Infuzia si ceaiul de menta

---

In Orientul Mijlociu, India si Europa menta era folosita atat în bucatarie cat si în medicina. Se considera ca proprietatile medicinale ale mentolului fac ca acest ceai sa fie atat de consumat.
Ceaiul de menta a fost cunoscut mult timp datorita efectelor sale benefice asupra unui stomac agitat. In plus, era utilizat:  si pentru diminuarea disconfortului intestinal deoarece relaxeaza musculatura neteda, cat si pentru eliminarea cator mai multe bacterii si ciuperci.
Multiplele proprietati antifungice au un rol important în tratarea astmei si a multor altor alergii.
Una dintre proprietatile atribuite este si probabilitatea ca acesta sa fie un element anticancerigen. Menta este cunoscut ca continand un fitonutrient cunoscut sub denumirea de alcool perilic despre care s-a aratat în anumite studii pe animale ca are capacitatea de a preveni cancerul de colon, piele si plamani.
Exista mai multe metode de consumare a mentei. De exemplu, in anumite cazuri, infuzia de menta se poate prepara turnand apa fierbinte, si nu clocotita peste frunzele de menta. Este important ca vasul sa fie acoperit pentru a nu lasa evaporarea pretioaselor uleiuri volatile.
Ceaiul de menta este recomandat pentru stari de greata, voma, diaree, dureri de cap si colici la copii. In acest ultim caz, este recomandat ca mamele care alapteaza sa consume acest ceai, pentru ca proprietatile sa fie trecute la copil prin alimentatie. Aroma mentolata poate trata o respiratie mirositoare. Pentru acest motiv este frecvent consumul ceaiului de menta dupa masa. De asemenea, trateaza stresul si racelile comune.
Menta are proprietati relaxante asupra muschilor si de aceea poate relaxa sfincterul inferior al esofagului permitand continutului stomacului sa se miste în sus spre esofag. Datorita acestui motiv, pacientii cu boli ale refluxului gastroesofagian sunt sfatuiti sa evite menta.
Ceaiul de menta pare a mai fi folositor în eliminarea gazelor intestinale si în indigestii.
Pentru dereglari hormonale menta este recomandata deoarece are rol in reglarea menstruatiei, acnee, depresie, hirsutism (masculinizare prin pilozitate excesiva, schimbari ale timbrului vocal), infertilitate si obezitate. Aceste stari pot fi create anterior de catre dereglari ale cantitatii de zahar din sange si rezistenta la insulina. In aceste cazuri este indicat consumul de doua ori pe zi a ceaiului de menta pentru o perioada de 30 de zile. Daca acesta nu este necesar, se recomanda consumul moderat al ceaiului de menta.
In functie de culturi, ceaiul de menta poate fi preparat in diferite moduri si diferite combinatii. De exemplu, ceaiul marocan de menta este o infuzie cu frunze de ceai negru. Fiecare persoana îsi poate folosi inventivitatea pentru a gasi formula potrivit.
Sursa : Pro sanatate

Ceaiul de sunatoare – Indicatii si beneficii

Planta numita sunatoarea este unul dintre cele mai vechi remedii cunoscute pe baza de plante. A fost folosita timp de peste 2000 de ani pentru probleme emotionale si nervoase. Se gaseste peste tot in Europa, Asia Centrala si Africa de Nord. Substanta sa activa este hipercina.
Planta sunatoare are un efect:
- antiviral,
- antiinflamator,
- antidepresor.
Ceaiul de sunatoare este consumat pentru ameliorarea bunei dispozitii si pentru odihna. In plus, purifica pielea si are o influenta pozitiva asupra stomacului. Ceaiul sau tinctura de sunatoare actioneaza foarte lent, dar cand este utilizat in mod constant, are un efect durabil. Este folosit pentru uz intern in tratarea gastritelor, a ulcerelor gastrice, luand cate o lingura pe stomacul gol dimineata si seara. De asemenea, extractul de sunatoare este folosit in tratarea hemoroizilor prin spalari, aplicandu-l toata noaptea in cazul inflamatiilor de colon. inainte de administrare trebuie incalzit usor.
Mod de administrare pentru infuzia de sunatoare: se toarna o ceasca de apa fierbinte peste 1-2 lingurite de sunatoare si se lasa sa se faca infuzia timp de 10-15 minute. Se bea de 3 ori pe zi. Dozajul sugerat nu trebuie depasit.
Consumul ceaiului de sunatoare poate diminua asimilarea anumitor medicamente in organism. Interactiuni identificate sau suspectate:
- imunosupresoare,
- anticoagulante de tip cumarinic,
- antiepileptice, fenobarbital si fenitoina,
- anti-astmatici: teofilina,
- glicozide cardiace in caz de tulburari de ritm cardiac si insuficienta cardiaca: digoxina,
- inhibitor de HiV.
Tinctura de sunatoarea poate, de asemenea, sa inhibe efectul unor antidepresive de tip SSRi. Deci, a nu se folosi simultan cu acestea. De asemenea, nu este recomandata folosirea impreuna cu contraceptivele orale. Ceaiul de sunatoare se administreaza cu succes in cazul problemelor vezicii biliare (de exemplu, daca exista calculi la vezica biliara). Are si proprietati cicatrizante si se recomanda consumul si in cazurile in care o persoana s-a expus la soare prea mult timp.