Helicobacter
Pylori (HP) este o bacterie care infectează mucoasa peretelui
stomacului uman. Bacteria Helicobacter pylori este responsabilă de
gastritele cronice, de ulcerele duodenale şi joacă un rol important în
generarea anumitor forme de
cancer gastric. Cunoscută doar din 1980, această
infectie
este contactată în copilărie şi în marea majoritate a cazurilor ea
devine cronică şi este însoţită de o inflamaţie a mucoasei gastrice şi
este cauza a 90% dintre toate gastritele cronice.
Transmiterea
este intra-familiară (mamă/copil) şi infecţia poate dura decenii, poate
chiar toată viaţa persoanei infectate. Aproximativ 10% dintre persoanele
infectate dezvoltă
ulcer peptic.
40% din populaţia europeană este suferă de această infecţie şi în mai mult de 80% în ţările slab dezvoltate.
HP trăieşte exclusiv în stomacul uman şi este singurul organism cunoscut care poate supravieţui într-un mediu atât de
acid.
Această bacterie are o formă elicoidală (de unde şi numele de
„Helicobacter”) şi poate să se fixeze în peretele stomacului pentru a-l
coloniza. Stomacul produce două substanţe, acidul clorhidric şi pepsina.
Aceste substanţe sunt ţinute la distanţă de peretele stomacal de către
mucus.
Boala apare în cazul unei secreţii prea mari de acid sau a unei protecţii insuficiente de către mucus.
Prezenţa
de Helicobacter Pylori multiplică cu 30 riscul de cancer de stomac şi
se pare că acest tip de cancer nu se poate dezvolta în absenţa acestei
bacterii.
În prezent, este recomandabilă eradicarea sistematică a Helicobacter pylori printr-un
tratament
preventiv pentru pacienţii cu gastrectomie parţială pentru cancer, şi
depistarea la rudele de gradul I şi la pacienţii cu leziuni
preneoplazice histologice (atrofie, metaplazie).
Alcoolul, stresul, anumite
medicamente
(acidul acetil salicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene) şi
infecţia primară cu Helicobacter Pylori sunt cauzele principale pentru
numeroase boli gastro-duodenale.
În mod obişnuit, bacteriile nu
rezistă în mediul acid din stomac, în timp de HP secretă o enzimă
(urează) care îi permite să supravieţuiască în sucul gastric,
neutralizându-l. Bacteria acţionează in două moduri: ea creşte secreţia
de suc gastric şi slăbeşte structura mucoasei gastro-duodenale. Fiind
mai puţin protejat, peretele stomacului sau al duodenului este atacat de
sucurile gastrice.
Metode de detecţie
Convenţional, o biopsie ce se realizează la orice endoscopie, poate determina prezenţa de Helicobacter Pylori.
Au
fost puse la punct şi alte teste. Depistarea prin analiza aerului
expirat, cu uree marcată. Depistarea din sânge poate fi utilă, dar din
nefericire testul rămâne pozitiv după multe luni de la eradicarea
bacteriei Helicobacter pylori şi de aceea este dificil de utilizat. O
tehnică de diagnostic de ultimă oră se bazează pe depistarea antigenelor
acestui germen din fecale prin teste imunologice, iar acest test are o
sensibilitate de 96%, o specificitate de 93% şi valori predictive
pozitive de 92% şi negative de 96%, iar în prezent nu este un test de
rutină.
Tratamentul clasic Helicobacter pylori
În medicina
clasică tratamentul, o triterapie de şapte zile care asociază un
inhibitor al pompei de protoni cu două antibiotice, permite vindecarea
în 70% dintre cazuri. Pentru pacienţii car au o rezistenţă la acest
tratament, un al doilea tratament, o quadriterapie, mult mai puternică
şi de mai lungă durată, face ca bacteria dâsă dispară în 63% din cazuri.
Per total, gradul de vindecare este de 90%. Inflamaţia însă, se menţine
timp de 6 până la 24 de luni până când mucoasă redevine normală. Dacă
mucoasa a fost deja atinsă, leziunile persistă, dar extinderea şi
agravarea lor este stopată definitiv.
Tratamentul natural pentru Helicobacter pylori
Uleiurile esenţialeTratamentul
acestei infecţii se face în general prin uleiuri esenţiale. Uleiurile
esenţiale sunt numărul unu în lupta împotriva Helicobacter pylori. Luptă
atât împotriva infecţiei cât şi împotriva recidivelor.
Uleiuri
cu proprietăţi antiinfecţioase sunt mai ales uleiurile esenţiale cu
fenol, cum este uleiul de oregano (Origanum compactum), sau cu timol,
cum este uleiul de
cimbru (Thymus vulgaris), uleiul de arbore de
ceai (Melaleuca alternifolia), de
scortisoara(cinnamomum zeylanicum). Cuişoarele (Eugenia caryophyllata) inhibă creşterea bacteriei Helicobacter pylori.
Concentraţia medie inhibitoare (CMI) este de 40 μg/ml pentru cuişoare.
Sunt
uleiuri esenţiale cu o importantă acţiune antiinflamatoare, bogate în
aldehide, cum este cel de scorţişoară, sau bogate în seschiterpene cum
este uleiul esenţial de
musetel (Chamomilla recutita) sau uleiul de ghimbir (Zingiber officinalis).
Uleiurile de tarhon (Artemisia dranunculus) şi
uleiul de ghimbir au acţiune antispastică.
Mai multe uleiuri cum sunt cel de
menta (Mentha piperita) şi cel de lemongrass au arătat in vitro o inhibiţie netă a proliferării Helicobacter pylori.
Plante eficiente in tratarea Helicobacter pylori
Fitoterapia s-a dovedit a fi utilă în tratamentul bolilor gatro-duodenale.
Anumite
izoflavone
inhibă creşterea bacteriei Helicobacter pylori. Această acţiune este
mai puţin importantă decât decât acţiunea lor estrogenică care limitează
folosirea lor în formă standardizată. Este vorba de glicină (Glycina
max), lucerna (Medicago sativa) şi cohoş negru (Cimifuga racemosa).
Glicirizina
are o acţiune anti-inflamatoare, ea inhibă producerea de PGE2 şi creşte
producţia de mucus stomacal şi durata de viaţă a celulelor epiteliale
din stomac şi inhibă secreţia de pepsinogen.
Acidul gliciretic
blochează parţial degradarea hormonilor suprarenalieni şi în special a
cortizolului. Astfel, se prelungeşte efectul biologic al acestuia.
În
vitro, extractul hidro-alcoolic de licorice inhibă suşele de
Helicobacter pylori, cu o concentraţie minimă inhibitorie (CMI) de 50
până la 400 mg/ml.
Anumite Brasicaceae cum sunt varza sau brocoli
conţin glucozinolaţi care sub acţiunea unei enzime sunt transformaţi în
sulforafan. Această moleculă inhibă creşterea bacteriei Helicobacter
pylori în 8 din 11 cazuri. Activitatea antiacidă a acestor legume
dispare prin gătire.
Afinele au o acţiune antiinfecţioasă şi permit o mai bună absorpţie a vitaminei
B12 în gastritele atrofice. Polizaharidele cu masă moleculară mare din
afine inhibă adeziunea bacteriei Helicobacter pylori la mucusul gastric uman.
Musetelul
a demonstrat într-o meta-analiză o diminuare a dispepsiei şi a
acidităţii stomacale. Acţiunea sa antiinflamatoare locală este bine
cunoscută şi a fost comparată cu cea a inhibitorilor ai pompei de
protoni. Uleiul esenţial de muşeţel a demonstrat o inhibiţie in vitro a
Helicobacter.
Genţiana conţine triterpene şi
xantone care au o acţiune antiinflamatoare directă asupra mucoasei
stomacale, dar prin xantone are şi o acţiune antistres şi antidepresiv,
foarte utilă în problemele stomacului. Pentru axtractul alcoolic CMI a
Helicobacter este de 100 μg/ml.
Hameiul
pare să aibă un efect calmant asupra stomacului, modul său de acţiune
nu a fost încă elucidat, dar ar putea fi vorba de o acţiune apropiată de
cea a plantelor estrogenice.
În prezent există noi piste de
cercetare. Grelina este un polipeptid, un hormon care stimulează pofta
de mâncare, secretat în principal de către stomac şi în mică măsură de
către intestin, pancreas, rinichi, hipotalamus şi hipofiză.
Grelina
accelerează golirea stomacului şi tranzitul intestinal. Infecţiile cu
HP sunt asociate cu o reducere a concentraţiei de grelinăcirculantă,
indiferent de sex şi de indicele de masă corporală.
Grelina are o acţiune gatro-protectoare dependentă de doză ce poate avea implicaţii clinice în gastroenterologie.
Din
păcate este vorba de sabie cu două tăişuri deoarece acest polipeptid
creşte pofta de mâncare, ceea ce, desigur, este interesant pentru
persoanele care suferă de boli cronice provocate de Helicobacter pylori,
dar este contraindicat în cazul persoanelor supraponderale.
Anumite
plante, cum sunt ovăzul şi ghimbirul acţionează prin creşterea
grelinei. Efectul lor de creştere a apetitului este bine cunoscut.
Extractul alcoolic şi pudra de rădăcină de ghimbir proaspăt conţin
componente ca de exemplu 6,8,10-gingerol, care inhibă Helicobacter
pylori.
Probioticele şi prebioticele
Asocierea dintre
mai multe pre şi probiotice adică bifidobacteriile, Saccharomyces şi
lactobacillus a fost studiată şi s-a demonstrat în mod evident o mai
bună toleranţă a tripla terapie clasică. Aceste substanţe par să aibă un
rol important în prevenţie dar nu a fost realizat încă. Cu toate
acestea, având în vedere modul lor de acţiune şi având în vedere lipsa
de contra-indicaţii, este justificată folosirea lor în tratamentul
împotriva Helicobacter pylori.
Vitaminele
Folosirea
vitaminei C naturale în timpul tratamentului împotriva HP implică o
diminuare a riscurilor de precancerizare a ţesutului stomacal.
Suplimentele alimentare
Folosirea
uleiului de peşte are un efect pozitiv, completând tratamentul de
eradicare a Helicobacter pylori. Dar acest aport este insuficient pentru
a trata bacteria, de aceea el trebui întotdeauna asociat cu substanţele
clasice.
Concluzii
Eradicarea bacteriei Helicobacter
pylori este esenţială de îndată ce a fost pusă în evidentă, în special
pentru a evita riscurile de cancer la stomac. Această eradicare prin
tratament clasic (triterapia cu antibiotice) nu este întotdeauna
suficientă. Adăugarea unui tratament natural la tratamentul clasic va
limita riscurile de recidivă. Studiile au arătat că există numeroase
plante care au o acţiune netă asupra Helicobacter pylori şi diminuează
riscurile.
Alte article asemanatoare:
- Ceai de Tei: tratamente, indicatii si modul de folosire corect
- Celulita si remedii pentru a scapa de ea
- Argintul coloidal distruge microbii si celulele tumorale
- Ceai de Salvie: Tratamente si modul de folosire corect