PLANTE BIBLICE

1. SCORTISOARA   Prin scortisoara, intelegem scoarta aromatica a unor arbori, totdeauna verzi care se dezvolta in zonele calde, folosita drept condiment si in medicina, datorita compozitiei chimice a uleiului de scortisoara. Mentionari si semnificatii biblice Cuvantul scortisoara se mentioneaza de mai multe ori in Sfanta Scriptura. - Iesire 30, 23-25: "Sa iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli (masura evreiasca avand 11,5 grame) de smirna aleasa; jumatate din aceasta, adica doua sute cincizeci de sicli de scortisoara mirositoare; doua sute cincizeci de sicli trestie mirositoare; casie (specie de arbori ornamentali, folositi in medicina) cinci sute de sicli socotiti dupa siclul sfant, precum si un hin (masura evreiasca pentru lichide avand 6,50 litri) de untdelemn de masline. Din ele veti face mir pentru ungere sfanta, inmiresmat dupa mestesugul facatorilor de aromate; aceasta va fi  mirul pentru ungere sfanta". - Apocalipsa 18, 11-13: "Si negustorii pamantului vor plange. Si vor boci asupra-i, ca nimeni nu le mai cumpara marfa, marfa de aur si de argint si de pietre pretioase si de margaritare si de vison si de porfira si de matase si de stofa stacojie, tot lemnul binemirositor si tot lucru de fildes si tot lucru de lemn de mare pret si de arama si de fier si de marmura si scortisoara si balsam si mirodenii si mir si tamaie si vin si untdelemn si faina  de grau curat si vite si oi…". Cea mai buna si adevarata scortisoara provine din Sri Lanka, dar se cultiva si in India, Madagascar, Jamaica, China. Descriere stiintifica Cinnamomum Zeylanicum Ness este un frumos arbore, totdeauna verde, din familia Lauraceae, ramurile opuse, cilindrice, frunze opuse, ovale, lucitoare, flori mici, albe-galbui. Se cultiva pentru scoarta sa aromatica. Sunt mai multe specii de Cinnamomum (cassia, aromatica, fistula etc.). Scoarta si frunzele contin un ulei bogat in eugenol si benzoat de benzil. In medicina, se folosesc partile componente: scoarta, frunza, flori uscate, care pulverizate, se folosesc in combaterea unor afectiuni. Uleiul se obtine prin distilarea cu vapori de apa a scoartelor ramurilor tinere, a florilor si a frunzelor. Uleiul esential are culoarea galben catre maroniu deschis, cu miros caracteristic aromatic. Uleiul esential obtinut numai din frunze este relativ neiritant; cel din scoarta este iritant pentru mucoase. Actiunea farmacologica: antidiareic, antimicrobian, astringent, imunostimulator, afectiuni respiratorii, genito-urinare, in tratamentele stomatologice, vermifug, in forme farmaceutice pentru scabie. Uleiul de scortisoara s-a folosit ca ingredient la prepararea Sfantului si Marelui Mir din anul 2002 2.  NARDUL Prin nard se intelege numele dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea muntilor Himalaya. Mentionari si semnificatii biblice - Cantarea Cantarilor 1, 11: "Cat regele a stat la masa, nardul meu a raspandit mireasma". - Ioan 12, 1-8: „Atunci Maria, luand o litra (cantitate echivalenta cu 326 grame) cu mir de nard curat, de mult pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului." Amintind aceste episoade din viata pamanteasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in care este vorba de ungerea cu mir pe care El a primit-o inaintea Patimilor Sale, incercam sa atragem atentia asupra elementului material - "mirul de mare pret", care prin sfintire devine Sfantul si Marele Mir, cel prin care se pune temelie sfinteniei in viata Bisericii si crestinismului. Desigur, de la ungerea cu mir, si de la insusi numele Sau, Hristos, adica "cel uns", folosirea Sfantului Mir exprima "un sens de transmitere, un sens de legatura spirituaIa" - cum se exprima I.P.S. Antonie Plamadeala, Mitropolit al Ardealului - de comuniune intre toti crestinii, in cazul Ortodoxiei, intre toti fiii unei Biserici, de aceea, si la sfintirea lui participa toti arhiereii unei Biserici. Cu acest Sfant si Mare Mir, care contine circa 50 de ingrediente, in care intra si uleiul de nard, se savarseste Taina Mirungerii celor botezati si a celor care trec de la o alta religie la crestinism, se tarnosesc (sfintesc) bisericile si se sfintesc antimisele, acele obiecte de cult fara de care nu se poate savarsi - canonic - Sfanta Liturghie. Descriere stiintifica Nardul este numele dat mai multor specii de plante erbacee din familia Valerianaceae. Planta are radacina scurta si groasa, fibroasa si foarte aromata, cu frunze moi si flori rosii purpurii fructul nuciform. Este raspandit pe dealurile din India, China, Japonia, Himalaya, Nepal. Din radacina de nard se extrage, prin diferite metode, uleiul de nard, care intra ca ingredient in compozitia Sfantului si Marelui Mir, alaturi de frunzele de nard si este folosit frecvent in parfumerie. Actiune farmacologica Uleiul din radacina de nard obtinut prin distilare, este un lichid uleios, pal galbui, foarte placut mirositor, iute la gust, care are actiune antiinflamatorie, antipiretica, bactericida, fungicida, laxativa si purgativa. Se ambaleaza in sticle de culoare inchisa sau in vase de alabastru cu gat lung si ingust. Laboratoarele de parfumerie din Egipt se pare ca extrag cel mai bun ulei esential de nard. Astazi, unii impostori falsifica uleiul natural de nard. Uleiul sintetic de nard poate sa semene cu uleiul natural de nard, dar nu confera miros permanent. Uleiul sintetic isi gaseste utilizare in industria parfumurilor.

3. MASLINUL Maslinul este un arbore fructifer totdeauna verde, cu trunchiul adesea stramb, cultivat mai mult in regiunile mediteraneene pentru lemnul si mai ales pentru fructele lui bogate in ulei. Ramura de maslin este simbol al pacii. Mentionari si semnificatii biblice - Facerea 8,11: "Si porumbelul s-a intors la el spre seara, si iata avea in cioc o ramura verde de maslin. Atunci a cunoscut Noe ca apele se scursesera de pe fata pamantului"; - Iesirea 25, 6: "untdelemn pentru candele, miresme pentru mirul de uns si pentru tamaia cea binemirositoare”; - Iesirea 30, 24: " casie (specie de arbori ornamentali, folositi in medicina) cinci sute de sicli socotiti dupa siclul sfant, precum si un hin (masura evreiasca pentru lichide avand 6,5 litri) de untdelemn de masline"; - Psalmul 22,6: "Uns-ai cu untdelemn capul meu iar paharul Tau este adapandu-ma ca un puternic"; - Ps. 51,7: "Dar eu, ca un maslin roditor in casa lui Dumnezeu, am nadajduit in mila lui Dumnezeu, in veac si in veacul veacului"; - Ps. 127,3: "Femeia ta ca o vie roditoare in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin imprejurul mesei tale"; - Isaia 17,6: "Vor ramane pe urma cateva roade, ca la scuturatul maslinului, doua-trei masline pe varf, patru-cinci pe ramuri, zice Domnul Dumnezeul lui Israel"; - Zaharia 4,3: "Deasupra lui, doi maslini: unul de-a dreapta candelei lui iar unul de-a stanga". - Luca 7, 46: "Tu untdelemn capul nu Mi l-ai uns, ea insa cu mir Mi-a uns picioarele". - Luca 10, 34: "si apropiindu-se, i-a legat ranile, turnand pe ele untdelemn si vin si punandu-l pe dobitocul sau, l-a dus la o casa de oaspeti si a avut grija de el". Unul din cei mai importanti si mai frumosi pomi fructiferi din Tara Sfanta, este maslinul sau olivul. Alaturi de paine si vin, uleiul de masline este cunoscut ca fiind cel de-al treilea articol al binecuvantarii lui Dumnezeu: "Si te va iubi, te va binecuvanta, te va inmulti si va binecuvanta rodul pantecelui tau, rodul pamantului tau: painea ta, graul tau, vinul tau, untdelemnul tau..." (Deuteronom 7, 13).   Descrierea stiintifica Este un pom ce apartine florei mediteraneene. Se planteaza in locuri inalte, placandu-i pamantul uscat. Maslinul are inaltimea de 6-12 m, trunchiul sau este adesea stramb, iar din cauza incolacirii nodurilor, are o infatisare fantastica. Lemnul este galben cu dungi negre, avand diverse utilizari. Frunza maslinului in forma de lance este verde si iarna, iar ramurile sunt foarte numeroase. Florile de maslin sunt dese si marunte, ca ale liliacului. Fructele se dezvolta din flori albe in forma de cruce, au forma alunelor mai mari, culoarea fiind la inceput verde si apoi neagra. Poate ajunge la o varsta foarte inaintata. Unii spun chiar ca acest pom nu moare niciodata, deoarece mladitele ce dau din radacini se pot dezvolta si rodi. Pentru aceea si Psalmistul zice: "Femeia ta ca o vie roditoare in laturile casei tale; fiii tai ca niste vlastare tinere de maslin imprejurul mesei tale". Uleiul de maslin sau untdelemnul nu se extrage din samburi, ci din pulpa sau carnea fructului (cu cat fructul este mai carnos, cu atat uleiul este mai putin si inferior calitativ). Din aceasta constatare, vechii preoti egipteni ziceau despre invataceii lor intocmai cum se zice si despre maslina - cu cat mai multa carne pe ea, cu atat mai putin ulei, - adica cu cat corpul este mai mare cu atat este mai putin suflet, mai putina minte in el.   Istorie si legenda Homer numea uleiul de masline "lichidul de aur". A fost medicament, substanta magica, sursa inepuizabila de fascinatie si uimire; asemanator vinului, nu exista doua tipuri de ulei de masline la fel. Fiecare tip este influentat de sol, clima, soi, varsta, metode de obtinere. Originea culturilor de maslin se pierde in negura vremii. O ipoteza spune ca maslinul s-ar fi nascut in vremurile preistorice, in sudul Asiei, de unde s-ar fi extins in Australia si spre Grecia. Alte teorii indica bazinul mediteranean ca loc de origine a maslinului. O alta teorie spune ca ar proveni din Etiopia. Descoperirile arheologice indica faptul ca maslinii salbatici existau in insula Creta (Grecia) cu mult inainte de nasterea civilizatiei. Din Creta s-au raspandit in Egipt (2000 i. Hristos) si Palestina (1800 i. Hristos). In secolul al VI-lea i. Hristos apar in bazinul mediteranean, ajung in Tripoli, Tunis si Sicilia. In Spania, cultivarea maslinilor a fost introdusa in timpul dominatiei maritime a fenicienilor (1050 i. Hristos). Dupa descoperirea Americii,  maslinul a traversat oceanul, iar in 1580 era cultivat in Mexic, Peru, California, Chile si Argentina. In orice caz, cea mai mare productie de ulei de masline provine din regiunea Mediteranei. Legenda spune ca aparitia maslinului a fost in Grecia, ca rezultat al conflictului dintre Poseidon, zeul marilor, si Atena, zeita razboiului si a intelepciunii. Se spune ca Poseidon a lovit cu tridentul sau in piatra si a inceput sa curga apa sarata; Atena a lovit cu sulita in pamant si a rasarit un maslin. Cum pomul a fost considerat mult mai valoros pentru poporul din Atica, noul oras a primit numele de Atena. Se spune ca toti maslinii din Atena se trag exact din cel daruit de zeita oamenilor. Dominand maiestuos tarmurile stancoase ale Greciei, maslinii au ajuns in scurt timp "stalpii" societatii elene. Erau atat de pretuiti, incat cel care avea nesabuinta de a taia un pom era condamnat la moarte sau exil. La randul lui, uleiul de masline devenise cea mai de pret marfa. Corabiile erau construite in scopul de a transporta din Grecia spre centrele comerciale din zona Mediteranei. Maslinul este simbolul gloriei si pacii; el si-a dat ramurile pentru slavirea celor victoriosi, fie in jocuri prietenesti, in intrecerile olimpice, fie in razboaiele scaldate in sange. Coroanele confectionate din ramuri de maslin erau oferite zeitatilor si persoanelor extrem de importante. Astfel de coroane au fost gasite in mormintele lui Tutankamon. In Tara Sfanta – Palestina - maslinul este la mare pret. Regele David avea paznici care vegheau asupra culturilor si a depozitelor, astfel ca pretiosul ulei din fructele sale sa fie in siguranta. Credinta ca uleiul de Masline confera putere si tinerete era raspandit in intreaga lume antica. In Egipt, Grecia si Roma se intrebuinta foarte mult atat in scopuri medicinale, cat si cosmetice. De exemplu, in Mexic, a fost descoperita o lista cu ingrediente (fenicul, susan, telina, creson, menta, salvie, trandafir si ienupar) adaugate uleiului de masline pentru obtinerea unor unguente. In ciuda iernilor destul de geroase, uneori si a verilor inabusitoare din zonele unde el este cultivat, maslinul continua sa creasca, sa se inalte spre cer, sa ofere fructele din care, prin diferite metode, se extrage uleiul de masline, care sa vindece si sa fie privit cu adoratie. Cel mai bun si mai fin ulei se obtine din masline inca necoapte. De aceea pentru a nu se rupe crengile proaspete, maslinele nu se culeg cu mana. In legiuirile casnice ale lui Moise se porunceste anume sa nu se scuture maslinul de tot. "Cand vei bate maslinul tau, sa nu te intorci sa culegi ramasitele, ci lasa-le strainului, orfanului si vaduvei" (Deuteronom 24, 20). Maslinul era cultivat in toate colturile Tarii Sfinte pe suprafete intinse asa incat, pe drept cuvant, se poate spune ca el este emblema Palestinei. Padurile de maslin se intindeau pe distante de ore, spre nord si spre nord-est de Gaza, spre sesurile Saronului. Prielnic culturii maslinului era si sesul pe coasta feniciana. Culturile de maslin faceau bogatia Betleemului si acopereau coastele joase ale vailor Hebronului. Singura ingrijire pe care acest pom o cere este aceea de a-l altoi cand este salbatic, osteneala pe care el o rasplateste din belsug. Taranii din Palestina - felahii - spun ca vita de vie e o "sitt” - o delicata doamna de la oras care necesita multa ingrijire si atentie. Smochinul este o "fellaha" - o taranca deja bine intarita, care nu are nevoie decat de putina ingrijire. Maslinul este insa o beduina care si in locuri pustii si neumblate este inca destul de tare si capabila de munca. In Ierusalim era vestit pentru culturile de maslin, asa-numitul Muntele Maslinilor cu gradina Ghetsimani, care in traducere romaneasca inseamna "teasc de untdelemn". Aceasta este gradina mult iubita si de Mantuitorul, Care foarte des venea aici sa se roage si unde, de altfel a fost si prins. Inca si astazi sunt aici un numar de maslini foarte batrani, despre care traditia spune ca ar fi chiar din acei sub care Domnul se ruga. In antichitate, Palestina exporta untdelemn Tirului si Egiptului. Uleiul de masline era intrebuintat mai intai pentru mancare, apoi la sacrificii, la fabricarea mirului, la arderi, precum si pentru alinarea si vindecarea ranilor. Dupa frunzele totdeauna verzi, maslinul inchipuie nemurirea. Ramura de maslin este simbolul pacii, iar ramurile multe si stufoase sunt simbolul familiei numeroase. Exista si maslin salbatic, din fructele caruia se obtine un ulei de calitate inferioara. Din lemnul maslinului se confectioneaza obiecte de arta. Este mult pretuit pentru lemnul sau fin si dens din care au fost ciopliti heruvimii, usile, cornisele si stalpii Templului lui Solomon (1 Regi, 6,23 si 31-33). Maslinul este pomenit in Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintai arbori amintiti in Sfanta Scriptura. Asa de exemplu, dupa ce Potopul lui Noe inceteaza, prima frunza pe care o aduce porumbelul de pe pamant este frunza de maslin, lucru dupa care Noe cunoaste ca apele au scazut. Untdelemnul de maslin este considerat untura Orientului. Maslinele sunt mancate fie fierte in ulei, fie conservate (murate). De cele mai multe ori un maslin da pana la 100-150 litri de ulei. In Palestina, fara paine si ulei sateanul nu poate trai, folosindu-l chiar si la iluminat. La serviciul divin de la Cortul Sfant, in afara de luminat, untdelemnul servea si la ars in candela, precum si la ungerea sacra a regilor, profetilor, preotilor. Nu rareori este intrebuintat si la vindecarea ranilor. Se dadea cu el pe cap, ca simbol al curateniei totale. Untdelemnul de calitate inferioara se intrebuinteaza astazi la obtinerea sapunului. In Palestina sunt multe intreprinderi de fabricare a sapunului din untdelemn de masline si astazi. Pentru scoaterea untdelemnului din masline, se sapau in stancile Palestinei, doua rezervoare sau gropi de aproximativ trei metri cubi. Cel in care se tescuiau maslinele era asezat mai sus decat cel in care se scurgea uleiul. Maslinele erau calcate cu picioarele, cum se calca la noi strugurii, desigur dupa ce mai intai erau desfacute de samburi cu o roata mare de piatra. Untdelemnul curgea in rezervorul de mai jos, de unde era scos si vandut sau folosit la mancare. Untdelemnul este folosit nu numai ca element indispensabil pentru hrana omului, ci si ca un balsam pentru vindecarea ranilor. In crestinism, untdelemnul este folosit in cult in diferite imprejurari: la Botez, la Sfantul Maslu (cand se face slujba speciala pentru bolnavi si preotul ii unge de sapte ori cu untdelemnul sfintit pentru tamaduire si curatire de pacate); la sfarsitul Liturghiei cand se miruiesc credinciosii, la Litie. Uleiul de masline este un lichid pal, galben, cu nuanta verzuie, gust usor iute si miros placut, reactie acida si se intrebuinteaza la prepararea Sfantului si Marelui Mir. Pentru folosirea lui la prepararea Sfantului si Marelui Mir, uleiul de masline trebuie sa aiba buletin de analiza, in care sa fie specificata data de preparare si de expirare, sa fie virgin, adica din prima extractie, sa se importe in bidoane de 20-25 litri pentru eficienta economica, de preferinta de la o singura firma greceasca sau italiana si sa se procure in anul cand se prepara Sfantul Mir. Termenul de valabilitate al uleiului de masline este limitat la cca 3 ani. El se pastreaza la temperatura de + 8° C. Cand se prepara Sfantul si Marele Mir, toata cantitatea de ulei va fi tinuta la temperatura de 15-20° C, in jur de 48 ore pentru fluidificare. Efectele terapeutice ale uleiului de masline virgin Uleiul de masline virgin era considerat de catre vechii greci cheia longevitatii si a pastrarii integritatii mentale. Acest aliment-medicament obligatoriu trebuie sa faca parte din farmacia casei. Cei ce vor sa-si mentina inima sanatoasa si arterele curate, fara ateroame, este suficient sa ia opt saptamani, pe langa dieta obisnuita, doua linguri de ulei de masline pe zi. Uleiul de masline se ia si pentru hipertensiune, trei linguri pe zi, una dimineata, una seara si una in salate. Uleiul de masline poate inlatura diabetul zaharat la adulti daca se administreaza timp de opt saptamani doua linguri de ulei de masline pe stomacul gol, iar pentru intretinere o lingura pe zi toata viata. In bolile de nervi, se consuma in fiecare dimineata o lingura de ulei de masline si ar fi bine daca gospodinele ar folosi la prepararea alimentelor numai ulei de masline. El este si un excelent vermifug de aceea copiilor li se vor da trei linguri pe zi. In caz de constipatii se iau doua linguri de ulei de masline seara, la culcare, timp indelungat, fiind unul din cele mai blande laxative. Uleiul de masline este un bun antidot pentru intoxicatii cu ciuperci. Pana la venirea medicului inghite un amestec de praf de carbune de lemn cu ulei de masline din belsug, care ajuta la neutralizarea otravii. Vezica biliara este stimulata cu una-doua lingurite de ulei de masline, inainte de masa. Acesta declanseaza secretia vezicii inainte ca mancarea sa ajunga in stomac. Datorita vitaminei E pe care o contine, uleiul de masline ajuta la vindecarea ulcerului, el functionand ca un pansament gastric, daca se iau doua lingurite pe zi timp indelungat. Uleiul de masline este bun si pentru uz extern contra caderii parului, gutei, crapaturilor pielii si a calcaielor. Uleiul de masline este indicat in cazul tenurilor uscate si ridate. Cu un strat subtire de ulei, ungeti-va fata, pe gat si pe antebrate, prin miscari circulare si repezi. Acest tratament mentine pielea suficient de intinsa, inmoaie zbarciturile.   Conditii de calitate si conservare Uleiul de masline se pastreaza la loc racoros. Temperatura de coagulare este de 6-8° C. Termenul de valabilitate trebuie sa fie indicat foarte clar in certificatul de calitate si pe fiecare ambalaj. In general, uleiul de masline virgin are valabilitate 3 ani din momentul extragerii.

4. CEDRUL Este un arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale. Lemnul acestor arbori, de culoare brun-galbuie este rezistent, uleios, cu miros puternic. Este folosit in constructii navale, la fabricarea mobilelor, in sculptura etc. Mentionari si semnificatii biblice Dintre toti arborii amintiti in Sf. Scriptura, cel mai laudat este cedrul. Este pomenit cam de 75 de ori, iar adesea este dat ca simbol al maretiei. Iata cateva locuri unde este amintit cedrul: Numerii 24,6; 3 Regi 6,15: "Peretii templului i-a imbracat pe dinauntru cu scanduri de cedru; de la pardoseala templului si pana la tavan si capriori, cu lemn de cedru i-a captusit peste tot, iar pardoseala a facut-o din scanduri de chiparos"; 4 Regi 14,9; Cantarea Cantarilor 5,15; Isaia 2,13; lezechiel 17, 22. Solomon, rege al statului Israel (cca 973-933 i. Hristos), fiul si succesorul lui David, a construit (din cedru) vestitul complex arhitectural din Ierusalim (templul lui Iahve si palatul regal). La constructia acestui vestit templu s-a intrebuintat foarte mult lemn de cedru din Liban, fiindca era un lemn tare si bun de constructie. Solomon, ca sa obtina acest lemn pentru construirea templului, deoarece in Palestina nu se gasea, a trebuit sa faca un tratat de alianta cu Hiram, regele Tirului. Dupa cele ce aflam din Sf. Scriptura, tot templul era captusit cu lemn de cedru. Chiar si astazi, lemnaria acoperisului Sf. Mormant al Mantuitorului este facuta din lemn de cedru. Atat de obisnuit si vestit altadata, astazi, cedrul Libanului este ceva foarte rar (chiar daca pe drapelul Libanului se afla cedrul). Padurea principala se afla in Siria, langa Tripoli, pe partea superioara a vaii ce duce spre Marea Mediterana, cam la 25 km de mare si la aproape 2000 m altitudine. Se mai afla cativa cedri foarte aproape de Beirut. De obicei, aici merg calatorii europeni ca sa-i vada. Ca sa nu dispara, acestia sunt paziti, cu multa severitate, de catre autoritatile guvernului din Siria. De curand, o echipa de cercetatori germani din Munchen, a experimentat o reteta antica de tratare a lemnului de cedru si a descoperit ca prin acest procedeu se poate extrage guaiacol (C7H8O2) un lichid incolor, cu miros specific, care este un conservant chimic foarte puternic. Aceasta este substanta care confera mumiilor capacitatea de a rezista timp de mii de ani. Oamenii de stiinta au extras uleiul esential de cedru, bogat in guaiacol, folosind o metoda straveche mentionata de Plinius cel Batran care a scris despre imbalsamarea cu o substanta pe care o numeste "cedrium".   Descriere stiintifica Dupa raspandire, sunt mai multe specii de cedru: Cedrus atlantica din Maroc, Cedrus brevifolia din Cipru, Cedrus libani din Liban, Cedrus deodora din Asia Centrala. Toate speciile fac parte din familia pinaceelor. Este un mare si frumos arbore totdeauna verde, cu ramurile intinse, orizontale, rigide; frunzele de un verde inchis, aproape cilindrice, sunt fasciculate, scurte si rigide. Florile masculine sunt solitare pe ramuri scurte, cele feminine cate 1-2; conurile ovale, scurt pediculate, la inceput purpurii, brune-cenusii la maturitate, asemanatoare bradului nostru.. Creste in Liban, Cipru, Maroc si Algeria. Uneori, este cultivat si ca planta decorativa, prin aspectul sau in forma de piramida si prin infatisarea sa maiestuoasa. Este unul dintre copacii cei mai impozanti. Poate sa ajunga pana la inaltimea de 30 m, iar trunchiul, cu ramurile sale, face un cerc, de 13-15 m. Din tulpina lui dreapta ca lumanarea, pornesc crengile, care apoi se ramifica intr-un mare numar de brate ce se intind orizontal. Uleiul se obtine prin distilarea cu vapori de apa a frunzelor, conurilor si a taieturilor proaspete din trunchiul arborilor. Nu este toxic, nu este iritant. Culoarea este oranj, gustul dulceag. Actiune farmacologica: antiseptic al cailor respiratorii, antiseboreic, expectorant, mucolitic, sedativ nervos, stimulent tonic. 5. MIRTUL Mirtul este un arbust mediteranean, inalt de circa cinci metri, cu frunze alungite, persistente, aromatice, si cu flori mici, albe (Myrtus communis). Arbustul raspandeste permanent un miros placut. Mentionari si semnificatii biblice Neemia 8,14-15. Si a zis Ezdra: "Duceti-va de cautati, in munte, crengi de maslin salbatic, de mirt, de finici si de tufari, si  faceti corturi, asa cum este scris". Isaia 41,19-20: "Sadi-voi in pustiu: cedri, salcami, mirti si maslini… ". Isaia 55,13: "In locul spinilor va creste chiparosul si in locul urzicii va creste mirtul. A Domnului va fi slava". Manun­chiurile de mirt erau considerate de vechii evrei un semn de placuta aducere-aminte a vremurilor bune, fagaduite de Domnul poporului sau. Crengutele mladii, coaja lor frageda si rosie si plina de frunzisoare lucitoare si totdeauna verzi, sunt parca anume create spre a face cununi din ele. In zilele de sarbatoare, israelitiii impodobeau cu frunze de mirt colibele. In antichitatea pagana, in mod special, mirtul era arbustul inchinat zeitei Afrodita. Tot la pagani, ramura sau cununa de mirt a fost simbolul invierii in lupte si intreceri. In crestinism, el este simbolul biruintei asupra mortii si se planta pe morminte. Fiind apoi considerat si ca simbol al frumusetii, tineretii si fecioriei, mirtul este purtat in jerbe si cununi si de nuntasi. Descriere stiintifica Myrtus communis este un frumos arbust, totdeauna verde, care raspandeste un miros placut, din familia Myrtaceae; frunzele opuse, mici, numeroase, ovale sau lanceolate, scurt petiolate sunt persistente; florile solitare sau cate doua sunt mici si albe, fructele carnoase sunt boabe globuloase de un albastru negricios. Este originar din regiunea mediteraneana (Europa sudica), cultivat adesea si pe la noi, ca arbust ornamental. In Palestina si in intregul Orient, mirtul ajunge la inaltimi considerabile, de trei, patru metri, desi este considerat arbust. Lemnul de mirt este tare, fiind folosit pentru strungarie fina. In vechime, fructele puse in vin constituiau un medicament intaritor al bolilor de stomac. Sunt intrebuintate si drept condiment, datorita uleiului esential pe care-l contine, avand un gust asemanator cu piperul. Uleiul esential se extrage din organele arbustului (flori, frunze si ramuri), prin distilare cu vapori de apa. Este un lichid galbui deschis, cu mirosul apropiat de camfor si eucalipt, gust arzator, nu este toxic, iritant sau sensibilizant. Actiune farmacologica. Uleiul esential este: anticataral, antiseptic pulmonar si urinar, astringent, balsamic, bactericid, expectorant, sedativ. 6. ISOPUL Mentionari si semnificatii biblice Iesirea 12, 22: "Luati un manunchi de isop si, muindu-l in sangele strans de la miel intr-un vas, sa ungeti pragul de sus si amandoi stalpii usii cu sangele cel din vas, iar voi sa nu iesiti nici unul din casa pana dimineata". Leveticul14, 51-52: "Va lua lemnul de cedru, ata, isopul si pasarea vie si le va muia in sangele pasarii injunghiate si in apa de izvor si va stropi casa de sapte ori. Si va curati astfel casa cu sangele pasarii, cu apa de izvor, cu pasarea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu ata rosie rasucita si cu isop". Numeri 19, 6: "Apoi sa ia preotul lemn de cedru, isop si ata de lana rosie si sa le arunce pe juninca ce se arde ". Numeri 19, 18: "Un om curat sa ia isop, sa-l moaie in apa aceea si sa stropeasca din ea casa, lucrurile si oamenii cati  sunt acolo si pe cel ce s-a atins de os de om". Psalmul 50, 7: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati, spala-ma-vei si mai vartos decat zapada ma voi albi". Ioan 19, 29: "Si era acolo un vas plin cu otet; iar cei care Il lovisera, punand in varful unei trestii de isop un burete inmuiat in otet, l-au dus la gura Lui". (ramura de isop a constituit suportul buretelui si amandoua au fost ridicate in varful unei trestii). Evrei 9, 19: "Intr-adevar Moise, dupa ce a rostit intregului popor toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea si pe tot poporul". Credinta in puterea curatitoare a isopului nu a pierit nici dupa Moise. Din contra, ea este exprimata si dorita cu deosebita convingere si de David imparatul, in pocainta lui adanca dupa pacatul savarsit cu sotia lui Urie Heteul. El zice asa cum am aratat in Psalmul 50, 7: "Stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati..." Descrierea stiintifica Hyssopus officinalis din familia Labiatae, este un subarbust, originar din regiunile calcaroase si aride ale Europei meridionale; la noi creste numai in cultura. Are aspect tufos, cu tulpini lemnoase la baza, erbacee si patrunghiuIare in partea superioara ce poarta frunze opuse, intregi, lineare, cu varful ascutit. Florile sunt mici, albastre sau albastru violaceu, reunite in spice unilaterale in regiunile terminale ale ramurilor. Infloreste din iulie pana in septembrie. Produsul vegetal folosit se recolteaza in timpul infloririi, numai partile aeriene nelignificate si se usuca la umbra. Din partile aeriene, se obtine prin diferite metode de distilare uleiul de isop, lichid incolor, uleios, cu miros aromat placut. Actiune farmacologica: astringent, antiseptic, antiviral, carminativ, tonic-amar. Modul de folosire Herba Hyssopi se foloseste sub forma de infuzie 2-3%, se da intern cate 200 ml pe zi ca expectorant si antisudorific, mai ales in bronsitele cronice si astmul bronsic. Extern se foloseste sub forma de cataplasme ca cicatrizant al ranilor. Intra in compozitia ceaiurilor antiasmatice, pectorale si sudorifice.

7. VITA DE VIE Marturiile arheologice dovedesc faptul ca, pe teritoriul actual al Romaniei, vita de vie se cultiva din epoca fierului (secolele V-I i. Hristos). Despre amploarea pe care o luase aceasta cultura in Dacia, in vremea regelui Burebista (82-44 i. Hristos), exista stirea oferita de istoricul grec Strabon, care spune ca regele ar fi ordonat sa se treaca la desfiintarea viilor, pentru ca se depasisera cu mult nevoile consumului. De la inceputurile ei, cultura vitei de vie a inceput sa se dezvolte pe teritoriile care ofereau cele mai bune conditii naturale pentru realizarea vinurilor de calitate, cumeste podgoria Murtfatlar. Vita de vie este arbust tarator si agatator. Ceea ce este mai important sub aspect terapeutic sunt frunzele de culoare rosiatica. Farmacologie Actiunea biologica si utilitatile chimice ale preparatelor din frunzele de vita de vie de culoare rosiatica, descrise in literatura de specialitate actuala s-ar putea rezuma la actiunea protectoare a vaselor capilare si actiunea in insuficienta venoasa a arterelor inferioare si a complicatiilor care deriva din aceasta: varice, tromboflebite, edeme etc.. Forma cea mai simpla a acestor manifestari este caracterizata prin edeme usoare, evidente in special seara la persoanele care lucreaza cea mai mare parte a zilei in picioare. Proprietatile farmacologice ale acestor preparate se manifesta in primul rand asupra sistemului circulator, in special asupra vaselor capilare.  Administrarea produselor fitoterapeutice pe baza de vita de vie reactiveaza microcirculatia locala, amelioreaza fluxul venos si usureaza indepartarea lichidelor interstitiale, reducand astfel edemele. Cura de struguri. Fructele vitei de vie, strugurii, sunt adevarate laboratoare chimice in miniatura, in boabele de struguri fiind „de toate, pentru toti": apa, zahar, vitamine, substante protectoare ale sistemului vascular, ale imunitatii vizuale, tonice, saruri minerale, diuretice, laxative etc. Proprietatile lor terapeutice depind de varietatea si de solul pe care creste vita de vie. Astfel, strugurii produsi de soluri argiloase au aciditate mai mare si substanta uscata in cantitate mai mica, precum si proprietati laxative si purgative; strugurii proveniti din vita de vie care creste pe soluri calcaroase sau silicoase au proprietati diuretice si depurative; strugurii albi sunt usor excitanti ai mucoasei stomacului, iar cei negri - astringenti si cu actiune tonica. Cura de must. Prin efectul ei diuretic si depurativ, cura de must dureaza 30 de zile. Se organizeaza in felul urmator: prima zi - consumarea a 0,500 litri de must in trei reprize, cu 30 de minute inaintea meselor; a 14-a zi se ajunge la o cantitate de doi litri de must (deci cantitatea creste progresiv de la o zi la alta); zilele a 15-a, a 16-a si a 17-a: se beau zilnic cate doi litri de must, fara a manca altceva; apoi, cantitatea incepe sa scada treptat pana se ajunge la 0,500 litri, adica se ajunge la cantitatea de must cu care s-a inceput cura. Medicamente din struguri. Sa spunem cateva cuvinte si despre medicamentele din struguri. Cand spunem struguri, ne gandim imediat la vin. Nici o alta "zeama" alcoolica naturala nu contine peste 600 de componente ca vinul. Pasteur aprecia ca vinul este "cea mai sanatoasa si nobila dintre bauturi". Specialistii au constatat ca vinul are o serie de influente pozitive asupra organismului uman cum ar fi proprietatile antivirale si antibactericide. Statisticile demonstreaza ca infarctul de miocard este de patru ori mai mic in tarile viticole, comparativ cu celelalte. S-au studiat si semintele boabelor de struguri, in cele din urma, s-au putut produce unele medicamente cu efect protector cardiovascular. De asemenea, din pielita strugurilor pentru vinurile rosii s-a obtinut componentul numit "Resveratrol" - cu rol protector impotriva cancerului. Medicina naturala recomanda strugurii in urmatoarele boli: Angina: - faceti gargara cu suc de boabe de struguri recoltate inainte de a se coace. Bronsite - pentru a lupta impotriva bron­sitei cronice, faceti un decoct din boabe de struguri uscate in cuptor. Fierbeti 0,500 litri de apa si adaugati o lingura de struguri uscati. Lasati sa fiarba un sfert de ora, fara capac. Strecurati apoi lichidul si beti-l cald. Poate fi reincalzit. Buze crapate - aplicati o pomada compusa din suc de struguri (30 g), unt (25 g) si ceara galbena (12 g). Fierbeti totul intr-un vas emailat sau intr-o oala smaltuita, pana ce amestecul atinge consistenta unei alifii. Constipatie, cistita - beti suc de struguri, bine copti (must). Diaree - faceti o infuzie din foi de vita uscata (25 g la un litru de apa). Beti cate o ceasca de 3 ori pe zi. Retentie de urina - presati (stoarceti) 1,5 kg de struguri albi pentru a extrage sucul. Filtrati si beti jumatate din cantitatea obtinuta dimineata, pe stomacul gol, iar cealalta jumatate seara, inainte de culcare; inainte de a-l bea, adaugati cateva picaturi de zeama de lamaie. In concluzie, retineti: vinul este prima bautura igienica dupa apa naturala, minerala, racoritoare si sifon. Depinde numai de cantitatea care se bea! Bibliografie: Farmacist primar Dumitru Ghe. Raducanu, „Arbori, plante si aromate biblice”, in B.O.R. NR. 1-4, ian.-apr. 2004, pg.229. http://www.parohiamacin4.org/plante_biblice.htm

Nardul, planta biblica tamaduitoare

     

Nardul, numele dat mai multor specii de plante erbacee din familia Valerianaceae, este raspandit pe dealurile din India, China, Japonia, Himalaya, Nepal. Planta are radacina scurta si groasa, fibroasa si foarte aromata, cu frunze moi si flori rosii purpurii.
Prin diferite metode, din radacina de nard se extrage uleiul, care intra ca ingredient in compozitia Sfantului si Marelui Mir, alaturi de frunzele de nard si este folosit frecvent si in parfumerie.
Numele nardului, planta iubita, in aceeasi masura, atat de oameni, cat si de Dumnezeu, apare in Cantarea Cantarilor, una dintre cele mai cunoscute carti ale Vechiului Testament, dar si in Facere, Iesire, Psalmii lui David si Deuteronom. Planta apare insa, si in Noul Testament, in scrierile evanghelistilor Ioan si Luca, in care se mentioneaza ca femeia pacatoasa a uns picioarele lui Iisus cu mir de nard.
"Cat regele a stat la masa, nardul meu a raspandit mireasma" (Cantarea Cantarilor 1, 11)"Atunci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mult pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului." (Ioan 12, 1-8)
Pentru crestini nardul este important pentru ca intra in compozitia Sfantului si Mareului Mir, folosit in taina mirungerii, care are loc imediat dupa botez. Dar nardul a fost folosit ca planta tamaduitoare inca din cele mai vechi timpuri de chinezi, japonezi, indieni si egipteni 

Tratament naturist

Uleiul din radacina de nard se obtine prin distilare si are o consistenta vascoasa, este de culoare galben pal si are un parfum deosebit de placut si gust iute, intepator. Se pare ca cel mai bun ulei esential de nard se obtine in laboratoarele de parfum din Egipt.
Uleiul din radacina de nard are actiune antiinflamatorie, antipiretica, bactericida, fungicida, laxativa si purgativa. De regula, se ambaleaza in sticle de culoare inchisa ori in vase de alabastru, cu gat lung si ingust.
Pentru stimularea functiilor ovariene si a fecunditatii, se face masaj cu ulei de nard diluat, in zona abdomenului inferior.
Trei, patru picaturi de ulei esential de nard, adaugate in uleiul de masaj, amelioreaza circulatia periferica, regenereaza si repara pielea cu probleme ori prematur imbatranita. De asemenea, folosind uleiul din radacina de nard se poate efectua masarea usoara a zonelor afectate de varice.
Uleiul din radacina de nard se foloseste cu bune rezultate si in forme de indigestie, mai ales cele pe fond nervos, in tratarea insomniei si a durerilor de cap, a hemoroizilor si a palpitatiilor.
In cosmetica, uleiul din radacina de nard este utilizat in inflamatii ale pielii sau pentru ten uscat si cu tendinta de imbatranire rapida, precum si in eruptiile de psoriasis.
Sa avem sanatate!

Salvia, floarea Maicii Domnului

SALVIA

---

De mii de ani, cea mai mare atenţie a persoanelor preocupate de sănătatea celor din jur a fost îndreptată spre planta Salvia officinalis, considerată „iarbă sfântă“ la greci, şi „simbolul sănătăţii“, la orientali. Pentru romani devenise un panaceu universal, care vindeca toate bolile umane sau planta celor 1.000 de virtuţi terapeutice. De altfel, denumirea speciei derivă de la cuvântul latin „salvare“ - a salva, a vindeca, având multiple întrebuinţări terapeutice.


Un vechi dicton păstrat din Roma Antică formula categoric: „Cum să moară omul dacă are salvie în grădină?“ Într-o carte foarte veche se arăta că proprietăţile vindecătoare ale acestei plante se datoresc Fecioarei Maria, care fugea cu pruncul Iisus în braţe fiind urmărită de soldaţii regelui Irod. Când Maria a rugat florile de pe câmp să o ascundă, prima plantă care i-a sărit în ajutor a fost salvia, care a adăpostit-o în bogăţia sa de frunze şi a scăpat-o de urmăritori. Atunci Maica Domnului a spus: „De azi înainte şi până în veci, tu vei fi floarea preferată a oamenilor. Îţi dau puterea să vindeci pe om de toate bolile şi să-i salvezi de la moarte, aşa cum ai făcut tu pentru mine.“ De atunci, salvia înfloreşte în fiecare an pentru salvarea şi ajutorarea oamenilor, fiind ocrotită de mâinile Sfintei Fecioare.
Medicii greci şi romani atribuiau salviei proprietăţi multiple: diuretice, întăritoare, hemostatice şi antibronşitice. Salvia a pătruns de timpuriu în Europa prin intermediul călugărilor benedictini, mai ales din mânăstirea St. Gallen. Walafried Strabo, stareţul mânăstirii Reichen a lăudat salvia în poemul său „Hortulus“.


În Evul Mediu, salvia a avut un rol deosebit atât în medicină, cât şi în arta culinară, ceea ce a permis preotului Konrad von Megenberg să o considere drept „hrana zeilor“.
Acest semiarbust peren, cu înălţime până la un metru, originar din regiunea mediteraneană, a ocupat suprafeţe tot mai mari în Grecia, Spania, Italia, Turcia şi, treptat, în Germania, Franţa, Anglia şi coasta Dalmaţiei.
În România, salvia găseşte condiţii bune de cultură, îndeosebi în judeţele din sudul ţării, mai ales pe terenuri pietroase şi calcaroase, expuse la soare, unde îşi menţine foarte bine coloritul frunzelor şi parfumul. Frunzele argintii sau alb-cenuşii, păroase, se recoltează la începutul înfloririi şi apoi de încă 2-3 ori în decursul verii şi toamnei, pe timp însorit. Se usucă în poduri, şoproane şi în camere bine aerisite, în locuri umbrite pentru a nu pierde din uleiul eteric, uşor volatilizabil.

MULTIPLE PROPRIETĂŢI BIOACTIVE



Puţine plante medicinale sintetizează în frunze o diversitate atât de mare de compuşi organici, cu însuşiri bioactive aşa cum se constată la salvie.
În primul rând mirosul plăcut, aromatic, specific odorant, camforaceu, lemnos şi ierbaceu precum şi gustul condimentat, puţin amărui, derivă dintr-un ulei eteric complex (0,4 % în frunze proaspete şi 1-2,5% în frunze uscate).
În afara uleiului eteric, frunzele conţin şi alţi compuşi organici care diversifică şi măresc valoarea terapeutică (taninuri, saponine, gume, mucilagii, flavonoide, acid rosmarinic, camfor, vitamine (B1, C, PP) şi principii amare (picrosalvină).
Dacă în Antichitate se constatau efectele vindicative ale salviei numai pe baza experienţei, în prezent, prin analizele biochimice efectuate, ne explicăm modul de acţionare a acestei plante în prevenirea şi combaterea multor afecţiuni maladive, fapt respectat de atâtea secole în medicina tradiţională la majoritatea popoarelor din Europa.

POTENŢIALUL CURATIV AL SALVIEI



Principalale proprietăţi curative în care intervine în mod benefic sunt:
- digestive, carminative, coleretice, astringente, antiinflamatoare, antidiareice, antiseptice, bacteriostatice, aperitive şi tonic-amare;
- expectorante, antispastice, bronşice, antifebrile, antisudorifice;
- calmante ale sistemului nervos, antinevralgice, uşor sedative;
- uşor hipoglicemiante.
În tratamente externe are efecte cicatrizante, vulnerare, astringente, antiseptice, emoliente şi calmante.
Salvia opreşte transpiraţia nocturnă la bolnavii de tuberculoză.
Atât frunzele, cât şi vârfurile înflorite, se utilizează în stare uscată în prevenirea multor afecţiuni.
Din cele mai vechi timpuri, salvia a fost apreciată ca cel mai bun remediu în oprirea transpiraţiei nocturne la bolnavii de tuberculoză (mai ales în amestec cu flori de lavandă). De asemenea, intervine în bronşite cronice, astm bronşic, angină, catar pulmonar, expectoraţii, tuse, laringite, amigdalite şi stări de slăbiciune care însoţesc alte boli de piept.
Tot din Antichitate datează practica tratamentelor în unele afecţiuni feminine: tulburări dureroase în timpul ciclului menstrual, dismenoree, metroanexită, metrită, ulceraţii, vaginită atrofică, bufeuri de căldură în timpul menopauzei. În plus, are bune efecte în restabilirea tonusului uterului după naştere. De reţinut, că nu se recomandă la femeile care alăptează deoarece micşorează cantitatea de lapte, efectul fiind benefic numai la mamele care îşi înţarcă copilul şi doresc reducerea lactaţiei. Să nu se uite că salvia favorizează fecundaţia, combate sterilitatea şi impotenţa sexuală.
În cazul apariţiei unor afecţiuni la nivelul organelor digestive nu poate fi neglijată această plantă minune. Cunoscutul fitoterapeut, părintele Sebastien Kneipp, prezenta efectele salviei în reglarea funcţiilor stomacului şi ale ficatului, în inflamaţii gastrointestinale, indigestii, colici, spasme şi dureri ale stomacului. Ceaiul de salvie înlătură greţurile, diareea (mai ales la sugari), intensifică secreţiile vezicii biliare, vindecă dischinezia biliară, balonările şi flatulenţa la stomac şi intestine, halena, lipsa poftei de mâncare.
Datorită proprietăţilor antiseptice, salvia reduce ritmul fermentaţiilor intestinale, mai ales cele provocate de microbii implicaţi în infecţiile intestinale, curăţind mucoasele şi eliminând mucozităţile.

CEAIUL DE SALVIE REGLEAZĂ GLICEMIA DIABETICILOR



La persoanele cu diabet zaharat, ceaiul de salvie are efecte bine cunoscute în reducerea glicemiei între limite normale.
Acţiuni remarcabile ale tratamentelor cu salvie au fost înregistrate contra stărilor de nervozitate, oboseală mentală, pierderea memoriei, migrene, dureri de cap, astenie nervoasă, surmenaj, depresii psihice, tremurături ale membrelor (boala Parkinson), epilepsie, paralizie şi stări de slăbiciune, mai ales la copiii debili şi la convalescenţii după operaţii sau după boli prelungite.

BUN TONIC PENTRU VÂRSTNICI

La vârstnici, salvia întreţine vitalitatea întrucât acţionează ca un distrugător al radicalilor liberi care declanşează unele boli grele şi grăbesc îmbătrânirea.
Tratamentele cu salvie au dovedit eficacitate şi în bolile reumatismale, cardio-vasculare, gută atonică, circulaţie defectuoasă a sângelui, prevenirea infarctului, reglarea tensiunii arteriale şi fortificarea organismului.
În utilizări externe, planta este indicată sub formă de gargară în abcese dentare cu puroi, gingivite sângerânde, paradontoze, afte şi ulceraţii bucale, stomatite şi amigdalite. La mulţi copii ar putea fi evitată operaţia de amigdalită, dacă ar bea zilnic ceai de salvie.
Uleiul de salvie este cicatrizant în răni sângerânde sau purulente, în ulceraţii ale pielii, degerături, transpiraţii excesive la mâini şi picioare, hemoroizi, acnee, seboreea feţei, dezumflarea nasului, întărirea vederii şi a auzului.

MODALITĂŢI DE ADMINISTRARE



În majoritatea afecţiunilor menţionate mai sus se recomandă infuzia din flori şi frunze uscate de salvie (1-2 linguriţe la 250 ml apă clocotită care se infuzează acoperit timp de 15 minute) consumându-se câte 2 ceaiuri pe zi, băute prin înghiţituri rare.
În cazuri speciale se utilizează şi alte forme de administrare, atât intern cât şi extern.
- Tinctură (20 g frunze macerate 10-14 zile în 100 ml alcool) din care se iau câte 15-20 picături de 3 ori pe zi în caz de acnee, orgelet şi alopecie.
- Vin de salvie (80 g frunze uscate şi mărunţite, macerate în 1 litru de vin alb timp de 10-14 zile) din care se iau 2-3 linguri după mese în cazuri de astenie nervoasă, impotenţă sexuală, surmenaj fizic, psihic şi intelectual.
- Pulbere din frunze uscate şi măcinate (se iau 3 capsule pe zi) în caz de tulburări menstruale, bufeuri şi transpiraţii excesive la menopauză.
- Inhalaţii cu infuzie în caz de sinuzită.
- Gargară cu apă de salvie sau cu o soluţie din 200 ml infuzie de salvie, 25 ml glicerină ,10 ml tinctură de lavandă şi 30 g clorură de sodiu folosită în caz de halenă (miros neplăcut al gurii).
- Spălături cu infuzie concentrată (100 g frunze la 1 litru apă clocotită) făcute de 2 ori pe zi pentru metroanexită şi metrite ulcerate.
- Supozitoare cu extract hidroalcoolic din frunze de salvie pentru refacerea uterului infantil, reglarea fluxului menstrual, favorizarea concepţiei şi păstrarea sarcinii.
- Băi de salvie preparat din 2 pumni de frunze macerate la rece peste noapte; a doua zi se încălzeşte până dă în clocot, iar extractul se toarnă în apa de baie având bune efecte la femei cu tulburări abdominale, la persoane cu depresii psihice şi la copii debili.
- Cataplasme din frunze uscate şi măcinate, amestecate cu unt şi plasate pe suprafaţa gâtului în caz de amigdalite şi alte inflamaţii.
- Cataplasme din frunze proaspete şi mărunţite, aplicate pe locul înţepăturilor de insecte.
- Pulbere din frunze de salvie presurată pe peria de dinţi cu care se freacă dinţii pentru albire, întărirea gingiilor şi împrospătarea mirosului din gură.

Raspuns primit de la -namaste_7

Pe langa cele scrise aici, imi permit sa completez cu cateva informatii ...culinare...Eu folosesc salvia si atunci cand gatesc.
"Un vechi proverb roman spune:
„Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori.“

Iata,asadar, confirmate de cunostintele si cercetarile moderne, calitatile care au facut, inca din vechime, faima salviei si carora le datoreaza poate si numele. La ele se adauga si aceea de renumita planta aromatica, utilizata cu precadere in industria mezelurilor, oprind rancezirea grasimilor si nelipsita din pizze, sosuri, sosuri picante, umpluturi pentru peste sau pasare.
Salvia este un condiment renumit in zona Mediteranei, tara care utilizeaza cel mai mult aceasta mirodenie fiind Italia.
Datorita proprietatiilor pe care le are, de a face mai usor digerabile mancarurile grase, satioase, carnurile grele, salvia este foarte mult folosita la fripturi, mai cu seama din vanat sau carne de porc, dar si la condimentarea preparatelor din oua.Nu este nelalocul ei nici in salate sau alaturi de legume mai fade, carora le da gust si aroma. Trebuie doar sa retinem ca sunt necesare cantitati mici, cel putin pana ne obisnuim bine cu ea.

Inca de pe vremea grecilor si romanilor era utilizata la impanarea carnii de vanat, gasca, sau adaugata la preparatele din pasare si peste. Sosurilor, mai ales celui de rosii, le da o savoare deosebita, iar legumelor greu digerabile – mazare, linte, fasole - pe langa aroma placuta, le mareste digestibilitatea.
Este deasemenea recomandata pentru pregatirea marinatelor.

Condimentand cu salvie ficatul de pasare, ruladele de carne, toate mancarurile in componenta carora se folosesc tomatele, capata un gust mirific. Gurmanzii spun ca savoarea unei fripturi impanate adanc cu salvie, asa cum procedam cu cateii de usturoi, nu poate fi egalata cu nimic. Ba chiar, mai mult, frunzele uscate si macinate fin se adauga in aluatul pentru biscuiti, prajituri si cozonaci. In anumite zone se coc "prajituri si cozonaci de salvie". La aluat se adauga frunze de salvie taiate foarte fin, asemenea anasonului.

In prepararea branzeturilor amestecate cu verdeturi (cu mirodenii) si a sosurilor condimentate ar trebui sa ne gandim la salvie, macar din motive de sanatate.

Este o planta tonica si stimulanta, care din punct de vedere yoga, este dublu yang.

Efectul carminative, antispastic se manifesta si prin condimentarea carnii de oaie, berbec, miel, batal, dar si a slaninei, a preparatelor din spanac. Cu un usor gust piperat, salvia si-a castigat dreptul de a fi una dintre cele mai apreciate si folosite plante aromatice. Americanii pun salvie si ceapa la umpluturile pentru pui si porc, dar si in sosuri, englezii prepara un sortiment de carnati in care salvia predomina, iar francezii o folosesc la carnea alba si la supele de legume. Nu in ultimul rand, italienii folosesc salvia sotata in ulei de masline peste care pun pastele, iar orientalii, pentru condimentarea carnii de oaie."

---