alunga uratul din noi si scoate la iveala comori nebanuite, fiind un mijloc de exorcizare, dar si mult mai mult decat atat.
Dar ce ramane de facut pentru cei care nu pot zambi, care nu pot darui si nici macar nu se pot ruga, in adevaratul sens al cuvantului? Ei bine, si pentru un asemenea caz disperat exista o farama pretioasa de speranta, totodata si cel mai important mijloc de exorcizare: IUBIREA. Nu, nu este vorba de patima, nici de acel joc al atractiei si repulsiei cu tente erotice, ci de acea iubire pur sufleteasca, altruista, dezinteresata, in care reusim sa punem binele cuiva mai presus de noi insine, fie si pentru cateva clipe. Atat timp cat exista si un fir, cat de mic, de iubire, despovararea de rau, de urat, este posibila mult mai rapid decat ne-am putea imagina. Si pentru ca au venit sarbatorile, pentru ca oamenii au atata nevoie de afectiune, sa ne aducem aminte sa le zambim, sa le daruim si sa-i iubim, in tacere.
