Sarea leac sau otrava

Scris de Alec Blenche in data de noiembrie 22, 2011

„Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii.”Sfanta
Evanghelie dupa Marcu, 9, 50

In vechime, sarea era extrem de pretuita. Nu degeaba se spune, in popor, despre un om deosebit, ca este precum „sarea pamantului”. In imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in sare (in latina , sal,salis), de unde a ramas si cuvantul care exprima remuneratia pentru munca, salariu (salarium).

Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba
populara „daca se varsa sare, iese cearta.”

La modul propriu, „un graunte de sare” facea (si va face mereu) diferenta dintre o mancare buna si una fara gust, iar la modul figurat, vorba „nesarata” este vorba nelalocul ei, lipsita de „bun gust” si de bun simt.

Oaspetii de mare cinste sint intampinati, deloc intamplator, „cu paine si sare”.

Intr-un foarte cunoscut basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca „sarea in bucate”. Stiinta confirma astazi intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un element absolut indispensabil vietii
fiziologice a omului.

Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie retinut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in mari cantitati, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor.

Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat in medicina populara ca leac de capatai.
Dar ce este de fapt sarea?

Dupa definitia fortata din DEX, sarea este „o substanta cristalina, sfaramicioasa, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc; clorura de sodiu (NaCl).” O definitia similara gasim in
Larousse, Webster, etc.

Trebuie sa atragem, insa, atentia ca, in aceste definitii, sarea este identificata in mod fortat, dupa niste criterii si interese industriale si comerciale, cu substanta numita clorura de sodiu (NaCl).
DAR SAREA NATURALA, ADEVARATA, NU A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANTA OBTINUTA PRIN PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI DENATURAREA SARII GRUNJOASE.

Sa vedem de ce afirmam aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentatia sa si a animalelor sale numai sare naturala, grunjoasa, sub forma de cristale mari, numita si sare gema. Drobii sau bulgarii de sare se zdrobeau, se pi sau manual, in casa, in piua, pe masura ce aceasta se consuma. Sarea naturala, gema se gaseste inca in Romania, din abundenta, in zacaminte de suprafata (munti de sare), in vreme ce in alte tari europene ( Austria , Franta), ea este exploatata numai din zacaminte subterane.

Care este insa, mai exact, diferenta dintre sarea naturala, gema si sarea de masa, fina si extrafina?

SAREA NATURALA, GEMA; GRUNJOASA, NERAFINATA este cea care se ia direct din zacaminte. Ea contine, pe langa clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substante minerale si oligominerale, care ii dau, impreuna cu incarcatura sa geo-magnetica, extraordinare proprietati vindecatoare si gustul sau inconfundabil.
De unde ne luam sarea?

Sarea grunjoasa se gaseste doar la magazinele naturiste, la micii intreprinzatori sau pe internet unde se vinde ambalata in pungi sau vrac.
Sarea de masa fina si extra-fina se afla pe rafturile tuturor supermarket- urilor si pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezinta sub forma unor granule mici, de culoare alba, sau a unui praf alb,super-prelucrat si super-procesat chimic si este obtinuta, in general,prin recristalizarea artificiala a sarii geme si macinare dupa granulatia dorita. Acest proces saraceste foarte mult, aproape complet, sarea de elementele minerale si oligominerale (mai cu seama magneziul si calciul), marind, in mod artificial, concentratia de clorura de sodium (NaCl). In plus, pentru a evita intarirea sarii rafinate, fabricantii industriali ii adauga un „antiaglomerant” , E 535, adica… ferocianura de sodiu, un aditiv in mod clar toxic pentru organism, caci este o sare a unei cianuri de fier, oricat am vrea sa dregem busuiocul si sa bagam capul in nisip, ca strutul. In rezumat – se inlatura oligomineralele, bune pentru sanatate, si se adauga E 535 (ferocianura de sodiu), daunatoare sanatatii, dar buna pentru buzunarele unora.

Sarea rafinata nu numai ca nu are nici o calitate terapeutica si nu mai da cu adevarat gust alimentelor gatite, dar provoaca, in plus,hipertensiune.

Medicina populara cunoaste peste o suta de utilizari terapeutice si chiar magice ale sarii, care era considerata in trecut, printre altele,si un adevarat leac impotriva duhurilor rele si a bantuirilor de tot
felul.

Prezentam mai jos un tabel care evidentiaza saracia in minerale a sari extrafine, comparativ cu sarea gema, naturala. Observati ca sarea gema are un procent dublu de Calciu si cel putin triplu de Magneziu si, chiar daca este vorba de cantitati aparent infime, in economia extrem de fina a metabolismului uman, conteaza ENORM.

Compozitie Sare extrafina Sare gema



NaCl 98, 5 97,5

CaC 20,1 0,2

MgC l 2 0,03 0,1

CaSo4 1,2 1 -

MgSO4 — 0,04

Substante

insolubile in apa 0,06 1,2
Sarea iodata este toxica

In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG 568, o ordonanta care impune ca toata sarea din comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel, vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod.

Numerosi cercetatori si medici, din Romania si din strainatate, familiarizati cu aceasta problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala. Studii minutioase in acest sens au revelat ca
un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu, cele folosite in radiologie).

Din experienta altor tari, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea partiala a sarii, in unele orase sau comunitati, s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt imediat,deoarece a crescut ingrijorator numarul cazurilor de hipotiroidie,
hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian si unele reactii anafilactice la iod (pot fi socuri
anafilactice) sunt mortale. In Tasmania , tara care a
„beneficiat” de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori.

In anul 2001, au existat in Romania 12.417 cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541, iar din 1994 pana in 1999 au fost inregistrate intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele
12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? In plus, tratatul lui Harrison , dupa care se pregatesc medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca „din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datoreaza deficitului de iod”…

Ca urmare, cercetatorii din celelalte tari care au experimentat, cu rezultate negative, de altfel, iodarea partiala a sarii, au observat ca,daca dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida,altii fac reactii alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni, adica normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifica deloc administrarea pe trei cai a iodului…
Cauza impunerii unei astfel de masuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degraba este vorba de anumite grupuri de interese, care iau lua bani grei de pe urma procesului de iodare a sarii.
“Sarea iodata – un fel de experiment de tip Auschwitz”

Pentru o scurta informare, sarea este tratata cu urmatorii aditivi:
E 535, adica ferocianura de sodiu, ca antiagregant;
E536, ferocianura de potasiu, un aditiv interzis in Anglia, dar admis in Romania. Sarea astfel aditivata contine de 30 de ori mai putin magneziu decat sarea integrala. Pe de alta parte, sarea extrafina este mai bogata in sodiu, exact elementul implicat in decompensarea insuficientei cardiace. Consecintele folosirii sarii extrafine sunt dramatice:
cresterea incidentei bolii cardiace ischemice, datorita deficientei de magneziu;
accelerarea proceselor de ateroscleroza si decompensari ale insuficientei cardiace prin aportul de sodiu;
toxicitatea indusa de ferocianura de sodiu sau potasiu.
In acest timp, iodarea universala a sarii determina efecte adverse grave:
hipertiroidie indusa in populatia cu functie normala;
agravarea unei hipertiroidii preexistente;
cresterea ratei cancerului tiroidian;
cresterea volumului glandei tiroide.
afectarea vederii prin toxicitate directa asupra tiroidei;
cresterea incidentei bolilor alergice (inclusiv a socului anafilactic la iod – boala cu un procent inalt de mortalitate);
hipotiroidie fetala, indusa in viata intrauterina la femeile care consuma sare iodata.
Cum sa reducem consumul de sare

Nu este suficient sa aruncati solnita. Problema nu vine neaparat de la sarea de masa pe care o folositi in bucatarie, ci de la anumite alimente cu continut ridicat de clorura de sodiu (sare de bucatarie) cum ar fi: mancaruri semipreparate, supe instant, conserve, mezeluri, anumite bauturi, paine.
Industria din sectorul agroalimentar poate fi acuzata de adaugarea in compozitia produselor a unor cantitati prea mari de sare, fie pentru a pastra gustul proaspat al alimentelor, fie pentru ca apa sa fie retinuta in mezeluri. Iata cantitatile de sare continute de principalele alimente:
•Paine:2,5-2,7 g sare/bagheta de 350 g;
•Branza: 0,6-1,4 g/100 g;
•Hamburger : 0,5- 0,7 g/burger de 250 g;
•Supa instant: 8-11 g/100 ml;
•Mezeluri: 0,9- 2 g/100 g;
•Cereale: 1-1,1 g/100 g;
• Conserve: 2-3 g/cutie.

Surse:

http://www.sfatulmedicului.ro/Alimentatia-sanatoasa/sarea-in-exces-afecteaza-sanatatea_1493

http://www.formula-as.ro/2007/767/sanatate-35/otrava-noastra-cea-de-toate-zilele-aditivii-alimentari-7939

Comantarii personale:

Cred ca intrebarea nu trebuie pusa ..cum reducem consumul de sare ci cum ajungem sa consumam doar sarea care ne ajuta.

Si atunci si raspunsul vine mai simplu. Eliminam tot ce este procesat si care are inevitabil adaugat sare procesata si consumam sare grunjoasa care ciudat ..e si mai sanatoasa si e si mult mai ieftina…ciudat..pentru ca cine in lumea asta are interes sa vanda ceva sanatos atat de ieftin. Sarea gema are un pret de nimic..undeva la 1.5 lei/kg. E ridicol. Si ne gandim de ce apreciau romanii si grecii asa de mult sarea de a ramas numele de la salariu sau chiar soldat (solda) chiar de la sare?

Sarea are deasemenea un efect alcalin, foarte necesar pentru organismele noastre super acide ..de la atatea alimente procesate. Este recomandat sa consumam dimineata pe stomacul gol un pahar de apa cu putina sare. Sarea fiind bogata un oligominerale esentiale se va duce direct in celule iar conform principiului ..unde mineralele se duc apa urmeaza, mineralele din celule vor atrage apa , hidratand astfel organismul si ajutand la detoxifiere, dupa o noapte de reparare si curatare.

Pe langa sarea gema de la noi, puteti deasemenea sa achizitionati sare de mare sau de ocean, chiar si sare de Himalaia care are o culoare frumoasa roz. Sarea naturala se gaseste aproape in toate culorile cunoscute..albastra, rosie, roz, verde, violet…, este intr-adevar un mineral minune. Iar dupa cum spune Gabriel Cousens…”mancati culorile curcubeului..mancati cu ochii”

cititi mai multe aici..

http://viataverdeviu.ro/sarea-leac-sau-otrava/