Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

GUTUIA – ALIMENT ŞI MEDICAMENT




Iubiţi prieteni, ne aflăm în plin sezon al gutuilor şi e bine să aflăm şi să utilizăm în folosul nostru proprietăţile binefăcătoare ale acestor fructe! Iată ce spun specialiştii:
In ultima vreme, accentul se pune pe rolul activ al alimentatiei in terapie, urmarindu-se si folosirea de alimente-medicament. Dupa cum se mentioneaza in recente lucrari internationale, fiecare clinica are tendinta de a folosi alimente-medicament in conformitati: cu propria conceptie terapeutica, aceasta fiind o orientare foarte moderna de tratament, care castiga tot mai multi partizani. Aceste produse au fost numite alimente de protectie, deoarece se recomanda si colectivitatilor care sunt expuse la anumiti factori de risc, ca urmare a conditiilor specifice de munca si viata. in consecinta, ele au un spectru mult mai larg, and un rol profilactic si reprezentand un instrument eficace, poate cel mai eficace, in caracterizarea spirilului nou al medicinei, acela de a preveni boala, nu numai de a o trata. Alimentatia arc un rol protector important, actionand ca antidot datorita unor componenti existenti in alimente; accelereaza sau incetineste meolismul toxinelor; franeaza substantele de absorbtie ale substantelor toxiee din tractul gastroinlestinal; accelereaza eliminarea acestora; protejeaza diferite organe; mareste rezistenta generala a organismului. Alimentele de protectie sunt bogate in substante biologice active, in special proteine, vitamine, bioioni si antioxidanti.
Fata de tratamentul clasic cu vitamine, prezinta avantajul existentei echilibrate natural, a complexelor vitaminice si a bioionilor, concomitent cu prezenta unor sisteme antioxidante ce actioneaza la diferite niveluri. Produsele intermediare dintre medicament si aliment au proprietatea sa completeze disponibilitatile terapeutice ale medicinci, putand fi utilizate timp indelungat fara fenomene secundare si, totodata, pot fi bine agreate de catre bolnavi. In alimentatia unor categorii de populatie care necesita un plus de trofine — copii, gravide, batrani, sportivi, muritori care lucreaza in mediu toxic si altii —, unele alimente de protectie (germenii de grau, drojdia de bere, produsele din catina si macese) pot reprezenta un aport important, cu atat mai mult cu cat, se stie, vitaminele naturale sunt mai eficiente decat cele de sinteza.In germeni depune si concentreaza ta substantele utile dezvoltarii viitoarei te, motiv pentru care germenii constituie o aderata rezer de trofine. Contin o cantitate importanta de proteine (20-28%), calitatea lor fiind foarte apropiata de a proteinelor etalon. Lipidele (8-l0% pentru grau si 20-29% pentru porum, fiind formate in special din acizi grasi ncsaturati, au o puternica actiune de reducere a acumularilor de colesterol. Germenii de grau au un continut ridicat de vitamine din complexul B si vitamina E, reprezentand o aderata polivitamina naturala, cea mai concentrata sursa din natura. Datorita faptului ca vitamina E este implicata in numeroase procese fiziologice, se recomanda in diferite afectiuni cardiosculare (insuficienta cardiaca, hipertensiune, atero-scleroza, debite), in psihiatrie, diabet, in diferite boli ale pielii (colagenoza sculara, sclerodermie, leziuni cutanate inflamatorii), in boli ale aparatului digestiv, in geriatrie si, in ultimul timp, in tratarea cancerului.
Un rol profilactic important in bolile tractului intestinal il pot avea, dupa cum este cunoscut, substantele pectice (pectina din legume si fructe) asociate cu magneziu, si s-a obtinut in acest sens un pectinat de magneziu. Dar trebuie luata in consideratie si posibilitatea combinarii laptelui degresat cu suc de sfecla rosie, sub forma de produs complex. Ca vector pentru alimente desintate afectiunilor renale, in special ca protector in litiaza renala, s-a propus utilizarea sucului de coacaze imbogatit cu magneziu. Acesta poate fi utilizat in pediatrie, unde se inregistreaza frecvent deficit de magneziu, in special la prematuri.
Deficienta de fier determina doua afectiuni majore - anemia feri-pri si scaderea capacitatii imunitare. Produsele vegetale, in special sucurile de coacaze, catina, macese etc. pot fi folosite ca aliment-medica-nent in tratarea anemiilor, deoarece asimilarea fierului, in acest caz, este luperioara. Oficiul farmaceutic din Tg, Mures realizeza un astfel de produs pe baza de suc de coacaze.
Multi cititori sunt interesati sa-si prepare si sa-si asigure singuri o lerie de alimente de protectie pana vor ajunge sa le gaseasca in magazine ori,cine stie,in farmacii. Le recomandam,in special, sucurile din fructe fi legume. Printre atatea substante biologice sunt, totodata, principala sursa de vitamine si saruri minerale, mai ales strugurii, coacazele, afinele, in special strugurii rosii contin deriti ai flavonelor si antocianelor, care •U o actiune asemanatoare cu vitamina P, evitand fragilizarea selor capilare, ceea ce ii face sa fie foarte recomandati in diferite boli de circulatie. Cea mai mare cantitate de constituenti cu actiune vitaminica se gaseste in pielita si seminte.
Un alt concentrat deosebit de bogat, Alium, se extrage din foliile de ceapa. Are efect de protectie a capilarelor, inclusiv a celor cerebrale, actiune cardiotonica, reduce nivelul colesterolului, previne aparitia trom-boflebitei. a hematoamelor, a edemelor. Totodata, exercita o influenta poziti asupra ficatului, accelereaza excretia bilei si exercita un efect diuretic, foarte important pentru detoxifiere. Suplimentar, quercitina pe care o contine are efecte bacteriostatice si antiinflamatoare.

Miezul de gutuie era folosit din cele mai vechi timpuri în tarile din Orientul Apropiat, în cazul afectiunilor tubului digestiv si intestinal însotite de diaree si hemoragii, iar medicina tibetana considera ca nu exista un remediu mai bun decât gutuia în cazul bolilor de urechi.
Gutuia contine 8,9 grame hidrati de carbon la suta de grame si are 355 calorii.
În gutuie se gasesc provitamina A, vitaminele B1, B2, B6, C, E, PP, calciu-55 mg, fosfor - 95mg, fier - 4.3mg, sodiu - 25mg, potasiu -125mg.

Fructul este foarte bogat în acid citric si în pectina, cu efect benefic asupra sistemului circulator, determinând diminuarea tensiunii arteriale.
În medicina alternativa, gutuia este utilizata pentru proprietatile sale antiinflamatorii, astringente, analgezice, antispasmodice, emoliente, digestive, diuretice, expectorante, tonice si stimulente.

Infuzia preparata din coaja gutuiului este utilizata în tratamentul ulcerului.
Toate soiurile de gutui au o influenta favorabila asupra psihicului: dau curaj si îmbunatatesc starea de spirit.

Stimuleaza apetitul

Consumate ca atare, gutuile stimuleaza pofta de mâncare si amelioreaza infectiile respiratorii si chiar astmul. Sub forma de decoct, se folosesc în cazurile de diaree la copii, în stari de greata sau dureri articulare: câteva bucati de gutuie se fierb timp de 5 minute în 250 ml de apa, la foc mic. Se bea caldut, eventual îndulcit.
Cu gust astringent, siropul preparat din fructul necopt este folosit în tratamentul diareei, fiind foarte sanatos pentru copii.

Taie greata

Gutuia, cu aciditatea ei, neutralizeaza grasimile. De asemenea, semintele de gutui, oparite, sunt un bun pansament gastric, iar fructul mestecat pe îndelete taie greata. Înca din Evul Mediu s-a constatat ca ajuta digestia, astfel ca în Spania, de exemplu, marmelada de gutui este servita alaturi de brânzeturi.

Gemul, dulceata si marmelada pregatite din gutui sunt recomandate în afectiunile inflamatorii ale intestinului (cuvântul "marmelada" provine din portughezul "marmelo", care înseamna gutuie). Fructul poate fi fiert, copt sau uscat, îmbunatateste sosurile pe baza de vin rosu si este minunat ca umplutura pentru pui. Daca îl prepari la cuptor, pune un pic de miere peste felii, înainte de a le servi. Vor fi mai aromate.

Sucul

Sucul din gutuie se pregateste din fructe bine coapte si are proprietati fortifiante, antiseptice, hemostatice, astringente si diuretice. Sucul de gutuie este recomandat anemicilor, cardiacilor, astmaticilor, în afectiuni ale cailor respiratorii si ale tubului digestiv. Se bea în doze de câte o jumatate de pahar, pâna la un pahar, înainte de masa. Compresele cu suc de gutuie se folosesc în cazul afectiunilor rectului si al crapaturilor anusului.
Proprietati:
- astrigent
- aperitiv
- fortifiant
- hepatic
Indicatii - uz intern:
- dizenterie
- diaree
- voma
- tuberculaza
- guturai
- insuficienta hepatica
Indicatii - uz extern:
- fisuri anale
- plasnituri ale pielii, iritatii
Mod de folosire - uz intern:
- compoturi
- suc in sirop (50-100 g intr-o infuzie de menta sau de salvie)
- enterite, digestii anevoioase, in tuberculoza:
1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa
se fierbe pana se reduce la jumatate
se strecoara prin presare
se adauga 50 g zahar
Mod de folosire - uz extern:
- spalaturi:
1gutuie (felii subtiri) + 1 litru apa
se fierbe pana se reduce la jumatate
se strecoara prin presare
se adauga 50 g zahar
- degeraturi, arsuri, iritatii:
o mana de samburi de gutui pisati
macerat in 1/2 pahar de apa calda
- contra ridurilor -cojile de gutui + putin rachiu (macerate 15 zile)

Gutuile contin substante care stimuleaza ficatul si pancreasul, incetinesc procesele de imbatranire si combat incredibil de eficient teribilul cancer .

Fructe de livada, gutuile nu sunt apreciate doar de gospodine, cand pregatesc dulceturile de peste iarna , ci si de specialistii in medicina naturista pentru extraordinarele valente terapeutice.

Sucul proaspat de gutui face adevarate minuni in vindecarea insuficientei pancreatice, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi cate o jumatate de pahar de suc de gutui.

Bolnavii de hepatita pot beneficia de virtutile vindecatoare ale gutuilor, daca tin o cura timp de o luna cu nectar proaspat de gutui, din care se bea cate un litru.

Substantele continute de pufoasele gutui stimuleaza activitatea hepatica si maresc gradat pofta de mancare. De asemenea, consumul ca atare de gutui are efecte exceptionale in tratarea cancerului. 

In ce alimente se găsesc cele mai periculoase E-uri?


Din gama aditivilor alimentari "interzişi" fac parte cei folosiţi pentru colorarea în galben şi roşu a sucurilor, gemurilor sau compotului şi chiar a muştarului. Ei pot complica boli deja existente sau chiar cauza cancer.

Aditivii alimentari sau E-urile sunt adăugaţi pentru a "ameliora" gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenţa la alterare a alimentelor sau băuturilor. Deşi unii asociază sintagma "E-uri" cu substanţe periculoase, trebuie să ştiţi că există şi aditivi care nu reprezintă un risc, dar nici nu este nevoie expresă de ei.

"Aditivii nu sunt nici necesari organismului şi nici nu au o calitate nutriţională superioară produselor tradiţionale, naturale. Totuşi, majoritatea aditivilor alimentari sunt în general inofensivi însă consumul lor în cantităţi mari sau a celor cu proprietăţi toxice şi chiar cancerigene, poate determina alergii, stări de oboseală, greţuri, dureri de cap, palpitaţii, boli cardiovasculare şi alte afecţiuni grave", atenţionează Mihaela Gribovschi, medic nutriţionist la Centrul Medical Unirea din Cluj-Napoca.

De aceea, atunci când mergeţi la cumpărături citiţi cu atenţie etichetele alimentelor pentru a le evita pe cele care conţin E-uri periculoase sau cel puţin să limitaţi consumul lor.

Aditivii alimentari sunt împărţiţi în 24 de categorii, cele mai răspândite fiind: îndulcitori- care înlocuiesc zahărul, coloranţi - pentru a da o culoare mai apetisantă, acidifianţi - dau un gust uşor acid, corectori de aciditate - cresc sau diminuează aciditatea, emulsificatori - asigură un amestec omogen între apă şi grăsimile alimentare, conservanţi - întârzie sau impiedică alterarea alimentelor.

Acestora li se adaugă corectorii de gust şi de miros care îmbunătăţesc mirosul şi gustul alimentelor, propulsorii - gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje, antioxidanţii - limitează oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul.

Cei mai periculoşi aditivi

Printre cele mai periculoase E-uri se numără E102 sau tartrazina, un colorant galben, foarte nociv, care se găseşte în băuturi, muştar şi gem. Acesta poate genera tumori tiroidiene sau crize de astm bronşic.

Exoticul Sunset yellow sau colorantul galben E110 poate avea efect cancerigen. El se găseşte în dulciuri, prăjituri, budinci. Nici colorantul E120 nu este lipsit de vină, acesta fiind responsabil pentru provocarea alergiilor.

E124, un colorant roşu care se găseşte în mezeluri este un aditiv toxic, ce produce tumori pe glanda tiroidă.

"Mezelurile, în special parizerul, crenvurştii, băuturile răcoritoare şi preparatele conservate cu substanţe chimice (în special supele la plic sau alimentele afumate) conţin cele mai multe E-uri din categoria celor periculoase", explică nutriţionistul Mihaela Gribovschi.

Există şi substanţe incriminate ca având o contribuţie semnificativă la apariţia diferitelor tipuri de cancer.

"Din categoria celor "răi" fac parte E131, E123, E142 (coloraţi), E211 (conservant) interzis în SUA, dar permis la noi. Cel din urmă se găseşte în unele băuturi răcoritoare, la fel ca E213, E214, E215. Şi potenţiatorii de gust şi aromă (rinoglucidele) întră în categoria aditivilor care influenţează apariţia cancerului, în special la nivelul tractului digestiv, al ficatului, căilor biliare sau al pancreasului", avertizează nutriţionistul.

E-uri cu nivel mic de pericol

Lista aditivilor care au un grad mediu de periculozitate este mult scurtă, dar şi aici, cap de listă sunt tot coloranţii galbeni şi roşii, respectiv E110 şi E123.

"Aceşti aditivi sunt folosiţi în sucuri, dulciuri, prăjituri, jeleuri, brânzeturi prelucrate prin topire, ei fiind consideraţi mai puţin periculoşi decât tartrazina şi eritrozina", detaliază specialiştii Puia Negulescu şi Gheorghe Mencinicopschi în cartea lor "Alimente pentru o viaţă sănătoasă. Ghid de prevenţie şi terapeutică". Acestora li se adaugă tiabendazolul (E233), folosit ca şi conservant în sucurile citrice.

Există şi aditivi care nu afectează sănătatea organismului. Din această categorie face parte E306 sau vitamina E, un antioxidant natural sau de sinteză, cu rol bine determinat în protecţia antioxidativă a grăsimilor, pe care îl găsim în ficat, ouă, peşte, soia. Şi vitamina C sau lecitina sunt aditivi alimentari care nu au efecte negative asupra sănătăţii.

TOP

E-uri pe care să le evitaţi

E110
Sunset yellow - colorant galben
Cancerigen
Se găsesc în: dulciuri, prăjituri, budinci, sucuri

E123
Amarant - colorant roşu
Cancerigen, interzis în SUA şi Rusia
Dulciuri, jeleuri, branză topită

E124
Ponceau 4R - colorant roşu
Toxic, interzis în SUA
Mezeluri

E127
Eritrozina - colorant roşu
Provoacă cancer al tiroidei la animale, posibil şi la om
Alcool, îngheţată, prăjituri, bomboane, sucuri răcoritoare

E128
Roşu 2 G - colorant
Mutagen şi toxic. Interzis în SUA şi Australia
Carne de hamburgeri

E211
Acidul benzoic şi derivaţii săi
Posibil cancerigen, interzis în SUA, dar permis la noi
Unele băuturi răcoritoare

E220/E228
Sulfiţi - conservanţi
Provoacă alergii
Carne de hamburgeri, cartofi deshidrataţi, fructe confiate, prăjituri, bere, vin, oţet de vin

E231
Ortofenilfenol - conservant
Toxic, posibil cancerigen. Interzis în SUA şi Australia.
Cirtice

E233
Tiabendazol - conservanţi
Toxic. Interzis în Australia
Citrice

E249/E252
Nitraţi şi nitriţi - conservanţi
Posibil cancerigen
Mezeluri şi alimente conservate prin sărare, brânză

E320
Butil-hidroxi-anisol BHA-conservant
Posibil cancerigen
Conservant, cartofi deshidrataţi, uleiuri vegetale, supe concentrate, sosuri, gumă de mestecat

E425
Glucomanan - agent de textură
Toxic respirator
Jeleuri

E621
Glutamat monosodic MSG
Provoacă efecte neurotoxice
Condimente, supe concentrate

E95
Acetsulfam K - îndulcitor
Posibil cancerigen, interzis în SUA
Gumă de mestecat, produse zaharoase, băuturi răcoritoare

E954
Zaharină - îndulcitor
Posibil cancerigen
Gumă de mestecat, produse dulci, băuturi răcoritoare

http://www.evz.ro/detalii/stiri/e-urile-cele-m...

Arhivă blog

Lista mea de bloguri

Postări populare