Codul Rosu: Tratamente cu Dulceata din Plante si Legume

Codul Rosu: Tratamente cu Dulceata din Plante si Legume:
Dulceata de papadie

Reteta: 1 kg de flori de papadie se pun in 0,5 litri de apa plata fierbinte si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa pe foc mic doua minute. Apoi se stinge flacara, se lasa vasul acoperit 20 de minute, si se strecoara lichidul presand florile cat mai bine. Fiertura se amesteca cu 1 kg de zahar si se fierbe din nou 5 minute. Se adauga 5 lamai de marime mica, taiate marunt, cu coaja cu tot, si se fierbe inca 5 minute, amestecand permanent. Se ia de pe foc, se lasa sa stea 30 de minute in vas acoperit, apoi se adauga 250-300 ml apa plata si se fierbe inca un minut.i de papadie se pun in 0,5 litri de apa plata fierbinte si se aduc pana la punctul de fierbere. Se.....

CLIK PE TILLU ..pentru a citi mai departe...

PAPADIA

Păpădia deschide sezonul recoltării plantelor medicinale din flora spontană. Înfloreşte în martie-aprilie pe aproape orice suprafaţă cu iarbă. Ca plantă medicinală, are două proprietăţi remarcabile: ajută în bolile biliare şi în cele hepatice. Întreaga plantă are efect tămăduitor: primăvara, înainte de înflorire, se colectează frunzele, toamna rădăcinile, iar tulpinile se culeg în timpul înfloririi.

Rădăcinile de păpădie conţin taraxacină – un principiu amar deosebit de valoros în tratarea bolilor digestive. Frunzele conţin proteine, glucide, vitaminele A, B, C şi D.

De regulă, medicii specialişti în bolile de ficat ştiu că păpădia are o influenţă cât se poate de benefică asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consumă câte 5-6 pe zi, în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică. În icter şi în afecţiunile splenice, păpădia se foloseşte, de asemenea, cu succes.

Persoanele bolnăvicioase, care se simt obosiţi, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Aceste tulpini ajută la creşterea poftei de mâncare, îmbunătăţesc sucul gastric şi curăţă stomacul de tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculii biliari, stimulând activitatea hepatică şi biliară.

Pe lângă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative şi de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburărilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută în artrită şi reumatism; inflamaţiile ganglionilor se retrag, dacă se ţine până la sfârşit cura de 3-4 săptămâni, cu tulpini proaspete.

Rădăcinile mâncate crude, la fel ca şi cele uscate din care se prepară ceai, au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific şi diuretic, precum şi stimulant. Ele fac sângele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sângeului îngroşat. Pentru prepararea ceaiului, se pun peste noapte 1-2 linguriţe (cu vârf) de rădăcini într-un litru de apă rece, se încălzeşte a doua zi până începe să fiarbă şi se filtrează. Această cantitate se bea, înghiţitură cu înghiţitură, cu o oră înainte şi o oră după micul dejun.

Planta mai este recomandată ca remediu în toate bolile unde există un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de păpădie este indicat în cazurile de obezitate, în boli de ficat (mărind secreţia biliară), în normalizarea circulaţiei sângelui şi pentru mărirea poftei de mâncare. Preparatele din păpădie au efect benefic în tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienţei cardiace, aterosclerozei, gutei şi reumatismului. De menţionat că, în hipertensiune şi boli cardiace, în special în faza decompensată, administrarea remediilor din păpădie necesită o atentă supraveghere medicală şi se face numai cu acordul şi sub îndrumarea medicului curant.

Este folosită cu succes în multe cazuri de gastrite hipoacide şi dispepsii, precum şi în tratarea dischineziei biliare şi pentru prevenirea formării calculilor biliari. Efectul diuretic este exploatat şi în cazul calculilor renali sau uretrali, prin mărirea fluxului de urină urmărindu-se eliminarea acestora din căile urinare. Prin diureza pe care o produce, păpădia face ca toxinele din corp să se elimine şi ajută indirect în tratarea eczemelor şi altor boli de piele.

Datorită conţinutului de vitamine A şi C, păpădia mai este menţionată şi ca un posibil agent antioxidant şi anticanceros.

Cura cu tije de păpădie

Este cea mai simplă şi mai eficientă formă de administrare a acestei plante medicinale. După cum spun specialiştii în fitoterapie, este bine să se consume tijele de culoare mai gălbuie, înainte de înflorire, care se mănâncă pe stomacul gol, câte 5-10 tulpini pe zi, timp de 10-14 zile. Cura nu trebuie prelungită după ce păpădia a înflorit. Pentru cei care nu suportă gustul foarte amar, se recomandă ca aceste tulpini să fie amestecate şi consumate în miere de albine.

SURSA
http://www.doctorulzilei.ro/planta-care-tine-la-distanta-bolile-hepatice-si-obezitatea/

PĂPĂDIA - magicianul detoxifierii

Din reţetele d-lui farmacist BOBARU

Este cea dintâi plantă pe care farmacistul Ion Bobaru o recomandă celor care doresc să îşi cureţe organismul de toxine. Deşi ne-am obiş­nuit să o asociem cu razele calde ale soarelui, plan­ta cea firavă ne este de mare folos acum, iarna. Dacă nu aţi recoltat-o din timp, puteţi achiziţiona planta uscată din magazinele tip Plafar sau cele cu produse naturiste.

Acţiune terapeutică

De secole, păpădia este cunoscută drept una dintre cele mai puternice ierburi detoxifiante. Datorită princi­piilor amare, tonifică ficatul obosit, stimulează activi­tatea rinichilor şi a intestinelor. Prin aceste calităţi, are un rol esenţial în eliminarea toxinelor. Este indicată în toate afecţiunile în care există dereglări glan­dulare. Creşte diureza, măreşte secreţia glan­dulară şi norma­lizează circulaţia sângelui.

Remedii din păpădie

Infuzie de păpădie: Preparată corect, in­fuzia reprezintă un adevărat elixir pentru ficat şi rinichi, un depurativ natural al între­gului organism, contribuind eficient la elimi­narea toxinelor. Se obţine amestecând 10 g (2 linguriţe) de plantă uscată (partea aeria­nă alcătuită din frunze) şi 250 ml apă (o ca­nă). După ce a dat în clocot, vasul se acoperă şi preparatul se lasă la infuzat, în repaus, 10 minute. La final, se strecoară şi poate fi băut. Important este să nu îndulcim ceaiul cu za­hăr. Dacă totuşi, gustul ni se pare neplăcut, putem folosi mierea de albine sau zahărul brun.
Doza recomandată este de două căni pe zi, una dimineaţa, pe stomacul gol, şi seara înainte de culcare. O cură de trei săptămâni va avea efecte benefice asupra întregului organism, ac­ţiunea sa fiind vizibilă şi la nivelul pielii, care va de­veni mai fermă şi mai fină.
Completarea farmacistului: Filtrele de detoxifiere ale organismului sunt numeroase: pielea (prin transpi­raţie), plămânii (prin respiraţie), aparatul renal (prin urinare) şi, nu în ultimul rând, tubul digestiv (prin de­fecaţie), care este a patra cale de eliminare a toxinelor din organism. În afecţiunile renale de natură infec­ţioa­să se recomandă cura cu infuzie de păpădie şi admi­nis­trarea de pilule cu albastru de metilen. Pilulele cu al­bastru de metil au reprezentat în trecut principala te­rapie în afecţiunile renale de natură infecţioasă. Din păcate, această terapie a fost înlocuită, nu cu cel mai mare succes, de antibiotice. Farmacia Faltis din Brăila are în portofoliul său, printre alte multe preparate, şi gelule cu albastru de metil.



Decoct din păpădie: La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri (30 g) de rădăcină de păpădie us­cată şi mărunţită. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se eva­­poră. După ce se filtrează, poate fi păstrat la frigider cel mult două zile.
Doza recomandată este de 30 ml (2 linguri), de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine vreme de trei săptămâni şi poate fi reluată după o săptămână de pauză.

Alte efecte terapeutice: Cura cu decoct de rădăcină de păpădie contribuie semnificativ la normalizarea circulaţiei sângelui şi a ritmului cardiac şi este un valo­ros tratament adjuvant în ciroza hepatică, cistită şi de­reglări ale glandei tiroide. Decoctul contribuie şi la eli­minarea calculilor renali (cunoscutele pietre la rinichi), fiind un bun diuretic.

Extract fluid din păpădie şi hrean: 100 g rădăcină de păpădie us­cată, 10 g hrean ras, 1 litru de apă.
Mod de preparare şi dozaj: Ră­dăcina de păpădie se fierbe până când volumul apei scade la jumătate (500 ml), apoi se adaugă hreanul. După răcire, se filtrează, iar poţiunea poate fi păstrată la frigider aproximativ 5 zile. Doza optimă este de 60 ml (4 linguri) de trei ori pe zi, timp de o săptămână.
Alte efecte terapeutice: Concen­tratul este indicat mai ales celor care suferă de bronşită cronică, boli intestinale sau afecţiuni reumatice.

Tinctura de păpădie se obţine din: 20 g rădă­cină uscată de păpădie şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade, folosind metoda generală de preparare a tinctu­rilor: componentele se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Apoi se filtrează şi se lasă la decantat încă 6 zile. Se păstrează în sticluţe cu dop picurător. Se poate păstra un an de la data preparării.

Farmacia Faltis din Brăila prepară un sirop deto­xifiant pe bază de tinctură de păpădie şi kaolin (bolus alba), acesta fiind un silicat natural de aluminiu, prin­cipala componentă din argilă.


Tinctură din păpă­die şi hrean:20 g rădă­cină de pă­pădie uscată, 10 g hrean ras, 100 ml alcool ali­mentar de 70 de grade.
Mod de preparare şi do­zaj: Plantele se pun într-un borcan cu filet, iar deasupra se toarnă alcoolul. Borcanul se închide ermetic şi prepa­ra­tul se lasă la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se fil­trea­ză din nou, iar tinctura rezultată se păstrează în sticluţe de culoare închi­să. Preparatul poate fi păstrat un an după obţinere. Pen­tru tratament sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia ori de câte ori este nevoie.
Efecte terapeutice: Asocierea păpădiei cu hreanul aduce un plus de sănătate organismului, prin desfun­da­rea căilor respiratorii, ceea ce duce la mai mult oxi­gen în sânge şi o mai bună funcţionare a inimii. Astfel, tinctura mixtă are un efect benefic asupra tuturor orga­nelor cheie: plămâni, ficat şi rinichi. Preparatul acţio­nează eficient în stimularea bilei leneşe, atât păpădia, cât şi hreanul, având drept efect mărirea volumului de bilă secretată.
Cu un puternic rol antiinflamator, licoarea are efec­te benefice şi asupra celor care suferă de reumatism sau artrită, fiind totodată şi un antiseptic de elită, care uci­de şi elimină bacteriile, contribuind la regenerarea ţesu­turilor. Este recomandată în curele de slăbire şi mai ales celor care se luptă cu obezitatea, dereglări ale glandei tiroide, indigestie sau retenţie de apă în organism.
Sfatul farmacistului: În afecţiunile renale, tinctura de păpădie şi hrean, uşor de preparat în orice gos­podărie, se poate asocia cu pilulele cu albastru de metil, ambele potenţându-se reciproc.

Poţiune tonifiantă pentru ficat şi rinichi: 15 g rădăcină uscată de păpădie (aproximativ o lin­gură), 30 g rădăcină uscată de cicoare (aproximativ 2 lin­guri), 15 g boabe de ienupăr, 1 litru de apă.
Mod de preparare şi dozaj: Păpădia, cicoarea şi ienupărul se amestecă într-un vas emailat, care se pune pe foc şi peste plante se toarnă apă. Ingredientele se fierb 15 minute, apoi lichidul se strecoară. Licoarea poate fi păstrată în frigider, doza recomandată fiind 30 ml (două linguri) de trei ori pe zi.
Efecte terapeutice: Este indicată mai ales atunci când toxinele din organism s-au concentrat şi cristalizat sub formă de piatră la nivelul ficatului ori rinichilor. Po­ţiunea este recomandată şi celor care suferă de dia­bet, principiile active din ienupăr având rolul de a re­duce nivelul zahărului din sânge şi a stimula diureza.
Avertizarea farmacistului: Preparatul nu este reco­mandat celor care suferă de afecţiuni renale grave, de­oarece ienupărul poate produce iritarea rinichilor.

Elixir din păpădie şi condimente: 30 g rădăci­nă de păpădie, 30 g rădăcină de pătrunjel, 15 g rădă­cină de ghimbir, 15 g rădăcină de lemn dulce, 2 litri de apă.
Mod de preparare şi dozaj: Plantele se amestecă într-un vas emailat, cu o lingură de lemn, deasupra se toarnă 2 litri de apă şi se pune pe foc. Mixtura este lăsa­tă să fiarbă până când cantitatea de apă se reduce la jumătate (1 litru), apoi se strecoară şi este păstrată în frigider. Doza recomandată este de 50 ml (un păhărel), de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă. Pen­tru efecte optime, cura se ţine 7 zile.
Alte efecte terapeutice: Îmbinarea celor patru plante contribuie la sănătatea întregului organism, de la flui­dizarea sângelui până la tonifierea sistemului nervos şi a sistemului muscular. Elixirul este indicat pentru a combate stările de greaţă şi indigestiile, ameliorând cu succes simptomele inflamaţiilor gastrice.

Preparate pentru uz extern


Băi terapeutice
Păpădiile sunt o bună ocazie de relaxare, dar şi de eliminare a toxinelor, pielea fiind unul din­tre filtrele de dezintoxicare ale organismu­lui. Se prepară mai întâi o infuzie concentrată din 300 g de păpădie uscată şi doi litri de apă. După ce a dat în clocot, fiertura se mai lasă la foc mic încă 20 de minute, se filtrează şi poate fi turnată în apa din cadă. Îmbăierea durează aproximativ un sfert de oră şi este recomandată de 2-3 ori pe săptămână.
Băile cu păpădie alină durerile reumatice şi arti­culare, fiind recomandate şi pentru calmarea iritaţiilor pielii, produse de afecţiunile dermato­logice.

Mască de faţă cu argilă şi păpădie
Se obţine amestecând 2 linguri de praf de ar­gilă cu decoct de păpădie (preparat după re­ţe­ta pre­­zentată mai sus), până se obţine o pastă sub­ţire, care poate fi întinsă pe faţă şi gât. Masca este lă­sată să ac­ţioneze vreme de 15 minute, după care poate fi în­depărtată, prin spălare cu infuzie călduţă de muşe­ţel. Pentru tenul uscat este necesar să adău­gaţi, la pre­pa­ra­rea amestecului iniţial, o linguriţă de ulei de măs­line.
Recomandarea farmacis­tu­lui: După îndepărtarea măş­tii de pe faţă e bine să fie folo­sită o cremă antio­xi­­dantă antirid şi o cre­mă vitaminizantă, spe­cifică tenului (ten us­cat, gras sau mixt). Far­macia Faltis din Brăila prepară creme de întreţinere a frumuseţii. Sunt proaspete şi cu efect maxim.
Argila are o puter­nică acţiune antitoxică, antibacteriană şi revita­lizan­tă. Sărurile mine­rale pe care le conţine au un excepţional efect tonifiant asupra pielii şi totodată grăbesc eliminarea toxine­lor şi a celulelor moarte.
ARTICOL DIN FORMULA AS

Papadia: proprietati terapeutice

Taguri: buha, floarea malaiului, laptuca, lilicea, niparticli, papa gainii, papadie, plante, sirop de papadie, Taraxacum, tulpini de papadie

Pe plan mondial, papadia (denumire latina = Taraxacum) este foarte raspandita in Europa (Bulgaria, Romania, tarile din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia), in Asia (India, China, Iran) si America de Nord. Exista si culturi intinse in Germania si Franta, pentru consumul alimentar si in scopuri medicinale.
Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori-galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba si considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru persoanele suferinde o planta de leac deosebit de valoroasa.
Proprietatile terapeutice ale papadiei
Tulpinile proaspete de papadie, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pana sub omoplatul drept).
Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manance aceste tulpini, pana la 10 pe zi, atit timp cat papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana la gust cu andivele.

Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.
Papadia ajuta insa si in alte afectiuni, combatand cu succes mancarimile, eczemele si eruptiile pielii, imbunatatind sucul gastric, curatand stomacul de tot felul de substante care se elimina greu.
Tulpinile de papadie proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar; ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe langa saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism.
Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pana la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete.
In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemenea, cu succes. Radacinile de papadie, mancate crud, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac sangele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sangelui ingrosat.
Vechile carti despre diverse plante medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia de papadie, preparata prin oparirea plantei si a radacinii. Femeile obisnuiau sa-si spele cu infuzia respectiva ochii si fata, sperand sa capete astfel un “chip mai luminos”.
Siropul de papadie – Preparare
Siropul de papadie este o bautura delicioasa, racoritoare, cu diverse beneficii pentru sanatate. Modul de preparare este simplu, si se prefera folosirea florilor de papadie in stare cat mai proaspata.
Se pun de 2 ori cate 2 maini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pana incepe sa fiarba, sa lasa sa dea cateva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte.
A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele maini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Atentie insa, prea multa lamaie acreste prea tare siropul. Oala se pune fara capac pe aragaz. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe.
Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate stabili adevarata consistenta. Pastrarea pe un timp indelungat il face sa fie prea gros (datorita zaharului concentrat si a procesului de fermentare). Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau painea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.

Citeste si partea a II-a a articolului, o lista de preparate din papadie, pentru uz intern si extern.