Legenda bradului de Crăciun

Pentru că tuturor ne plac poveştile şi pentru că se apropie Crăciunul, momentul anului în care mai multe dorinţe par a deveni realitate, vă invit dragi prieteni să ne spuneţi o poveste. Reale sau imaginate, despre oameni şi momente lor speciale, despre lucrurile care vă bucură sau vă întristează în fiecare iarnă şi despre tot ceea ce reprezintă pentru voi sărbatorile de Crăciun



Legenda bradului de Craciun

"Traditia bradului de Craciun se presupune ca isi are originea in Germania , la mijlocul secolului VIII d.Chr. Intr-o straveche legenda, se poveste cum misionarul si calugarul benedectin britanic Sfantul Bonifaciu tinea o predica despre nasterea Domnului in mijlocul unui trib de druizi germanici din apropierea localitatii Geismar. Pentru a-i convinge pe păgâni că stejarul nu este un arbore sacru si inviolabil, "apostolul Germaniei" nu a stat mult pe ganduri si, cu lovitura napraznica de secure, a despicat de la radacină un astfel de copac, iar din centrul lui s-a ivit, ca prin minune, un tânăr braduţ. Sfantul Bonifaciu a avut o revelatie si le-a spus druizilor ca acest pom cu ramuri mereu inverzite indreptate catre ceruri este de fapt arborele sfant, pomul copilului Iisus, simbolizand puritatea noii credinte si promisiunea unei vieti eterne. El i-a sfatuit pe pagani ca, incepand din acel moment, sa ia bradul din mijlocul salbaticiei, sa il aduca in casele lor si sa-l impodobeasca cu darurile simbolice ale dragostei si bunatatii.



Istoria moderna a pomului de Craciun dateaza din Germania secolului XVI .In anul 1561, in Alsacia, se drecreta cu strictete ca "nici un orasean nu are voie sa detina mai mult de un brad de Craciun, a carui lungime nu trebuie sa depaseasca opt picioare". Ornamentele pomului de Craciun din acea vreme constau din "trandafiri din hartie de diferite culori, mere, biscuiti, poleiala si dulciuri".

[

Traditia moderna este, de asemeni, legata de arborele paradisului inrodit cu mere, prezent in piesele religioase medievale, decoratiunile simbolizand prescura din ritualul bisericesc. In legenda crestina, se povesteste ca pomul vietii din gradina raiului ar fi fost de fapt un brad. Atunci cand Eva a cules din el fructul oprit, frunzele si florile pomului s-au scuturat, in ramuri neramanand nimic altceva decat tepi. Se spune ca numai in noaptea din ajunul nasterii lui Iisus bradul infloreste din nou, intr-o bogatie de culori asemanatoare podoabelor din pomul de Craciun.



Succesul de care s-a bucurat bradul de Craciun in tarile protestante a fost sporit de o legenda atribuita chiar lui Martin Luther. Se spune ca acesta ar fi asezat pentru intaia oara o lumanare aprinsa intr-un pom de Craciun. Intr-o seara senina de iarna, in vreme ce se indrepta catre casa, compunand in minte o predica, el a fost impresionat de stralucirea stelelor intrezarita printre brazi si a incercat sa refaca aceasta scena mirifica in mijlocul familiei, aducand un pom in mijlocul casei si impodobindu-i ramurile cu lumanari aprinse. 

Intr-o alta legenda, se povesteste ca in noaptea nasterii copilului Iisus, tot ce este viu, inclusiv flora si fauna, s-a indreptat catre Betleem, aducand daruri de pret.Toti pomii fructiferi, precum maslinul si curmalul si-au oferit drept cadouri fructele, dar bradul, neinzestrat cu nici un dar, a fost impins la pamant si ascuns vederii de imbulzeala celorlalti copaci. Un inger, induiosat de acesta intamplare, a poruncit catorva stele sa coboare pe pamant si le-a asezat in ramurile delicate ale bradului. Aunci cand copilul Iisus a zarit minunatul pom impodobit cu luminite, el a zambit si l-a binecuvantat, proclamand ca acest copac va trebui sa fie intotdeuna ornat cu lumini in preajma Craciunului, astfel incat toti copii sa se bucure de privelistea lui.



Intr-o veche poveste crestina se istoriseste ca atunci cand sfanta familie era urmarita de soldatii lui Irod, o multime de plante s-au oferit sa le dea adapost. Printre acestea s-a aflat si bradul. Intr-un moment in care Maria era prea obosita pentru a-si continua drumul, famila a facut un popas la marginea unei paduri. Un batran si incovoiat brad i-a invitat sa sa se odihneasca inauntrul trunchiului sau, apoi si-a strans ramurile, pastrand astfel familia in siguranta pana cand soldatii au depasit acele locuri. Copilul Iisus a binecuvantat copacul, iar forma micii sale maini a ramas pentru totdeuna imprimata in fructul pomului, in ...conul bradului. Daca un astfel de con este taiat de-a lungul partii sale inalte poti zari urma mainii lui Christos !



Atunci cand crestinismul a ajuns pe taramurile Europei de nord, se spune ca trei personaje reprezentand virtutile crestine au pogorat din ceruri pentru a aseza luminile pe ramurile celui dintai pom de Craciun. Cele trei virtuti, Credinta, Speranta si Caritatea, au cercetat indelung inainte de a gasi un brad la fel de inalt precum speranta, tot atat de maret precum credinta si dragostea, si cu o frumusete aidoma caritatii. Cautarile lor au luat sfarsit in padurile din nord, loc unde au gasit, in cele din urma, copacul potrivit. Aureolat de stralucirea stelelor, acesta a devenit cel dintai pom de Craciun.

In unele tari europene, precum Italia, locul bradului a fost luat de diverse structuri piramidale. De fapt, profilul triunghiular al bradului a fost descris de-a lungul vremii ca simbolizand Sfanta Treime formata din Dumnezeul Tatal, Fiul si Sfantul Duh." 



Nu pot incheia fara a preciza ca bradul are totusi o incarcatura simbolica cu mult anterioara crestinismului, fiind o milenara reprezentare a fertilitatii, potentei sexuale si reproducerii. El s-a constituit intr-o parte centrala a sarbatorilor de iarna pagane, fiind asociat cu stravechi idoli si adus in locuinte pentru a fi impodobit cu mere si alte fructe, considerate drept jertfe aduse bradului. Potrivit unor surse, Pomul de Craciun este, de fapt, o reminiscenta a lui "Yggdrasil", marele arbore al vietii din mitologia norvegiana.

Poinsettia sau Steaua Crăciunului

Poinseţia, denumită ştiinţific „Euphorbia pulcherrima” sau „Poinsettia pulcherrima”, este cunoscută de toată lumea sub denumirea de Craciuniţă, Floarea Crăciunului sau Steaua Crăciunului, deoarece înfloreşte în preajma acestei sfinte sărbători.



Deosebit de interesantă ca aspect, floarea Steaua Crăciunului are frunzele terminale colorate începând din luna decembrie până în primăvară, spre deosebire de cele de la baza care sunt verzi.
Culoarea cestora, de la roşu intens şi până la auriu, face să pară că ar avea flori, ceea ce nu este adevarăt, fiindcă adevăratele flori sunt de fapt nişte boboci micuţi, de culoare galbenă, situate în vârful fiecărui buchet de frunze, dispuse sub formă de stea.
Perioada de colorare a frunzelor coincide în mod inexplicabil poate, cu perioada sărbătorilor de
Crăciun.



Ca orice subiect legat de sărbătoarea Naşterii Domnului, Steaua Crăciunului are legenda ei care vine de departe, de pe plaiurile mexicane.



Legenda spune că în ziua 25 decembrie dintr-un an uitat de istorie, un copil sărac, care îşi dorea din suflet să ofere un dar lui Isus, a intrat într-o biserică pentru a-i oferi un dar de ziua naşterii sale.
Neavând alte posibilităţi, dar cunoscând faptul că un dar oferit cu dragoste are valoare nepreţuită, a cules un buchet imens de plante verzi de pe marginea drumului, pe care le-a aşezat in faţa icoanei mult iubite. Fiind trist şi ruşinat de nedemnul său dar, copilul a început să plângă încetişor.



O lacrimă a ajuns şi pe micile plăntuţe verzi culese de pe marginea drumului şi...minune: buchetul său, a înflorit miraculos exact în ziua de Crăciun, făcând nişte flori de culoare roşie, minunate, aşa cum nu se mai văzuse până atunci, iar martorii evenimentului au simţit miracolul sărbătorii.
De atunci, ei au numit această plantă: Steaua Crăciunului.



Legenda florii Steaua Crăciunului, se adresează sufletului, îndeamnă
la credinţă, la puritate şi bunătate, la încredere în partea bună din fiecare.
Spre deosebire de alte plante, cu care se realizeaza aranjamente speciale de sarbatori, această floare nu are nevoie să fie asociată cu nimic altceva, fiind ea însăşi deosebit de spectaculoasă şi având o simbolistică specială. Simpla ei prezenţă luminează şi imprimă locului în care este amplasată o atmosferă de sărbătoare.



Să ne bucurăm prieteni, de mesajul pe care îl transmite prezenţa ei în casele noastre şi de sărbătorile care se apropie !
Să nu uitaţi că mesajul pe care Steaua Craciunului ni-l transmite nu este unul oarecare, ci se referă la gândurile şi gesturile frumoase care trebuiesc să ne caracterizeze, mai ales de Craciun şi în toată această perioadă de sfârşit de an !



Impodobiţi-vă casa şi sufletul, cu această minunată floare roşie
şi să aveţi SĂRBĂTORI BINECUVÎNTATE.