Gradinaritul sau gatitul sunt ocupatii care pot da un respiro fiecaruia dintre noi, dar rutina unui astfel de hobby poate da nastere la accidente fatale. Unele dintre plantele aparent inofensive pe care le ingrijim sau doar le intalnim in fiecare zi sunt deosebit de toxice.
10. Ciumafaia (Datura stramonium)
Despre:
Ciumafaia (Datura stramonium) este o specie de plante toxice din genul Datura, familia Solanaceae. In cultura americana este folosita de mii de ani ca planta medicinala, ca de exemplu cu fumul de la frunze uscate de ciumafaie se alinau crizele de astma. Era folosita si ca stupefiant de preotii Zuni din America de Nord la slujbele religioase cu scopul de a putea lua contactul cu zeii sau la identificarea hotilor. Planta este adusa in Europa ca sa serveasca la prepararea alifiilor pentru vrajitoare. Datura mai era folosita in Europa ca afrodiziac, iar in China si Peru se punea in bere. In prezent se foloseste datorita florilor frumoase ca planta de ornament, fiind frecvent confundata cu Brugmansia.
De ce este ucigasa?
Toate partile plantei in special semintele maronii-negre sunt toxice.
9. Dieffenbachia
Despre:
Dieffenbachia este una din speciile de plante care se mentine verde pe tot parcursul anului si care provine din Brazilia sau vestul Indiei. Este o planta foarte cautata, datorita frunzelor sale si mai putin datorita florilor, despre care se poate spune ca sunt modeste. Frunzele sale pot ajunge la o lungime de 25 de cm si difera, in functie de specie, insa toate au culoarea comuna verde (se pot intalni frunze verzi cu pete galbene, crem sau pur si simplu verde deschis).
De ce este ucigasa?
Ceea ce este foarte important de stiut este faptul ca o planta otravitoare si de aceea este bine sa se poarte manusi atunci cand este manevrata. In caz contrar, seva pe care o emana va avea efecte neplacute – durere, inflamare si chiar pierderea temporara a vocii. Asadar, mare atentie! Chiar daca purtati manusi, spalati-va foarte bine dupa ce terminati de umblat la aceasta planta.
Despre:
Ciumafaia (Datura stramonium) este o specie de plante toxice din genul Datura, familia Solanaceae. In cultura americana este folosita de mii de ani ca planta medicinala, ca de exemplu cu fumul de la frunze uscate de ciumafaie se alinau crizele de astma. Era folosita si ca stupefiant de preotii Zuni din America de Nord la slujbele religioase cu scopul de a putea lua contactul cu zeii sau la identificarea hotilor. Planta este adusa in Europa ca sa serveasca la prepararea alifiilor pentru vrajitoare. Datura mai era folosita in Europa ca afrodiziac, iar in China si Peru se punea in bere. In prezent se foloseste datorita florilor frumoase ca planta de ornament, fiind frecvent confundata cu Brugmansia.
De ce este ucigasa?
Toate partile plantei in special semintele maronii-negre sunt toxice.
9. DieffenbachiaDespre:
Dieffenbachia este una din speciile de plante care se mentine verde pe tot parcursul anului si care provine din Brazilia sau vestul Indiei. Este o planta foarte cautata, datorita frunzelor sale si mai putin datorita florilor, despre care se poate spune ca sunt modeste. Frunzele sale pot ajunge la o lungime de 25 de cm si difera, in functie de specie, insa toate au culoarea comuna verde (se pot intalni frunze verzi cu pete galbene, crem sau pur si simplu verde deschis).
De ce este ucigasa?
Ceea ce este foarte important de stiut este faptul ca o planta otravitoare si de aceea este bine sa se poarte manusi atunci cand este manevrata. In caz contrar, seva pe care o emana va avea efecte neplacute – durere, inflamare si chiar pierderea temporara a vocii. Asadar, mare atentie! Chiar daca purtati manusi, spalati-va foarte bine dupa ce terminati de umblat la aceasta planta.
8. Dafin (Laurus nobilis)
Despre:
Laurus nobilis (dafinul) este originar din Orientul Mijlociu, dar este raspandit in toate zonele mediteraneene inca din antichitate. Este un arbust mereu verde cu frunze usor ondulate pe margini, care se usuca si se folosesc pe post de condiment in diferite retete. Arborele de dafin in zonele calde poate sa creasca foarte inalt pana la 18 metrii, dar de cele mai multe ori este cultivat sub forma unui tufis mai putin inalt. Alteori este cultivat in scop ornamental si aranjat ca atare. Dafinul este cultivat ca planta de ghiveci in zonele mai reci. Nu este o planta pretentioasa, el este foarte usor de intretinut. Perioada de crestere intensa a plantei este din primavara pana in luna august. Tolereaza umbra si totodata suporta excelent soarele. In lipsa totala a soarelui, dafinul nu se mai dezvolta la fel de armonios si stagneaza. Adora temperaturile ridicate ale verii, 27-30 grade Celsius, dafinul fiind un iubitor de caldura. Rezistenta la inghet: pana la -7C.
De ce este ucigasa?
Frunzele de dafin sunt un antiseptic intestinal, dar, atentie, in cantitate mare, sunt toxice si provoaca voma!
Despre:
Laurus nobilis (dafinul) este originar din Orientul Mijlociu, dar este raspandit in toate zonele mediteraneene inca din antichitate. Este un arbust mereu verde cu frunze usor ondulate pe margini, care se usuca si se folosesc pe post de condiment in diferite retete. Arborele de dafin in zonele calde poate sa creasca foarte inalt pana la 18 metrii, dar de cele mai multe ori este cultivat sub forma unui tufis mai putin inalt. Alteori este cultivat in scop ornamental si aranjat ca atare. Dafinul este cultivat ca planta de ghiveci in zonele mai reci. Nu este o planta pretentioasa, el este foarte usor de intretinut. Perioada de crestere intensa a plantei este din primavara pana in luna august. Tolereaza umbra si totodata suporta excelent soarele. In lipsa totala a soarelui, dafinul nu se mai dezvolta la fel de armonios si stagneaza. Adora temperaturile ridicate ale verii, 27-30 grade Celsius, dafinul fiind un iubitor de caldura. Rezistenta la inghet: pana la -7C.
De ce este ucigasa?
Frunzele de dafin sunt un antiseptic intestinal, dar, atentie, in cantitate mare, sunt toxice si provoaca voma!
7. Rubarba (Revent – Rheum rhabarbarum)
Despre:
Este o leguma folosita in preparatele culinare si in medicina, fiind originara din Asia sau America de Nord. Creste in cantitati mari in Siberia si China, iar la noi este cultivata mai ales in zona Brasovului. Ea a fost adusa in Europa, mai precis, in Germania, in 1570, si a cunoscut apogeul in folosirea ei culinara in secolul al XVIII-lea. Rubarba este saraca in calorii, are doar 16kcal/100 g. petiol, dar este bogata in fosfor, potasiu, magneziu, fier, zinc si vitamine, exceland in vitamina C. Din petiolurile de rubarba se prepara compoturi, dulceata, suc, peltea, jeleuri, serbeturi, marmelade. De asemenea, se foloseste pentru prepararea prajiturilor, a tartelor, a inghetatelor, dar si la prepararea aperitivelor, in stare proaspata sau ca garnitura sub forma de sosuri, chutney, la prepararea mancarurilor pe baza de legume si carne. Gustul acrisor al rubarbei o face potrivita pentru acrirea ciorbelor. Este foarte racoritoare, de aceea este preferata pentru deserturile din zilele calduroase de vara. Rubarba este o planta care poate atinge, cu tot cu flori, pana la 2 metri inaltime.
De ce este ucigasa?
Pentru ca frunzele de rubarba sunt toxice, ele contin acid oxalic intr-o concentratie daunatoare corpului uman.
Despre:
Este o leguma folosita in preparatele culinare si in medicina, fiind originara din Asia sau America de Nord. Creste in cantitati mari in Siberia si China, iar la noi este cultivata mai ales in zona Brasovului. Ea a fost adusa in Europa, mai precis, in Germania, in 1570, si a cunoscut apogeul in folosirea ei culinara in secolul al XVIII-lea. Rubarba este saraca in calorii, are doar 16kcal/100 g. petiol, dar este bogata in fosfor, potasiu, magneziu, fier, zinc si vitamine, exceland in vitamina C. Din petiolurile de rubarba se prepara compoturi, dulceata, suc, peltea, jeleuri, serbeturi, marmelade. De asemenea, se foloseste pentru prepararea prajiturilor, a tartelor, a inghetatelor, dar si la prepararea aperitivelor, in stare proaspata sau ca garnitura sub forma de sosuri, chutney, la prepararea mancarurilor pe baza de legume si carne. Gustul acrisor al rubarbei o face potrivita pentru acrirea ciorbelor. Este foarte racoritoare, de aceea este preferata pentru deserturile din zilele calduroase de vara. Rubarba este o planta care poate atinge, cu tot cu flori, pana la 2 metri inaltime.
De ce este ucigasa?
Pentru ca frunzele de rubarba sunt toxice, ele contin acid oxalic intr-o concentratie daunatoare corpului uman.
6. Tisa (Taxus baccata)
Despre:
Tisa (Taxus baccata) este un arbore putin inalt (cca. 12 m). Pe teritoriul Romaniei, tisa era considerabil mai raspandita in trecut, acesteia fiindu-i acordat insa, in prezent, statutul de specie ocrotita, fiind declarata, de asemenea, un monument al naturii, numarul actualmente scazut de indivizi fiind datorat taierii lemnului valoros. Adeseori, tisa este plantata in parcuri si gradini din motive ornamentale.
Tisa este un arbore care poate ajunge pana la 6-15 m in inaltime si 1,5-6 m in diametru, arealul acesteia intinzandu-se din Eurasia, Marea Britanie pana in Caucaz, nordul Iranului, Africa de Nord-Vest. In Romania, acesta creste prin paduri de fag, pe substrat calcaros.
Se aseamana cu bradul, de care se deosebeste prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fata inferioara verzi palide. Ele sunt dispuse distinct pe ramurile laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o planta dioica.
Infloreste din martie pana in aprilie. Creste incet, putand sa atinga chiar si 14 metri si un diametru de 6 metri sau chiar mai mult. Este un arbust cu ramuri cazatoare si frunze lucioase, verde-inchis, plate, aranjate in spirala si lungi de 2-3 cm.
Florile mascule sunt asezate in axila frunzelor anului precedent si constau din 8-10 stamine, in forma de scut (peltate), pedunculate, pe fata inferioara cu 5-9 saci polinici. Graunciorul de polen este lipsit de saci aeriferi. Florile femele sunt grupate in conuri izolate verzi, pe axe scurte. Fiecare con consta din trei verticile de carpele, dar se formeaza un singur ovul erect (in realitate sunt 2 bracteole perechi, opuse; dintr-una se dezvolta ovulul care este impins apical, iar din cealalta arilul), dispus terminal la varful axului, in interiorul ovulului se afla un numar de 5-8 arhegoane, dar dupa fecundatie se dezvolta o singura oosfera devenind embrion cu doua cotiledoane. Samanta este inconjurata la baza de un aril rosu, in forma de cupa carnoasa. Acesta serveste la diseminarea mai ales prin pasari, care consuma invelisul carnos. Tisa este o planta toxica, singura parte netoxica fiind arilul rosu.
Dupa modul de formare a semintei, tisa se aseamana cu Cycas, iar dupa cele doua cotiledoane din samanta si cu dicotiledonatele.
Lemnul de tisa, foarte greu si dur, elastic, compact poate fi lustruit, dar prelucrarea lui dureaza foarte mult. De culoare roscata, lemnul acestui arbust este foarte pretios pentru confectionarea unor piese artistice, sculpturi in lemn, garnituri de birou sau chiar obiecte uzuale. De asemenea, acesta poate fi ars ca tamaie.
De ce este ucigasa?
Cu exceptia arilului rosu, toate organele plantei sunt toxice, in popor, spunandu-se ca pana si umbra tisei este otravitoare. Toxicitatea arborelui este determinata de un alcaloid numit taxina si de un glicozid – taxacatina si este dovedit ca gradul de toxicitate a frunzelor variaza in functie de anotimp, iarna acestea fiind mai toxice decat in timpul verii. Taxina se utiliza in vechime atat la prepararea otravurilor sau a munitiei (sagetile galilor erau tratate cu o fiertura din seminte sau frunze de tisa), cat si la prepararea unor leacuri. Desi in doze infime poate avea o valoare terapeutica, aceasta substanta nu este utilizata in fitoterapia uzuala. Tratamentele empirice cu preparate din tisa pot fi deosebit de periculoase, inregistrandu-se de-a lungul vremii, numeroase cazuri de deces. Valorificarea farmaceutica sau in orice alt scop a organelor tisei salbatice este interzisa in Romania. Taxina provenita de la arborii importati sau cultivati in Romania, atunci cand este foarte precis dozata, asa cum se afla in unele produse farmaceutice sau homeopate, este folosita in combaterea unor afectiuni precum: hipertensiune, meteorism acut, sau miocardite.
Despre:
Tisa (Taxus baccata) este un arbore putin inalt (cca. 12 m). Pe teritoriul Romaniei, tisa era considerabil mai raspandita in trecut, acesteia fiindu-i acordat insa, in prezent, statutul de specie ocrotita, fiind declarata, de asemenea, un monument al naturii, numarul actualmente scazut de indivizi fiind datorat taierii lemnului valoros. Adeseori, tisa este plantata in parcuri si gradini din motive ornamentale.
Tisa este un arbore care poate ajunge pana la 6-15 m in inaltime si 1,5-6 m in diametru, arealul acesteia intinzandu-se din Eurasia, Marea Britanie pana in Caucaz, nordul Iranului, Africa de Nord-Vest. In Romania, acesta creste prin paduri de fag, pe substrat calcaros.
Se aseamana cu bradul, de care se deosebeste prin frunzele de o culoare mai verde, iar pe fata inferioara verzi palide. Ele sunt dispuse distinct pe ramurile laterale. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o planta dioica.
Infloreste din martie pana in aprilie. Creste incet, putand sa atinga chiar si 14 metri si un diametru de 6 metri sau chiar mai mult. Este un arbust cu ramuri cazatoare si frunze lucioase, verde-inchis, plate, aranjate in spirala si lungi de 2-3 cm.
Florile mascule sunt asezate in axila frunzelor anului precedent si constau din 8-10 stamine, in forma de scut (peltate), pedunculate, pe fata inferioara cu 5-9 saci polinici. Graunciorul de polen este lipsit de saci aeriferi. Florile femele sunt grupate in conuri izolate verzi, pe axe scurte. Fiecare con consta din trei verticile de carpele, dar se formeaza un singur ovul erect (in realitate sunt 2 bracteole perechi, opuse; dintr-una se dezvolta ovulul care este impins apical, iar din cealalta arilul), dispus terminal la varful axului, in interiorul ovulului se afla un numar de 5-8 arhegoane, dar dupa fecundatie se dezvolta o singura oosfera devenind embrion cu doua cotiledoane. Samanta este inconjurata la baza de un aril rosu, in forma de cupa carnoasa. Acesta serveste la diseminarea mai ales prin pasari, care consuma invelisul carnos. Tisa este o planta toxica, singura parte netoxica fiind arilul rosu.
Dupa modul de formare a semintei, tisa se aseamana cu Cycas, iar dupa cele doua cotiledoane din samanta si cu dicotiledonatele.
Lemnul de tisa, foarte greu si dur, elastic, compact poate fi lustruit, dar prelucrarea lui dureaza foarte mult. De culoare roscata, lemnul acestui arbust este foarte pretios pentru confectionarea unor piese artistice, sculpturi in lemn, garnituri de birou sau chiar obiecte uzuale. De asemenea, acesta poate fi ars ca tamaie.
De ce este ucigasa?
Cu exceptia arilului rosu, toate organele plantei sunt toxice, in popor, spunandu-se ca pana si umbra tisei este otravitoare. Toxicitatea arborelui este determinata de un alcaloid numit taxina si de un glicozid – taxacatina si este dovedit ca gradul de toxicitate a frunzelor variaza in functie de anotimp, iarna acestea fiind mai toxice decat in timpul verii. Taxina se utiliza in vechime atat la prepararea otravurilor sau a munitiei (sagetile galilor erau tratate cu o fiertura din seminte sau frunze de tisa), cat si la prepararea unor leacuri. Desi in doze infime poate avea o valoare terapeutica, aceasta substanta nu este utilizata in fitoterapia uzuala. Tratamentele empirice cu preparate din tisa pot fi deosebit de periculoase, inregistrandu-se de-a lungul vremii, numeroase cazuri de deces. Valorificarea farmaceutica sau in orice alt scop a organelor tisei salbatice este interzisa in Romania. Taxina provenita de la arborii importati sau cultivati in Romania, atunci cand este foarte precis dozata, asa cum se afla in unele produse farmaceutice sau homeopate, este folosita in combaterea unor afectiuni precum: hipertensiune, meteorism acut, sau miocardite.
5. Cucuta de apa (ciucuta virosa)
Despre:
Planta ierboasa bienala care creste in toate regiunile tarii. Frunzele sunt paroase, iar florile sunt de dimensiuni mici, grupate si au culoare alba. fructele plantei sunt diachene, ovale, de culoare maronie. Mirosul cucutei este neplacut, semanand cu urina de rozatoare. In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele si frunzele. Planta se recolteaza in lunile august si septembrie. Cucuta contine alcaloizi piperidinici toxici, uleiuri esentiale, acizi organici, flavonoizi, cumarine, glucide, oline, alcaloizi, furancocumarine. Planta trebuie culeasa si manevrata cu atentie, intrucat neuscata este foarte toxica, consumul in aceasta stare ducand pana la paralizia centrilor nervosi. Cucuta are efect antispastic, antinevralgic si analgezic.
De ce este ucigasa?
Toxicitatea ei se datoreaza poliinelor, cicutoxinei si cicutololului. A fost utilizata empiric in trecut pentru calmarea durerilor, sub forma de cataplasme sau unguent in reumatism si guta. A mai fost folosita homeopatic in epilepsie, meningite, migrene si ameteli. Datorita riscurilor mari, utilizarea ei a fost abandonata. In cazul intoxicarilor cu Cucuta de apa, simptomele sunt complet diferite de cele produse de cucuta (Conium maculatum L.), manifestindu-se prin voma, diaree si convulsii tetanice.
Despre:
Planta ierboasa bienala care creste in toate regiunile tarii. Frunzele sunt paroase, iar florile sunt de dimensiuni mici, grupate si au culoare alba. fructele plantei sunt diachene, ovale, de culoare maronie. Mirosul cucutei este neplacut, semanand cu urina de rozatoare. In scop fitoterapeutic se utilizeaza fructele si frunzele. Planta se recolteaza in lunile august si septembrie. Cucuta contine alcaloizi piperidinici toxici, uleiuri esentiale, acizi organici, flavonoizi, cumarine, glucide, oline, alcaloizi, furancocumarine. Planta trebuie culeasa si manevrata cu atentie, intrucat neuscata este foarte toxica, consumul in aceasta stare ducand pana la paralizia centrilor nervosi. Cucuta are efect antispastic, antinevralgic si analgezic.
De ce este ucigasa?
Toxicitatea ei se datoreaza poliinelor, cicutoxinei si cicutololului. A fost utilizata empiric in trecut pentru calmarea durerilor, sub forma de cataplasme sau unguent in reumatism si guta. A mai fost folosita homeopatic in epilepsie, meningite, migrene si ameteli. Datorita riscurilor mari, utilizarea ei a fost abandonata. In cazul intoxicarilor cu Cucuta de apa, simptomele sunt complet diferite de cele produse de cucuta (Conium maculatum L.), manifestindu-se prin voma, diaree si convulsii tetanice.
4. Boabe de ricin (Ricinus communis)
Despre:
Numele botanic al plantei de ricinus provine din latina care insemna capusa. Alte denumiri dupa forma frunzei „Christuspalme” (Palma lui Cristos), „Kreuzbaum” (Arborele crucii), de acea probabil mai este si numit „Wunderbaum” (Arborele minune). Din semintele de ricin se extrage „uleiul de ricin” care contine ricina o substanta cu efect purgativ. Pe langa utilizarea lui in medicina, uleiul de ricin este extins folosit in industria chimica, posedand o caracteristica unica, ce consta in existenta unei grupe hidroxil “-OH”, legata de lantul de carbon. Aceasta ii confera vascozitatea ridicata si solubilitatea in alcool la temperaturi relativ mici. In Brazilia, ricinul este o planta care se dezvolta in abundenta, iar uleiul de ricin este deja folosit ca si “biodiesel” in regiunile sarace ale tarii.
La noi este cunoscuta mai mult ca si planta medicinala anuala cultivata in Banat, Baragan, Dobrogea, Campia Dunarii. Tulpina are culoare verde sau rosie. Florile au fie culoare galbena fie culoare roscata.
Frunzele sunt mari ca dimensiune, de forma palmei. Fructul este o capsula, cu 3 seminte roscate sau cenusii. Ricinul infloreste din luna iulie pana in septembrie.
In scp fitoterapeutic se folosesc semintele. Recoltarea se face in luna august sau septembrie.
Planta contine ulei, gliceride, lipide, lectine, proteine, enzime, vitamina e,
Ricinul are efect purgativ, laxativ, antimicrobian. Este cultivat si ca planta ornamentala.
De ce este ucigasa?
Consumul ricinului fara avizul medicului sau supradozarea, determina diaree, alergii, iritatie gastrica, greturi, varsaturi, tahicardie, colaps, spasme musculare, nefrite, deces.
Despre:
Numele botanic al plantei de ricinus provine din latina care insemna capusa. Alte denumiri dupa forma frunzei „Christuspalme” (Palma lui Cristos), „Kreuzbaum” (Arborele crucii), de acea probabil mai este si numit „Wunderbaum” (Arborele minune). Din semintele de ricin se extrage „uleiul de ricin” care contine ricina o substanta cu efect purgativ. Pe langa utilizarea lui in medicina, uleiul de ricin este extins folosit in industria chimica, posedand o caracteristica unica, ce consta in existenta unei grupe hidroxil “-OH”, legata de lantul de carbon. Aceasta ii confera vascozitatea ridicata si solubilitatea in alcool la temperaturi relativ mici. In Brazilia, ricinul este o planta care se dezvolta in abundenta, iar uleiul de ricin este deja folosit ca si “biodiesel” in regiunile sarace ale tarii.
La noi este cunoscuta mai mult ca si planta medicinala anuala cultivata in Banat, Baragan, Dobrogea, Campia Dunarii. Tulpina are culoare verde sau rosie. Florile au fie culoare galbena fie culoare roscata.
Frunzele sunt mari ca dimensiune, de forma palmei. Fructul este o capsula, cu 3 seminte roscate sau cenusii. Ricinul infloreste din luna iulie pana in septembrie.
In scp fitoterapeutic se folosesc semintele. Recoltarea se face in luna august sau septembrie.
Planta contine ulei, gliceride, lipide, lectine, proteine, enzime, vitamina e,
Ricinul are efect purgativ, laxativ, antimicrobian. Este cultivat si ca planta ornamentala.
De ce este ucigasa?
Consumul ricinului fara avizul medicului sau supradozarea, determina diaree, alergii, iritatie gastrica, greturi, varsaturi, tahicardie, colaps, spasme musculare, nefrite, deces.
3. Matraguna (Atropa Belladonna)
Despre:
Atropa Belladonna – matraguna sau Belladonnae folium, frunza de matraguna, este un produs vegetal cu un important continut in alcaloizi tropanici, care ii confera proprietati terapeutice, exploatate inca din antichitate, dar si proprietati toxice, care au limitat folosirea sa, astazi preparatele obtinute din acest produs fiind folosite rar, preferandu-se alte medicamente cu toxicitate mai redusa sau netoxice.
De ce este ucigasa?
Datorita toxicitatii, extractul de frunze si chiar din toata planta era folosit ca otrava in trecut, alaturi de cel de cucuta, ciumafaie sau maselarita. In prezent, se foloseste sub supravegherea medicului, pentru uz intern si extern, in starile spastice ale musculaturii netede, in enterocolite spastice, hipersecretii digestive si bronsice, stari astmatice.
Despre:
Atropa Belladonna – matraguna sau Belladonnae folium, frunza de matraguna, este un produs vegetal cu un important continut in alcaloizi tropanici, care ii confera proprietati terapeutice, exploatate inca din antichitate, dar si proprietati toxice, care au limitat folosirea sa, astazi preparatele obtinute din acest produs fiind folosite rar, preferandu-se alte medicamente cu toxicitate mai redusa sau netoxice.
De ce este ucigasa?
Datorita toxicitatii, extractul de frunze si chiar din toata planta era folosit ca otrava in trecut, alaturi de cel de cucuta, ciumafaie sau maselarita. In prezent, se foloseste sub supravegherea medicului, pentru uz intern si extern, in starile spastice ale musculaturii netede, in enterocolite spastice, hipersecretii digestive si bronsice, stari astmatice.
2. Manchineel (Hippomane Mancinella)
Despre:
Plantele cu flori frumoase sunt considerate ca fiind cele mai otravitoare, dar cand avem de-a face cu copaci asteptarile sunt mult mai mici. Manchineel este un copac ce provine din Florida, Bahamas, Caraibe si in America Centrala si nordul Americii de Sud. Denumirea spaniola este “micul mar al mortii”.
De ce este ucigasa?
Nu este doar un fruct care este otravitor ci intreg copacul este toxic pentru oameni si animale. Copacul se umple in abundenta de o seva albicioasa, mai ales atunci cand ploua asa ca daca te afli sub copac picaturile care te ating te vor umple de basici pe piele. Arderea acestor copaci nu este o solutie deoarece fumul este si mai periculos si poate provoca orbirea celor care intra in contact. Despre consum nici nu poate fi vorba deoarece este fatal pentru cel care se incumeta.
Localnicii obisnuiesc sa marcheze copacul cu un X de culoare rosie pentru a tine necunoscatorii la distanta.
Despre:
Plantele cu flori frumoase sunt considerate ca fiind cele mai otravitoare, dar cand avem de-a face cu copaci asteptarile sunt mult mai mici. Manchineel este un copac ce provine din Florida, Bahamas, Caraibe si in America Centrala si nordul Americii de Sud. Denumirea spaniola este “micul mar al mortii”.
De ce este ucigasa?
Nu este doar un fruct care este otravitor ci intreg copacul este toxic pentru oameni si animale. Copacul se umple in abundenta de o seva albicioasa, mai ales atunci cand ploua asa ca daca te afli sub copac picaturile care te ating te vor umple de basici pe piele. Arderea acestor copaci nu este o solutie deoarece fumul este si mai periculos si poate provoca orbirea celor care intra in contact. Despre consum nici nu poate fi vorba deoarece este fatal pentru cel care se incumeta.
Localnicii obisnuiesc sa marcheze copacul cu un X de culoare rosie pentru a tine necunoscatorii la distanta.
1. Leandru (Nerium oleander)
Despre:
Un arbust mediteranean ce poate fi gasit in stare salbatica in zona marii Mediteraniene dar si in India, Ceylon, Nepal si China. Are frunze persistente, se cultiva usor si este apreciat pentru florile sale variat colorate.
In locurile de origine poate atinge 4 – 6m dar ca planta de apartament masoara in general 1 – 2m.
Frunzele seamana cu cele de salcie iar florile simple sau batute, asezate in buchete bogate sunt placut parfumate. Cele mai intalnite culori sunt: roz, alb, rosu si galben.
De ce este ucigasa?
Seva Leandrului este toxica de aceea este considerata una dintre cele mai otravitoare plante din preajma noastra. Nu este bine sa o lasati la indemana copiilor mici care se pot otravi daca consuma parti din planta.
SURSA
http://stireazilei.ro/zece-plante-ucigase-pe-care-le-ingrijim-linistiti/
Despre:
Un arbust mediteranean ce poate fi gasit in stare salbatica in zona marii Mediteraniene dar si in India, Ceylon, Nepal si China. Are frunze persistente, se cultiva usor si este apreciat pentru florile sale variat colorate.
In locurile de origine poate atinge 4 – 6m dar ca planta de apartament masoara in general 1 – 2m.
Frunzele seamana cu cele de salcie iar florile simple sau batute, asezate in buchete bogate sunt placut parfumate. Cele mai intalnite culori sunt: roz, alb, rosu si galben.
De ce este ucigasa?
Seva Leandrului este toxica de aceea este considerata una dintre cele mai otravitoare plante din preajma noastra. Nu este bine sa o lasati la indemana copiilor mici care se pot otravi daca consuma parti din planta.
SURSA
http://stireazilei.ro/zece-plante-ucigase-pe-care-le-ingrijim-linistiti/
