FICATUL

Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută de fiinţa umană obişnuită - a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră.

Cele 9 proprietăţi ale ficatului:

1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei.

Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie.


2. Ficatul transformă şi "umanizează" toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa.

Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine.

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge.

Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului.

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc.

Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza gradat, riscând să fie atins de ciroză.

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului.

Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară "înghiţirii" temporare a unei asemenea cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine.

6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol.

Un ficat slab sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine.

7. Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne.

Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură.

8. Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintimrotrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii.

Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor.

9. Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii.

Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat.

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii.

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:

-digestie dificilă;

-constipaţie şi diaree;

-apendicită;

-diabet;

-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,

-anamie,

-colibaciloză,

-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;

-demineralizare;

-incapacitate de a suporta frigul;

-diverse tulburări auditive şi vizuale;

-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;

-arteroscleroză şi reumatism;

-hipertensiune arterială;

-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;

-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;

-picioare umflate sau roşii;

-dezechilibrul glandular;

-slăbiciune musculară;

-platfus;

-varice, hemoroizi;

-sterilitate şi impotenţă;

-celulită, depresii;

-tulburări menstruale;

-paralizie datorată sclerozei;

-tuberculoză;

-cancer.

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele:

- limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;

- ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;

- balonări şi gaze de fermentaţie în exces;

- migrene şi dureri de cap;

- insomnii, somn agitat;

- urină încărcată sau prea limpede;

- culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;

- nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă.

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem "prietenii" şi "duşmanii", în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre:


NU: zahărului alb rafinat, produs chimic "pur", care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie.


DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit);


NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră.


DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice;


NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice.


DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari.


NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi). În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude.


DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice.


NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor.


DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor.


NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, "de mâna a doua", cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul.


DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine.


NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală.


DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali.


NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie.


DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului.


Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin "MENS SANA IN CORPORE SANO" (Minte sănătoasă în corp sănătos, bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându-ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu-ne sau păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare.




Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de"gară de triaj" cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:

1) Nu ne vom obosi niciodată ficatul aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;

2) Nu ne vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;

3) Nu ne vom deteriora sau agresa niciodată ficatul cu alcool sau cu tutun;

4) Nu ne vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;

5) Nu ne vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.

6) Nu ne vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;

7) Nu vom cere niciodată ficatului eforturi suplimentare administrându-i alimente greu digerabile;

8) Nu ne vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;

9) Nu ne vom sufoca niciodată ficatul privându-l de oxigen;

10) Nu ne vom congestiona niciodată ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească.

CAPUSELE

Capusele sunt unii din cei mai des intalniti vectori pentru transmiterea bolilor la oameni, la nivel mondial, dupa tantari. Afectiunile se pot transmite prin secretiile, toxinele sau organismele continute de saliva capuselor, eliberate in urma muscaturii.

Capusele sunt artropode cum sunt si paianjenii. Multe dintre organismele care musca oamenii nu sunt capuse si nu trebuie confundate cu acestea (de exemplu, puricii si plosnitele - ambele sunt insecte, nu artropode).

Exista doua familii de capuse care pot transmite bolile la oameni: Ixodidae (capuse care au carapacea tare) si Argaside (capuse moi). Capusele tari au un invelis dur la nivelul spatelui (carapace) ca un scut care defineste aspectul lor si au tendinta de a se atasa si a se hrani cu sangele gazdei sale, timp de ore sau chiar zile.



Tipurile de capuse si afectiunile determinate de acestea

Mai jos este prezentata o lista a bolilor, tipurile de capuse (vectorii) si agentii patogeni pe care vectorii ii transmit:

- Boala Lyme (Borelioza) - capusele din familia Ixodes, capusa de caprioara inclusiv capusele tari- vectorii pentru speciile de bacterii ale boreliozei (spirochete sau bacterii in forma de spirala);

- Babesioza - capusele din familia Ixodes - vectorii pentru Babesia, un protozoar;

- Erlichioza - capusele numite amblyomma americanum (steaua singuratica) - vectori pentru ehrichia chaffeensis si speciile de bacterii ehrlichia ewingii;

- Tifosul exantematic Rocky Mountain - capusele dermatocentor andersoni (capuse dure) si dermacentor variabilis (capuse de caine) sunt vectorii principali si ocazional capusele rhipicephalus sanguineus - vectorii pentru bacteria denumita rickettsia;

- Febra recurenta declansata de capuse - capusele ornithodoros moubata sau capusele africane (capuse moi) - vectori pentru bacteria borrelia;

- Turalemia - capusele vermacentor variabilis, amblyomma americanum sau steaua singuratica - vectori pentru bacteria francisella tularensis;

- Anaplasmoza (anaplasmoza granulocitara umana) - capusele din familia Ixodes - vectori pentru bacteriile anaplasma phagocytophilum;

- Febra de colorado declansata de capuse - capusele sunt dermacentor andersoni - vectori pentru coltivirus, un virus ARN;

- Encefalita powassan - capusele din specia Ixodes si dermacentor andersoni (ambele sunt capuse tari) - vectori pentru virusul encefalitei powassan un arbovirus ARN;

- Febra Q - capusele rhipicephalus sanguineus, dermacentor andersoni si amblyomma americanum (toate trei sunt capuse tari) - vectori pentru bacteria coxiella burnetii;

Capusele au nevoie sa se hraneasca cu sange pentru a creste si a supravietui. In cazul in care capusele nu gasesc o gazda, pot muri. Atunci cand capusele au gasit o gazda (caine, om, pisica, cerb, iepure, etc) si gasesc un loc potrivit pentru atasare, acestea isi vor introduce parti ascutite din cavitatea bucala in pielea expusa, ce le permite sa ramana fixate local;

Capusele pot secreta sau regurgita cantitati mici de saliva care contine neurotoxine. Din cauza acestora, gazda nu simte senzatia de durere si iritatie provocata de muscatura. Prin urmare, multi oameni nu observa intepatura capusei.

Saliva poate contine si substante anticoagulante pentru a usura actiunea capusei de a se hrani cu sange. Unii oameni sunt alergici la aceste secretii si pot avea reactii alergice rapide si severe la muscaturile de capuse, dezvoltand unul dintre semnele de mai jos.

Simptome si semne ale muscaturilor de capuse

Muscaturile de capuse sunt, in general, nedureroase. Multi oameni chiar nu observa muscaturile acestora si nu vor vedea niciodata capusa. Capusele mici, cum ar fi capusa de caprioara, care transmite boala Lyme, este atat de mica incat este aproape nedetectabila.

Unele capuse sunt la fel de mici ca si punctul de la sfarsitul acestei propozitii. Totusi, exista unele simptome care pot sa apara, corelate cu prezenta capusei in sine. Ocazional, neurotoxina secretata cand capusa se fixeaza de gazda, desi poate fi insesizabila pentru unii oameni, poate provoca slabiciune musculara sau paralizie.

Totusi, paralizia care inhiba respiratia este rar manifestata. Actiunea simpla de scoatere a capusei opreste eliberarea de neurotoxina si de obicei, persoana in cauza se recupereaza rapid si complet. Muscatura in sine poate cauza simptome doar dupa ce cade capusa. Totusi, unele persoane pot observa roseata locala, mancarime, arsura si rareori durere intensa, locala inainte sau dupa ce cade capusa.

Manifestarile bolilor transmise de capuse debuteaza la cateva zile sau saptamani dupa muscatura de capusa. De aceea, medicii nu pot suspecta imediat o boala provocata de capuse. Este foarte important ca bolnavul sa ii transmita medicului suspiciunea sa legata de muscatura de capuse, de faptul ca a petrecut timp in aer liber (camping, drumetii, etc.), in zonele infestate de capuse (chiar daca nu-si aminteste ca l-ar fi muscat vreo capusa).

Dupa muscatura unei capuse, oamenii pot dezvolta oricare dintre urmatoarele simptome care pot fi provocate de agentii patogeni care se transmit in timpul muscaturii:
- febra;
- simptome asemanatoare gripei;
- amorteala;
- eruptii cutanate;
- slabiciune;
- durere si inflamatie a articulatiilor;
- palpitatii;
- scurtarea respiratiei;
- greata si varsaturi.

Cand se va solicita asistenta medicala?
Se va consulta medicul atunci cand sunt prezente oricare din urmatoarele manifestari sau situatii:
- persoana muscata de capusa prezinta senzatia de slabiciune, paralizie, letargie, confuzie, febra, senzatie de amorteala, durere de cap sau eruptii cutanate;
- capusa nu poate fi eliminata din piele sau capul si partile gurii capusei raman in piele dupa indepartarea acesteia;
- femeile insarcinate ar trebui sa informeze medicul legat de muscaturile de capuse in special inainte de a li se administra orice fel de medicament;
- oamenii care au sistemul imunitar scazut sau suprimat ar trebui sa informeze medicul legat de posibilitatea muscaturilor de capuse.

Mergeti imediat la camera de urgenta a unei unitati spitalicesti daca muscatura de capusa povoaca:
- febra;
- durere de cap;
- confuzie;
- slabiciune sau paralizie;
- amorteala;
- varsaturi;
- dificultati de respiratie;
- palpitatii.

Diagnostic
Nu exista nici un test care sa identifice prezenta muscaturii de capusa sau tipul acesteia in momentul in care o capusa este indepartata din organism. Totusi, medicii specializati in tratarea bolilor infectioase pot examina cu atentie corpul in cautarea unor capuse care sunt inca atasate de piele, eruptii cutanate sau semne ale unor boli cauzate de capuse.

In cazul in care capusa este identificata, medicul poate determina cel mai bine ce fel de teste trebuie facute. Constatarea tipului de capusa si a speciei acesteia va fi utila medicului pentru a-l ajuta sa recomande si alte teste suplimentare.

Cunoasterea tipului de capusa care a provocat muscatura poate restrange lista de afectiuni posibile si ii poate permite medicului sa recomande un tratament precoce inainte ca un diagnostic sa se pozitiveze.

Ingrijirea la domiciliu
Din pacate, multi oameni cred ca stiu sa elimine capusele in mod corect, dar cele mai multe metode obisnuite de indepartare a capuselor au ca rezultat cresterea riscului de infectie. Principala grija in eliminarea capuselor ramane riscul transmitere a bolilor.

In timpul procesului de inlaturare, capusa poate sa verse o cantitate mica de sange sau saliva infectata in pielea gazdei, fapt ce poate creste riscul transmiterii de boli. Metodele comune folosite pentru scoaterea capuselor pot provoca un prejudiciu suplimentar la gazda si stimuleaza capusa sa produca mai multe secretii cu agent patogen in zona muscaturii.

Este necesar sa se indeparteze toate partile capusei. Deoarece capusa se ataseaza ferm de gazda, manevrarea gresita sau cu putere a capusei poate face ca anumite portiuni ale capului sau a cavitatii bucale sa ramana adanc infipte in piele.


Cum sa indepartati o capusa

Utilizati un forceps curbat sau o penseta. Purtati manusi, astfel incat sa nu riscati raspandirea agentilor patogeni de la capusa pe pielea mainilor. Folosind penseta, intoarceti cu atentie capusa pe spate. Apucati ferm capusa cu o penseta, cat mai aproape de piele. Trageti usor, iar aceasta va iesi singura fara vreun disconfort major.

Capusa trebuie indepartata, nu strivita deoarece aceasta poate transmite o boala. Curatati bine zona muscaturii cu apa si sapun sau dezinfectant usor. Verificati zilnic zona muscaturii pentru a nu dezvolta o reactie la muscatura, cum ar fi eruptia cutanata sau chiar infectie.

Aplicati creme cu antibiotic in aceste zone. Utilizarea unui antibiotic zonal ajuta la prevenirea unei infectii locale, dar, de obicei, nu ajuta la reducerea riscului de a contacta o boala transmisa de capusa. Curatati si dezinfectati toate instrumentele de care v-ati folosit la indepartarea unei capuse.

Tratament medical

Tratamentul medical folosit pentru muscatura unei capuse, depinde de marimea muscaturii, de tipul de capusa, de bolile care sunt observate in comunitate, etc. Tratamentul medical specific depinde si de agentul sau de agentii patogeni transmisi prin intepatura capusei.

Principalele masuri de tratament sunt:

- Curatare si tratare locala cu creme ce contin antibiotic.
- Pentru mancarime, medicul poate recomanda produse care contin difenhidramina. Compusii de difenhidramina pot fi aplicati direct pe piele sau vor fi administrati pe cale orala sub forma de comprimate.
- Antibioticele orale pot fi prescrise de catre medic pentru anumite boli.

Prevenirea bolilor cauzate de muscatura capusei

Cel mai bun mod de a va proteja impotriva bolilor provocate de muscaturile de capuse este sa va feriti de muscaturile acestora. Acest lucru include si evitarea anumitor locuri care sunt cunoscute ca fiind infestate cu capuse.

In cazurile in care locuiti sau vizitati zone impadurite sau zone cu iarba inalta si buruieni, este recomandat sa respectati urmatoarele masuri de precautie pentru a ajuta la prevenirea muscaturilor si reducerea riscului de imbolnavire.

Purtati imbracaminte de protectie, cum ar fi camasi cu maneca lunga, pantaloni lungi, cizme sau incaltaminte solida si acoperiti-va capul. Capusele sunt mai usor de detectat pe haine de culoare deschisa. Daca doriti, puteti sa introduceti mansetele pantalonilor in sosete, astfel incat sa nu dati sansa capuselor sa intre in contact cu pielea dvs.

Aplicati pe pielea expusa si in primul rand, pe haine, un strat subtire de spray impotriva insectelor. Nu pulverizati direct spre fata; pulverizati intai pe maini, apoi aplicati usor si la nivelul fetei. Evitati zonele sensibile precum ochii, gura sau nasul.

Supravegheati intotdeauna copiii care au folosit astfel de produse. Verificati copiii si alti membrii ai familiei la fiecare doua-trei ore pentru ca acestia sa nu aiba capuse pe piele. In cazul in care aveti animale de companie care isi petrec timpul in aer liber, verificati daca pe pielea acestora sunt capuse.

In cazul in care descoperiti pe haine capuse, acestea pot fi indepartate cu o banda adeziva. Palma se va inveli in banda adeziva cu partea lipicioasa in exterior si se va presa pe capusa. Aceasta se va lipi pe banda. Este suficient sa pliati banda adeziva peste aceasta si sa o aruncati la cosul de gunoi.

Indepartati prompt si rapid orice capusa. Partile cavitatii bucale pe care le foloseste capusa pentru a se atasa sunt ascutite si pot sa apara infectii la locul muscaturii daca aceasta nu este eliminata imediat. Nu se va arde capusa si nici nu se va acoperi cu lac de unghii, nu folositi mainile goale pentru a elimina o capusa deoarece secretiile acestora pot declansa boala.