Cicoarea

        Desi este cunoscuta pretutindeni in primul rand datorita proprietatilor sale medicinale, cicoarea este renumita si pentru ca este un excelent inlocuior al cafelei. Ea contine un derivat de insulina foarte eficient care transforma compusii non-alimentari, in compusi biodegradabili.

        Denumita stiintific Chihorium intybus este o plnta perena originara din nordul Africii, Europa si Asia. Are tulpini ramificate, frunze mici si flori mari, solitare, colorate in albastru-deshis. In scopuri medicinale pot fi utilizate partile aeriene, care se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire a plantei, in lunile iulie-august, cind tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. Pentru ca produsul sa fie de calitate superioara se taie si rozeta de frunze bazale. Radacinile se recolteaza in septembrie-octombrie.
        Astazi, cicoarea creste oriunde in lume mai ales in campiile din zone cu climat temperat. Faima sa de planta cu excelente proprietati terapeutice a fost dobandita inca din antichitate, din timpurile egiptenilor care o foloseau sub forma de "fiertura" pentru a trata bolile de ficat si pentru dezintoxicarea organismului. Egiptenii consumau mari cantitati de cicoare deoarece credeau in puterea acesteia de a curata sangele si ficatul de toxine. In Franta, in timpul lui Napoleon, cicoarea era folosita frecvent ca inlocuitor al cafelei.
        Ulterior, utilizarea ei in acest sens s-a extins si in Anglia si apoi in America. Radacina de cicoare este cea care este de fapt folosita ca inlocuitor al cafelei, in timp ce frunzele si florile se utilizeaza in scopuri medicinale sau culinare (mai ales la prepararea salatelor).
        Ca si cafeaua, cicoarea stimuleaza sistemul nervos, ajutand in primul rand la cresterea puterii de concentrare. Este recomandata in starile de somnolenta sau in astenie.
        Datorita substantelor continute, in special cicorina si colina, are puternice efecte laxative, stimuland digestia. Regleaza secretia hormonilor pancreatici si prin aceasta nivelui glicemiei sangvine. Unele studii precizeaza si un efect hipocolesterolemiant al acesteia.
        Dintre compusii chimici mentionam: inulina, cicorina, colina, taninul, acidul cicoric, protide, minerale si vitamine. Acestea se gasesc in concentratii mari mai ales in radacina. Cercetarile arata ca inulina din cicoare reduce mult riscul de aparitie al cancerului intestinal. Taninul are proprietati astringente, dezinfectante, detoxifiante si usor antibiotice. Cicoarea stimuleaza digestia, functia hepatica si ajuta la absorbtia calciului si a altor minerale in organism. Datorita tuturor acestor efecte, cicoarea este indicata in afectiuni precum: gastrite, hepatite, septicemii, enterocolite, paraziti intestinali sau hemoroizi. Pe timpul tratamentelor cu cicoare glucoza se metabolizeaza mai repede, excesul acumulandu-se in ficat, sub forma de glicogen. Acest fapt reduce substantial riscul aparitiei diabetului sau aterosclerozei. Printre afectiuni in care cicoarea s-a dovedit a avea un rol eficient mai putem mentiona: acneea, anemia, anorexia, artrita, astenia, disfunctii ale ficatului, splinei sau pancreasului, depresii, dermatite, migrene, infectii urinare, litiaze sau reumatism.
        In cazul persoanelor cu un apetit alimentar crescut, preparatele pe baza de cicoare se administreaza preferabil intre mese. Cu exceptia tincturilor sau suplimentelor mai noi, cicoarea se administreaza sub forma de infuzie sau decoct.
        Infuzia se obtine adaugand doua linguri de cicoare uscata la un litru de apa clocotita. Se acopera si se lasa circa 10 minute, dupa care se strecoara si se utilizeaza.
        Decoctul rezulta din fierberea a 2-3 linguri de radacina uscata intr-un litru de apa, timp de 15 minute. Cicoarea poate fi utilizata si extern pentru dezinfectarea ranilor, in furunculoze si in cosmetica pentru tratarea tenurilor acneice.