Denumire populara: cucurbetica.
Marul lupului este o erbacee perena. Nu prea inalta (maximum 70 cm), planta are frunze aproape ovale, flori galbene si fructe sub forma de para. Infloreste la sfarsitul primaverii si inceputul verii. Creste prin locuri parasite, prin parloage, pe marginea drumurilor.
Marul lupului apartine familiei aristolochiaceelor. Pentru uz medicinal se foloseste partea aeriana, mai exact spus frunzele sivarfurile tinere. Uneori se intrebuinteaza si radacina, sau chiar semintele. Se prepara infuzie, decoct, tinctura, unguent.
Marul lupului este o planta toxica. Substante active importante: substante specifice cum ar fi acizii aristolochici, aristolactama, aristolochina, apoi tanin, ulei volatil, alantoina, principii amare, flavone, acid citric.
Indicatii terapeuticePreparatele din marul lupului sunt antireumatice, antigutoase, calmante, diuretice, antiinflamatoare, cicatrizante. Aceste preparate au o actiune foarte puternica asupra organismului, acidul aristolochic provocand, potrivit prof. univ. dr. Gabriel Racz, intoxicatie la nivelul capilarelor. Din cauza toxicitatii sale, marul lupului se foloseste in mod deosebit in tratamente externe, pentru vindecarea ranilor vechi, rani infectate, ulcere ale pielii. Razboinicii de altadata aveau mereu grija sa poarte cu ei preparate de marul lupului, cel mai adesea sub forma de unguent. Se pare ca marul lupului are in compozitia sa si un principiu antibiotic.
Folosirea preparatelor de marul lupului in afectiuni interne se va face cu mare atentie, deoarece exista pericolul intoxicarii grave. Potrivit unor cercetari mai noi, preparatele de marul lupului actioneaza si asupra dezvoltarii si evolutiei celulelor, fiind utilizate in tratamentele cu citostatice si cu hidrocortizon. Se sustine chiar ca baile cu preparate apoase din marul lupului au efecte asupra cancerului din zona rectului.
