Miracolele naturii: Tuia

Indienii americani o considera "arborele vietii" si o investesc cu puteri divine.
Ati trecut, cu siguranta, pe langa o tuia. Este o planta decorativa la mare moda, prezenta mai ales in parcuri si in gradini. Un arbust din familia rasinoaselor, dar care in loc de ace are cetinile solzoase si moi si emana o mireasma mai blanda. A fost adus in urma cu 500 de ani din nordul Americii, unde indienii il numeau "arborele vietii", pentru ca din el preparau medicamente salvatoare pentru cele mai grave boli. Pieile rosii din triburile Dakota si Sioux foloseau tuia in tratarea bolilor tumorale benigne, in cancerul cu diferite localizari, in afectiunile senilitatii (altfel foarte dificil de tratat cu mijloacele moderne), precum si in multe alte boli si disfunctii organice, considerand ca planta are puteri divine. Cercetarile desfasurate de oamenii de stiinta in ultimii zece ani au confirmat medicina indiana. Europenii nu au stiut despre formidabilele virtuti terapeutice ale tuiei, asa ca au adus aceasta planta pe batranul continent doar pentru
scopuri ornamentale, cultivand-o prin parcuri, ca la Versailles, pentru aspectul sau exotic. Tarziu, pe la inceputul secolului Xx, etnologii au avut curiozitatea sa exploreze traditiile amerindienilor legate de plantele medicinale, si astfel a inceput descoperirea unui medicament senzational - frunzele de tuia.
Unde gasim si cum recoltam tuia
Nu exista firma de amenajare a spatiilor verzi sau de gradinarit, care sa nu aiba de vanzare ghivece cu tuia, una din cele mai solicitate plante ale momentului. Cea mai cunoscuta este specia Thuja occidentalis, originara de pe coastele estice ale Americii de Nord, insa mai exista o specie - Thuja orientalis, adusa din China si Japonia, cu un aspect foarte asemanator, avand practic aceleasi proprietati terapeutice. Ambele specii, cultivate sau semi-spontane, cresc prin gradini, prin parcuri, dar si pe la margini de padure ori pe langa obiective industriale, alcatuind perdele de protectie ecologica (este specia forestiera cea mai rezistenta la poluare). De la tuia se recolteaza frunzele tinere, care se tund cu un foarfece, operatie care nu afecteaza vitalitatea plantei, ci din contra, ajuta la refacerea ei. Frunzele de tuia pot fi recoltate si in perioada de iarna, cand uleiurile volatile secretate au concentratie maxima. Ele se folosesc ca atare, fara a fi uscate, pentru a-si pastra principiile active.
Preparate pe baza de tuia
Alcoolatura
Este un extract alcoolic foarte eficient, asemanator tincturii, dar spre deosebire de aceasta, nu se prepara din planta uscata, ci din cea verde. Se obtine usor, punand intr-o sticla doua sute de grame de frunze taiate marunt (se pot da prin masina de tocat), peste care se toarna un litru de alcool alimentar de 60 de grade. Recipientul se inchide ermetic cu un dop si se lasa 10 zile intr-un loc caldut, agitand periodic continutul. Maceratul se filtreaza, iar tinctura rezultata se toarna in sticlute care vor fi pastrate inchise ermetic.
Alcoolatura de tuia poate fi cumparata si de la Plafaruri ori magazinele naturiste, ca produs cosmetic. Ea are o toxicitate destul de ridicata (datorita unui compus volatil al tuiei, numit tuiona), motiv pentru care nu se administreaza intern, decat cu acordul si sub supravegherea unui specialist.
Unguentul
Ingrediente: 7 linguri de unt, 2 linguri de tuia tocata marunt, 1 lingurita rasina, 1 lingurita de miere zaharisita, 1 lingurita de ceara de albine (se gasesc la apicultori).
Mod de preparare: Se pune untul la topit intr-un vas, pe flacara mica, pana ce se lichefiaza. Se adauga cele doua linguri de tuia, apoi rasina si ceara. Ingredientele se lasa pe foc vreme de 10 minute, amestecandu- se intruna, dupa care se stinge focul si se lasa vasul sa se raceasca. Cat mai este cald, preparatul se filtreaza printr-o strecuratoare si se toarna intr-un borcan, care va fi inchis si lasat in frigider, unde se poate pastra maximum trei luni.
Si in comert se gaseste o crema cosmetica pe baza de tuia, foarte eficienta, care pastreaza bine calitatile plantei (extractia este facuta la rece).
Baia terapeutica
Se recomanda baile locale (in special de sezut si de picioare), cu un extract de tuia obtinut astfel: doua maini de planta se pun la macerat in doi litri de apa, la temperatura camerei, vreme de opt-zece ore (de dimineata pana dupa-amiaza) . Apoi lichidul se strecoara, iar planta ramasa se pune in alti doi litri de apa clocotita si se lasa sa stea acoperita pana se raceste, dupa care se filtreaza.
In final, se combina maceratul si infuzia racita si se pun in apa de baie (la o temperatura de 39-40 de grade Celsius). Baia de sezut dureaza 10-15 minute, dupa care locul se tamponeaza usor cu prosopul. Pacientul trebuie sa se odihneasca in pat, invelit calduros, vreme de jumatate de ora.
Tratamente de uz intern
Important: Extractele de tuia administrate pe cale interna sunt considerate la noi in tara toxice, motiv pentru care pot fi administrate doar la indicatia si sub supravegherea medicului. Astfel, aplicatiile terapeutice prezentate in continuare au doar un caracter informativ, urmand ca pentru un tratament intern, sa consultati medicul specialist.
Tumori benigne - se ia o lingurita (aproximativ 5 ml) de alcoolatura de tuia, de trei ori pe zi, in cure de 3 saptamani, cu o saptamana de pauza. Extern, se pun pe locul afectat, o data la doua zile, comprese cu aceeasi alcoolatura. Se lasa sa actioneze vreme de doua ore, dupa care pielea se usuca la aer. Suplimentar, pe locurile afectate, se aplica de doua ori pe zi unguentul de tuia. Este un tratament recomandat contra nodulilor mamari, contra fibromului uterin si a chisturilor ovariene, contra polipilor de tot felul, precum si contra formatiunilor tumorale care apar la nivelul pielii. Unul din cei mai reputati fitoterapeuti din lume, britanicul David Hoffman, spune despre acest tratament ca "Face sa dispara in timp orice formatiune anormala de la nivelul pielii si este printre cele mai bune remedii cunoscute in tratarea tumorilor benigne in general".
Thuja occidentalis - Adjuvant in afectiunile tumorale maligne - administrarea alcoolaturii de tuia este aceeasi cu cea prezentata la tumorile benigne. Acest tratament si-a dovedit eficienta mai ales in cancerul cu localizare genitala, atat la femei, cat si la barbati, precum si in cancerul de rect.
Gripa, bronsita, infectii respiratorii recidivante - o combinatie intre tuia si echinacea este foarte posibil sa revolutioneze, in viitorul apropiat, terapia acestor boli periculoase si persistente. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita de amestec de tinctura de tuia si tinctura de echinacea, in proportii egale. Studii pe pacienti umani facute in Marea Britanie si Germania au aratat ca persoanele infectate cu virus gripal A (din aceasta categorie face parte si faimosul virus H5N1, care produce gripa aviara la om) s-au vindecat mult mai repede si fara complicatii, atunci cand au luat aceasta combinatie de tincturi. Mai mult, s-a demonstrat stiintific faptul ca sub influenta acestui tratament, capacitatea naturala de aparare a organismului creste simtitor, fiind de un real ajutor in toate bolile infectioase, bacteriene sau virale, care afecteaza plamanii si arborele bronsic. Tratamentul prezentat este recomandat in mod special celor care au luat sau iau frecvent antibiotice de sinteza sau derivate cortizonice, medicamente care sunt un inamic dovedit stiintific al sistemului imunitar. In Germania, se produce in prezent medicamentul Esberitox, pe baza de extracte de tuia si echinacea, cu care au fost tratate cu succes peste 12 milioane de persoane suferind de aceste boli.
Incontinenta urinara la persoanele in varsta, prostatita - alcoolatura de tuia are o misterioasa actiune de intarire a sfincterilor urinari, mai ales la persoanele in varsta, care se confrunta cu o incapacitate organica de a controla urinarile. Mai mult, aceasta planta are efecte antiinflamatoare si antiinfectioase puternice la nivel genito-urinar, fiind recomandata in prostatita, dar si in cistitele hemoragice sau recidivante. Se ia cate o lingurita (aproximativ 5 ml) de alcoolatura de tuia, diluata in jumatate de pahar de apa, de patru ori pe zi, in cure de 2 saptamani, cu 10 zile de pauza. Suplimentar, se fac bai de sezut cu tuia.
Insuficienta ovariana, afectiuni endocrine in general - se face un tratament de 28 de zile, cu alcoolatura de tuia, din care se iau 3 lingurite pe zi (dimineata, la pranz si seara). Extractul de tuia are o exceptionala capacitate de a stimula bland productia glandelor endocrine din organism, fiind un adjuvant eficient si in cazul unor afectiuni ca hipotiroidia.
Tratamente de uz extern
Tumori , plagi cu risc ridicat de malignizare - se pun zilnic comprese cu alcoolatura de tuia pe locul afectat.
Amigdalita, amigdalita purulenta si cangrenoasa - se face gargara cu doua lingurite de alcoolatura de tuia, dizolvata in putina apa. Aceasta procedura are un efect antimicrobian si stimulent imunitar rapid, fiind recomandat si in faringita, traheita, faringo-amigdalita etc.
Negi - un tampon bine inmuiat in alcoolatura de tuia se pune pe locul afectat, apoi se acopera cu un plasture care sa il fixeze. Tamponul se tine 24 de ore, dupa care se schimba, tratamentul facandu-se 14 zile la rand. In anumite clinici specializate din Occident, se injecteaza tinctura de tuia in negii de mari dimensiuni, ceea ce produce necroza rapida si disparitia acestora.
Vegetatii veneriene sau anale - dispar daca sunt tratate cu alcoolatura de tuia. Aceasta se aplica folosind un tampon de vata, cu care se umezeste bine locul afectat, higienizat in prealabil. Daca nu suportati usturimea alcoolului, se ung locurile afectate cu crema de tuia, de doua-trei ori pe zi.
Rinita, rinosinuzita - in jumatate de litru de apa fierbinte se pun 3-4 linguri de alcoolatura de tuia, apoi se acopera capul cu un prosop, inhalandu-se vaporii degajati. Procedura dureaza 5-10 minute, dupa care capul si fata se tin invelite vreme de un sfert de ora, iar vreme de alte patru ore nu se va iesi in frig.
Reumatism - se pun comprese calde, o data la doua zile, cu alcoolatura de tuia. Zilnic, se fac doua ungeri ale locului afectat, cu crema de tuia.
Toxicitate
Exista o credinta destul de bine inradacinata la noi, cum ca tuia ar fi o planta otravitoare. Afirmatia este reala doar partial. Intr-adevar, planta contine un principiu activ, ce ii da mirosul specific
- tuiona - care, administrata in doze mari, produce tulburari digestive, de metabolism si chiar nervoase destul de grave. Tuiona este continuta si in alcoolatura prezentata mai sus, dar intr-o cantitate foarte redusa: cca 3 mg la 100 ml, asadar doza administrata zilnic fiind in jur de 0,6 mg. De altfel, pe 2 decembrie 2002, Comitetul stiintific al Comisiei Europene a dat un comunicat in care se mentioneaza ca tuiona poate fi consumata fara riscuri, in cantitati de pana la 5 mg pe zi, in anumite bauturi alcoolice (considerate alimentare). Prin urmare, riscurile administrarii alcoolaturii de tuia sunt ca si inexistente in cazul unei dozari normale.
Thuja orientalis - Cosmetica si frumusete
Tenul incarcat - se spala cu o solutie obtinuta din 100 ml de apa distilata, in care se pun doua lingurite de tinctura de tuia.
Bataturi - se tine de seara pana dimineata o compresa cu alcoolatura de tuia, invelita cu un nailon, pentru a impiedica evaporarea. Acelasi tratament se face si contra ciupercilor care afecteaza unghiile mainilor si picioarelor.
Miros neplacut al picioarelor - se fac seara bai fierbinti de picioare cu tuia. Suplimentar, se dezinfecteaza sosetele si incaltamintea cu acid boric.

9 SUCURI CU PUTERI VINDECATOARE***

Legumele consumate proaspete, sub forma de sucuri, sunt excelente pentru a-ti mentine sau reda sanatatea. Afla care sunt cele mai hranitoare sucuri de legume si ce poti trata cu ele!
1. Sucul de ridiche neagra te scapa de tuse Un remediu dulce si reconfortant, sucul de ridiche neagra este ideal in caz de bronsite, tuse, viroze sau de gripe, datorita continutului mare de vitamina C si de calciu. Cum sa-l folosesti: Dai o ridiche prin razatoare, o lasi trei ore, iar la sfarsit o storci pentru a obtine sucul. Este de ajuns sa iei sase lingurite de suc de ridiche neagra pe zi, ca sa-ti calmeze tusea si sa scapi de raceala sau de gripa. Extrasfat: Copiii ar fi bine sa ia cate trei lingurite de suc pe zi.
2. Sucul de telina, depurativ natural. Pentru a elimina toxinele din organism, sucul de telina este exact ce ai nevoie. Stimuleaza transpiratia, drenarea bilei si elimina gazele intestinale. Cum sa-l folosesti:In fiecare zi, bea cate trei pahare de suc de telina. Extrasfat: Pentru eficacitate maxima, cura cu suc de telina este bine sa fie tinuta timp de 15-20 de zile.
3. Sucul de castraveti dizolva pietrele la rinichi Racoritor, sucul de castraveti este un bun diuretic si da rezultate in bolile de rinichi, cum este litiaza renala. Cum sa-l folosesti: Amesteci 200 ml de suc de castraveti cu 200 ml de suc de morcovi si de ridiche neagra, plus putina miere. Extrasfat: La fel de bun este amestecul de suc de castraveti, morcovi si de sfecla rosie.

4.Sucul de cartofi trateaza ulcerul Baut crud, sucul de cartofi cicatrizeaza mucoasele aparatului digestiv, indeosebi mucoasa stomacala, datorita mineralelor pe care le contine (cupru, calciu, magneziu), dar si unei enzime din celulele vegetale. Cum sa-l folosesti: Pentru un gust usor de suportat, bea acest suc in amestec cu suc de morcovi. Pentru ulcer gastroduodenal, timp de o luna bea o jumatate de pahar cu suc, de patru-cinci ori pe zi. Extrasfat: Pentru diabetici, este indicata o cura de zece zile cu acest suc.
5. Sucul de ardei gras intareste firele de par Datorita continutului sau de siliciu, sucul de ardei gras intareste unghiile si radacina parului. De asemenea, il poti incerca si atunci cand te supara crampele sau cand te simti balonat. Cum sa-l folosesti: Cu o jumatate de ora inainte de mesele principale, bea cate un pahar cu suc de ardei gras, cu inghitituri mici. Extrasfat: Sucul este mai eficient daca il combini astfel: o parte suc de ardei gras, doua parti de suc de spanac si doua de suc de morcovi.
6. Sucul de ceapa combate arteroscleroza Una dintre cele mai raspandite afectiuni, arteroscleroza, manifestata prin ingrosarea peretilor arterelor, poate fi combatuta cu ajutorul sucului de ceapa. Cum sa-l folosesti: In sucul obtinut dintr-un kilogram de ceapa rosie adaugi 300 de grame de miere. Tii sucul la frigider si iei din el 50 ml pe zi, timp de trei-patru luni. Extrasfat: Un pahar de suc de ceapa pe zi, diluat cu putina apa, suc de telina sau de morcovi, alunga astenia.
7. Sucul de rosii, bun pentru inima Acest suc are proprietatea de a micsora vascozitatea sangelui, prin urmare reduce riscul afectiunilor vasculare, precum cardiopatia ischemica sau insuficienta cardiaca. Cum sa-l folosesti: Tine o cura de o luna, in care bei cate 200 ml de suc de rosii de trei ori pe zi. Extrasfat: Sucul se bea imediat dupa preparare.
8. Sucul de sfecla scade tensiunea Continutul mare de nitrati naturali pe care il are sucul de sfecla rosie dilata vasele de sange si-ti este de ajutor daca ai hipertensiune arteriala. Cum sa-l folosesti: Bea cate un pahar de suc pe zi, in trei reprize. Extrasfat: Bea suculcombinat cu alte sucuri, precum cel de morcovi.
9. Sucul de sparanghel, un bun diuretic Cura cu suc de sparanghel este eficienta in cazul tulburarilor renale. Are actiune diuretica datorita unei substante numite sparanghina. Cum sa-l folosesti: Se bea un pahar pe zi, indoit cu putin suc de morcovi. Extrasfat: In combinatie cu suc de telina, alunga oboseala.

<<<<<<<>>>>>>>

FOLIA DE ALUMINIU - pericol extrem!

Avertisment ignorat

Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit şi în industria alimentară, ca aditiv, în medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), în produsele de larg consum, există în aer şi în apă. Este inevitabil. Dar, în ultima vreme specialiştii au constatat o concentraţie crescută de aluminiu în organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putând ajunge săptămânal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, în condiţiile în care cantitatea tolerabilă este de cel mult un miligram.

în timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la demenţă. Alerta la aluminiu s-a dat încă din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Până în 1940, când o renumită doctoriţă a descris cazul căţeluşului ei care fusese pe moarte şi nici un veterinar nu reuşise să-i afle diagnosticul. Ea obişnuia să-i pregatească mâncarea în cele mai bune tigăi de aluminiu, însă câinele a început să vomite după mese şi după o lună era atât de slăbit că nu se mai putea ţine pe picioare. Stăpâna a schimbat tigaia cu una emailată, constatând imediat îmbunătăţirea sănătăţii câinelui, până când acesta s-a refăcut total. Deşi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglări şi în organismul oamenilor, cea mai cumplită fiind demenţa, afecţiune de care suferă milioane de persoane în lume.

Beţi apă de izvor !

Apa noastră cea de toate zilele e plină de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafaţă utilizează sulfat de aluminiu (la noi în România se intrebuinţează curent; mai toată producţia de sulfat este destinată acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive şi alte particule pe care le conţin şi care pot fi uşor distruse prin sedimentare şi filtrare.

Pentru că sulfatul de aluminiu este eliminat în mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentraţia de aluminiu a apei tratate este mai ridicată decât în cea netratată. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabilă poate varia mult în funcţie de regiune şi de râuri care sunt mai bogate sau mai sărace în aluminiu. Se crede în general că aluminiul de origine naturală, provenit din apa netratată, se află într-o formă care nu este uşor asimilată de organism şi nu provoacă efecte negative asupra sănătăţii. Dar apa tratată conţine aluminiu u

şor asimilabil, de aceea - atenţie! - apa poate fi o sursă mai importantă de aluminiu decât hrana.

Cantitatea de aluminiu din apa îmbuteliată şi cea de la robinet variază şi ea, după cum producătorii utilizează apa de la robinet cu sau fără tratamente suplimentare. Cel mai bine e să citim cu atenţie eticheta sticlei de apă minerala - gazoasă sau plată - şi să o alegem pe cea care conţine cel mai puţin aluminiu. Riscul de apariţie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consumă ape bogate în aluminiu monomeric.

Conţinut în medicamente

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridică la cel puţin patru micrograme pe zi. Dar unde mai există aer nepoluat? în zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creşte la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 până la 7 miligrame de aluminiu pe zi. în afară de aer şi apă, oamenii absorb aluminiu, şi încă în doza maximă, şi din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici şi care se vând la cerere în farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat şi unele vitamine pentru copii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că aportul celor care consumă regulat acest tip de medicamente pe bază de aluminiu poate creşte până la cinci grame pe zi. Toţi aceşti factori care conţin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului în funcţie de vârstă şi grad de sănătate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu rămân ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la bază acest metal. Un studiu recent publicat de o revistă medicală din Australia a arătat că doza de aluminiu care se găseşte în cutiile metalice de băuturi şi sucuri o depăşeşte cu 5% pe cea din ambalajele din sticlă.

Aluminiul n-are ce căuta în bucătărie !

Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de păr recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetării i-au uimit: peste 30% dintre pacienţi au aluminiu în corp. Efectele imediate sunt următoarele: omul are dureri de cap, se balonează, i se usucă pielea şi îşi pierde pofta de mâncare.

Pacienţii care suferă de afecţiuni renale şi primesc tratamente de dializă regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu în lichidele pentru dializă. Studiile au arătat că aluminiul ajunge în organism şi din cereale, prăjituri, biscuiţi, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, lăptuci), dar şi din ceaiuri sau băuturi care conţin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao.

Cantitatea de aluminiu creşte peste cota admisă şi atunci când peştele şi carnea sunt gătite în oale din aluminiu sau sunt împachetate în folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari în cuptor). Toţi suntem expuşi mai mult sau mai puţin riscului de a absorbi aluminiu, dacă nu în bucătăria proprie, atunci când bem o cafea în oraş, preparată cu apă contaminată sau în ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sănătate îl reprezintă şi radiatoarele confecţionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameţeală, tulburări de vedere şi chiar începutul unor paralizii.

Efecte nefaste

Persoanele supraexpuse la aluminiu pot să prezinte encefalopatie, o formă de demenţă caracterizată de convulsii, tremurături, psihoză şi diferite schimbări la nivelul vorbirii şi al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu în exces, se întâlneşte mai ales la bolnavii care fac dializă. Absorbţia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfărâmicioase, din cauza tulburărilor profunde în metabolismul fosforului şi al calciului din masa osoasă), infarcte.

Aluminiul este asociat şi altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig şi Parkinson. Dar cele mai de temut sunt demenţa presenilă, tulburările mentale, îmbătrânirea precoce şi Alzheimer. Deşi industria farmaceutică a mediatizat exagerat progresul înregistrat în prevenirea şi tratarea acestei boli, în realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la această boala, şi care indică începutul unei deteriorări mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea şi depresia. Celulele creierului pacienţilor suferinzi de această boală pot conţine de > 10 până la 30 de ori mai mult aluminiu decât media.

Ce obiecte trebuie aruncate ?

Toxicitatea acestui metal a fost descrisă în "Sciences et Vie", unde s-a arătat că efecte secundare ale aluminiului apar chiar şi când este consumat în cantităţi mici. Un alt caz de intoxicaţie cu aluminiu este tratat într-o revistă medicală americană ca o tumoare a esofagului care s-a retras când bolnavul a încetat să mai folosească vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cât mai departe de aluminiu?

în primul rând, trebuie să scăpăm de toate ustensilele, tacâmurile şi recipientele de aluminiu din bucătărie, să consumăm apă îmbuteliată cu conţinut scăzut din acest metal, să renunţăm definitiv la ambalarea alimentelor în staniol şi folii de aluminiu, să evităm aspirina pe cât posibil, să nu mai cumpărăm conserve, bere şi răcoritoare la cutie, să refuzăm mâncarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veţi vedea că aceleaşi alimente există şi în ambalaje de sticlă sau carton. Cât despre celelalte obiecte care ne înconjoară, eliminaţi-le pe cele inutile. De termopane şi uşi de aluminiu n-aveti cum scăpa.

Aluminiul din deodorante

Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de cremă, vopsea) au aluminiu din belşug. Aluminiul conţinut în deodorante (20% clorură de aluminiu) pătrunde mai uşor prin piele decât pe cale digestivă. în plus, inhalarea de aluminiu fin divizat şi de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificată drept cauză a fibromului pulmonar şi a lezării plămânilor.

Antiperspirantele conţin şi ele săruri de aluminiu şi zirconiu, care inhibă activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea şi închiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuză antiperspirantele şi deodorantele că pot favoriza apariţia tumorilor mamare, cauzate de absorbţia prin piele a unei cantităţi de aluminiu.

Asimilarea pe termen îndelungat a unor concentraţii importante de aluminiu prin deodorante şi antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sănătate. Persoanele cu aşa-zisa "aluminofobie" pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fără aluminiu, disponibile în farmacii.

Un element vechi de 180 de ani

Aluminiul a fost descoperit de către Friedrich WAfÂśhler în anul 1827. Este cel mai răspândit nemetal din natură. Nu se află în stare liberă, deoarece este reactiv, dar se găseşte în minereurile de bauxită, nefelină, silicaţii sau oxizii săi: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit în industrie datorită rezistenţei sale la oxidare, proprietăţilor mecanice bune şi densităţii sale mici.

Aluminiul este folosit în industria aerospaţială, în construcţii, acolo unde este necesar un material uşor şi rezistent. Are bune proprietăţi electrice.

E-ul criminal

în Uniunea Europeană, aluminiul este întâlnit sub denumirea de E 173, responsabil de apariţia unor boli ca Alzheimer şi Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeană dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentaţie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant întâlnit mai ales în produse bazate pe cereale, ca pâinea, prăjiturile şi biscuiţii.

http://roaim.co.nr/?a=articles&cat=7