Cum scăpaţi de herpesul de pe buze

de Ana Trifan

Herpesul este un virus care se manifestă prin băşicuţe dureroase, pline cu lichid, care apar pe piele sau pe membrana mucoaselor (gură sau buze).  Virusul herpes simplex (HSV) este de opt tipuri, însă două dintre ele sunt mai cunoscute: tipul 1 (HSV  1) şi tipul 2 (HSV  2). Cel mai întâlnit dintre acestea este HSV  1, cel care apare, de obicei, în zona gurii. HSV 2 se manifestă în special în zona organelor genitale. Până în acest moment, medicina nu a descoperit un tratament care să elimine acest virus din corp, însă există o serie de lucruri pe care le putem face pentru a împiedica virusul să se manifeste, pentru a vindeca mai repede semnele sale şi pentru a preveni reapariţia.
Iată câteva reguli simple şi câteva metode naturiste care ne vor ajuta să luptăm cu forma în care se manifestă virusul în zona gurii:
Acoperiţi-l!
Acoperind herpesul care a apărut în zona gurii veţi preveni apariţia altor infecţii bacteriene secundare. Pentru a face acest lucru puteţi folosi un strop de vaselină cosmetică. Nu e indicat să puneţi fard pentru a masca herpesul, deoarece chimicalele din fond de ten sau pudră pot irita şi mai tare zona.
Schimbaţi periuţa de dinţi
Periuţa cu care vă spălaţi dinţii poate intra în contact cu zona în care se manifestă virusul, de aceea trebuie să vă schimbaţi periuţa de dinţi atunci când apare herpesul, dar şi după ce acesta a dispărut, pentru ca periuţa să nu devină o sursă de reinfectare.
Herpesul poate reapărea în urma expunerii la soare. Pentru a preveni acest lucru, atunci când ieşiţi din casă protejaţi-vă buzele cu o cremă cu factor de protecţie ridicat.
Nu-l atingeţi!
Nu atingeţi, nu stoarceţi şi nu înţepaţi herpesul, deoarece vă veţi alege cu cicatrice pe buze şi veţi lăsa zona expusă altor tipuri de infecţii. De asemenea, este foarte posibil să răspândiţi în acest fel virusul în alte zone.
Aplicând gheaţă pe herpes veţi calma durerea şi mâncărimea şi veţi grăbi vindecarea rănii.
Feriţi-vă de ce ar putea declanşa infectarea!
Amintiţi-vă că virusul rămâne în corp chiar şi după ce rana de pe buze s-a vindecat. De aceea, este bine să evitaţi factorii care ar putea declanşa reapariţia sa. Iată câţiva dintre aceştia:
- febra;
- infecţiile, răceala, gripa;
- expunerea în exces la radiaţiile ultraviolete (statul la soare);
- stresul;
- oboseala;
- schimbări în funcţionarea sistemului imunitar;
- răni pe buze;
- alergiile provocate de anumite alimente;
- intervenţiile stomatologice.
Evitaţi alimentele sărate şi pe cele acide
Mâncărurile sărate, dar şi cele acide (fructele, de exemplu) pot irita herpesul şi fac ca zona să fie mult mai dureroasă.
Iată ce mai puteţi face:
- cu un beţişor cu vată la capăt aplicaţi oţet de trei-patru ori pe zi pe herpes. Acesta se va usca şi va dispărea mai repede;
- acidul glicerilic din lemnul-dulce omoară herpesul. Mestecaţi rădăcină de lemn dulce sau aplicaţi pe herpes pudra obţinută prin măcinarea rădăcinii de lemn-dulce;
- înmuiaţi un beţişor de urechi în lapte şi aplicaţi pe herpes, pentru a calma durerea. Aplicând laptele înainte ca băşicuţele să apară, când zona doar vă mănâncă, veţi ajuta la o mai rapidă vindecare a herpesului;
- de cele mai multe ori, apariţia herpesului este legată de perioadele de stres şi de căderi ale sistemului imunitar. De aceea, în perioadele solicitante, e bine să luaţi suplimente pe bază de zinc;
- ceaiul negru are efect astringent şi antibacterial. După ce v-aţi preparat un ceai, nu aruncaţi pliculeţele ci, cât sunt calde, aplicaţi-le pe zona în care a apărut herpesul.
Roiniţa şi lizina scad riscul reapariţiei
Roiniţa are calităţi antivirale deosebite. S-a observat că aplicarea regulată a frunzelor de roiniţă în zonele în care apare herpesul scade riscul reapariţiei acestuia.
-izina este un aminoacid esenţial (care vine din surse externe, deoarece corpul nostru nu-l produce), ce fabrică proteinele de care avem nevoie pentru a produce anticorpi care să lupte cu infecţii, enzime, homoni şi ţesuturi. S-a demonstrat că lizina inhibă răspândirea herpesului. Lizina se găseşte mai ales în peşte (în special cod), dar şi în albuşul de ou sau în soia. De asemenea, puteţi cumpăra capsule de lizină din farmacii sau magazine de produse naturiste.

Corcoduşele elimină carenţele de vitamine

de Mariana Borloveanu

Din marea varietate a pomilor fructiferi de pe meleagurile noastre, corcoduşul este, poate, cea mai des întâlnită specie, chiar şi pe marginea drumurilor. Deşi multă lume desconsideră fructele sale, tocmai din cauza caracterului lor comun, este bine de ştiut că din ele se pot prepara produse delicioase, dar, mai ales, foarte sănătoase.
Au o importantă cantitate de acid citric
Corcoduşele conţin vitamine din grupul B, vitamina C, proteine, zaharuri, substanţe minerale şi o mare cantitate de acid citric. Compoturile şi sucurile obţinute din ele, pe lângă faptul că sunt foarte răcoritoare, au şi proprietăţi revigorante şi tonifiante. Dintre afecţiunile tratate cu corcoduşe putem enumera hipovitaminozele, problemele respiratorii şi o parte din bolile stomacului. Să nu uităm însă nici efectul cicatrizant.
Iată câteva preparate ieftine şi delicioase obţinute din aceste fructe, care vin în sprijinul menţinerii unei vieţi sănătoase cu un minimum de efort.
Cocteil nepretenţios
Cu o cromatică demnă de invidiat, acest compot ieftin poate fi servit atât din cupe, cât şi din pahare înalte, rivalizând cu orice cocteil pretenţios.
Ingrediente: corcoduşe galbene şi roşii, zahăr, câteva bucăţele de scorţişoară şi apă plată.
Mod de preparare: se aleg fructe tari, nu foarte coapte, şi li se îndepărtează codiţele. Se curăţă într-un vas mare, trecându-se prin două ape. În borcane de 800 g, foarte bine spălate, se pun aproximativ 12-16 corcoduşe, peste care se adaugă câte trei linguri zahăr la fiecare borcan. Pentru o aromă desăvârşită, în fiecare borcan de compot se adaugă şi o bucăţică de scorţişoară. Peste toate aceste ingrediente se toarnă apoi apă plată, până la umplerea completă. Se înfiletează bine capacele şi se aşază toate borcanele într-o cratiţă, pe fundul căreia a fost pus un prosop. Se adaugă apă până trece de jumătatea borcanelor şi se lasă cratiţa pe foc mic în jur de 20 de minute. Compotul s-a făcut când în interiorul borcanelor încep să se ridice bule de aer. Borcanele se iau de pe foc şi se ţin sub o pătură, până la răcirea completă. Se depozitează la loc răcoros.
Gem din roade galbene şi roşii
Acest preparat, care se bucură de apreciere din partea cunoscătorilor, este foarte sănătos şi convenabil din punct de vedere al costurilor.
Ingrediente: 3 kg corcoduşe, 2 kg zahăr, o lămâie mică.
Mod de preparare: se aleg corcoduşe foarte bine coapte, se pun într-un lighenaş de bucătărie şi se spală în mai multe ape, apoi se scurg bine şi se aşază într-un vas mare. Mai întâi se pune un strat de zahăr, apoi unul de corcoduşe, având grijă ca ultimul strat să fie obligatoriu de zahăr. Acoperiţi compoziţia cu un tifon curat şi lăsaţi-o până a doua zi. Se pune cratiţa la fiert pe foc mic, iar după ce scade până la jumătate, se răstoarnă toată compoziţia într-o sită şi se pasează cu o lingură de lemn. Se aruncă sâmburii şi pieliţele care au rămas în strecurătoare. Tot ceea ce s-a scurs în vas se lasă la fiert aproximativ 30 de minute. Cu zece minute înainte de a se lua de pe foc se adaugă lămâia tăiată felii. Pasta foarte gustoasă şi aromată se toarnă, fierbinte, în borcane, iar după ce se răceşte se pune în cămară, alături de celelalte dulceţuri.
Suc terapeutic şi hrănitor
Din corcoduşe se poate obţine şi un suc foarte consistent, cu proprietăţi terapeutice şi culinare deosebite. Datorită acidului citric conţinut, acesta este extrem de eficient în curele de slăbire, dar se foloseşte cu succes şi pentru acrirea ciorbelor.
Ingrediente: 2 kg corcoduşe verzi şi apă plată.
Mod de preparare: se îndepărtează codiţele de la corcoduşe, apoi se spală fructele sub jet de apă şi se pun într-o oală mai mare. Peste fructe se toarnă apă, care să le acopere cu 10-15 cm deasupra. Se fierb apoi până când se crapă şi devin foarte moi. Se pun într-o strecurătoare şi se pasează cu o lingură de lemn. Se aruncă sâmburii şi cojile, iar pulpa obţinută se amestecă în apa în care au fiert fructele. Compoziţia se mai lasă pe foc doar câteva minute, iar după trei-patru clocote se dă la o parte şi se toarnă fierbinte în sticle. După închiderea ermetică a acestora, se pun la sterilizat sub o pătură, lăsându-se acolo până la răcirea completă. Se depozitează în încăperi răcoroase.
Atenţie! Nu se consumă mai mult de 200 ml pe zi din acest suc.