Apiterapia - cum ne tratam cu miere?

Ce este apiterapia, cu ce se "mananca" ea si cu ce "dulci" rezultate este folosita? O metoda care utilizeaza proprietatile terapeutice ale produselor stupului - polen, propolis, venin, laptisor de matca - in tratamentul bolilor, a inceput doctorita Alice Popescu, specialista mea de incredere de la Institutul de Medicina Alternativa si Complementara. Si m-a facut si mai curioasa.

CSID: "Te iubesc ca mierea", ii spunea fata imparatului in "Sarea in bucate" si tot nu l-a multumit. Pentru ca noi nu traim in basme stim ca sarea nu este atat de recomandata in alimentatie, pe cand mierea… Laudati-mi-o putin…
Dr. Alice Popescu: Este un foarte bun ci catrizant, emolient, antioxidant, de aceea se foloseste foarte mult in cos me tica, si de asemenea in tratamentul unor plagi, ulcere varicoase. De asemenea, este si un antibiotic natural, desi cu actiune mai slaba decât a propolisului - are efect inhibitor atât asupra bacteriilor, cât si a fungilor. Efectul sedativ si laxativ usor sunt deja binecunoscute.

CSID: Daca ar fi sa luam soi cu soi, pen tru ce este exact recomandata cea de sal cam, cea de tei, cea poliflora… De care sa luam si in ce moment?
Dr. A.P.: Mierea de salcâm, desi e cea mai fina ca gust, nu e cel mai eficient sortiment de miere din punct de vedere terapeutic. Este sedativa, antitusiva si ci catrizanta, ca orice miere naturala, dar daca se ia in scop terapeutic, aceleasi efecte pot fi obtinute mai usor cu o mie re poliflora sau de tei. Mierea de mana are un continut ridicat de minerale, este antiinflamatorie si cicatrizanta, are un usor efect antialergic. Mierea de conifere are efect diuretic si laxativ, mierea de trifoi este antidiareica si se indica si in boli ginecologice, mierea de menta ajuta in diskinezii biliare si balonare, are efect antispastic.

CSID: O mare problema a mea, pentru ca zilnic consum miere dimineata cu cereale… Exista miere contrafacuta? Si daca da, noi cum le deosebim?
Dr. A.P.: Exista falsuri grosolane, de tipul sirop de zahar fiert cu tei sau alte plante, ca sa miroasa a miere; dar si fal suri mai greu de depistat, de exemplu asa-numita "miere de hranire", res pec tiv miere produsa de albinele hranite cu sirop de zahar sau serbet special de catre apicultor. Albinele transforma zaharul in miere si-o depun in faguri, dar acea miere este lipsita de virtuti terapeutice. Nu putem avea certitudinea ca o miere este naturala si de calitate decât dupa analize de labo rator, spe ci alizate. Dar mie rea naturala crista li zea za, se "za ha ri seste" dupa câteva luni, for mând granule mici de glucoza, cu gust caracteristic.

CSID: Si propolisul imi era un ne prieten care la nevoie s-a cunoscut.
Dr. A.P.: Propolisul este o sub stan ta rasinoasa pe care albi nele o culeg de pe mu gu rii si mladitele plan telor si o amesteca apoi cu ceara si se cre tii spe cia li zate. Il fo losesc pen tru izo lare si apa rare. In terapie, pro polisul se uti li zeaza cel mai mult ca ant i sep tic cu spec tru larg si foarte pu ternic. Este util atât contra bac teriilor, cât si a fungilor si viru su rilor. De ase menea, i s-au demonstrat si cali tati antitumorale si cicatrizante. Are si efect antioxidant si ajuta la elimi na rea metalelor grele. Domeniul cel mai larg de utilizare a propolisului sunt infec tiile, mai ales cutanate, digestive si in sfera ORL.

De ce ne îngrăşăm?

Genele proaste, prietenii durdulii, mesele luate pe fugă şi statul pe scaun dau rotunjimi corpului.

Afi gras înseamnă a avea un indice de masă corporală peste 25. Acesta se calculează făcând raportul între greutate şi pătratul înălţimii. În România, aproximativ 25% din populaţie are indice de masă corporală peste 25, ceea ce înseamnă că aproximativ un sfert din populaţie este supraponderală sau obeză. Trendul este în continuă ascensiune, susţin medicii endocrinologi şi nutriţioniştii. „Alimentaţia este încărcată de carbohidraţi, cum ar fi pâinea sau cartoful, mai ales acum pe timp de criză. Din păcate, trăim într-un mediu obezogen", afirmă medicul nutriţionist Corina Zugravu, lector la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila", din Bucureşti.

Aveţi grijă de sistemul imunitar

Un studiu american publicat de „Live Science" arată că de vină pentru răspândirea obezităţii nu sunt doar factorii genetici, ci şi schimbările de mediu ori factorii de natură psihologică. Ba, mai mult, în studii făcute pe şoareci, cercetătorii americani au arătat că apetitul crescut poate fi influenţat de prezenţa unei bacterii în intestin. Totuşi, avertizează ei, nu este cazul să vă bazaţi pe inventarea unor antibiotice care să combată obezitatea. Pe deasupra, experţii au mai arătat că un sistem imunitar slăbit poate duce la îngrăşare pe termen lung. Persoanele satisfăcute de greutatea lor sunt de regulă cele care au câştigat la ruleta genelor. „Sunt gene care determină cât de repede poate ajunge o persoană la saţietate.

Din fericire, unii au fost rezistenţi în faţa schimbărilor de mediu, iar persoanele slabe încă se mai găsesc printre noi", spune Susan Carnell, cercetător pe tema obezităţii la Universitatea Columbia din New York (SUA).

Oamenii de ştiinţă au mai arătat şi că genele care influen-ţează greutatea se moştenesc în special pe cale maternă.

Influenţa prietenilor supraponderali

Viaţa socială pe care o duce fiecare poate influenţa, de asemenea greutatea unei persoane. Asta deoarece oamenii tind să îşi judece propria greutate în comparaţie cu a celorlalţi.

Astfel, dacă prietenii voştri sunt supraponderali este posibil să începeţi să vă îngrăşaţi şi voi, mai ales dacă intraţi zilnic în contact cu aceştia. Fiecare îşi poate reseta indicii după care consideră o greutate ca fiind normală. „Pe scurt, dacă eşti înconjurat de persoane supra-ponderale, te simţi scuzat când începi să iei în greutate", spune medicul Corina Zugravu, de la Universitatea de Medicină şi Farmacie. Nu în ultimul rând, viaţa foarte agitată, statul exagerat pe scaun şi lipsa mişcării, stresul şi carenţele de somn îi fac pe oameni să se refugieze în mâncare.

Mâncarea nu se mai savurează

„Dacă nu ar fi existat fast-food-ul, astăzi probabil am fi fost cu toţii mai slabi", susţin nutriţioniştii. „Produsele de tip fast-food sunt pline de grăsimi, sare, zahăr. Le mâncăm în cantităţi mari şi nu ne săturăm. Sunt «un carnal al mâncărurilor», care dau plăcere precum sexul şi drogurile. Pe termen lung însă, acestea determină rezistenţa la insulină, diabet, boli de inimă, cancer", susţine Carnell. Lipsa unei culturi gastronomice şi pierderea plăcerii de a savura îndelung mâncarea au dus, de asemenea, la amplificarea fenomenului obezităţii. „S-au uitat ritualurile de servire a unei mese. Micul dejun este mâncat în grabă, în drum spre muncă, iar prânzul este luat la birou. Mâncatul pe fugă şi dispariţia meselor în familie duc la îngrăşare", completează doctorul David Kessler, autor al cărţii „Sfârşitul erei mâncatului în exces".
http://www.romanialibera.ro/stil-de-viata/sana...