Cicoarea

        Desi este cunoscuta pretutindeni in primul rand datorita proprietatilor sale medicinale, cicoarea este renumita si pentru ca este un excelent inlocuior al cafelei. Ea contine un derivat de insulina foarte eficient care transforma compusii non-alimentari, in compusi biodegradabili.

        Denumita stiintific Chihorium intybus este o plnta perena originara din nordul Africii, Europa si Asia. Are tulpini ramificate, frunze mici si flori mari, solitare, colorate in albastru-deshis. In scopuri medicinale pot fi utilizate partile aeriene, care se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire a plantei, in lunile iulie-august, cind tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Pentru ca produsul sa fie de calitate superioara se taie si rozeta de frunze bazale. Radacinile se recolteaza in septembrie-octombrie.
        Astazi, cicoarea creste oriunde in lume mai ales in campiile din zone cu climat temperat. Faima sa de planta cu excelente proprietati terapeutice a fost dobandita inca din antichitate, din timpurile egiptenilor care o foloseau sub forma de "fiertura" pentru a trata bolile de ficat si pentru dezintoxicarea organismului. Egiptenii consumau mari cantitati de cicoare deoarece credeau in puterea acesteia de a curata sangele si ficatul de toxine. In Franta, in timpul lui Napoleon, cicoarea era folosita frecvent ca inlocuitor al cafelei.
        Ulterior, utilizarea ei in acest sens s-a extins si in Anglia si apoi in America. Radacina de cicoare este cea care este de fapt folosita ca inlocuitor al cafelei, in timp ce frunzele si florile se utilizeaza in scopuri medicinale sau culinare (mai ales la prepararea salatelor).
        Ca si cafeaua, cicoarea stimuleaza sistemul nervos, ajutand in primul rand la cresterea puterii de concentrare. Este recomandata in starile de somnolenta sau in astenie.
        Datorita substantelor continute, in special cicorina si colina, are puternice efecte laxative, stimuland digestia. Regleaza secretia hormonilor pancreatici si prin aceasta nivelui glicemiei sangvine. Unele studii precizeaza si un efect hipocolesterolemiant al acesteia.
        Dintre compusii chimici mentionam: inulina, cicorina, colina, taninul, acidul cicoric, protide, minerale si vitamine. Acestea se gasesc in concentratii mari mai ales in radacina. Cercetarile arata ca inulina din cicoare reduce mult riscul de aparitie al cancerului intestinal. Taninul are proprietati astringente, dezinfectante, detoxifiante si usor antibiotice. Cicoarea stimuleaza digestia, functia hepatica si ajuta la absorbtia calciului si a altor minerale in organism. Datorita tuturor acestor efecte, cicoarea este indicata in afectiuni precum: gastrite, hepatite, septicemii, enterocolite, paraziti intestinali sau hemoroizi. Pe timpul tratamentelor cu cicoare glucoza se metabolizeaza mai repede, excesul acumulandu-se in ficat, sub forma de glicogen. Acest fapt reduce substantial riscul aparitiei diabetului sau aterosclerozei. Printre afectiuni in care cicoarea s-a dovedit a avea un rol eficient mai putem mentiona: acneea, anemia, anorexia, artrita, astenia, disfunctii ale ficatului, splinei sau pancreasului, depresii, dermatite, migrene, infectii urinare, litiaze sau reumatism.
        In cazul persoanelor cu un apetit alimentar crescut, preparatele pe baza de cicoare se administreaza preferabil intre mese. Cu exceptia tincturilor sau suplimentelor mai noi, cicoarea se administreaza sub forma de infuzie sau decoct.
        Infuzia se obtine adaugand doua linguri de cicoare uscata la un litru de apa clocotita. Se acopera si se lasa circa 10 minute, dupa care se strecoara si se utilizeaza.
        Decoctul rezulta din fierberea a 2-3 linguri de radacina uscata intr-un litru de apa, timp de 15 minute. Cicoarea poate fi utilizata si extern pentru dezinfectarea ranilor, in furunculoze si in cosmetica pentru tratarea tenurilor acneice.

Fitoterapia in hipotonia sanilor ("sani lasati")

In mod normal, majoritatea femeilor isi pastreaza multi ani forma, marimea si tonusul sanilor.
Aceasta depinde de elasticitatea si tonusul pielii, de structura tesuturilor glandulare, adipoase, conjunctivale si musculoase, ca si de pozitia corecta a coloanei vertebrale, aceasta din urma contribuind la ceea ce in mod curent se numeste "tinuta feminina" sau "bust".
Nu se iau in considerare modificarile naturale care survin dupa un numar mare de nasteri sau dupa instalarea menopauzei. Ne vom referi la perioada in care femeia, intre 18-40 ani, poate sa-si pastreze un bust frumos, prin respectarea unor reguli simple de conduita: pastrarea verticala a coloanei vertebrale, o alimentatie echilibrata, gimnastica respiratorie (in special diafragmatica), masaje calde si reci cu plante medicinale.
Fitoterapia recomanda, pentru mentinerea tonusului tesutului adipos, muscular si conjunctiv, plante medicinale bogate in acid silicic, in taninuri si in uleiuri esentiale. Si toate acestea se regasesc in urmatoarea formula:

Radacina de Boz	10 g
Radacina de Albastrele	5 g
Radacina de Osul iepurelui	10 g
Radacina de Violete	5 g
Radacina de Lemn dulce	10 g
Radacina de Coada soricelului	5 g
Radacina de Soc	10 g
Volbura	10 g
Radacina de Brusture	5 g
Radacina de Papadie	10 g

Din aceasta complexa formula se prepara un decoct (10 minute) folosind o lingura de amestec de plante la o cana cu apa, din care se beau 2-3 cani pe zi.
Pentru uz extern, cantitatea de amestec din aceleasi plante este insa dubla, deci 2 linguri la o cana. Se aplica pe sani comprese caldute, de 2 ori pe zi, care se tin timp de 10 minute. Se acopera compresele cu o flanela sau prosop, pentru a le mentine cat mai mult la temperatura corpului. Se face apoi masajul usor al sanilor cu o crema pe baza de lanolina
Dintre alimente, o reteta culinara merita o atentie deosebita din partea reprezentantelor "sexului frumos". Ea consta in prepararea unei salate din telina, patrunjel si pastarnac, la care se adauga ulei, sare, piper, dupa gust. Se consuma zilnic intre mese sau ca garnitura la alte alimente servite la mesele principale.