Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju
Borşul de tărâţe este bogat in substanţe active, printre care minerale
(magneziu, potasiu, sodiu, sulf, siliciu, mangan, iod etc), vitamine (B si PP),
enzime şi acizi care ajută la metabolism şi digestie.
Are proprietăţi depurative, antiseptice, antihipertensive, antiplachetare
(previne tromboza si infarctul miocardic), anticolesterolemiante. Este un
stimulent al sistemului endocrin şi al sistemului nervos.
Cura constă în [ consumarea borşului ca atare ], câte 1-2 pahare de trei ori pe
zi, după mese, timp de 1-3 luni, in special primavara. Pentru cură se foloseşte
borşul proaspăt preparat în casă.
Cura internă este recomandata în: boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala,
cardiopatie ischemica, tromboza, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice
(depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice si fosfatice),
tuberculoza, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun.
Cura este contraindicată în ulcer gastroduodenal, gastrite sau dispepsii acide.
Extern se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, în degerături sau
uscăciuni ale pielii.
In cosmetică se tamponeaza pielea cu vată înmuiată în bors sau se foloseşte la
prepararea măştilor cosmetice.
Ce nu ştiai despre borşul de putină
Borşul de putină, preparatat în casă din ingrediente naturale şi folosit ca
ingredient pentru ciorbe, este un remediu pentru o serie de afecţiuni: de la
astm, bronşite, oboseală cronică, boli nervoase şi endocrine până la alcoolism.
Extern, borşul se foloseşte în cosmetică, pentru catifelarea tenului.
Cură revitalizantă
Nutriţioniştii recomandă cura cu borş pentru revigorarea întregului
organism. Dacă vrei să fii în formă, bea câte o cană cu borş cu
15 minute înaintea fiecărei mese principale, timp de 20 de zile.
După o pauză de şapte zile, cura se poate repeta.
Calmează durerile de ficat
Dacă ai probleme cu ficatul sau cu bila, bea pe stomacul gol, cu
15 minute înainte de masă, câte o cană cu borş. Pentru a fi mai eficientă
terapia, în cana cu borş se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.
Reglează nivelul glicemiei
Nivelul crescut al glicemiei este „un fenomen”(cum îl numesc nutriţioniştii)
care apare frecvent la amatorii de dulciuri. Dacă eşti în această situaţie, ca
să eviţi complicaţiile specifice diabetului, apelează la două remedii
tradiţionale: borşul şi ceapa crudă.
Bea câte o cană de borş înaintea meselor principale,
iar ceapa o poţi adăuga în salata de crudităţi. Dacă ai probleme cu nivelul
glicemiei, consumă cele două alimente la fiecare masă, timp de cel puţin 30 de
zile.
Un complex de vitamine
Puterea terapeutică a borşului se datorează substanţelor active din compoziţia
ingredientelor sale: tărâţele de
grâu conţin vitamine (mai ales vitamine din complexul B, betacaroten),
minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi.
Drojdia de bere conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina),
enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus
oligoelemente vitale pentru sănătate: seleniu, dar mai ales crom.
Scurtează perioada de convalescenţă
Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă,
consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc
(din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită).
Această băutură se îndulceşte cu miere şi se consumă înaintea meselor
principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave,
terapia se poate prelungi încă două săptămâni.
Secrete ascunse în sucul de grâu
Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că
sucurile de grâu (cum este şi borşul) favorizează absorbţia în intestinul uman a
metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai
ales la nivelul mucoasei intestinale.
Specialistul nostru
Livia Nena
biolog nutriţionist
Borşul reprezintă un produs natural, care are la bază procesul de fermentaţie a
tărâţei. Acest tonic natural conţine multe minerale, complexul de vitamine B şi
multă vitamina C. Fiind un produs natural, este foarte bogat în enzime. Pentru o
cură de detoxifiere, se poate bea câte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10
zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara.
Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme
reumatice, hepatice şi renale.
Lichid dietetic
Cura cu borş
Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămâni,
hipertensiunea şi anemia
Borşul nu e doar ciorba acră, atît de apreciată prin unele părţi ale ţării, ci
şi o licoare sănătoasă, rezultată din fermentarea tărîţelor de grîu.
Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, dar românii şi ruşii îl
folosesc şi-i cunosc virtuţile curative.
A apărut ca o variantă a unei vechi băuturi ruseşti, cvasul. Borşul nu are
alcool şi dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7
kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grăsime fiind neglijabile. Lichidul
gălbui, acrişor este tonic natural şi leac pentru multe boli. Cura cu borş are
rol purificator al organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor
afecţiuni. Să învăţăm să preparăm borş acasă şi să-i cunoaştem indicaţiile
terapeutice.
Un leac românesc
Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărîţelor de grîu conţine minerale şi
un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi.
De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple
pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere
care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B,
vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu,
magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai
ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii
români preţuiesc acest lichid atît de mult încît talentul de gospodină al
femeilor se apreciază în funcţie de cît de bine ştiu să prepare borşul. În
Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacîmurile sînt clătite
cu borş şi apoi binecuvîntate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În
credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mîncare.
Pentru anemie, bronşită şi mahmureală
Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr,
înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul
membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie
şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune
că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după
mese copioase, preparatele cu borş sînt binevenite. Borşul contribuie şi la
eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire,
deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lîngă aceste beneficii,
poate fi şi un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi
sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin
mineralele şi vitaminele conţinute. Cura cu borş pentru revigorarea organismului
durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră
înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm,
sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai
ales, preîntîmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de cîte trei săptămîni.
Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, cîte o jumătate de
litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite
substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această
maladie.
Previne infarctul şi cancerul de colon
Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de
slăbit. Se poate bea cîte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest
tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se
recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice,
hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş
dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de
ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică
organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, cîte o
cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.
Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a
mînca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc
de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de
soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această
băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale.
Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate
prelungi încă două săptămîni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce
colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii
arată că este anticancerigen, luptînd cu cancerul de colon. Este folositor în
boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele
restricţii sînt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită.
Bun în cure de slăbire şi pentru frumuseţe
Curele cu borş sînt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca
borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se
creşte progresiv numărul cănilor, pînă la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat,
însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i
rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă
de zahăr sau zer. Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare
(hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite,
artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare
(oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este un
stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în
ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii.
În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată
în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales
pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau
cu vînt puternic. Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au
demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor,
precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai ales la
nivelul mucoasei intestinale.
Borşul de acasă
Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine
aditivi alimentari care dau un gust bun mîncării, dar este periculos pentru
organism. Cel mai bun borş este cel preparat acasă. Avem nevoie de 1 kg tărîţe
de grîu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărîţe folosite de la alt borş) sau 20 g
de drojdie de bere, o mînă de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau
uscat. Tărîţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de
apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele
de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi
se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se
amestecă de cîteva ori cu o lingură de lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se
pune în sticle şi se păstrează la frigider. Vasul în care se prepară borşul
trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut
sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte pînă la 3-4 zile.
Ştiaţi că?
- În loc de tărîţe de grîu se pot folosi cîteva felii de pîine neagră (300g). În
acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300g mălai la 300g pîine neagră. În rest,
reţeta este aceeaşi. În varianta cu pîine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile.
- Cînd se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga în vas
ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se
adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă.
- Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce
legumele şi carnea din ciorbe au fiert.
- Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte
numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr
pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul.
- Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă,
preferată şi de copii.
Borş de sfeclă roşie
• Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie.
Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una
de leuştean, o căpăţînă de usturoi, o linguriţă de drojdie sau o mînă de mălai.
Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Cînd
lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care
rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau
două pahare pe zi, din a doua, cîte patru pahare pe zi. Este foarte util
bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator
al sîngelui.
de: » Camelia ONCIU
Borş la putină (moldovenesc)
Reţetă compilată
Ingrediente:
2 kg tărâţe,
1 kg mălai,
1/2kg pâine neagră,
1 kg huşte (tărâţele înmuiate şi sedimentate care rămân pe fundul vasului în
care a fost borşul) sau 30g drojdie,
o mână de frunze de mărar sau leuştean verde sau uscat
1-3 crenguţe de vişin 1 crenguţă de ţelină şi 1 crenguţă de cimbru de grădină
Acestea din urmă - vişinul , ţelina şi cimbrul - dau o aromă deosebită borşului,
iar vişinul îl ajută să se înăcrească.
Mod de preparare:
Se pun tărâţele şi mălaiul la înmuiat cu apă călduţă într-o putină mică, într-un
borcan mare de sticlă sau într-un vas de pământ. În niciun caz borşul nu se
prepară în vase metalice. Se amestecă cu o paletă de lemn tărâţele cu mălaiul
cu apă rece sau călduţă în vasul în care se prepară borşul – trebuie să fie un
vas cam de 15 litri - şi în el să fie puţină apă, atâta cât este necesar încât
tărâţele şi mălaiul, amestecate la un loc, să se poată înmuia.
Apoi se umple vasul cam pe trei sferturi cu apă care a fost fiartă. Se lasă apa
pe foc ca să dea în clocot şi să clocotească puţin, pentru a ieşi aromele din
crenguţele de vişin, apoi se dă oala deoparte şi se lasă ca apa să se mai
răcească puţin şi să nu mai fie clocotită.
ATENŢIE ! Nu se toarnă apa clocotită peste ingredientele din vas pentru că nu se
mai acreşte borşul.
Se amestecă bine, se acoperă, se lasă 5—6 ore, după care se adaugă huştele sau
maiaua.
Maiaua se pregăteşte din timp din drojdie, făina şi puţină apă călduţă, toate
amestecate şi lăsate la loc cald, ca să dospească. Maiaua se adaugă în vas când
compoziţia este abia călduţă, ca sa nu se opărească drojdia.
Se amestecă bine tot conţinutul, se adaugă pâinea neagră prăjită, crenguţa de
vişin, eventual şi mărar uscat, se acoperă gura vasului şi se pune vasul la loc
cald. Poţi înveli vasul cu un prosop gros pentru a menţine căldura. Este
recomandabil să pui vasul lângă o sursă de căldură pentru ca să se înăcrească
borşul mai repede. Se mai amestecă din când în când conţinutul vasului.
Astfel se va obţine un borş foarte acru şi cu o aromă deosebită.
După 24 de ore de la preparare, când borşul s-a limpezit, se stoarce pâinea şi
se scoate.
Dacă borşul este destul de acru, se poate strecura în alt vas şi se păstrează la
rece.
Sau – şi mai bine – se trage borşul limpezit în butelii de sticlă, care vor fi
umplute până la buză, şi apoi se pune dopul de plută bine presat, pentru a nu
rămâne aer şi a nu se face floare.
Se opreşte un borcan mai mare cu huşte pentru borşul următor, tot plin până la
gură şi cu capacul strâns foarte bine pentru ca să nu intre aer, şi se ţine la
rece.
După ce borşul s-a consumat şi rămâne un amestec pe fundul vasului, se adaugă
apă fiartă şi se agită bine. După 24 de ore, se obţine o nouă serie de borş.
Borşul de tărâţe este bogat in substanţe active, printre care minerale
(magneziu, potasiu, sodiu, sulf, siliciu, mangan, iod etc), vitamine (B si PP),
enzime şi acizi care ajută la metabolism şi digestie.
Are proprietăţi depurative, antiseptice, antihipertensive, antiplachetare
(previne tromboza si infarctul miocardic), anticolesterolemiante. Este un
stimulent al sistemului endocrin şi al sistemului nervos.
Cura constă în [ consumarea borşului ca atare ], câte 1-2 pahare de trei ori pe
zi, după mese, timp de 1-3 luni, in special primavara. Pentru cură se foloseşte
borşul proaspăt preparat în casă.
Cura internă este recomandata în: boli cardiovasculare (hipertensiune arteriala,
cardiopatie ischemica, tromboza, varice, flebite, artrite), boli neuropsihice
(depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare (oxalice si fosfatice),
tuberculoza, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun.
Cura este contraindicată în ulcer gastroduodenal, gastrite sau dispepsii acide.
Extern se pot face spălături cu borş în ulcere cutanate, în degerături sau
uscăciuni ale pielii.
In cosmetică se tamponeaza pielea cu vată înmuiată în bors sau se foloseşte la
prepararea măştilor cosmetice.
Ce nu ştiai despre borşul de putină
Borşul de putină, preparatat în casă din ingrediente naturale şi folosit ca
ingredient pentru ciorbe, este un remediu pentru o serie de afecţiuni: de la
astm, bronşite, oboseală cronică, boli nervoase şi endocrine până la alcoolism.
Extern, borşul se foloseşte în cosmetică, pentru catifelarea tenului.
Cură revitalizantă
Nutriţioniştii recomandă cura cu borş pentru revigorarea întregului
organism. Dacă vrei să fii în formă, bea câte o cană cu borş cu
15 minute înaintea fiecărei mese principale, timp de 20 de zile.
După o pauză de şapte zile, cura se poate repeta.
Calmează durerile de ficat
Dacă ai probleme cu ficatul sau cu bila, bea pe stomacul gol, cu
15 minute înainte de masă, câte o cană cu borş. Pentru a fi mai eficientă
terapia, în cana cu borş se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.
Reglează nivelul glicemiei
Nivelul crescut al glicemiei este „un fenomen”(cum îl numesc nutriţioniştii)
care apare frecvent la amatorii de dulciuri. Dacă eşti în această situaţie, ca
să eviţi complicaţiile specifice diabetului, apelează la două remedii
tradiţionale: borşul şi ceapa crudă.
Bea câte o cană de borş înaintea meselor principale,
iar ceapa o poţi adăuga în salata de crudităţi. Dacă ai probleme cu nivelul
glicemiei, consumă cele două alimente la fiecare masă, timp de cel puţin 30 de
zile.
Un complex de vitamine
Puterea terapeutică a borşului se datorează substanţelor active din compoziţia
ingredientelor sale: tărâţele de
grâu conţin vitamine (mai ales vitamine din complexul B, betacaroten),
minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi.
Drojdia de bere conţine vitaminele din complexul B, vitaminele D şi H (biotina),
enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu, magneziu, fosfor), plus
oligoelemente vitale pentru sănătate: seleniu, dar mai ales crom.
Scurtează perioada de convalescenţă
Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc de apă,
consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de soc
(din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită).
Această băutură se îndulceşte cu miere şi se consumă înaintea meselor
principale. Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave,
terapia se poate prelungi încă două săptămâni.
Secrete ascunse în sucul de grâu
Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au demonstrat că
sucurile de grâu (cum este şi borşul) favorizează absorbţia în intestinul uman a
metalelor, precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai
ales la nivelul mucoasei intestinale.
Specialistul nostru
Livia Nena
biolog nutriţionist
Borşul reprezintă un produs natural, care are la bază procesul de fermentaţie a
tărâţei. Acest tonic natural conţine multe minerale, complexul de vitamine B şi
multă vitamina C. Fiind un produs natural, este foarte bogat în enzime. Pentru o
cură de detoxifiere, se poate bea câte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10
zile. Acest tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara.
Terapia se recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme
reumatice, hepatice şi renale.
Lichid dietetic
Cura cu borş
Un pahar de borş pe zi tratează toate bolile de ficat şi de plămâni,
hipertensiunea şi anemia
Borşul nu e doar ciorba acră, atît de apreciată prin unele părţi ale ţării, ci
şi o licoare sănătoasă, rezultată din fermentarea tărîţelor de grîu.
Occidentalii nu prea ştiu de acest preparat naturist, dar românii şi ruşii îl
folosesc şi-i cunosc virtuţile curative.
A apărut ca o variantă a unei vechi băuturi ruseşti, cvasul. Borşul nu are
alcool şi dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, nu are mai mult de 7,7
kilocalorii la 100 mililitri, procentele de grăsime fiind neglijabile. Lichidul
gălbui, acrişor este tonic natural şi leac pentru multe boli. Cura cu borş are
rol purificator al organismului şi de ameliorare sau chiar vindecare a unor
afecţiuni. Să învăţăm să preparăm borş acasă şi să-i cunoaştem indicaţiile
terapeutice.
Un leac românesc
Borşul sau zeama rezultată din macerarea tărîţelor de grîu conţine minerale şi
un complex de vitamine B şi C, minerale, aminoacizi esenţiali şi carbohidraţi.
De aceea, acest aliment folosit de obicei pentru ciorbe, are beneficii multiple
pentru sănătate. Puterea terapeutică a borşului vine şi de la drojdia de bere
care ajută fermentaţia, ingredient care conţine vitaminele din complexul B,
vitaminele D şi H (biotina), enzime, minerale în forme uşor asimilabile (calciu,
magneziu, fosfor), plus oligoelemente vitale pentru sănătate, seleniu, dar, mai
ales, crom. Fiind un produs natural, borşul este foarte bogat în enzime. Ţăranii
români preţuiesc acest lichid atît de mult încît talentul de gospodină al
femeilor se apreciază în funcţie de cît de bine ştiu să prepare borşul. În
Bucovina, înainte de intrarea în post, toate vasele şi tacîmurile sînt clătite
cu borş şi apoi binecuvîntate, semn că borşul este şi un dezinfectant. În
credinţa populară, îi scapă pe copii de deochi şi le redă pofta de mîncare.
Pentru anemie, bronşită şi mahmureală
Borşului i s-a dus vestea că e cel mai bun leac la mahmureală. Într-adevăr,
înlătură simptomele intoxicaţiei cu alcool, ameţeala, durerea de cap, tremuratul
membrelor, senzaţia de vomă. Se bea un litru de borş. În cazurile de indigestie
şi de vomă, un pahar de borş băut înainte de masă poate fi de ajutor. Se spune
că persoanele care beau zilnic borş mult, se lecuiesc de alcool. Mai ales după
mese copioase, preparatele cu borş sînt binevenite. Borşul contribuie şi la
eliminarea toxinelor din organism. Este eficient şi în curele de slăbire,
deoarece stimulează digestia şi arderea grăsimilor. Pe lîngă aceste beneficii,
poate fi şi un adjuvant în cazul bolilor respiratorii precum bronşita, astmul şi
sinuzita. În cazuri de anemie, funcţionează ca tonic extrem de eficient, prin
mineralele şi vitaminele conţinute. Cura cu borş pentru revigorarea organismului
durează 20 de zile, timp în care se bea un pahar de lichid, cu un sfert de oră
înaintea fiecărei mese. Pentru boli respiratorii cronice (bronşită, astm,
sinuzită), se beau două căni. Cura ajută la vindecarea acestor boli şi, mai
ales, preîntîmpină agravările şi recidivele. Se fac cure de cîte trei săptămîni.
Ca adjuvant în tuberculoză, borşul se bea în fiecare zi, cîte o jumătate de
litru, pe stomacul gol, înainte de mesele principale. Se pare că anumite
substanţe active din borş blochează dezvoltarea bacililor care provoacă această
maladie.
Previne infarctul şi cancerul de colon
Se ştie că borşul elimină toxinele din organism, fiind recomandat în diete de
slăbit. Se poate bea cîte o cană de borş (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Acest
tratament se poate repeta de două ori pe an, toamna şi primăvara. Terapia se
recomandă persoanelor cu diabet, artrită, gută şi cu probleme reumatice,
hepatice şi renale. Pentru oboseală cronică, se bea un sfert de litru de borş
dintr-o dată, ca sistemul nervos să se revigoreze. Pentru toate problemele de
ficat şi de fiere, fitoterapia recomandă borş, deoarece curăţă şi fortifică
organele interne. Se bea pe stomacul gol, cu 15 minute înainte de masă, cîte o
cană cu borş în care se adaugă o jumătate de linguriţă de pulbere de pelin.
Nivelul crescut al glicemiei poate fi reglat tot cu borş, băut înainte de a
mînca. Persoanele care au afecţiuni pulmonare se refac mai repede dacă, în loc
de apă, consumă în fiecare zi un litru de borş amestecat cu 250 ml de infuzie de
soc (din două linguriţe de flori uscate şi o cană de apă clocotită). Această
băutură se îndulceşte cu miere şi se bea înaintea meselor principale.
Tratamentul trebuie urmat cel puţin două luni. În cazuri grave, terapia se poate
prelungi încă două săptămîni. De asemenea, borşul scade tensiunea şi reduce
colesterolul, curăţă rinichii previne tromboza şi infarctul, iar ultimele studii
arată că este anticancerigen, luptînd cu cancerul de colon. Este folositor în
boli cardiace, insomnii sau după un efort fizic sau intelectual. Singurele
restricţii sînt în caz de ulcer gastro-duodenal şi gastrită.
Bun în cure de slăbire şi pentru frumuseţe
Curele cu borş sînt eficiente dacă durează trei săptămâni. Este indicat ca
borşul să se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Dacă vrem să slăbim, se
creşte progresiv numărul cănilor, pînă la 7. Borşul poate fi băut şi nediluat,
însă are gust foarte acru, iar unele persoane nu-i suportă mirosul. Pentru a-i
rafina şi îmbunătăţi gustul, poate fi amestecat cu suc de mere, sirop de sfeclă
de zahăr sau zer. Cura internă este recomandată în: boli cardiovasculare
(hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, tromboză, varice, flebite,
artrite), boli neuropsihice (depresii, nevroze, stres, astenii), litiaze urinare
(oxalice şi fosfatice), tuberculoză, intoxicaţii cu alcool sau cu tutun. Este un
stimulent al sistemului endocrin. Extern, se pot face spălături cu borş în
ulcere cutanate, degerături sau uscăciuni ale pielii.
În cosmetică, borşul face tenul catifelat. Se tamponează pielea cu vată înmuiată
în borş sau se foloseşte în prepararea măştilor cosmetice. Înmoaie mai ales
pielea uscată. Efectul borşului este salutar pentru ten în perioadele reci sau
cu vînt puternic. Specialiştii în geriatrie de la Universitatea din Londra au
demonstrat că borşul favorizează absorbţia în intestinul uman a metalelor,
precum nichelul, cuprul, seleniul şi aurul, dar şi a vitaminelor, mai ales la
nivelul mucoasei intestinale.
Borşul de acasă
Nutriţioniştii nu recomandă borşul industrial, de cumpărat. Acesta conţine
aditivi alimentari care dau un gust bun mîncării, dar este periculos pentru
organism. Cel mai bun borş este cel preparat acasă. Avem nevoie de 1 kg tărîţe
de grîu, 200 g mălai, 200 g de huşti (tărîţe folosite de la alt borş) sau 20 g
de drojdie de bere, o mînă de frunze de vişin, mărar sau leuştean verde sau
uscat. Tărîţele se amestecă bine cu mălaiul şi cu huştile. Se adaugă 0,5-1 l de
apă călduţă. Plămada se lasă la dospit timp de 20-30 minute. Se adaugă frunzele
de vişin şi mărarul. Se toarnă 9 l de apă caldă, se acoperă vasul cu un tifon şi
se lasă deoparte, la temperatura camerei, pentru una-două zile. La început, se
amestecă de cîteva ori cu o lingură de lemn. După ce s-a acrit, se filtrează, se
pune în sticle şi se păstrează la frigider. Vasul în care se prepară borşul
trebuie să fie foarte curat şi nemetalic. De obicei, se folosesc ulcelele de lut
sau putinele. Iarna timpul de acrire creşte pînă la 3-4 zile.
Ştiaţi că?
- În loc de tărîţe de grîu se pot folosi cîteva felii de pîine neagră (300g). În
acest caz se pune mai mult mălai. Cam 300g mălai la 300g pîine neagră. În rest,
reţeta este aceeaşi. În varianta cu pîine neagră, borşul se va acri în 5-6 zile.
- Cînd se prepară borşul vara, în ultima zi de fermentare, se pot adăuga în vas
ierburi aromate şi frunze de legume: pătrunjel, ţelină, leuştean. Plantele nu se
adaugă mai repede, ci numai în ultima zi, pentru a da maximum de aromă.
- Borşul se adaugă în ciorbe numai după ce a fost fiert în prealabil şi după ce
legumele şi carnea din ciorbe au fiert.
- Prin părţile Ardealului, există o superstiţie care spune că borşul se acreşte
numai dacă e pus marţi sau joi, iar cel care îl prepară trebuie să tragă de păr
pe cineva, căci numai aşa se acreşte borşul.
- Amestecat cu un strop de miere, borşul devine o băutură răcoritoare excelentă,
preferată şi de copii.
Borş de sfeclă roşie
• Pentru toate problemele de ficat şi de fiere, e bun borşul de sfeclă roşie.
Avem nevoie de 1 kg de sfeclă roşie, o legătură de pătrunjel, una de mărar, una
de leuştean, o căpăţînă de usturoi, o linguriţă de drojdie sau o mînă de mălai.
Toate se pun la borcan, se toarnă deasupra apă şi se lasă la macerat. Cînd
lichidul este acrit, se strecoară şi se reumple cu apă borcanul. Borşul care
rezultă a doua oară este mai slab, dar încă bun. Din prima strecurare, se beau
două pahare pe zi, din a doua, cîte patru pahare pe zi. Este foarte util
bolnavilor de hepatită. Acţionează ca depurativ general, fortifiant, regenerator
al sîngelui.
de: » Camelia ONCIU
Borş la putină (moldovenesc)
Reţetă compilată
Ingrediente:
2 kg tărâţe,
1 kg mălai,
1/2kg pâine neagră,
1 kg huşte (tărâţele înmuiate şi sedimentate care rămân pe fundul vasului în
care a fost borşul) sau 30g drojdie,
o mână de frunze de mărar sau leuştean verde sau uscat
1-3 crenguţe de vişin 1 crenguţă de ţelină şi 1 crenguţă de cimbru de grădină
Acestea din urmă - vişinul , ţelina şi cimbrul - dau o aromă deosebită borşului,
iar vişinul îl ajută să se înăcrească.
Mod de preparare:
Se pun tărâţele şi mălaiul la înmuiat cu apă călduţă într-o putină mică, într-un
borcan mare de sticlă sau într-un vas de pământ. În niciun caz borşul nu se
prepară în vase metalice. Se amestecă cu o paletă de lemn tărâţele cu mălaiul
cu apă rece sau călduţă în vasul în care se prepară borşul – trebuie să fie un
vas cam de 15 litri - şi în el să fie puţină apă, atâta cât este necesar încât
tărâţele şi mălaiul, amestecate la un loc, să se poată înmuia.
Apoi se umple vasul cam pe trei sferturi cu apă care a fost fiartă. Se lasă apa
pe foc ca să dea în clocot şi să clocotească puţin, pentru a ieşi aromele din
crenguţele de vişin, apoi se dă oala deoparte şi se lasă ca apa să se mai
răcească puţin şi să nu mai fie clocotită.
ATENŢIE ! Nu se toarnă apa clocotită peste ingredientele din vas pentru că nu se
mai acreşte borşul.
Se amestecă bine, se acoperă, se lasă 5—6 ore, după care se adaugă huştele sau
maiaua.
Maiaua se pregăteşte din timp din drojdie, făina şi puţină apă călduţă, toate
amestecate şi lăsate la loc cald, ca să dospească. Maiaua se adaugă în vas când
compoziţia este abia călduţă, ca sa nu se opărească drojdia.
Se amestecă bine tot conţinutul, se adaugă pâinea neagră prăjită, crenguţa de
vişin, eventual şi mărar uscat, se acoperă gura vasului şi se pune vasul la loc
cald. Poţi înveli vasul cu un prosop gros pentru a menţine căldura. Este
recomandabil să pui vasul lângă o sursă de căldură pentru ca să se înăcrească
borşul mai repede. Se mai amestecă din când în când conţinutul vasului.
Astfel se va obţine un borş foarte acru şi cu o aromă deosebită.
După 24 de ore de la preparare, când borşul s-a limpezit, se stoarce pâinea şi
se scoate.
Dacă borşul este destul de acru, se poate strecura în alt vas şi se păstrează la
rece.
Sau – şi mai bine – se trage borşul limpezit în butelii de sticlă, care vor fi
umplute până la buză, şi apoi se pune dopul de plută bine presat, pentru a nu
rămâne aer şi a nu se face floare.
Se opreşte un borcan mai mare cu huşte pentru borşul următor, tot plin până la
gură şi cu capacul strâns foarte bine pentru ca să nu intre aer, şi se ţine la
rece.
După ce borşul s-a consumat şi rămâne un amestec pe fundul vasului, se adaugă
apă fiartă şi se agită bine. După 24 de ore, se obţine o nouă serie de borş.
