1. Consideraţii generale
Fiecare cunoaşte din proprie experienţă semnele unei răceli, probabil cea mai comună şi mai cunoscută boală. În cursul unui an, putem spune că se înregistrează milioane de cazuri, incidenţa fiind mai mare la copii şi la tineri care, se ştie, au o rezistenţă mai mică la infecţii şi stau mai mult în colectivităţi (şcoli, grădiniţe etc.).
Dacă unii copii, cu vârsta cuprinsă între 6 şi 10 ani, pot face chiar 10-12 răceli pe an, adulţii răcesc cam de 2-4 ori pe an, existând însă mari variaţii la fiecare categorie. Femeile cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani răcesc mai frecvent decât bărbaţii de aceeaşi vârstă, poate şi datorită contactului mai frecvent cu copiii.
Impactul economic al răcelilor banale este enorm. Centrul Naţional de Statistică Medicală din SUA a înregistrat, în 1994, un număr de 66 milioane de cazuri care au avut nevoie de asistenţă medicală. Aceşti bolnavi au necesitat 24 de milioane de zile de concediu medical plătit şi 20 de milioane de zile absentate de la şcoală.
2. Cauze
Există peste 200 de virusuri diferite care se ştie că produc răceala obişnuită. Din păcate însă, între 30 şi 50% dintre cazurile de răceală sunt determinate de virusuri neidentificate.
Vremea rece produce neapărat răceală?
Foarte multe persoane sunt convinse că răceala apare în urma expunerii la frig sau atunci când copiii umblă cu capul descoperit.
Studiile au arătat că asemenea circumstanţe influenţează nesemnificativ apariţia răcelii. Susceptibilitatea la răceală creşte însă în cazul stresului prelungit, al bolilor alergice care afectează mucoasa nazală şi prezenţa de polipi nazali.
3. Simptomele răcelii
Simptomele răcelii comune încep de obicei la 2-3 zile de la infecţie şi se manifestă prin: înfundarea nasului sau scurgerea de secreţii nazale, respiraţie dificilă pe nas, strănut, dureri de gât sau înroşirea acestuia, uneori tuse, dureri de cap şi febră. Aceste simptome durează între 2 şi 14 zile, dar peste două treimi dintre bolnavi se vindecă în cel mult o săptămână. Dacă simptomele durează mai mult de două săptămâni, de obicei este consecinţa unei alergii, nu doar a unei răceli banale.
Uneori însă răceala se poate asocia sau complica cu o infecţie bacteriană a gâtului (amigdalelor) sau a sinusurilor, situaţii în care apar febra mai ridicată, dureri faciale severe, la nivelul sinusurilor, secreţii de la nivelul gâtului, eliminate prin tuse. Această situaţie necesită o atenţie medicală mai deosebită.
Ce se întâmplă în organism?
Virusurile cauzează infecţia prin atacarea sistemului complex de apărare a organismului. Prima linie de apărare a acestuia este mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului şi al gâtului.
Acest mucus reţine particulele pe care noi le inhalăm: polen, praf, bacterii, virusuri. Când un virus penetrează această mucoasă şi pătrunde într-o celulă, aici el se multiplică, apărând noi şi noi virusuri care invadează celulele din jur.
Simptomele răcelii sunt, de fapt, rezultatul răspunsului imun al organismului la invazia virală. Celulele infectate trimit semnale care activează globulele albe din sânge, specializate. Acestea ajung rapid la locul infecţiei şi elimină o serie de substanţe chimice, cum ar fi kininele. Aceste substanţe produc simptomele răcelii prin ruptura membranelor celulelor, pierderea de lichid din capilarele sanguine şi vasele limfatice, creşterea producţiei de mucus.
Cum se transmite răceala?
În funcţie de tipul virusului, acesta se transmite pe diferite căi:
_ prin contactul secreţiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele înconjurătoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului;
_ inhalând particule relativ mari ale secreţiilor respiratorii, care ajung în aer pentru scurt timp;
_ inhalând picături suspendate în aer, care plutesc acolo un timp mai îndelungat.
Studiile de epidemiologie au arătat că riscul de transmitere a infecţiei de la un bolnav este între ziua a doua şi a patra de la contactarea acesteia, când nivelul virusului în secreţii este cel mai ridicat.
4. Prevenire
Spălarea mâinilor este cea mai simplă şi mai eficientă metodă de a îndepărta cea mai mare parte a virusurilor. Nu atingeţi nasul şi ochii altora! Persoanele răcite trebuie să strănute sau să tuşească în propria batistă. În perioada de maximă contagiozitate este de preferat şederea acasă. Evitaţi aglomeraţiile! Întrucât unele virusuri pot supravieţui până la trei ore în afara organismului, pe obiecte sau pe piele, spălarea acestor suprafeţe cu substanţe dezinfectante previne transmiterea infecţiei.
Există un vaccin împotriva răcelii?
Dezvoltarea unui vaccin care să poată preveni răceala obişnuită a ajuns într-un impas, întrucât există, aşa cum spuneam la început, un număr foarte mare de virusuri. Fiecare virus conţine propriul antigen, substanţă care induce formarea din partea organismului a unor proteine specifice de apărare, numite anticorpi. Până când nu vor putea fi combinate aceste antigene într-un singur vaccin, el practic nu va fi eficient. În plus, şi structura aceluiaşi virus poate fi diferită de la un an la altul.
5. Tratament
Pentru cazurile necomplicate, este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, aport crescut de lichide, gargară cu apă caldă cu sare, aspirină sau paracetamol pentru febră şi pentru durerile de cap. Unele studii recente au demonstrat însă riscul apariţiei aşa-numitului sindrom Reye după consum exagerat de aspirină. Deşi apare rar, de obicei la copiii între trei şi doisprezece ani, el afectează toate organele, îndeosebi creierul şi ficatul. Academia Americană de Pediatrie recomandă să nu se administreze aspirină la copiii sub zece ani atunci când aceştia au o boală virală.
Antibioticele nu sunt necesare, întrucât ele nu distrug virusurile. Ele sunt utile numai în cazul unor complicaţii bacteriene, cum ar fi sinuzita sau infecţii ale gâtului. Folosirea antibioticelor în scop preventiv sau pentru orice eventualitate nu previne aceste complicaţii.
Vitamina C are vreun rol protectiv?
Mulţi sunt convinşi că, dacă iau cantităţi mari de vitamina C, vor fi mai feriţi de a răci. Din păcate, toate studiile efectuate nu au confirmat în mod clar această ipoteză, ea putând doar reduce severitatea simptomelor. Mai mult, dacă se ia vitamina C un timp îndelungat, poate deveni periculos. Prea multă vitamină C poate produce diaree severă, periculoasă îndeosebi pentru cei în vârstă şi pentru copiii mici. De asemenea, vitamina C distorsionează anumite teste de laborator: glucoza în urină şi sânge, testele de coagulare a sângelui.
Inhalarea de aburi este de multă vreme propusă pentru tratamentul răcelii, creşterea temperaturii la nivelul mucoasei nazale, inhibând multiplicarea virusurilor. Acest fapt nu este valabil însă decât pentru o anumită categorie, destul de restrânsă, de virusuri. Avantajul clar al acestei metode este acela că reduce congestia nazală şi intensitatea simptomelor asociate răcelii.
Poate că veţi reuşi, sau poate nu, să scăpaţi de răceală anul acesta. Cel puţin încercaţi să o transmiteţi la cât mai puţini prieteni.
Material preluat din lucrarea E BINE SĂ ŞTII a Dr Leonard Azamfirei.
