Se ştie că responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroză şi o mulţime de alte boli nu este altul decât colesterolul. Mai puţină lume vorbeşte însă de rolul lui esenţial în menţinerea stării de sănătate a organismului. În timp ce colesterolul în exces este, într-adevăr, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasă. El contribuie la metabolizarea carbohidraţilor, intră în componenţa tuturor membranelor din organism, este necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini şi feminini, iar cel existent în piele este convertit, sub acţiunea razelor de soare, în vitamina D.
O bună alimentaţie anti-colesterol nu înseamnă deloc o alimentaţie fără grăsimi, ci din contra. Esenţial este ca acestea să fie alese în mod judicios. Menţinerea raţiei zilnice de grăsimi sub valoarea de 20-30 la sută din totalul caloriilor este vitală pentru menţinerea în limite normale a colesterolului. În acelaşi timp, cantitatea de grăsimi saturate nu va depăşi 10 la sută. Grăsimile saturate provin, cu mici excepţii, din surse animale, iar grăsimile animale conţin colesterol. Pe de altă parte, chiar dacă un aliment nu conţine colesterol, acest lucru nu înseamnă ca el nu conţine grăsimi.
Se vor consuma deci alimente care conţin grăsimi nesaturate, cum ar fi: peşte gras, untură de peşte, ficat de gâscă sau raţă, uleiuri polinesaturate (floarea-soarelui, porum şi mononesaturate (măsline, alune). Grăsimile saturate vor fi evitate: carne grasă, mezeluri, unt şi produse de patiserie, carnea fiind înlocuită, pe cât posibil, cu peşte.
Vinul roşu reduce nivelul de colesterol
Statisticile arată că francezii sunt cei mai mari consumatori de grăsimi, dar, în acelaşi timp, ei sunt mai puţin atinşi de maladiile cardiovasculare. Acest paradox i-a făcut pe cercetători să înceteze vânătoarea colesterolului şi să pactizeze cu el.
După cum se ştie, antioxidanţii neutralizează radicalii liberi, diminuând astfel riscurile maladiilor cardiovasculare. Printre antioxidanţii cei mai puternici se numără polifenolii, care se găsesc, mai ales, în sâmburii de struguri şi în vinul roşu. Acesta este, fără îndoială, unul dintre factorii ce explică paradoxul francez: 2-3 pahare de vin roşu pe zi (nu mai mult) asigură o cantitate suficientă de antioxidanţi.
Băutorii de vin au o scuză: două pahare de vin/zi înseamnă sănătate curată. Cel puţin aşa susţin englezii. Cercetătorii britanici au descoperit că o substanţă existentă în această băutură previne bolile cardiovasculare. În urma unor studii efectuate pe perioada a zece ani s-a descoperit că vinul conţine resveratrol, o substanţă care combate colesterolul şi are un puternic efect anticoagulare. Această substanţă împiedică blocarea vaselor de sânge, cea mai frecventă cauză a atacurilor cardiace şi a congestiilor cerebrale. Cercetătorii susţin că, în anumite tipuri de vin roşu, concentraţia de resveratrol este mai mare decât în cel alb. Experţii avertizează însă că excesul de vin nu este indicat. Mai mult de două pahare pe zi ar putea să dăuneze sănătăţii. De reţinut că este vorba de vinul din struguri şi nu alte băuturi alcoolice. Alcoolul nu determină scăderea nivelului de colesterol „rău” din sânge, în schimb, unul sau două pahare de vin roşu băute zilnic pot mări nivelul colesterolului „bun”, ajutând astfel la prevenirea disfuncţiilor cardiace. De ştiut că alcoolul în exces măreşte presiunea sângelui şi nivelul trigliceridelor (grăsimi), fiind o sursă concentrată de calorii, contribuind la instalarea obezităţii - o altă sursă de colesterol „rău” în exces. Din aceste considerente, alcoolul nu trebuie utilizat în scopul micşorării nivelului de LDL-colesterol „rău” şi nici al măririi de HDL – colesterol „bun”. Vinul roşu este un foarte bun adjuvant în acest sens nu datorită alcoolului conţinut, ci substanţelor active hipocolesterolemiante din strugurii roşii.
Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol rău din sânge se numără cerealele integrale, care permit evacuarea colesterolului în exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea, fasolea, soia, ceapa şi usturoiul. Licopenul conţinut în tomate este, de asemenea, un antioxidant foarte eficient, mai ales dacă tomatele sunt fierte. Fructele şi legumele conţin şi ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C şi vitamina E.
Dar colesterolul nu provine numai din alimentaţie. Creşterea colesterolului este generată şi de alţi factori: fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului înconjurător. Pe de altă parte, ceea ce absorbim noi reprezintă doar 20-30 la sută din stocul nostru. Restul de 70-80 la sută este fabricat de propriul nostru organism. Dar şi în acest program personal de fabricare există anumite diferenţe.
Consumul de soia elimină colesterolul din sânge
Soia este unul dintre cei mai importanţi nutrienţi. Ea poate înlocui carnea, fără să aibă efectele negative ale acesteia.
În acelaşi timp, soia are şi o valoare terapeutică deosebită. Pe lângă conţinutul ridicat de grăsimi polinesaturate (20 la sută), dintre care lecitina este cea mai importantă, soia are şi un conţinut foarte bogat în proteine (40 la sută). Conţine toţi aminoacizii esenţiali şi aproape 80 la sută din ceilalţi. Aceşti acizi au un rol foarte important în creşterea şi reînnoirea ţesuturilor precum şi în menţinerea stării de sănătate a inimii şi arterelor, prevenind tulburările cardiovasculare.
Lecitina are proprietatea de a descompune şi elimina colesterolul, prevenind astfel formarea de depozite pe pereţii arterelor. Întrebuinţarea uleiului de soia provoacă o scădere cu 14 la sută a procentului de colesterol. Acelaşi ulei previne formarea cheagurilor de sânge şi apariţia crizelor cardiace.
Boabele de soia sunt bogate în enzime, în vitaminele A, C, D, E, F, K, o bună parte din complexul B şi coenzima Q10. Vitamina C, aflată în cantităţi mari mai ales în germenii boabelor de soia, contribuie la reducerea procentului de colesterol din ficat, creier şi inimă. Soia conţine mult fier, fosfor şi calciu, iar potasiul - un element indispensabil pentru echilibrul lichidelor din ţesuturi - se găseşte şi el din abundenţă.
Consumul de soia este indicat în tratarea asteniei, anemiei, cirozelor hepatice, hepatitelor, nevrozelor, bolilor cardio- şi cerebrovasculare, îmbătrânirii precoce, diabetului zaharat şi chiar a cancerului (conţinut ridicat de fibre).
Există mai multe moduri de utilizare a boabelor de soia. Măcinate sau fulgi, sunt excelente pentru micul dejun. Sosul de soia poate aromatiza carnea, iar boabele se prepară la fel ca fasolea. Făina de soia poate înlocui făina albă (este de 20 de ori mai bogată în grăsimi nesaturate şi conţine de 4 ori mai mult azot decât făina de grâu), iar praful de lecitină se poate folosi ca supliment nutritiv, pentru a ţine sub control procentul de colesterol.
Sunt mulţi bolnavi care, pentru a se vindeca, urmează o cură de crudităţi. Pentru a-şi îmbunătăţi meniul, aceştia pot să-şi prepare singuri unt de soia: două linguri de făină de soia, 250 ml apă, o jumătate litru de ulei vegetal (soia, floarea-soarelui sau măsline). Se amestecă apa cu făină de soia şi se fierbe 5 minute, până se obţine o pastă. Se ia de pe foc şi se lasă la răcit, apoi se adaugă uleiul, încet, amestecând continuu.
Laptele de soia
Unul dintre preparatele din soia, numit popular şi „brânză vegetală”, poate înlocui cu succes produsele de origine animală, mai ales în perioada de post. De exemplu, laptele de soia este cel mai bun înlocuitor al laptelui matern. Specialiştii spun că, în soia, există complexul de vitamine B, D şi E, dar şi un conţinut bogat de lecitină, care stimulează memoria. Mai mult, fitaţii din soia au proprietatea de a reţine fosforul mineral şi de a creşte capacitatea de apărare a organismului faţă de diferite forme de cancer.
Bolnavii supraponderali, diabeticii, cei cu risc de atac cardiovascular sunt principalii beneficiari ai efectelor saponinei conţinute în soia (prin acţiunea sa împotriva colesterolului). S-a constatat astfel că incidenţa bufeurilor a fost cu 45 la sută mai redusă la femeile aflate în perioada menopauzei şi care au consumat, zilnic, produse din soia.
http://www.evenimentul.ro
