DESPRE CANCER

Asa m-am vindecat

"Cred ca 50% din vindecare sta in credinta in Dumnezeu, iar restul in speranta ca poti invinge boala". Eroul interviului nostru este un invingator in lupta cu cancerul. Dupa ce a epuizat toate tratamentele clasice fara sa ajunga la vindecare, in final a apelat la medicina naturista si-a reusit. Om de afaceri aflat la conducerea unei mari companii petroliere internationale unde lucreaza 16 ore pe zi, V.U. a acceptat sa vorbeasca despre cumpana prin care a trecut, in speranta ca experienta acumulata le va fi si altora de ajutor. Tratamentul a fost condus de dr. Cristian Boerescu, colaboratorul permanent al revistei noastre, pe care il felicitam pentru performantele la care a ajuns in practicarea medicinei alternative "Ceea ce credeam ca este un lipom a inceput sa-si mareasca dimensiunile" - O intrebare de introducere in subiect: cum reactioneaza un om in clipa cand medicul ii spune ca are cancer, aratandu-i rezultatele analizelor? - Prima reactie e tacerea totala. O tacere de moarte, incarcata de uimire, stupoare si revolta. Abia mai tarziu incepi sa te dezmeticesti, sa intrebi si, mai ales, sa rostesti cate un "daca", agatandu-te de el ca de ultima speranta: daca analizele n-au fost facute cum trebuie? Daca doctorii s-au inselat? Daca situatia nu este chiar asa de grava? Daca mai exista vreo sansa? - V-a fost si frica? - Este normal sa apara si frica in asemenea momente. Sigur ca acum, cand greul a fost trecut, pot sa vorbesc mult mai detasat, insa atunci, vestea m-a socat. La inceput, a fost mai degraba o neliniste legata de ceea ce urma sa se intample cu cei din jurul meu. Dumnezeu a fost bun cu mine si mi-a dat sansa implinirii intr-o casatorie foarte reusita. In 2004, cand am aflat de boala, copiii mei (un baietel si doua fetite gemene) aveau impreuna mai putin de 3 ani, iar gandul ca sotia mea ar fi ramas singura cu ei si cu toate celelalte probleme gospodaresti incepute si neterminate m-a facut sa imi dau seama imediat ca trebuie sa judec si sa actionez cat se poate de rapid, de clar si de direct, fara menajamente. In asemenea boli grave, cum este cancerul, cel mai de temut adversar este timpul, aflat adesea in numaratoare inversa. - Cum a inceput boala dumneavoastra, care au fost primele semne? - Am avut o viata normala pana in 2004, desi pe gamba piciorului stang imi aparuse cu cativa ani inainte o umflatura, o galma, cum se spune in popor. Am crezut initial ca este un lipom, pentru ca eram supraponderal, si nu i-am dat importanta. Din cand in cand, la anumite intervale de timp, se inrosea, dar il tratam cu diferite unguente si calmante obisnuite. Lucrurile reveneau apoi la normal si ma incurajam cu sfaturile celor din jur - "Daca nu te deranjeaza, lasa-l asa!". Dar ceea ce eu credeam ca e un lipom a inceput in toamna anului 2004 sa-si mareasca dimensiunile si sa ma deranjeze, mai ales cand purtam incaltaminte de iarna inalta sau ciorapi mai lungi. Am hotarat ca este momentul sa ma duc la medic. Chiar dupa primele investigatii, specialistul care m-a vazut mi-a spus ca umflatura mea nu este lipom si m-a sfatuit sa ma operez cat se poate de repede, pentru ca nu se stie de ce natura este tumora pe care au gasit-o acolo si, mai ales, nu se poate prevedea evolutia ei. Acum, daca ma gandesc mai bine, cred ca in cartea vietii mele, care fusese normala pana atunci, frumoasa si implinita, acest semnal era inscris cu un scop foarte clar. Dumnezeu le aranjeaza pe toate dupa o ordine perfecta, pe care nimeni n-are cum s-o modifice. Mi-era dat sa trec prin aceste incercari, eram constient de asta. Nu stiam insa cu ce scop si de ce eu. - Ati facut si alte investigatii pentru confirmarea diagnosticului? - Dupa sfatul specialistului, am facut si o examinare RMN, care a confirmat faptul ca este vorba despre o tumora. Pe 13 decembrie m-am internat si pe 16 decembrie am fost operat la Clinica Fundeni. Tumora a fost data la analiza si rezultatul n-a fost bun deloc. Mi s-a spus ca este o tumora atipica, si ca ar fi bine ca proba sa fie analizata si de specialistii de la Spitalul Victor Babes. Mi s-a spus ca este vorba de un miosarcom. Lamele cu probe au fost trimise si la Institutul Karolinskaia din Suedia, cel mai mare institut de cercetare a cancerului din Europa, si au ajuns si la un institut de specialitate din Sua. Amandoua expertizele au dat un nou rezultat, au spus ca este vorba despre un histiocitom malign, cu un grad de malignitate foarte mare, de 3-4. Acest diagnostic a fost confirmat ulterior si in Romania, la un laborator de exceptie (Polimed), unde lucreaza o familie de doctori extraordinari, familia Pop, care fara dotarea din Suedia sau Sua, au reusit sa diagnosticheze exact boala. - Starea dvs. de sanatate s-a agravat, pana cand ati aflat diagnosticul final? - La inceput nu, pentru ca tumora, fiind localizata la gamba, mi-a permis sa duc o viata normala. Pericolul era ca dupa operatie sa recidiveze, ceea ce, din pacate, s-a si intamplat curand. In mintea mea, evolutia bolii era deja clara, inflamarea ganglionilor inghinali, amputarea si metastaza, in ultima instanta. "N-am facut un secret din diagnostic. L-am comunicat tuturor. Si familiei, si colegilor de serviciu" - Le-ati comunicat apropiatilor dvs. faptul ca sunteti bolnav de cancer sau ati hotarat ca e mai bine sa-i menajati? - Suntem o familie obisnuita si, asa cum cred ca este normal, am impartit totdeauna, si bucuriile, si lucrurile mai putin placute. Deci, n-am tinut ascuns diagnosticul. I-am spus sotiei mele ce se intampla, e-adevarat ca treptat, ca sa nu fie socul prea mare. A fost o perioada foarte grea pentru noi. Desi eu eram cel bolnav, am incurajat-o foarte mult, prin faptul ca nu am discutat cu ea niciodata decat despre varianta castigatoare a luptei pe care o incepusem cu cancerul. Toate deciziile i le-am comunicat intai ei. M-am sfatuit cu ea. Motivatia cea mai puternica pe care o aveam, vorbesc la plural, pentru ca pana la un punct lupta a fost a amandurora, era legata de copiii nostri. Bunicul meu, Dumnezeu sa-l ierte, a fost ofiter de cariera si un tip foarte pragmatic, iar intre sfaturile pe care mi le-a dat drept coordonate in viata era unul care suna cam asa: "Esti un om ca toti oamenii si vei simti, la fel ca si ei, nevoia sa minti cateodata. Minte pe cine vrei, pe mine, minte-o pe maica-ta, minte-l pe taica-tau, dar iti interzic sa te minti pe tine!". Eu cred ca este foarte bine daca reusesti sa te impaci cu ceea ce esti si cu ceea ce ti se intampla, adica sa ajungi sa ai o imagine nedeformata a ceea ce reprezinti la un moment dat, vorbind de sanatate, de fizionomie, sau de orice altceva. E important sa te impaci pe tine cu tine, ca sa te poti cunoaste mai bine. In momentul in care ajungi la performanta asta, cred ca poti sa iei decizii corecte, in ceea ce te priveste, atunci cand e vorba de o boala grava, de exemplu. Acesta este motivul pentru care n-am facut un secret din diagnostic. L-am comunicat tuturor. Si familiei, dar si colegilor de serviciu. Nu am menajat pe nimeni, pentru ca nu m-am menajat nici pe mine. Mai ales ca, tinand cont de gradul mare de malignitate pe care il avea tumora respectiva, evolutia putea fi rapida si, ca orice om care are acasa o sotie si copii, va dati seama ca trebuia sa-mi aranjez in asa fel viata, incat sa pot trece peste acest moment si sa pot rezolva toate problemele privindu-i pe cei care ar fi ramas dupa mine. Sa dispar, daca acesta-mi era destinul, dar pricinuindu-le cat mai putine necazuri celor ce ramaneau. Am inceput sa-i pregatesc pe fiecare in parte cu ceea ce urma sa se intample si, implicit, sa ma pregatesc pe mine ca sa pot lupta cu aceasta boala care, acum, la final, va pot spune ca poate fi tratata la fel ca oricare alta. Ca orice problema grea pe care o ai la un moment dat in viata. Ca un razboi greu, pe care stii ca poti si trebuie sa-l castigi. "Brusc, cand toti specialistii din jurul meu imi recomandau tratamente clasice mutilante, eu m-am hotarat sa apelez la medicina naturista" - Care din strategiile adoptate v-a ajutat cel mai mult? Exista vreun plan de lupta cu boala care sa le fie si altora de folos? - Atunci cand vrei sa concurezi la o intrecere, la o competitie, iti propui din start sa castigi. Fiecare are in secret acest gand ca poate fi un castigator. E clar ca nu poti sa castigi daca nu esti foarte bine pregatit. Asa e si in cazul unei boli grave, cum e cancerul. Inainte de toate, trebuie sa fii bine informat. Trebuie sa cunosti adevarul despre boala ta, ca sa poti analiza in deplina cunostinta de cauza sansele pe care le ai. Sa asculti cat mai multe opinii si, dupa aceea, in functie de informatiile pe care le-ai acumulat, sa iei o decizie. Eu nu cred ca decizia trebuie sa apartina altcuiva decat bolnavului. Pentru ca indiferent din cat impartaseste din suferinta si din problemele pe care le are unui medic, niciodata medicul nu va sti tot adevarul. Fiecare stie singur cat poate duce, cat poate suporta. - Se spune ca pruncul cu multe moase ramane nebotezat. Nu e periculos sa soliciti prea multe opinii, sa ai in fata prea multe cai de urmat? - Convingerea mea este ca daca nu reusesti sa asculti mai multe opinii, sub nici o forma n-ai sa poti sa iei o decizie corecta in ceea ce te priveste. Nu acuz de rea vointa pe nici unul dintre medicii care m-au vazut. Dar s-a intamplat in felul urmator: unul a spus ca ar fi bine sa-mi tai piciorul mai sus de genunchi si atunci ar fi eliminata problema pentru totdeauna, sa-mi pun o proteza frumoasa etc. etc. Altul mi-a spus sa incep citostatice, altul sa fac radioterapie. Dar un medic din Italia, oncolog foarte cunoscut, mi-a scris ca in stadiul in care eram nu este recomandata chimioterapia. Altul, din Sua, mi-a scris, de asemenea, ca radioterapia nu functioneaza, ca era deja prea tarziu. Cel mai bine era sa astept sa apara o recidiva si apoi sa incep cu radioterapie, chimioterapie si toate celelalte. In schimb, Dumnezeu care le organizeaza pe toate, mi-a scos in cale un anatomopatolog de la Fundeni, caruia i-am cerut sfatul. Doctorul acesta a inteles exact care era situatia mea, a fost foarte corect cu mine si mi-a spus deschis ca atunci cand a dat diagnosticul de tumora atipica a spus asa pentru ca nu poate, nu stie sa-mi recomande un tratament clar si sigur care m-ar putea salva. In aceasta perioada, in care incercam disperat sa gasesc calea pe care s-o urmez, am avut sansa sa intru in legatura cu niste doctori specialisti de la Institutul francez "Gustav Rossi" din Paris, un celebru spital oncologic. Oarecum, parerile lor erau similare cu ale celorlalti medici straini: era prea tarziu pentru radioterapie, chimioterapia trebuia facuta inaintea operatiei, deci nu-mi ramanea decat sa astept sa apara o recidiva si atunci sa inceapa toate aceste tratamente. Avantajul vizitei mele acolo a fost insa ca am avut parte de o analiza a bolii foarte complexa, facuta de un intreg colectiv de medici, nu de parerea unuia singur. S-a pus si acolo problema unei amputatii, a unui tratament chimioterapeutic local (o metoda noua, care se aplica numai la acel institut, de catre dna. Dr. Bouvaleau, singura din Europa care stapanea aceasta metoda de tratament). Dar atunci s-a intamplat, pe drept cuvant, o minune. Cand toti specialistii din jurul meu imi recomandau aceste tratamente clasice brutale si mutilante (se stie ca chimioterapia si radioterapia dau tulburari mari), eu am trait brusc o iluminare si m-am decis sa apelez la medicina naturista. Asa l-am cunoscut pe d-l dr. Cristian Boerescu, care a fost prezentat in revista dumneavoastra. Un om de exceptie, care desi absolvent de medicina clasica, a inteles sa repuna in drepturi medicina naturista. I-am marturisit ca sunt in stare sa fac orice pentru a ma vindeca. M-a intrebat daca stiu ce inseamna orice si i-am repetat ca nu ma dau inapoi de la nici o metoda sau practica medicala naturista, oricat de grele si de neplacute ar fi. I-am spus ca sunt un om puternic si ca pot sa tin orice regim. Mi-a indicat un regim alimentar foarte dur, din care am eliminat toate proteinele animale, regim pe care l-am tinut matematic, mai bine de un an si jumatate. Sucuri, legume, cereale, verdeturi, ceaiuri. Astea toate au lucrat favorabil, pentru ca atunci cand am fost la a doua vizita la Paris, dupa trei luni, tumora care a recidivat era mai mica decat la prima vizita. Doctorii au propus totusi o noua interventie chirurgicala si am ramas internat acolo. "In septembrie, cand am revenit la control, tumora nu mai exista" - Operatia aceasta insemna si amputare? - Nu, doar curatarea tumorii, chimioterapia locala, radioterapie... dar nu stiu de ce, mie nu-mi placea deloc cum sunau toate sfaturile lor. Era ceva care-mi spunea ca nu e ceea ce-mi trebuie mie. Cu o zi inainte de operatie, in vremea in care ei imi faceau deja masuratorile si analizele necesare, am luat decizia sa nu ma mai operez. Doctorita Bouvaleau a venit la salon si mi-a spus ca nu e corect ceea ce fac, ca imi bat joc de sanatatea mea si de sansa pe care o am ca sa fiu supus acestei metode de chimioterapie locala, pe care numai ea o face in Europa. Si mi-a mai spus un lucru care m-a facut sa perseverez in hotararea pe care am luat-o. Si anume, mi-a spus ca ar trebui sa-mi dau seama ca multi francezi stau la coada ca sa ajunga la ea iar eu, un roman, uite c-o refuz! Fiind un nationalist convins, am fost iritat foarte tare de felul in care a pus problema si am refuzat definitiv operatia, lasand locul liber pentru alti pacienti francezi... M-au reprogramat pentru un control peste cateva luni. In acest timp, am tinut cu religiozitate tratamentul prescris de dr. Boerescu si, in septembrie, cand am revenit la control, tumora nu mai exista! Bineinteles ca doctorii de acolo m-au intrebat imediat ce am facut si eu le-am spus adevarul: ca am tinut un regim naturist, dar n-au parut convinsi de asta. Medicul sef al sectiei de sarcoame a spus ca este un miracol ceea ce s-a intamplat, ca nu a mai avut un astfel de caz vindecat. Un singur medic, mai in varsta, m-a rugat sa-i spun in detaliu ce tratament am urmat si mi-a cerut voie sa fotografieze prospectul injectiilor cu vasc pe care le faceam la recomandarea dr. Boerescu. Ceea ce inseamna ca si printre ei sunt, totusi, unii medici care incep sa tina cont de medicina alternativa, de medicina naturista. Eu cred ca medicina alopata, din cauza medicamentelor de sinteza, nu mai poate face fata bolilor. E nevoie de medicamente din ce in ce mai puternice pentru a anihila microbii, bacteriile, virusurile tot mai rezistente, si raul pe care-l produc aceste medicamente este din ce in ce mai mare. "L-am avut totdeauna pe Dumnezeu calauza in viata" - Vad aici, in biroul dvs., o iconita. Ati pomenit de cateva ori de Dumnezeu in timpul acestei discutii. Intalnirea cu El s-a petrecut inainte de boala? - Da. Asa cum v-am spus, am fost crescut intr-o familie normala. Nu ne-am ferit si nu ne-am ascuns sa ne facem rugaciunea de dimineata, am stiut ce inseamna puterea anafurei si a agheasmei. Poate ca ceea ce va spun nu este in caracteristica anilor pe care-i traim, dar noua ne place sa fim asa, sa-L avem pe Dumnezeu permanent calauza in viata. Doar natura rugaciunilor a fost alta. Daca pana la momentul aflarii diagnosticului il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne implinim profesional si financiar, dintr-o data, am inceput sa ma rog tintit. Ma rugam intens pentru rezolvarea problemei pe care o aveam. Ma rugam sa-mi dea gandul cel mai bun ca sa pot lua decizia cea mai inteleapta. Pentru ca in mediul in care traiam, informatiile erau asa de contradictorii, atat de alarmante, incat simteam mereu nevoia sa ma consult cu cineva. "Am invatat sa ma incarc energetic de la soare si de la pomi" - Mi-ati spus ca, pe langa boala, un adversar puternic era timpul.. - Sigur ca da. Eu am descoperit cu aceasta ocazie cum poti sa traiesti mai mult. Daca un om normal doarme 8 ore pe zi, eu am redus somnul la doar cateva ore, maximum 5 ore pe noapte, pentru a ma bucura mai mult de ceea ce aveam. Am invatat sa ma incarc energetic de la soare, de la pomi, de la natura care ne inconjoara. In momentul cand cineva apasa pe cronometrul vietii tale, pretuiesti altfel timpul, esti mai atent cum il pierzi si cum nu-l pierzi, de fapt, esti atent sa dai importanta cuvenita fiecarui lucru, incerci sa rezolvi toate problemele pe care le ai cat mai rapid, incerci sa te bucuri de tot ceea ce ai. M-am obisnuit sa stau mult timp intre flori (avem multe flori pe care le ingrijim ceasuri intregi), stau de vorba cu ele, povestesc cele petrecute peste zi, florile acestea sunt pentru mine ca niste membri ai familiei. - Ati castigat o experienta tulburatoare, luptandu-va cu cancerul. Ce ati invatat in aceasta perioada si credeti ca i-ar putea ajuta si pe alti bolnavi? - Parerea mea este ca intoarcerea la natura este solutia vindecarii oricarei boli. Si trebuie inceput cu alimentatia naturala - cereale, sucuri naturale, ceaiuri, fructe si vegetale proaspete. E importanta si motivatia pe care o ai, de a invinge boala, ca de trait, vrea oricine sa traiasca, dar trebuie sa stii foarte clar de ce. Eu imi doresc atat de mult sa-mi vad copiii mari, incat am acceptat tot ceea ce m-a sfatuit dr. Boerescu, si uite ca am reusit, am castigat batalia cu boala. Doctorii de la Paris mi-au spus la ultimul control pe care l-am facut sa ma duc acasa si sa fac in continuare ceea ce am facut pana acum, pentru ca e bine. Doctorul Boerescu m-a invatat sa traiesc altfel: nu mai consum alcool, decat la ocazii rare, nu mai fumez (am fumat peste treizeci de ani), consum acum foarte putine proteine animale si mai am un secret: din cand in cand, tin post negru, de la o zi, pana la cateva zile. Am tinut si zece zile odata. Mai greu este in primele trei zile, apoi e mai simplu. Organismul se curata extraordinar si se revigoreaza. Acum, la doi ani dupa ce tumora a disparut, cred ca 50 la suta din vindecare sta in credinta in Dumnezeu si restul in increderea ca poti invinge boala. Puterea mintii este covarsitoare. Mai cred ca nu sunt boli, ci doar bolnavi, si mai cred ca fiecare este dator ca o data pe an sa-si faca analizele pentru a-si supraveghea sanatatea. Si asta, pentru ca traim intr-o lume plina de stres, poluare, alimente incarcate de aditivi si conservanti. Pentru ca fumatul este o obisnuinta de la varste din ce in ce mai mici. Toate acestea se aduna. Tot ce este mult nu e bun. Cumpatarea in toate este sfatul prim pe care l-as da oricui. Si mai cred ca daca poti sa te rupi un pic din toate problemele zilnice pe care le ai si sa te apropii de Dumnezeu, imediat starea ta se schimba si devii increzator in ceea ce urmeaza sa se intample cu tine. Dr. Cristian Boerescu "Cea mai mare satisfactie personala ar fi sa putem extinde terapiile naturiste, de la cadrul restrans al unui cabinet, la sistemul de sanatate publica" - Terapiile naturiste castiga teren, iar succesul dvs. le confirma valoarea. Pentru cei interesati de lupta cu cancerul, puteti sintetiza metodele aplicate concret in cazul descris in pagina alaturata? - Tratamentele pe care le folosesc sunt binecunoscute cititorilor revistei "Formula As". Este vorba, in primul rand, de o dieta modificata anticancer (vezi F. As nr. 432 si F. As nr. 509), o cura cu plante medicinale (printre care si spanz), injectii cu extract de vasc (iscador), psihoterapie (vezi F. As nr. 485, "Psihoterapia se ia la tranta cu cancerul"). Dar cel mai semnificativ, la cazul aflat in discutie, este ca am putut aplica toate aceste tratamente naturiste strict individualizat, exact in perioada in care bolnavul era pe o pozitie de asteptare fata de tratamentul oncologic care nu a mai fost necesar. Totusi, dincolo de bucuria reusitei, trebuie sa stiti ca in astfel de boli, tratamentele naturiste necesita un efort foarte mare si tot timpul trebuie sa fii atent la detalii. Dupa primele rezultate partiale pozitive, pentru a va da doar un singur exemplu, i-am recomandat pacientului si un amestec de plante pentru aplicatii locale. Aproape de final, cand tumora mai avea doar 1-2 cm, am schimbat amestecul cu unul mai concentrat, si ce credeti ca a urmat? Bolnavul "a uitat" ca i-am recomandat sa tina compresa pe picior 10-15 minute si a dormit cu ea toata noaptea. Dimineata, am avut de-a face cu o ulceratie cumplita. Va dati seama ce spaima am tras, si medic si pacient, fiind vorba de un... histiocitom malign, o forma de cancer foarte, foarte agresiva. Totul parea pierdut, noroc ca in saptamanile urmatoare, plaga (rana) s-a inchis si ulterior toate testele imagistice au iesit foarte bine, dupa cum deja ati aflat. Ceea ce arata ca pana la urma fiecare om are o sansa, pe care numai Dumnezeu o cunoaste. - Vindecarea obtinuta este definitiva? Amenintarea recidivelor a disparut? - La acest tip de celularitate foarte agresiva, confirmata dupa documentele prezente la dosar de mai multe laboratoare histopatologice din Romania, Franta, Suedia si Sua, nu poti fi complet linistit. Totusi, ce a fost cel mai greu, disparitia tumorii si anularea interventiei chirurgicale (care insemna amputarea piciorului), confirmata de specialistii de la Institutul Gustav Rossi din Paris, s-a reusit si iata au trecut cu bine doi ani de-atunci. Este adevarat ca in oncologie se vorbeste de recidive la 2 ani, la 5 ani si chiar la 7 ani, dar experienta pozitiva din alte cazuri mai vechi ma face sa fiu optimist. Acum sunt si alte posibilitati de investigatie precoce a cancerului, cum ar fi Pet (tomografie cu emisie de pozitroni), care se spera ca va fi adusa cat de curand si in Romania. Aceasta poate pune in evidenta leziuni aproape microscopice, si astfel se poate actiona preventiv mai din timp. Dar chiar si fara aceste aparate, o asemenea experienta este o lectie de viata foarte dura, care nu se poate uita prea usor, si te face sa traiesti mult mai prevazator. Practic, tratamentul naturist ar trebui sa devina un mod de viata chiar si pentru oamenii aparent sanatosi, la cat de chimizata este alimentatia noastra astazi. - Ce satisfactii aveti ca medic, in fata unor asemenea reusite...? - In primul rand, este vorba de o satisfactie stiintifica, de faptul ca se pot obtine rezultate cu ajutorul tratamentelor naturiste, chiar si cand e vorba de boli foarte grave. Anul acesta, in martie, am prezentat la o Conferinta de sanatate publica (la Bolognia, in Italia) mai multe cazuri de cancer vindecate prin metode naturale, si un reputat oncolog de acolo, dr. Stefano Giorgani, foarte impresionat de cele auzite, a venit imediat in Romania sa verifice personal veridicitatea cazurilor prezentate. Si aceasta este o alta satisfactie... Multi medici din Occident nu pot intelege cum putem noi obtine aici rezultate atat de frumoase, cu metode atat de "rudimentare". De aceea, cea mai mare satisfactie a mea ar fi sa putem extinde utilizarea acestor terapii, de la cadrul restrans al unui cabinet privat, la sistemul de sanatate publica institutionalizat, pentru a beneficia de astfel de rezultate cat mai multi oameni. In Elvetia, 90% din costurile terapiilor naturiste sunt suportate de casa de asigurari. Sigur ca si chirurgia are meritele ei, la fel si medicina de urgenta. Aproape in fiecare zi vedem la televizor cate un caz de interventie uimitor, dar daca putem mari sansele bolnavilor, fie si cu cateva procente, de ce sa nu folosim si remediile din plante? De aceea, o alta satisfactie a mea ar fi, daca pe baza unor astfel de exemplificari, fitoterapia s-ar putea afirma mai pregnant ca specialitate medicala, pentru ca are o valoare milenara. Acum se vorbeste si la noi de o noua lege a terapiilor complementare si probabil ca imi voi putea spune punctul de vedere mai pe larg, in cadrul dezbaterilor pe aceasta tema, care vor avea loc in paginile "Formulei As" cat de curand. Articol preluat din revista Formula AS, de Otilia Teposu