Faceți căutări pe acest blog

marți, 18 octombrie 2011

Guturaiul





Guturaiul este o boala foarte frecvent intalnita, cu caracter sezonier (mai frecventa primavara si toamna) favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea unei atmosfere viciate cu gaze si pulberi iritante, fum de tutun.

Factorii determinanti sunt infectiile virotice si bacteriene la care se adauga actiunea nociva a frigului, exercitata in special asupra regiunii fetei si extremitatilor.

Debutul guturaiului este marcat de o senzatie de infundare a nasului cu usturime si uscaciune locala, precum si in gat, stranuturi frecvente, insotite de secretie nazala apoasa abundenta, lacrimare, senzatie de infundare a nasului si a urechilor. In cateva zile, secretia nazala devine purulenta-galbuie, pentru ca apoi in circa o saptamana sa dispara. Bolnavul acuza si fenomene generale, sub forma durerilor de cap, a unei stari de indispozitie, mici frisoane, stare subfebrila, scaderea poftei de mancare, uneori insomnie.

Tratamentul local consta in instilarea nazala de substante decongestionante si dezinfectante, sub forma solutiilor medicamentoase apoase sau solutii uleioase (eventual mentolate). Folosirea medicamentelor vasoconstrictoare puternice cum ar fi rinofugul sau bixtonimul trebuie limitata la o perioada scurta de timp deoarece predispune la aparitia unei rinite medicamentoase cu fenomene de obstructie nazala permanenta, ce nu cedeaza decat partial si numai la administrarea substantei de care bolnavul devine dependent. Medicamentele antihistaminice au actiune favorabila, in special in perioada initiala de declansare a rinitei acute. In perioada de stare se administreaza medicamente sub forma de instilatii nazale, urmate de inhalatii sau vaporizatii pe nas cu substante volatile sau substante aromatizate, balsamice, recomandate si prescrise de medic, din care se adauga cateva picaturi la 1 litru de apa fierbinte si se aspira vaporii pe nas timp de 5-10 minute, in camera incalzita. Bolnavul va sta acasa cel putin o ora dupa inhalatie care va fi repetata de 3-4 ori pe zi.

Tratamentul general medicamentos consta in antitermice, vitamine, preparate de calciu. Concediul medical este recomandat atunci cand este acordat de medic, mai ales la unii bolnavi cu o suferinta organica (cardiaca, hepatica sau renala) pentru care rinita acuta poate constitui un factor agravant.



Gripa - Boala infectioasa determinata de virusul gripal, se manifesta printr-o febra cu debut brusc si o durata de 4 -5 zile, cu cefalee si dureri musculare, catar respirator suparator, care favorizeaza pneumonii si alte complicatii. Fiind tipul cel mai des intalnit de raceala, gripa este contagioasa, aparand de obicei in epidemii. Manifestata prin forme variate (simple guturaiuri, rinofaringite, laringite, traheite, bronsite sau combinatii de tipul rino-faringita, larigo-traheo-bronsita, complicabile cu pneumonii, inflamarea alveolelor pulmonare) gripa nu are tratament specific.

Gripa este cea mai importanta dintre virozele respiratorii, atat printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii, extinse uneori la intregul glob), cat si prin gravitatea imbolnavirilor. Epidemiile de gripa insotite de multe complicatii, in special pneumonii, sunt responsabile de excesul de mortalitate in anii epidemici.
Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba frecvent structura antigenica, facand sa apara, la anumite intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populatia neimunizata impotriva noului tip epidemic. Virusul are 3 serotipuri principale: A, B, si C.

Serotipul A creeaza epidemii mari si are numeroase subtipuri si variante, care circula pe toata suprafata globului. Subtipurile circulante actuale sunt A/H3N2 si A/H1N1.
Izvorul de infectie este omul. Sunt suspectate insa si unele animale, la care au fost izolate virusuri gripale (porcine, cabaline).
Perioada de incubatie este scurta: 1-3 zile.
Antibioticele nu au nici o eficacitate, decat in caz de complicatii (suprainfectii cu germeni).

Tratamentul este similar cu cel utilizat in cazul traheitelor, bronsitelor - picaturi dezinfectante in nas, gargara dezinfectanta, tablete de faringosept, aspirina tamponata (3-4 tablete pe zi) contraindicata la copii si adolescenti (srd. Reye), paracetamol (4-5 tablete pe zi), antinevralgice, antitusive, expectorante (sirop expectorant sau bromhexin), comprese calde, 2-3 tablete de vitamina C pe zi. Cand simptomele nu cedeaza in cel mult cateva zile sau se agraveaza, se va apela la medic, deoarece exista posibilitatea unor complicatii. Se recomanda evitarea contactului cu personele bolnave, evitarea aglomeratiilor in perioade de epidemii, evitarea expunerii nerationale la frig si umezeala; vaccinarea antigripala.

Simptomatologia: debut brusc, cu febra si frison, mialgii, cefalee, secretii nazale abundente, astenie intensa, care obliga bolnavul sa zaca la pat. Febra dureaza 3-5 zile si este insotita de cefalee si dureri ale globilor oculari, dureri musculare, astenie intensa, catar respirator (laringita, traheita, bronsita),
Complicatiile pulmonare (pneumonii), angine, sinuzite, otite sunt frecvente.
Boala lasa o imunitate specifica, dar numai pentru tipul epidemic de virus in cauza.
Tratamentul gripei simple se face la domiciliu cu repaus in casa circa 7 zile, aspirina, algocalmin, paracetamol, siropuri de tuse, frectii.
Antibioticele sunt fara efect in formele necomplicate.
Formele severe de gripa cu colaps, stare toxica, catar sufocant sau cu complicatii se interneaza la spital.
Atentie mare trebuie acordata ,,persoanelor cu risc" (de a face forme grave): gravide, copii mici, batrani, bolnavi cronici (pulmonarii cardiaci, diabetici).
Profilactic exista vaccinuri antigripale, care trebuie facute din timp (inainte de sezonul epidemic).

Raceala


Denumita generic si partial impropriu, raceala, este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare.
Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc raceala, un procent de 30-50% dintre cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate.
Prezenta polipilor nazali, a bolilor alergice care afecteaza mucoasa nazala si a stresului prelungit, cresc riscul producerii racelii.

Simptomele racelii sunt: dureri de gat sau inrosirea acestuia, dureri de cap si febra, infundarea nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra. Ele apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile, peste doua treimi din bolnavi vindecandu-se in cel mult o saptamana. In cazul in care simptomele persista mai mult de doua saptamani, inseamna ca aceasta este mai mult decat consecinta unei raceli, ea poate fi consecinta unei alergii. Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui (amigdalelor) sau a sinusurilor, instalindu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente eliminate prin tuse, alterarea starii generale.

Infectia este cauzata de virusurile care ataca sistemul de aparare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului. Particulele pe care noi le inhalam, ca praful, polenul, virusurile si bacteriile, sunt retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula, el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate. Acestea ajung in scurt timp la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.

Raceala se transmite pe diferite cai, in functie de tipul virusului:
- prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;
- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp;
- prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.

Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a doua si a patra de la contactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat.
Din cauza existentei unui numar foarte mare de virusuri si a faptului ca fiecare virus contine propriul antigen, nu exista inca un vaccin care sa combine toate antigenele existente si care sa poata preveni raceala.
In cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, aspirina si paracetamol pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde, vitamina C.

Unele studii de actualitate au aratat ca folosirea de aspirina in tratamentul unui copil/adolescent cu gripa, creste riscul aparitiei sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicatie a gripei, care se caracterizeaza pin afectarea cu predilectie a ficatului si a creierului, putand genera coma si chiar decesul copilului. Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, ele fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, ca sinuzita sau infectiile gatului.

Alte viroze respiratorii
In afara de gripa exista numeroase alte viroze respiratorii, date de peste 150 de virusuri cu tropism pentru aparatul respirator. In acest mod ne explicam faptul ca - asa cum s-a demonstrat - un copil face in medie 6-7 viroze respiratorii in cursul unui an, iar un adult 2-4 viroze respiratorii pe an.
Implicatiile pentru sanatatea oamenilor si pierderile de zile de lucru pentru economie sunt evidente (15 -30% din zilele de incapacitate de munca).
Aceste viroze sunt:
- adenovirozele sunt determinate de 32 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestari: rinita, faringita, laringita, bronsita (uneori de tip spastic, asemanatoare tusei convulsive), pneumonii, conjunctivite etc.;
- virozele paragripale (4 serotipuri) se manifesta cu rinita, laringita sufocanta (crup), bronsita, pneumonii;
- viroza cu virusul sincitial respirator este grava cind apare la sugar cu tabloul clinic de bronsiolita acuta (catar sufocant) boala adesea mortala;
- alte viroze respiratorii sint date de: rinovirusuri, reovirusuri, oncomavirusuri, precum si de unele serotipuri ale enterovirusurilor.

Laringita acuta


Este inflamatia acuta a mucoasei laringiene favorizata de atmosfera poluata, expunerea la frig, umezeala, inhalarea unor vapori fierbinti sau substante toxice iritante, fumul de tutun, abuzul vocal (efort vocal prelungit), cauza determinanta tinand alteori o infectie virala sau mai rar microbiana.

Se manifesta prin raguseala, senzatie de uscaciune si arsura in gat, intepaturi la inghitit, tuse seaca, uneori dureroasa, iritativa, persistenta. Dupa o evolutie de citeva zile pana la o saptamana, fenomenele cedeaza, raguseala se diminueaza pina la disparitie. La profesionistii vocali (actori lirici sau dramatici, profesori, avocati, crainici) se recomanda repausul vocal obligatoriu si reluarea treptata a efortului vocal.

Tratamentul consta in repaus vocal complet, in camera incalzita, aerul fiind umezit cu vapori de apa (prin introducerea unor surse de evaporare, cum ar fi un vas cu apa sau un prosop umed aplicat pe calorifer), regim alimentar usor, cu evitarea condimentelor, a bauturilor alcoolice, alimentele fiind servite la temperatura camerei. Se interzice fumatul, se interzic pulverizarea de substante iritante, care agraveaza tulburarile mucoasei laringiene.

Local se recomanda instilatii nazale cu fedrocaina, oleu eudaliptolat sau oleu gomenolat 2%, de 3-4 ori pe zi, aerosoli cu antibiotice si hidrocortizon, antitermice (aspirina, piramidon), antitusive (codenal), vitamine. Aplicarea de comprese calde in jurul gatului poate fi utila. La copii, laringita acuta imbraca uneori o forma dramatica, cu tulburari respiratorii grave (copilul este agitat, respira zgomotos, cu greutate), cu asa-zisul cornaj (zgomotul produs de trecerea cu viteza a aerului prin lumenul stramtat al laringelui, datorita prezentei edemului din regiunea subglotica), mergand pana la asfixie - forma de laringita subglotica edematoasa.

Crizele de spasm laringian ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza copilului sunt fenomene grave ce impun interventia rapida a medicului. Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea de prostratie, adinamia copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator laringian completeaza tabloul acestei laringite dramatice. Internarea de urgenta a copilului in spital este obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative, antispastice, aerosoli, oxigen. La nevoie, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt necesare pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona subglotica.

Sinuzita
Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusului. Ea poate interesa un singur sinus (maxilar, etmoid, sfenoid), mai multe sinusuri (polisinuzita fronto-etmoido-maxilara), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stanga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta bilaterala).
Simptomele principale acuzate de bolnav sunt cefaleea, secretia nazala mucopurulenta, infundarea nasului, pierderea mirosului, febra, ameteli, inapetenta.

Sediul durerii variaza dupa sinusul inflamat (in obraz, in sinuzita maxilara; in arcada sprancenoasa, in sinuzita frontala; in unghiul intern al orbitei, in sinuzita etmoidala anterioara; in crestetul capului, inapoia ochilor si in ceafa, in sinuzita etmoido-sfenoidala). Radiografia sinusurilor arata opacifierea lor datorita umplerii cu secretii purulente. Tratamentul consta in repaus in casa, instilatii nazale cu Rinofug, Mentorin, ser fiziologic efedrinat 2% de 3 - 4 ori pe zi, inhalatii cu alcool mentolat 4% sau „Inhalant" (o tableta la 1 litru de apa fierbinte) repetate de 3 - 4 ori pe zi. La nevoie se recurge la administrarea de antibiotice (de preferat cele cu spectru larg: tetraciclina, aureomicina).

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sinuzale ce urmeaza unei sinuzite acute nevindecate deplin in 2 - 3 luni. Bolnavul acuza o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori rau mirositoare si o senzatie de greutate care in perioadele de acutizare se poate transforma in durere localizata in raport cu sinusul bolnav. Secretia nazala si modificarile mucoasei produc infundarea nasului si scaderea mirosului pana la disparitie. Datorita inghitirii puroiului, bolnavul prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor.

Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate beneficiaza de tratament conservator; in sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu ser fiziologic steril urmate de instilarea de solutii antibiotice, hidrocortizon si alfachimotripsina. In formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea supuratiei si inlaturarea mucoasei bolnave pe cale chirurgicala.

Bronsita acuta


Bronsita acuta - Rar izolata, face de cele mai multe ori parte din inflamatia mucoase intregului aparat respirator sau a bronhiilor, datorita infectiei cu virusuri (in 80% dintre cazuri, bacterii ca pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae, ciuperci, spirochete) sau cu microbi.

Apare indeosebi toamna si iarna cand aerul inhalat este rece, corpul se raceste, fiind expus la frig, cand hainele si incaltamintea umeda provoaca o congestionare a mucoasei cailor respiratorii favorabila inmultirii microbilor existenti si cresterii virulentei lor. Continuare a inflamarii mucoasei nasului (guturai), a faringelui (faringita), a laringelui (laringita), a traheei (traheita), bronsita incepe cu o stare febrila, tuse seaca (la inceput) urmata de expectoratie intai mucoasa, apoi muco-purulente sau net purulenta. Bolnavul va sta in casa in perioada febrila, intr-o camera nu mai calda de 18-20 grade celsius, aerisita si cu aerul umezit.

Bronsita acuta infectioasa este de doua tipuri: bronsita acuta virala (cea mai frecventa), este produsa de virusuri si bronsita acuta bacteriana care apare in evolutia unei bronsite acute virale prin suprainfectie cu flora, care populeaza in mod normal nazofaringele.

Tratamentul consta in administrarea de aspirina, paracetamol.
Alimentatia trebuie sa fie usoara, cu lichide abundente, fructe si legume. Fumatorilor care nu se pot abtine de la fumat li se racomanda totusi sa intrerupa inhalarea fumului iritant si toxic, care nu va face decat sa prelungeasca suverinta si sa favorizeze cronicizarea bronsitei sau aparitia evenutualelor complicatii.
Durata bolii variaza in functie de rezistenta organismului in jur de 10-15 zile, iar la copii si persoanele varstnice perioada de vindecare este mai lunga.

Pneumonia bacteriana        


Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar (alveole sau intestitiu sau ambele provocate de bacterii sau de virusuri.
Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi) se manifesta in general acut, cu expectoratie la inceput ruginie, apoi purulente (galben-verzuie), dispnee, moleseala, stare generala alterata.

Copiii si batranii fac forme mai grave deoarece au rezistenta mai scazuta la boli. De asemenea persoanele expuse la frig, oboseala, bolnavii cardiaci, alcoolicii, bronsiticii cronici, cei cu bronsiectazii, ciroza, etc. Tratamentul cu antibiotice reduce aproape la zero complicatiile acestei boli. Dar acesta nu este justificat decat daca prin persistenta sau agravarea simptomelor exista presupunerea ca a survenit o complicatie microbiana, si atunci nu cu orice antibiotic si numai la indicatia medicului.




duminică, 16 octombrie 2011

50 de curiozităţi despre organismul uman


Ştiai că un os uman de marimea unei cutii de chibrituri poate suporta presiunea unui bloc de nouă tone sau fiecare centimetru pătrat de piele conţine cel puţin 32 de milioane de bacterii?

1. Persoanele care fumează un pachet de tigari pe zi beau, practic, o ceaşcă de gudron pe an.
2. Oamenii sunt singurele animale capabile să traseze o linie dreaptă.
3. ADN-ul unui om conţine 80.000 de gene.
4. Aşa cum amprentele digitale sunt unice, amprenta limbii fiecarei persoane este diferită faţă de celelalte.
5. Un adult are mai puţine oase în organism decât un copil. Ne începem viaţa cu 350 de oase dar, pentru că anumite oase se unesc în timpul creşterii, la maturitate mai avem doar 206.
6. Chiar dacă nu este la fel de sensibil precum cel al unui câine, nasul uman poate percepe până la 50.000 de mirosuri diferite.
7. Acizii digestivi prezenţi în stomacul uman sunt atât de puternici încât pot dizolva zincul şi coroda otelul. Din fericire pentru noi, celulele din mucoasa gastrică a stomacului se înnoiesc la maxim 3-4 zile, nelăsând timp acizilor să le dizolve.
8. Un plămân uman conţine peste 300.000 de milioane de vase capilare. Dacă aceasta ar fi puse cap la cap, s-ar întinde pe o distanţă de 2400 de kilometri.
9. Testiculele unui bărbat produc 10 milioane de spermatozoizi în fiecare zi - suficient pentru ca acesta să poata repopula planeta în doar şase luni.
10. Oasele umane sunt le fel de rezistente precum granitul. Un os de marimea unei cutii de chibrituri poate suporta presiunea unui bloc de nouă tone - de patru ori mai mult decat poate suporta betonul.
11. Cel mai mare organ al corpului uman este pielea. Ea poate acoperi, în cazul unui adult, o suprafaţa de 1,9 metri paătrati. De asemenea, în timpul vieţii unui om, acesta pierde până la 18 kilograme de piele moartă.
12. Când doarme, un om creşte în medie cu 8 milimetri, pentru că dimineaţa să revină la înalţimea iniţială. Motivul este simplu... forţa gravitaţională care acţionează asupra cartilagiilor.
13. Un om consumă, în medie, 50 de tone de mancare şi bea circa 50.000 de litri de lichide de-a lungul vieţii.
14. Muşchii unui ochi se mişcă de circa 100.000 de ori pe zi. Pentru a ne imagina ce înseamnă acest lucru, gândiţi-vă că echivalentul unui asemenea efort pentru muşchii picioarelor înseamna un traseu de 80 de kilometri în fiecare zi.
15. În 30 de minute, corpul uman degajă suficientă căldură încât să poate fierbe 3,5 litri de apă.
16. O picătură de sânge are nevoie de numai 30 de secunde pentru a face un circuit complet al corpului uman.
17. Ochiul uman percepe doar 90% dintre informaţiile pe care le primeste.
18. Ovarele conţin aproximativ jumătate de milion de ovule. Cu toate acestea, doar 400 dintre ele vor avea ocazia de a da naştere unei noi vieţi.
19. Fiecare centimetru pătrat de piele conţine cel puţin 32 de milioane de bacterii. Din fericire, cele mai multe dintre ele sunt inofensive.
20. Numai picioarele conţin peste 500.000 de glande sudoripare, glande care pot elimina până la jumătate de litru de transpiraţie pe zi.
21. Viteza cu care aerul este eliminat în timpul unui strănut este de cel putin 160 de kilometri pe oră.
22. În timpul unei vieţi, un om poate produce până la 24.000 de litri de salivă, suficient cât pentru a umple doua piscine olimpice.
23. Un om poate rezista până la 40 de zile fără mâncare, 6 zile fără apă şi 6 minute fără aer. De asemenea, el nu poate rezista, în mod normal, fără să doarmă mai mult de 11 zile.
24. Capul unui copil cântăreşte cât un sfert din greutatea corpului acestuia. La maturitate, capul reprezinta doar a opta parte din greutatea trupului.
25. Unghiile de la degetele mâinilor cresc, în medie, de şase ori mai repede decat cele ale picioarelor.
26. Aproximativ 50.000 de celule din corpul tau au murit şi au fost înlocuite chiar în timp ce citesti acest articol. Scheletul tau este unul nou la fiecare trei luni şi ai o piele nouă în fiecare lună..
27. Fiecare centimetru pătrat din pielea ta conţine 6 metri de vase de sânge, 3,5 metri de nervi, 1300 de celule nervoase, 100 de glande sudoripare şi 3 milioane de celule.
28. Pentru a te încrunta, eşti nevoit să foloseşti 43 de muschi ai fetei. Pentru a zâmbi nu ai nevoie decât de 17.
29. Din cele 206 oase ale corpului uman, mai mult de jumătate din ele se afla în mâini şi picioare.
30. Inima unui om bate de aproximativ 3 miliarde de ori în timpul vieţii acestuia.
31. Aorta este cel mai mare vas sanguin din corpul uman. În cazul unui om adult, ea are diametrul unui furtun de grădină. La polul opus se afla capilarele. Acestea sunt atât de subţiri, încât este nevoie de 10 astfel de vase, puse unul lângă altul, pentru a egala grosimea unui fir de păr.
32. Orice persoana pierde, în medie, 100 de fire de păr pe zi şi peste 10 miliarde de particule de piele moartă.
33. Ochiul uman este capabil să distingă aproximativ 1 milion de culori diferite şi să obţină mai multe informaţii decât cel mai performant telescop construit vreodată.
34. Atunci când atingi un obiect, semnalul circula prin corp, prin intermediul nervilor, cu peste 200 de kilometri pe oră.
35. Un om inspiră şi expiră de circa 23.000 de ori pe zi.
36. Locul în care părul uman creşte cel mai repede este barba. Daca nu ar fi tăiata periodic, o barbă ar putea atinge până la 10 metri lungime.
37. În prima lună de viaţă, un copil învaţă atât de multe lucruri, încât sinapsele din creierul său cresc de la 50 de trilioane la 1 quadrilion. Dacă şi corpul sau s-ar dezvoltă cu aceeaşi viteza, copilul ar cântări 77 de kilograme după numai o lună de viaţă.
38. Stomacul unui adult poate cuprinde până la 1,5 litri de hrană.
39. Unghiile şi părul sunt alcătuite din aceeaşi substanţa: cheratina.
40. Degetele mari de la picioare sunt unele dintre cele mai importante structuri ale corpului nostru. Datorita acestor degete, un om îşi poate păstra poziţia verticală şi îşi poate menţine echilibrul.
41. Bărbaţii mai scunzi de 1,28 metri şi femeile mai scunde de 1,18 centimetri sunt considerati pitici.
42. Fiecare om îşi îndoaie degetele de 25 de milioane de ori într-o viaţă.
43. Mărimea inimii unui om este egală cea cea a propriului său pumn.
44. Creierul uman generează într-o zi mai multe impulsuri electrice decât toate telefoanele mobile din lume la un loc.
45. În corpul fiecăruia dintre noi trăiesc bacterii a caror greutate însumată ar atinge cifra de 2 kilograme.
46. Plămânul drept reţine, întotdeauna, mai mult aer decât cel din partea stângă.
47. Numai în gură, un om are până la 40.000 bacterii.
48. În momentul naşterii, creierul unui copil conţine circa 14 miliarde de celule, număr care nu mai creşte până la sfârşitul vieţii. După vârsta de 25 de ani, creierul uman începe să piardă până la 100.00 de celule zilnic. După vârsta de 50 de ani creierul uman îşi reduce simţitor volumul.
49. Femeile clipesc de două ori mai des decât o fac bărbaţii.
50. Cele mai mici celule din corpul unui bărbat sunt spermatozoizii.

http://www.libertatea.ro

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Postări populare