Terapia cu seminţe

Inchide Evaluarea ta a fost adaugata cu succes.

Inchide Ne pare rau, a aparut o eroare in timpul adaugarii evaluarii tale.

Reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară

Consumate crude, seminţele fructelor şi legumelor sunt adevărate medicamente naturiste.
Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decît americanii, consideraţi cei mai mari consumatori de popocorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau cînd vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit o întrebuinţare la români mult mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar azi sînt ingrediente pentru cele mai eficiente preparate naturiste. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.
Micile uzine de medicamente
Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănîncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sînt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lîngă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întîmplător terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice.
Seminţe de dovleac pentru inimă
Dietologii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin 36-52% grăsimi, vitamine, microelemente şi, mai ales, zinc. Sînt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sînt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de trei ori pe zi, cîte 1/2 de pahar, înainte de masă. În caz de limbrici (viermi intestinali), se prepară un amestec din 30 g de seminţe crude de bostan, cu pieliţă verde, 50-60 ml de apă şi o linguriţă de miere de albine. Se ia pe nemîncate, cîte o linguriţă, timp de o oră, pînă se epuizează toată doza, apoi se face o clismă. În cosmetică, seminţele de dovleac împrospătează tenul. Seminţele crude se pisează bine, se amestecă cu apă clocotită (1:10) şi se fierb pînă se obţine o pastă omogenă care se aplica pe faţă pentru 15-20 minute. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sînge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, dar au şi rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice, cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor.
Susanul previne osteoporoza
Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C, E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă cîte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de trei ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan rîşnite şi apă. Se schimbă pansamentele de 2-3 ori pe zi, pînă la vindecare. Susanul poate înlocui sarea. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan, cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare, prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. Seminţele de susan conţin şi proteine, cu 50% mai mult decît se află în carne. Sînt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Consumul de susan previne osteoporoza. Seminţele au o mare valoare energetică, aduc un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie, sînt laxative, emoliente, antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor, întăresc sistemul imunitar, cresc fertilitatea şi sînt afrodisiace. Seminţele de susan sînt o sursă bună de seleniu, magneziu şi fosfor, avînd un conţinut scăzut de colesterol şi sodiu.
Seminţe de mărar pentru glaucom
În medicina tradiţională, seminţele de mărar şi-au cîştigat reputaţia de leac extrem de eficient în mai multe afecţiuni. Pentru hipertensiune şi insuficienţă coronariană cronică, se opăresc în 500 ml apă clocotită 2 linguri de seminţe de mărar pisate şi se infuzează într-un termos timp de o oră. Se strecoară şi se beau cîte 100 ml lichid cu 30 minute înainte de masă, de 3-4 ori pe zi. Leacul este bun şi pentru artroză şi îmbunătăţirea digestiei. În caz de insomnie, 5 linguri de seminţe de mărar pisate se amestecă cu 500 ml vin roşu tare, se pun pe foc mic 10 minute, se infuzează o oră şi se strecoară. Se beau cîte 1-2 linguri, cu 30 minute înainte de culcare. Glaucom: peste o linguriţă seminţe de mărar rîşnite, se toarnă 250 ml apă clocotită, se ţine la infuzat o oră. Se consumă cîte 50 ml, de patru ori pe zi, înainte de masă, timp de 21 de zile. După o pauză de 10 zile, tratamentul se repetă. În caz de bronşită şi răceală, se recomandă să se mănînce zilnic cîte o linguriţă de pulbere din seminţe de mărar amestecată în ceai sau apă caldă. Le puteţi amesteca şi cu cartofi fierţi sau le puteţi presăra pe o felie de pîine. Ceaiul din seminţe de mărar rezolvă şi incontinenţa urinară. Pulberea şi tinctura extrasă din seminţele de mărar sînt un stimulent şi un reglator hormonal foarte puternic. Din seminţele de mărar se obţine un ulei cu care se masează sînii, pentru a deveni mai mari şi mai fermi.
Expectorant din seminţe de in
Seminţele de in sînt folosite la combaterea constipaţiei şi a inflamaţiilor tubului digestiv şi căilor urinare. Extern, făina din seminţe de in are proprietăţi antiseptice şi calmante. Cataplasma din făină de in şi muşeţel (părţi egale) ajută la maturarea abceselor şi furunculelor, iar în amestec cu mierea ajută la vindecarea rănilor. Pentru conjuctivită: o linguriţă de seminţe de in se infuzează 15 minute în 50 ml apă clocotită. Apoi se pisează pînă ce apare un mucilagiu. Se strecoară şi se foloseşte pentru spălarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urciorul trece dacă se încălzesc pe o tigaie uscată seminţe de in, se leagă într-o batistă şi se aplică pe locul bolnav pentru 5-7 minute. Un expectorant bun se obţine din 1/2 linguriţă de seminţe de in rîşnite, care se agită 15 minute, în 150 ml apă. Se strecoară şi se beau cîte 2 linguri de 3-4 ori pe zi pentru tratarea bronşitei. Extractul din seminţe de in este utilizat în inflamaţiile şi hipertrofia prostatei. Scade senzaţia imperioasă de a urina şi cantitatea de urină acumulată în vezică. Un alt avantaj constă în faptul că împiedică creşterea celulelor prostatei, contribuind la vindecarea cancerului de colon şi a prostatei, la tratamentul arterosclerozei, împiedicînd formarea cheagurilor de sînge.
"Bomboanele agricole" combat nicotina
Seminţele de floarea-soarelui, cele mai populare seminţe consumate la noi, au multiple întrebuinţări în medicina naturistă. Sînt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi, de bilă şi circulatorii. De asemenea, se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului, prevenirea afecţiunilor gingiilor, tratarea bolilor respiratorii ale căilor superioare. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, şi se suge vreme de 10 minute, apoi, lichidul plin de microbi, se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic, care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor. Sînt bogate în vitamina E, un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. Sînt recomandate mai ales femeilor gravide şi copiilor, pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină, iar infuziile fortifică vasele de sînge şi nervii, amortizînd impactul renunţării la tutun.
Seminţele care înlocuiesc insulina
Schinduful este o plantă ierboasă ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf, din care se beau cîte 2-3 căni pe zi. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp, care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Pentru valori crescute ale colesterolului, se ia cîte o linguriţă de pulbere de patru ori pe zi, înaintea meselor principale. Intervine în metabolismul lipidelor, reducînd aşa-numitul colesterol rău, protejînd sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Seminţele sporesc secreţia lactată şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. Două linguriţe de pulbere amestecată cu miere, luate cu o oră înainte de masă, vindecă anorexia. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză, prevenind eliminările masive de calciu şi ajutînd la păstrarea forţei musculare. Mai vindecă şi sterilitatea, dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase, eczemelor cu mîncărimi. În cosmetică, întăreşte unghiile şi părul, iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele, fără a creşte ţesutul adipos.
Chimen, coriandru şi mac
Se consideră că seminţele de struguri sînt nişte antioxidanţi foarte puternici, cu rol în combaterea cancerului. Sînt bune remedii împotriva artritelor, alergiilor, problemelor de circulaţie, diabetului şi a problemelor de vedere. Celebru pentru combaterea gazelor la stomac şi a aerofagiei, chimenul se prepară în felul următor: se opăreşte o linguriţă de seminţe cu o cană de apă, se lasă să se infuzeze 10 minute, apoi se bea cîte o ceaşcă după fiecare masă. Datorită principiilor sale active, chimenul ajută în tratarea enterocolitelor, măreşte diureza şi lactaţia mamelor care alaptează, stimulează pofta de mîncare şi este vermifug. Seminţele se folosesc şi la conservarea murăturilor, pentru a-i da pîinii o aromă deosebită, în brînză, iaurt. În India se foloseşte chimenul alb, care are un cu totul alt gust şi aromă, cu el se condimentează mîncărurile cu orez şi legume. Infuzia cu seminţe de chimen este recomandată în guturai. Seminţele de coriandru, preparate sub formă de decoct reduc colesterolul rău. Este un bun diuretic şi stimulează acţiunea rinichilor. Siropul din seminţe de mac tratează răceala, iar infuzia calmează durerile de dinţi şi urechi. Seminţele de mac mai au şi efect sedativ.
Alte seminţe de leac
- seminţele de pătrunjel vindecă insuficienţa cardiacă. Macerate în ţuică, ajută la dispariţia petelor de pe piele.
- seminţele de arţar sînt recomandate în caz de colecistită. În timp, dispar durerile în zona ficatului, creşte pofta de mîncare.
- seminţe de fenicul: bronşită cronică cu tuse
- pentru tratarea lipsei de iod, se mestecă 8 seminţe de măr, care asigură doza zilnică de iod. Atenţie, seminţele conţin şi o cantitate mică de cianură!
- seminţele de muştar sînt bune contra durerilor de dinţi, dacă se amestecă pe partea unde se află dintele bolnav
- pentru potenţă, prostată şi pietre biliare: se amestecă 3 linguri seminţe de pepene galben, 3 linguri seminţe de dovleac şi 5 linguri miere de albine.
- seminţele de pepene roşu pisate, amestecate cu ulei de măsline, elimină pietrele de la rinchi. Cu trei linguri de lapte, vindecă hemoragiile uterine
- seminţele de ridiche neagră sînt bune la vindecarea rănilor, escarelor şi ulcerului varicos.
- seminţele de morcov ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi şi fiere
- durerile în gît provocate de răceală se ameliorează cu 1/4 de pahar de seminţe de rodii fierte în 250 ml apă. Se bea lichidul fierbinte
- pentru îndepărtarea mirosului de peşte, se fierb seminţe de anason. Decoctul din seminţe de anason este foarte bun în astm bronşic
- seminţele de muştar negru dau mîncărurilor cu legume un gust puţin iute şi normalizează activitatea hormonală
- seminţele de ardei iute în apă fiartă şi miere sînt bune contra durerilor de gît
- decoctul din seminţe de gutui se foloseşte intern în cazul bronşitelor, al tusei cu sînge, al hemoragiilor uterine, şi extern, sub formă de comprese ca mijloc antiinflamator în afecţiunile ochilor, în arsuri, iritaţii ale pielii şi în anghine (gargară)
- în caz de artroză, se recomandă comprese calde din decoct de seminţe de brînduşă de toamnă
- mîncaţi în fiecare dimineaţă o mînă de seminţe de susan negru foarte bogate în calciu
- uleiul obţinut din seminţe de urzică mare este cel mai bun remediu în otrăvirile cu ciuperci
- cîteva seminţe de salvie puse în apa pentru baia picioarelor duc la diminuarea transpiraţiei şi a mirosului neplăcut
- seminţele de frasin au proprietăţi afrodisiace.

Remedii naturale pentru afecţiuni ale glandelor endocrine

Leacuri şi terapii utile în bolile pancreasului

Pancreasul endocrin este una dintre cele mai cunoscute glande, pe lângă tiroidă, datorită celebrei boli de sfârşit de secol XX - diabetul. Cel mai cunoscut hormon pancreatic este, fără îndoială, insulina. Descoperită de N. Paulescu, în anul 1921, aceasta a devenit singura soluţie pentru miile de diabetici din întreaga lume. Secreţia zilnică de insulină a pancreasului se ridică la 24 de miligrame pe zi (circa 48 UI). În cazul hiposecreţiei insulinice se instalează diabetul zaharat.

Al doilea hormon pancreatic este glucagonul. Ambii hormoni sunt esenţiali pentru economia organismului. Insulina este un hormon anabolic, intervenind în cazurile de hiperglicemie, cu scopul de a o reduce, prin intensificarea consumului său la nivel celular. Glucagonul este un antagonist al insulinei. Acesta este secretat mai ales în condiţii de hipoglicemie, cu scopul de a restabili concentraţia serică normală a glucozei.

"Insulină vegetală" din frunze de afin pentru diabetici

Medicina naturistă oferă foarte multe remedii în tratamentul bolilor pancreasului. Pentru suferinzii de diabet zaharat, efecte deosebite au remediile din frunze de afin (Vaccinium myrtillus). Efectul curativ al frunzelor de afin depinde de colectarea lor corectă. Ele se culeg numai înainte de coacerea fructelor. Este dovedit ca mirtilina din frunza de afin înainte de coacerea fructelor nu numai că scade glicemia (nivelul zahărului în sânge), ci poate sa înlăture boala complet. Mirtilina frunzelor de afin se numeşte, pe drept cuvânt, "insulină vegetală".

Tecile de fasole şi frunzele de dud scad glicemia

Pentru a mări eficacitatea ceaiului din frunze de afin în cazul diabetului zaharat, se pot adăuga teci de fasole şi frunze de dud. Se bea câte o ceaşcă de ceai înainte de masă.

Se pot fierbe 60 g teci de fasole într-un litru de apă, timp de 4 ore, la foc mic. Se filtrează şi se pune la rece 8 ore. Se bea câte un pahar (150 ml) din 2 în 2 ore, pe parcursul zilei. Doza este pentru o zi. Tratamentul se face timp de 3-4 săptămâni.

Ca tratament natural pentru bolnavii de diabet, fitoterapia recomandă şi un amestec din cerenţel (Geum alpina, 3 părţi), frunze de mur şi de afin (câte o parte din fiecare), sclipeţi (Potehtilla aurea, 3 p), coji (teci) uscate de fasole verde (2 p). Se pune 1 linguriţă cu vârf de amestec la 250 ml de apă, se opăreşte şi se lasă să stea timp de 3 minute, apoi se strecoară. Se consumă, zilnic, 1,5-2 litri din acest ceai.

Cura cu frunze şi tulpini de păpădie

Primăvara, este recomandată salata din frunze şi tulpini de păpădie, care este bine să fie consumată zilnic, atât la prânz cât şi seara, timp de 4 săptămâni. Câte 10-15 tulpini de păpădie pe zi pot produce o scădere totală a nivelului zahărului în sânge. Se aleg tulpinile de culoare mai gălbuie, pentru că acestea sunt mai puţin amare faţă de tulpinile de culoare verde şi nu se pot amesteca în miere, ca în cazul afecţiunilor hepatice, unde o astfel de cură poate face minuni. De asemenea, se aleg numai tulpini pe care florile sunt abia îmbobocite sau cu floarea abia deschisă. Nu se consumă tulpinile îmbătrânite, ale căror flori s-au transformat deja în seminţe şi puf de păpădie.

Pentru scăderea conţinutului de zahăr în sânge, se amestecă o linguriţă tinctură de brusture şi o linguriţă tinctură de păpădie în 100 ml de apă şi se ia 4 ori pe zi, timp de 21 de zile.

Pancreatita tratată cu rădăcină de obligeană şi urzici

O altă boală gravă a pancreasului este pancreatita. Pentru tratamentul naturist al acesteia foarte mult ajută obligeana. Rădăcina de obligeană vindecă aproape toate afecţiunile pancreasului. Se lasă o cană cu apă rece, pe timpul nopţii, cu o lingură rasă de rădăcină de obligeană, se încălzeşte uşor a doua zi, se filtrează şi se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă, adică 6 înghiţituri pe zi. Aceste 6 înghiţituri vor fi resimţite ca binefăcătoare.

Şi urzicile au o influenţă benefică asupra pancreasului. În acest caz se foloseşte extractul de urzici, care se procură din magazinele cu produse naturiste. Se poate amesteca, în părţi egale, mentă, urzică, teci de fasole şi coada calului şi se prepară infuzie din 3 linguri de amestec la 1 l de apă. Întreaga cantitate se bea într-o zi.

Se mai poate utiliza o tinctură din 25 g muşchi de piatră la 100 ml alcool de 70E. Se lasă la macerat timp de 10 zile, după care se filtrează şi se iau, zilnic, 10 picături diluate într-o lingură de apă, între orele 9-11 dimineaţa.

Bolile glandei tiroide pot fi tratate cu plante

Tiroida este o mică glandă, de forma unui fluture, situată în zona gâtului şi secretă doi hormoni de bază pentru metabolismul organismului: tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3), ambii pe bază de iod. Funcţia tiroidei este de a converti iodul din alimente în aceşti hormoni tiroidieni, care reglează metabolismul corpului omenesc şi funcţiile organelor interne.

De la hipotiroidie la noduli tiroidieni

În urma hiposecreţiei tiroidiene, apare hipotiroidia (guşa endemică, glanda), când tiroida creşte în volum (adaptare fiziologică a unui organ când se cere să execute un volum mai mare de lucru), prezentând noduli (atunci când este mai veche). În aceste cazuri, medicina naturistă recomandă infuzie dintr-o lingură de flori de sânziene şi o lingură de păducel, la o cană de apa clocotită. Se beau 5 căni pe zi. În fiecare cană se pune câte o linguriţă de bitter suedez. Mai este recomandată şi o cură cu argilă, din 4 linguri la 400 ml apă, zilnic, timp de 21 de zile. Se bea numai apa de argilă limpede, iar depunerile se aruncă. După o pauză de 14 zile, cura se poate relua.

În cazul apariţiei nodulilor tiroidieni, se râşnesc şi se amestecă flori de sânziene (4 părţi), gălbenele (2 p), ciuboţica cucului (3 p), coada calului (4 p), traista ciobanului (2 p), salvie (2 p), urzică (2 p) şi tătăneasă (3 p). Amestecul se ia sublingual, câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi, timp de 3 luni. Se ţine 5 minute sub limbă, după care se înghite cu o cană de ceai din acelaşi amestec. Apoi, încă 3 luni, se foloseşte ceaiul din acelaşi amestec, din care se beau 4 căni pe zi.

Formulă de tratament naturist în caz de hipertiroidie

Acest tratament ne-a fost oferit de colaboratorul nostru, terapeutul naturist Fănică Voinea Ene, fiind rezultatul unor îndelungate şi amănunţite experienţe clinice.

Mai întâi, spune dl Ene, se prepară un ceai, decoct 3-4 la sută, din rizomi de pir (8 părţi), rădăcină de brusture (7 p), măceşe (8 p), mătase de porumb (8 p), albăstrele (10 p), trei fraţi pătaţi (6 p) şi feciorică (6 p). Se beau câte 1-2 litri pe zi.

În paralel cu acest ceai se consumă tinctură 10 la sută, 20-40 de picături, sau decoct 2-4 la sută, câte 150-250 ml, ambele remedii de 2-3 ori pe zi, între mese, în cure de 1-2 luni pe trimestru, din cervană (Lycopus europaeus, 9 părţi), talpa gâştei (2 p), flori de rozmarin (1 p) şi flori de levănţică (1 p).

De 2-3 ori pe zi, cu 20-30 de minute înaintea meselor principale, se bea un amestec din ulei de levănţică şi ulei de rozmarin, în părţi egale, câte 10-20 de picături în puţin ceai sau apă caldă. Tratamentul durează 6 luni, în 3 reprize.

În regimul alimentar se vor include fulgii de ovăz, fulgii de orz, maceratul de orz verde cu miere, borşul de tărâţe şi drojdia de bere, în cure de 1-2 săptămâni pe lună.

Sunt interzise cacaua, stevia, spanacul, ţelina, carnea grasă, ouăle, laptele, brânzeturile, fasolea uscată, soia, pâinea în exces, conservele, apele minerale alcaline, cele bogate în calciu, băuturile răcoritoare industriale, alcoolul şi cafeaua. În plus, spre deosebire de celelalte afecţiuni tiroidiene legate de deficitul de iod, în cazul hipertiroidiei se vor evita alimentele care conţin iod: peştele şi fructele de mare, ciupercile, apele iodate. Se vor consuma, zilnic, legume şi fructe crude, castraveţi, ridichi, mere, struguri, lămâi, grapefruit, ciorbe, băuturi şi alimente acide.

Concomitent, vor fi combătute şi eventualele complicaţii: hipotensiune arterială, nevroze, afecţiuni renale.

Ghimpele - excepţional reglator natural al activităţii tiroidiene

Hipersecreţia hormonilor tiroidieni provoacă o boală aproape la fel de gravă ca şi hipotiroidia, boala Graves, tirotoxicoza sau hipertiroidismul exoftalmic. În aceste cazuri, fitoterapia recomandă iarba de ghimpe - excepţional reglator natural al activităţii tiroidiene, utilizându-se şi pentru tratarea nodulilor şi cancerului la tiroidă. Se iau 3 linguriţe de pulbere de ghimpe, zilnic, în cure de 3 săptămâni, cu 10 zile de pauză.
http://www.evenimentul.ro