tusea

Remedii care combat tusea rebelă


Remediile din plante se recomandă în funcţie de tipul tusei

Tusea este o urmare a virozelor respiratorii şi, în lipsa unui tratament susţinut, poate recidiva. Pentru a evita complicaţiile, este bine să tratăm răceala şi gripa cu mare atenţie, cu remedii bogate în substanţe active. Senzaţia de sufocare şi, iritaţiile persistente la nivelul căilor respiratorii determină accese repetate de tuse. Simptomele se pot înrăutăţi în timpul mesei sau pe durata nopţii.

Laptele de migdale are efect emolient

Migdalele sunt fructe foarte nutritive şi aduc organismului numeroase beneficii: combat arsurile gastrice, stările de nelinişte şi, în plus, ajută la buna funcţionare a ficatului, oaselor şi creierului. Mai mult, migdalele au şi proprietăţi emoliente, care le recomandă în tusea rebelă. De aceste calităţi putem beneficia preparând un lapte din următoarele ingrediente: un litru de apă plată călduţă, 20 de sâmburi de migdale şi 50 g de miere de albine. Se înmoaie sâmburii de migdale în apă caldă, se curăţă de coajă şi se pisează adăugând cinci linguri de apă plată. În pasta obţinută, se adaugă mierea şi ­restul de apă caldă. În final, strecoară laptele ­printr-un tifon des. Pentru un efect maxim, se consumă ­câte trei linguri de lapte pe zi, un interval de două săptămâni.

Siropul de pătlagină fluidizează secreţiile

Curele cu ceai şi cu sirop de pătlagină au efect calmant. Mai mult, planta are capacitatea de a fluidiza secreţiile bronşice, ajutând la eliminarea lor. Aceste proprietăţi se datorează nu numai frunzelor de pătlagină, ci tuturor componentelor plantei: rădăcină, tulpină şi seminţe. Ceaiul se prepară din două linguriţe de plantă uscată şi dintr-o cană de apă clocotită. După cinci minute de infuzare, ceaiul se bea cald şi îndulcit cu miere. Specialiştii recomandă şi o cură cu sirop de pătlagină nefiert, ­care grăbeşte eliminarea secreţiilor bronşice, calmând accesele de tuse. Siropul se prepară astfel: pe fundul unui borcan se pun 20 de frunze proaspete de pătlagină peste ­care se toarnă 10 linguri de miere. În continuare, se pun cinci straturi succesive de frunze de pătlagină şi de miere. Vasul se acoperă cu un tifon des. Pătlagina se macerează cel puţin o săptămână, apoi se strecoară siropul, din care se consumă câte cinci-şase linguriţe pe zi.

Coaja strugurilor previne infecţiile

Specialiştii recomandă să consumăm strugurii cu tot cu coajă, pentru că aceasta este un remediu foarte eficient împotriva virozelor. Coaja poate fi folosită şi separat, la prepararea unor produse terapeutice, astfel: se usucă şi se macină prin râşniţa de cafea. Câte trei linguriţe din pudra obţinută se adaugă într-o porţie de musli sau de cereale îndulcite cu miere şi se consumă la micul dejun. Preparatul poate fi consumat la începutul toamnei, deoarece previne infecţiile virale şi ajută la întărirea sistemului imunitar.

Cimbrul are acţiune expectorantă

Cimbrul are o puternică acţiune emolientă şi expectorantă şi de aceea uşurează spasmele de la nivelul bronhiilor şi eliminarea secreţiilor, suprimând tusea iritantă. Ca tratament adjuvant în gripă şi în guturai, este indicată infuzia dintr-o linguriţă de flori de cimbru la o cană cu apă, din care este recomandat să se bea două căni pe zi, până când tusea dispare.

Foloseşte o mască de protecţie atunci când faci munci domestice care presupun expunerea la praf şi la substanţe toxice.




Tusea reprezintă un act reflex, de apărare, produs prin iritarea mucoaselor căi­lor respiratorii. Când tusea este seacă sunt indicate plante cu efect calmant, sedativ, precum infuzia de pătlagină (se pune o linguriţă de plantă la 200 ml de apă). Se beau una-două căni pe zi. ­Este benefic şi decoctul de scai vânăt (o linguriţă de plantă uscată se fierbe într-o cană de apă timp de zece minute) din care se iau câte trei linguri de trei ori pe zi. În cazul tusei cu expectoraţie, se folosesc plante cu efect emolient, antiseptic, fluidifiant şi mucolitic: infuzia de podbal (o linguriţă de plantă se fierbe cinci minute într-o cană de apă şi se consumă imediat) şi infuzia din flori şi din rădăcini de ciuboţica-cucului (se prepară din două linguriţe de flori la 200 ml de apă clocotită) din care se beau câte două-trei căni pe zi. Ceaiurile se îndulcesc cu miere, care are efect antimicrobian, antiinflamator, calmant şi expectorant.

Stiai ca Nucile şi uleiul de nuci...

Fructe oleaginoase deosebit de nutritive şi vitalizante, foarte indicate în perioada rece a anului, nucile conţin, la 100 g, 15 g de proteine, 60 g de lipide, 15 g de glucide şi 2,4 g celuloză. Sînt bogate în minerale ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc şi iod. Conţin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP şi caroten. Au valoarea calorică 630 la 100 g.

Pe lîngă faptul că sînt foarte hrănitoare, nucile au şi valoare terapeutică bine definită. Le sînt recunoscute atît proprietăţi laxative cît şi antidiareice, virtuţi antitoxice la nivelul pielii şi al circulaţiei limfatice şi, de asemenea, o acţiune vermifugă, în special asupra teniei.

Cura cu nuci este indicată ca adjuvant în tulburările de stomac şi intestine: ulcere, dispepsii, iritaţii, pirozis, diaree, constipaţie. Unii le reproşează că provoacă afte şi inflamaţii bucale, iritaţii ale mucoasei anale şi inducerea de crize hepatice. Aceste neajunsuri pot fi evitate dacă după consum clătiţi gura cu un decoct de salvie sau luaţi o linguriţă de miere de albine, pe care o "plimbaţi" prin gură pentru a calma iritaţia, apoi clătiţi gura cu apă caldă. Sfărîmate la mixer sau făcute pudră, nu provoacă iritaţie. În cură, doza maximă, echivalentă cu un fel de mîncare săţios, nu trebuie să depăşească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la doua zile, timp de două luni. Se mestecă îndelung.

Nucile proaspete sînt foarte apreciate pentru gustul lor excelent. Pentru a le reda iarna nucilor uscate savoarea celor proaspete, puneţi miezul la muiat 5-6 ore în lapte cald sau nucile în coajă ţineţi-le la înmuiat timp de zece zile în apă rece.

Datorită conţinutului bogat în cupru, nucile sînt indicate în dieta persoanelor cu anemie, a persoanelor cu reumatism şi artroze, în stări precanceroase şi tuberculoză, în special tuberculoză osoasă şi, de asemenea, la bolnavii de sifilis şi blenoragie.

Constituie un excelent adjuvant în scrofuloză pentru că favorizează drenajul limfei şi al pielii. Această calitate o recomandă în tratamentul adenitelor supurate, în eczeme şi impetigo.

Conţinutul bogat în zinc o recomandă ca tratament adjuvant în astenie, întîrzieri de creştere, tulburări ale sistemului nervos, afecţiuni ale pielii, psoriazis şi impotenţă.

Este importantă ca adjuvant în caz de disfuncţii endocrine, tulburări ale hipofizei şi insuficienţă suprarenală, tulburări de ciclu menstrual şi tulburări de menopauză.

Nucile conţin tanin - de aceea au un efect astringent, folositor în tratamentul diareei. La persoanele constipate, pentru eliminarea materiilor fecale, nucile trebuie ţinute în apă cîteva ore, apoi uscate şi mîncate.

Pentru cei surmenaţi şi slăbiţi (astenici) se recomandă următoarea reţetă energizantă: un pumn de nuci tăiate mărunt, amestecate cu o lingură de miere se mestecă îndelung, după care se bea un pahar de suc de fructe.

Contrar unor afirmaţii vehiculate, nucile nu sînt contraindicate la hepatici, doar că aceştia vor trebui să consume cantităţi mai mici, stabilindu-şi singuri toleranţa personală. În orice caz nu se vor depăşi 100 g pe zi.

Pentru diabetici, nucile reprezintă un aliment preţios datorită conţinutului lor sărac în glucide.

Nucile nu provoacă tulburări şi dificultăţi de digestie dacă sînt corect asociate. Compoziţia meniurilor în care sînt incluse le fac indigeste. Datorită conţinutului lor bogat în grăsimi, felurile de mîncare asociate trebuie să fie uşoare. Ele nu vor fi incluse într-o cină copioasă sau la prînz după un mic dejun foarte bogat. Se combină bine cu crudităţi, verdeţuri, fructe acide şi nu trebuie asociate cu carnea, făinoasele, amidonul, produse de patiserie şi dulciuri. Prin calităţile şi conţinutul lor, nucile pot înlocui carnea, constituind un aliment de bază în hrana vegetarienilor.

Unde este astăzi uleiul de nuci?

Extras la ţară cîndva şi folosit în gospodărie, uleiul de nucă este astăzi greu de găsit. De el ar putea profita toţi cei care suferă de hipercolesterolemie şi sînt predispuşi la ateroscleroză. Avînd 73-84% acizi graşi polinesaturaţi, uleiul de nucă se situează pe primul loc între uleiurile nesaturate, înaintea uleiului de soia (50-60%) şi a celui de porumb (40-50%), pentru proprietăţile sale anticolesterolice. El conţine acid linoleic, linolenic şi oleic şi foarte puţini acizi graşi saturaţi (palmitic şi stearic). Datorită conţinutului bogat în acizi graşi polinesaturati sau esenţiali, el este indicat în curele de protecţie a aparatului cardio-vascular. În caz de hipercolesterolemie, este indicată o cură cu durata de 8-10 zile pe lună, cu două linguri administrate dimineaţa pe nemîncate. Are proprietăţi tonice. Este indicat doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de către cunoscători. Poate că astăzi nu se mai produce şi datorită faptului că este pretenţios: rîncezeşte uşor şi trebuie păstrat la frig şi întuneric. Doza de consum curent oscilează între 20 şi 40 g pe zi, în funcţie de necesarul de lipide. Este indicat în tratamentul teniazei. Acesta este foarte simplu de urmat: se administrează timp de trei zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi preparată cu 60 g de ulei de nucă.

Extern, frecţia cu ulei de nucă a întregului corp este indicată în tratamentul copiilor anemici şi rahitici. Datorită calităţilor sale de neînlocuit, ar fi minunat să ne fie din nou accesibil.

Aici gasesti ulei de nuca natural: http://www.2e-prod.ro/page6.html