Nucile mentin sanatatea sistemului cardiovascular

Nucile sunt fructe oleaginoase deosebit de hranitoare, au valoare calorica mare, de 630 decalorii la suta de grame, indicate, mai ales, in perioada rece a anului.

Au in compozitie proteine, lipide, glucide si celuloza si sunt bogate in minerale precum sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc si iod. Mai contin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP si caroten.

Nucile sunt un aliment-medicament care, prin compozitia bogata si variata in nutrientii necesari pentru o buna functionare a organismului, ajuta la mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular, regleaza nivelul colesterolului in sange pe cale naturala si au reale efecte stimulatoare hormonale, reintineritoare si afrodisiace.

Consumate dupa masa, nucile impiedica ingrosarea arterelor, previn bolile de inima si aparitia atacului vascular cerebral. Pentru ca sunt bogate in cupru, nucile sunt recomandate in regimul persoanelor care sufera de anemie, reumatism sau artroze. Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 100 de grame de miez de nuca.

Continutul bogat in zinc recomanda nucile catratament adjuvant in astenie, intarzieri de crestere, tulburari ale sistemului nervos, afectiuni ale pielii, psoriazis si impotenta. Pentru marirea capacitatii de memorare si pentru perioadele de invatare, mai ales in sesiuni de examene, se pot consuma zilnic 10-15 nuci, amestecate cu patru linguri de miere de albine poliflora. Amestecul se mananca pe indelete, mestecand indelung fiecare inghititura.

Nucile se recomanda in bolile diareice, deoarece contin tannin, care are efect astringent. Hepaticii pot consuma nuci, dar cu prudenta si in cantitati mici. Diabeticii insa, pot sa consume nuci fara teama, pentru ca acestea sunt sarace in glucide.

Vitamina E, bine reprezentata in nuci, este un antioxidant extrem de puternic ce previne cancerul deprostata si de plamani. De un real folos pentru intretinerea organismului sunt si seleniul, calciul si cuprul din compozitia nucilor.

Axul nucii, adica acea pojghita subtire, lemnoasa, care desparte in interior, miezul de nuca in doua, se obtine atunci cand se decojesc fructele pentru a scoate miezul. Nu-l arunca pentru ca, la nevoie, poate fi de mare ajutor. Este puternic astringent, are efecte antitusive si antiinfectioase la nivelul cailor respiratorii medii.

Din axul nucilor se poate obtine un decoct deosebit de eficace in diaree dar si impotriva tusei. Se fierb trei, patru lingurite de produs maruntit in 300 ml de apa, vreme de 10-15 minute, dupa care se filtreaza. Se administreaza indulcit cu miere, cat mai fierbinte posibil. Se pot bea doua, trei cani pe zi.

Ce facem cu florile cand plecam in concediu?

De fiecare data cand se apropie perioada concediilor, iubitorii de flori incep sa se ingrijoreze in privinta plantelor pe care le detin. Desigur, exista varianta ca un vecin, prieten sau o ruda sa vina periodic sa le ude si sa le ingrijeasca. Dar ce ne facem cand nu primim ajutor de niciunde sau cand ajutorul primit lasa de dorit? Va prezentam cateva metode de udare a florilor care sigur va scot din impas si va pastreaza plantele proaspete si hidratate pe perioada concediului.

Udarea plantelor pe perioada concediului
Sistem automat de udare
Pentru a va realiza un sistem automat de udare, aveti nevoie de ceva cunostinte tehnice si trebuie sa dispuneti de o suma de bani cu care sa achizitionati toate cele necesare, de la pompa de apa si temporizator la tuburi flexibile, tevi si tavi. Exista si varianta de a-l cumpara gata asamblat, insa tot este nevoie de un specialist care sa faca micile ajustari pentru a se potrivit perfect geografiei camerelor in care stau florile, felului in care acestea sunt aranjate si necesitatilor de apa.
Odata achizitionata, instalatia de udare poate deveni permanenta, nu doar o solutie temporara pe perioada concediului. Din pacate, insa, nu este indicat sa fie folosita la plantele care se uda prin scufundare, precumbonsaii sau orhideele.

Sistem automat de udare
Metoda wick-watering
Desi suna ca si cum ar fi o metoda complicata, este, in fapt, extrem de simplu de pus in aplicare. Singurul inconvenient este ca, in prealabil, plantele si ghivecele trebuie pregatite. Wick-watering presupune udarea prin capilaritate, adica planta isi traga apa necesara printr-o sfoara sintetica care strabate substratul si atarna din ghiveci intr-un rezervor cu apa.


Wick-watering
Pregatirea pentru wick-watering se realizeaza in felul urmator: planta este transplantata intr-un sol usor, aerat, compus din 50% pamant nu foarte retentiv si 50% perlit. Perlitul este o roca ce se comercializeaza sub forma unor granule de dimensiunea unui bob de mazare. Rolul perlitului este de a reduce si chiar elimina riscul absorbtiei in exces a apei si, pe cale de consecinta, al putrezirii plantei.


Planta pe wick-watering

De-a lungul substratului pana la radacina plantei se aseaza o sfoara din material sintetic (nu putrezeste in contact cu apa) care se scoate printr-una din gaurile din fundul ghiveciului. Sfoara respectiva va sta in permanenta intr-un rezervor plin cu apa peste care se aseaza ghiveciul. In functie de temperatura si umiditatea din camera, precum si de necesarul de apa al florilor, acestea vor putea sta fara probleme pe wick-watering pana la doua saptamani, scapandu-va de griji in timpul concediului. Metoda este excelenta si pentru violetele africane, care nu suporta umiditatea in exces la radacini.
Self-watering

Asemanatoare cumva cu wick-watering, metoda self-watering se diferentiaza totusi prin faptul ca solul nu mai trage apa prin sfoara. La fel, ghivecele trebuie pregatite si aveti nevoie de cateva obiecte nu foarte costisitoare si destul de la indemana, precum cateva sticle de jumatate de litru din plastic, perlit, o unealta de taiat (foarfece, cutter) si un aparat de gaurit (letcon sau, in lipsa acestuia, un cui incins).



Self-watering
Pentru inceput taiati sticla de plastic pe jumatate: jumatatea de sus (cea cu dop) va servi ca ghiveci, iar cealalta pe post de rezervor de apa. Apoi gauriti dopul, gaurile fiind necesare pentru a permite plantei sa absoarba apa prin ele. Pentru o buna aerisire, gauriti si jumatatea de sticla cu dop undeva pe peretele sticlei, cat mai la baza acesteia.
Insurubati la loc dopul, asezati jumatatea superioara a sticlei in rezervor, turnati 3-4 linguri de perlit, apoi completati cu pamant amestecat cu perlit in proportii egale. Stratul de perlit asezat la inceput asigura drenarea solului si impiedica acumularea in exces a apei in substrat.


Aranjament self-watering
Turnati apa in rezervor, asezati ghiveciul cu planta in rezervor si, la fel ca la metoda wick-watering, timp de circa doua saptamani puteti sa uitati de grija udarii.
Sticla cu apa infipta in solul ghiveciului

O sticla cu apa infipta in ghiveci asigura plantei necesarul de apa pentru aproximativ o saptamana, in functie de temperatura si umiditatea din camera si de dimensiunea plantei. Luati o sticla de plastic de jumatate de litru, gauriti dopul, umpleti sticla cu apa, insurubati dopul si infigeti sticla cu dopul in pamant. Dezavantajele acestei metode de udare sunt ca nu poate fi aplicata si ghivecelor mici, ci numai celor de dimensiuni mai mari si incapatoare, si ca asigura hidratarea pe o perioada mai scurta. Avantajul este ca va ia mai putin timp de pregatire decat celelalte metode.