ARMURARIUL, UN REMEDIU MIRACULOS IN BOLILE DE FICAT

Armurariul (Silybum marianum) planta tepoasa originara din regiunea Mediteranei, are frunze de un verde stralucitor impodobite cu vinisoare de un alb laptos, de aproximativ un metru inaltime, flori rosiatice, care fac la maturitate seminte cu gust amarui. Semintele armurariului ascund substante cu o extraordinara actiune benefica asupra ficatului. In Germania, unde au fost efectuate cele mai multe studii asupra efectelor armurariului, medicii il utilizeaza in mod curent pentru a trata afectiunile cronice ale ficatului si cirozele. Alte studii facute in Statele Unite, Italia si Austria au aratat ca armurariul este in prezent unul dintre cele mai puternice remedii naturale contra afectiunilor hepatice. Aceste studii si experiente (peste 200) demonstreaza in mod clar ca planta contribuie la prevenirea si vindecarea multor afectiuni ale ficatului si anume: steatoza hepatica, hepatite acute si cronice, leziuni hepatice datorate expunerii la substante toxice si medicamentoase, ciroze avansate, la care medicina conventionala este adeseori neputincioasa, cancere de ficat etc.
Semintele de armurariu contin silimarina formata din flavonoide, silibina, silidianina, silicristina, betaina hcl, aminoacizi, glicina, cisteina, leucina, tiramina, acid glutamic, lipide, cu proprietati eupeptice, tonic amare, hepatoprotectoare si actiune de impiedicare a distrugerii si de reconstructie a celulei hepatice.
In caz de intoxicatie cu substante otravitoare semintele de armurariu dau rezultate miraculoase. Astfel intr-un studiu experimental cercetatorii au administrat un produs toxic la sobolani. Dupa 130 de zile toti sobolanii au decedat. In a doua faza a experimentului, pe langa otrava, cercetatorii au administrat si armurariu animalelor experimentale. Drept rezultat 70 % din sobolani au supravietuit! Studiul pe oameni intoxicati cu ciuperci otravitoare a fost spectaculos. Nivelul mortalitatii, care varia normal intre 30-40 %, s-a redus la 0!
In cazul cancerelor de ficat un studiu german din anul 1999 a demonstrat ca silibina, principalul agent activ al silimarinei, stimuleaza cresterea celulelor sanatoase ale ficatului, inhiband-o pe cea a celulelor maligne. In plus silibina mareste nivelul de glutation din ficat, care confera protectie suplimentara impotriva cancerului, deoarece un nivel ridicat de glutation produce modificari favorabile in aparatul imunitar. Ficatul este deci in mai mare masura capabil sa lupte impotriva cancerului si infectiilor virale.
In cazul leziunilor datorate alcoolului armurariul permite refacerea celulelor deteriorate de abuzul de alcool si restaureaza capacitatea lor metabolica. Cercetarile au demonstrat ca silibina reduce daunele provocate ficatului de alcool si previne dezvoltarea fibrozei, ajutand celulelor hepatice sa functioneze corect.
In caz de hepatite cronice de origine virala armurariul inverseaza procesul degenerativ si mai mult poate dezradacina hepatitele cronice. Intr-un alt studiu german, dupa administrarea a 420 mg de armurariu doza zilnica, in 9 luni de zile analizele si biopsiile bolnavilor au demonstrat ca leziunile hepatice se resorbisera.
In final armurariul protejeaza ficatul de actiunea distructiva a unor toxine puternice si a alcoolului. Creste fenomenele de regenerare a tesutului hepatic, fiind un puternic antioxidant. Scade nivelele crescute peste normal ale colesterolului sanguin. Scade rezistenta la insulina a celulelor pancreatice, la pacienii cu diabet zaharat tip 2. Inhiba cresterea celulelor tumorale la nivelul cervixului si prostatei. Reduce efectele secundare negative ale chimioterapiei, fiind folosit ca si puternic detoxifiant. Stimuleaza regenerarea ficatului in caz de hepatita virala A, B ,C si D, hepatita toxica ori ciroza hepatica, si a dovedit efecte de inhibare a replicarii virusilor hepatici. Se folososte ca adjuvant si in caz de dischinezie biliara, migrene, urticarie, psoriazis ori cancer de piele.
Intern se foloseste la: hepatita, insuficienta hepatica, litiază biliara, diskinezie biliara, util in terapia cirozei hepatice si a infectiilor cronice ale ficatului, lipsa poftei de mancare, dereglari ponderale, digestie dificila, adjuvant in cazurile de intoxicatii cu ciuperci (datorita alfa-amanitinei si faloidinei) adjuvant in intoxicatii cu diverse substante (plumb, etanol, tetraclorura de carbon, medicamente ce afectează functionarea ficatului), afectiuni ale splinei, in tratamentul cancerului (pentru diminuarea efectelor secundare asociate chimioterapiei) adjuvant in cazurile de cancer (studiile de laborator au aratat o eficienta maxima in stoparea proliferarii celulelor canceroase hepatice, ale prostatei, colonului, pulmonare, ale pielii, contra cancerului de san si a celui ovarian) prin efectul specific, constipatie, hipertensiune arteriala, hemoroizi, varice, adjuvant in alcoolism etc.
Extern se foloseste la: combaterea oboselii coardelor vocale, reumatism, degeraturi, alergii, angina pectorala, psoriazis (se aplica o data pe zi o cataplasma cu pulbere de seminte de armurariu, pe locurile afectate).

Sfecla rosie, remediu impotriva gripei

Folosita in terapii, dar si in alimentatia curenta, sfecla rosie are proprietati nutritive, energizante, revigorante si remineralizante.Cercetari recente au subliniat proprietatile antigripale si antiinfectioase ale sucului extras din sfecla rosie. Eugen Giurgiu, doctor in biochimie, recomanda consumul de suc de sfecla ca remediu impotriva anemiei si a bolilor de sange, dar si in leucemie.De asemenea, hipertensivii isi pot mentine presiunea arteriala in limite normale printr-un consum regulat de sfecla rosie. In cazul bolnavilor de ficat, aceasta leguma ajuta la regenerarea celulelor hepatice.Reteta saptamaniiSalata de sfecla cu stafide si aluneTimp de preparare: 30 de minuteCalorii: 80/portiaIngrediente: 500 g sfecla rosie,o lingurita de miere, 5 linguri otet de mere, 50 g stafide, 8 linguri de ulei de masline, 50 g alune (jumatati), o lingurita busuioc macinat, 5 linguri de praz, sucul de la o lamaie, o cana de apa.Preparare. Se curata sfecla de coaja si se taie cuburi mici, care se pun pe un platou. Separat, se fierbe la foc mic un sos din otet, miere, lamaie, ulei si apa. Cand acesta este gata, se toarna caldut peste sfecla taiata cubulete. Salata se asezoneaza cu stafide, alune, inele subtiri de praz si pulbere de busuioc.

SFECLA ROSIE O LEGUMA ANTICANCERIGENA



Se gaseste in toate pietele noastre, fiind putin utilizata, mai ales ca salata. Trebuie accentuata asadar ideea ca sfecla rosie nu e doar un aliment natural gustos, ci, datorita bogatiei in vitamine si antioxidanti, constituie o adevarata mina de compusi anticancerigeni.

Daca ne referim la consumul de sfecla rosie, imediat ne gandim la radacina ei carnoasa. Totusi, sunt comestibile si frunzele, care contin cantitati apreciabile de vitamine (A, B9 si K), dar si magneziu si fier. Numeroase studii au aratat ca frunzele au chiar si calitati antioxidante, datorita a doi compusi – luteina si zeoxantina (pigmenti din familia carotenoidelor), care participa la prevenirea degenerescentei maculare legate de inaintarea in varsta si a cataractei.

In alta ordine de idei, trebuie spus ca sfecla rosie este la fel de utila sanatatii, fie ca o consumam cruda, fie gatita. Legumele gata de pus pe masa, pe care le gasim ambalate in vid, la magazin, sunt fierte. Fierberea nu le afecteaza calitatile, cel putin din punct de vedere al actiunii antioxidante, lucru demonstrat de mai multe studii ale unor cercetatori americani. Sfecla rosie fiarta are deci o capacitate la fel de mare de a ne proteja celulele fata de stresul oxidativ, ca si sfecla cruda. In schimb, daca radacina cruda contine 10 mg de vitamina C la 100 grame, fierberea face sa se piarda jumatate din aceasta. De aceea, se recomanda fierberea legumei necuratate, pentru a limita pierderile micronutrientilor.

Sfecla rosie este foarte bogata in sodiu. De altfel, se spune si s-a scris mult despre faptul ca aceasta leguma este bogata in fier, insa potasiul este cel benefic pentru hipertensivi, motiv pentru care se afla in fruntea listei constituentilor; fierul apare abia pe pozitia a saptea, dupa calciu si magneziu.

Continuand enumerarea beneficiilor aduse de consumul de sfecla rosie, trebuie mentionata si recomandarea sa pentru femeile insarcinate. Ea contine si o cantitate apreciabila de vitamina C, care participa la buna functionare a sistemului nostru imunitar si elimina oboseala, dar mai ales vitamina B9, care acopera circa 30% din necesarul zilnic recomandat. Vitamina B9 joaca un rol important in profilaxia maladiilor legate de inaintarea in varsta. De asemenea, ea previne aparitia malformatiilor fatului in timpul primelor saptamani de sarcina.

Fiecare avantaj privitor la sanatatea noastra este esential, insa vorbim acum despre una dintre virtutiilor terapeutice de prima importanta ale sfeclei rosii. Aceasta figureaza pe lista primelor zece legume cele mai bogate in antioxidanti, acesti compusi care protejeaza celulele impotriva agresiunilor din partea radicalilor liberi, cunoscuti pentru favorizarea unor boli grave, cum este cancerul.



Activitatea antioxidanta a unui aliment poate fi masurata prin indicele TAC (Total Antioxydant Capacity), cel al sfeclei rosii fiind extrem de ridicat, de cinci ori mai mare decat cel al fasolei si de 20 de ori superior celui al castravetelui. Aceasta puternica forta antioxidanta a sfeclei rosii provine din continutul ridicat in pigmentii care ii dau culoarea specifica. In teste realizate asupra animalelor, s-a putut constata ca un consum regulat de betanina (unul dintre principalii pigmenti amintiti mai sus) diminueaza riscul de cancer al pielii, al ficatului si al plamanilor. De mentionat si faptul ca sfecla rosie poate sa contina pana la 10 g de zaharuri la 100 g leguma, adica de doua ori mai mult decat majoritatea legumelor. Totusi, indicele glicemic ramane unul moderat, ceea ce inseamna ca sfecla rosie nu e contraindicata nici diabeticilor, nici persoanelor care vor sa scada in greutate. sursa: magazin