E 173 - Folia de aluminiu

Prezent in alimente, aer si apa, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de aparitia dementei Alzheimer.
Prima masura:
Aruncaţi vasele din aluminiu !
La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele sunt dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer. Mai jos sunt sursele de aluminiu din mediul inconjurator si produsele pe care ar trebui sa le indepartam din viata noastra.
Avertisment ignorat
Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putand ajunge saptamanal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pana in 1940, cand o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si nici un veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mancarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa cainele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atat de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapana a schimbat tigaia cu una emailata, constatand imediat imbunatatirea sanatatii cainelui, pana cand acesta s-a refacut total. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.
Beti apa de izvor !
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu ( la noi in Romania se intrebuinteaza curent , eu stiu ca mai toata productia de sulfat este destinata acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decat in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de rauri care sunt mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea - atentie! - apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decat hrana. Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.
Continut in medicamente
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 pana la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici si care se vand la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pana la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de varsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu raman ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.
ALUMINIUL N-ARE CE CAUTA IN BUCATARIE !!!!!!!!!!
Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sunt urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mancare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cand pestele si carnea sunt gatite in oale din aluminiu sau sunt impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Toti suntem expusi mai mult sau mai puttin riscului de a absorbi aluminiu, daca nu in bucataria proprie, atunci cand bem o cafea in oras, preparata cu apa contaminata sau in ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.
Efecte nefaste
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intalneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfaramicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sunt dementa presenila, tulburarile mentale, imbatranirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de > 10 pana la 30 de ori mai mult aluminiu decat media.
Ce obiecte trebuie aruncate ?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in "Sciences et Vie", unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cand este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cand bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cat mai departe de aluminiu? In primul rand trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacamurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cat posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mancarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cat despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.
Aluminiul din deodorante
Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decat pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plamanilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa " aluminofobie" pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.
Un element vechi de 180 de ani
Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspandit nemetal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, nefelina, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.
E-ul criminal
In Uniunea Europeana, aluminiul este intalnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intalnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca painea, prajiturile si biscuitii.

Suntem otraviti zilnic, cu aprobarea noastra

Majoritatea românilor nu dau doi bani pentru ce îngurgitează, bun şi gustos, două cuvinte ce sunt încrustrate în mentalitatea noastră. Scăpaţi din sistemul criminal, comunist, am căzut pradă şacalilor care vând otravă la suta de grame. Toate jegurile Uniunii Europene, mizeriile şi porcăriile ce sunt interzise în ţările „civilizate” au ajuns să fie vândute în vitrinele strălucitoare ale hipermarketurilor. Vânzătorii morţii la pachet, nu au suflet, profitul fiind cel ce dictează politica comercială, binele şi sănătatea clientului sunt cuvinte rostite în vânt. Românii nu sunt de condamnat, şi - Doamne fereşte -, nu vreau să se înţeleagă acest lucru, sunt victime, care îşi plătesc scurtare vieţii. Sărăcia îl obligă pe student, pensionar şi muncitor să cumpere alimente scufundate în Euri. Cancerul a început să-şi ceară plata, tinerii au căzut pradă acestei molime care pare să nu întrebe vârsta persoanelor când pleacă la secerat de suflete. Cancerul nu este luat în serios, deoarece nu se conştientizează complicaţiile şi durerea imensă care afectează individul şi familia îndurerată. Un bolnav de cancer imploră venirea morţii, durerile provocate de chimioterapie, transfigurează fizic şi psihic pacientul. De câte ori nu aţi auzit următoarele cuvinte: „Mor, şi ce dacă, dar vreau să-mi satisfac toate poftele”, inconştienţă gravă care agrenează, din păcate, coruperea persoanelor apropiate.
Eurile, a treia cauză a mortalităţii pe plan mondial

Moartea invizibilă, Eurile, sunt considerate pe plan mondial a treia cauză a mortalităţii, după cea cauzată de consumul de droguri şi medicamente, şi după accidentele de circulaţie, iar consumul lor, se crede, duce la distrugere sistemului imunitar şi pricopsirea cu cele mai variate forme de tumori benigne şi maligne.

Aditivii alimentari reprezintă cea mai nouă provocare în materie de nutriţie. Un subiect la moda în zilele noastre, când problema necesarului caloric zilnic a devenit desuetă, când febra aportului de vitamine şi oligoelemente pare să fi trecut, iar sloganul „alimentul sănătos este cel nepreparat, cu un conţinut enzimatic intact” cedează locul ideii că naturală şi sănătoasă este alimentaţia fără aditivi.

Ce sunt aditivii alimentari?

Iată câteva definiţii: 1. Aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. (Ordinul Ministerului Sanătăţii Nr .975/1999). 2. Substanţe care la origine nu reprezintă o parte constituentă a alimentelor, adăugate în scopul de a modifica - favorabil - însuşirile organoleptice sau ca o necesitate directă de desfăşurare a anumitor procese tehnologice. (Tratat de Igienă-Sebastian Dumitrache). 3. Aditivul alimentar reprezintă orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetarii, ambalării, transportului şi stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă. Acest termen nu include substanţele contaminante sau pe cele adăugate pentru a îmbunătăţi sau menţine calităţile nutritive şi nici clorura de sodiu. (Codex Alimentarius FAO-WHO)

Eurile care sunt necesare organismului

Sunt însă şi Euri sănătoase, care contribuie la menţinerea şi revigorarea organismului uman, acestea sunt:
E140 - clorofila şi clorofilina (pigmentul verde din frunze) – sunt importante pentru menţinerea unui pH normal (echilibrul acido-bazic) şi pentru eliminarea toxinelor din organismul uman.
E160 (a) - beta-carotenul, substanţa care se găseşte, de exemplu, în morcovi, are efect antioxidant şi anticancerigen. Este substanţa din care ia naştere vitamina A. De asemenea, este un scut natural împotriva unor toxine alimentare (radicalii liberi). Cercetări medicale recente au descoperit că alimentele bogate în beta-caroten reduc riscul producerii cancerului, în special cancerul pulmonar.
E181 - acid tanic din cojile de nucă şi ceaiul verde şi negru, cunoscut pentru efectele antiinflamatorii şi proprietăţile germicide (antibacteriene).
E552 - silicat de calciu, ce este similar cu pulberea din farmacii, administrată împotriva arsurilor de stomac.
Spalaţi legumele şi fructele

Acestea se constituie într-o importantă sursă de energie pentru organism, şi asta datorită în primul rând glucidelor pe care le conţin, în special glucozei, levulozei şi fructozei, de departe cel mai asimilabil pentru organism dintre toate zaharurile existente în cadrul naturii verzi. În aceeaşi măsură, fructele şi zarzavaturile sunt mari depozitare de vitamine, şi înca de o mare varietate. Tot fructele şi zarzavaturile sunt, de asemenea mari depozitare de oligoelemente, deci de săruri minerale, alte elemente nutritive indispensabile vieţii, asemenea vitaminelor.
Fructele şi legumele reprezintă, de asemenea, cele mai mari depozitare dintre elementele nutritive pe care le avem la dispoziţie de la natura verde, în ceea ce priveşte conţinutul în fibre alimentare, deci în celuloză. Aceste fibre alcătuiesc cel de-al şaptelea stâlp de rezistenţă al alimentaţiei umane, ceilalţi stâlpi fiind reprezentaţi de glucide, proteine, lipide, apă, vitamine şi de sărurile minerale.

Esenţa tinereţii

Prin marea lor bogăţie în fibre alimentare, fructele şi zarzavaturile sunt stimulente de prim ordin ale tranzitului intestinal, tranzit cu implicaţii dintre cele mai deosebite în ceea ce priveşte echilibrul corporal, ca şi în ceea ce priveşte echilibrul psihic şi stările de spirit.

Ţelina şi cicoarea sunt aperitive, adică sporesc apetitul; ridichile şi salata sunt depurative, contribuie la curăţirea internă a organismului; sparanghelul, prazul, pepenii şi fructele în general sunt diuretice, favorizând eliminarea urinei; usturoiul şi ceapa sunt printre altele şi vermifuge, adică contribuie la eliminarea paraziţilor intestinali; varza roşie este expectorantă, în vreme ce cea albă, graţie vitaminei U pe care o conţine în cantităţi semnificative, este cicatrizantă pentru ulcerele tubului digestiv; anghinarea este colagoga, adică favorizează eliminarea bilei, contribuind pe această cale la optimizarea digestiei intestinale.

Fructele, şi în special merele, consumate fie coapte, fie rase, fie sub formă de zeamă, s-au dovedit de o mare utilitate în tratamentul colitelor şi enterocolitelor, mai ales când acestea ţin de vârsta copilăriei, şi asta datorită sărurilor de pectină pe care aceste fructe le conţin, şi în special acestui constituent deosebit al acestor săruri, reprezentat de pectatul de nichel.

Sursa: ATAC