Alimentaţia şi sistemul imunitar

Există o puternică legătură între comportamentul alimentar şi buna funcţionare a sistemului imunitar. O dietă echilibrată, care include toate grupele de nutrienţi, favorizează apărarea naturală a organismului, în timp ce calitatea slabă a alimentelor nu face altceva decât să compromită şi mai mult imunitatea. Iată care sunt, pe scurt, substanţele care contribuie la întărirea imunităţii, precum şi alimentele în care se regăsesc acestea:

Vitamina C
Creşte producţia de leucocite (globulele albe, care apără organismul împotriva infecţiilor), precum şi nivelul de interferon, un anticorp ce protejează suprafaţa celulelor de pătrunderea virusurilor.
Surse: ardei, broccoli, varza de Bruxelles, conopidă, sucuri de fructe şi de lămâie, muştar, portocale, papaya, căpşuni.

Vitamina E
Stimulează celulele imunitare de tip B, cu rol în producerea anticorpilor. De asemenea, combate deficienţele de răspuns imun, care se instalează odată cu înaintarea în vârstă.
Surse: migdale, broccoli, sfeclă elveţiană, muştar, măsline, papaya, seminţe de floarea-soarelui, varză creaţă.

Beta carotenul
Măreşte numărul de celule care luptă împotriva infecţiilor. Studiile arată că asimilarea carotenoidelor din alimente protejează mai bine împotriva cancerului decât apelarea la suplimente de beta caroten. Prin urmare, în dieta zilnică se recomandă cel puţin cinci porţii de fructe şi legume. Beta carotenul se găseşte în compoziţia legumelor de culoare galbenă, portocalie sau roşie.
Surse: morcovi, citrice, căpşuni, ardei gras, roşii, banane.

Vitamina B12
Ajută la înmulţirea globulelor albe aflate la maturitate, motiv pentru care este esenţială în procesele imunitare.
Surse: carne de vită şi de miel, peşte (biban de mare, halibut), lapte, somon, scoici, creveţi.

Tiamina (B1)
Îmbunătăţeşte tonusul muscular şi contribuie la fortifierea sistemului nervos şi imunitar.
Surse: sparanghel, cereale, carne de porc, seminţe de floarea-soarelui, ton.

Riboflavina (B2)
Are un rol important în creşterea şi respiraţia celulelor, ca şi în procesul normal al vederii. De asemenea, scade glicemia, intervine în fenomenele de oxidoreducere şi influenţează sinteza hemoglobinei.
Surse: sparanghel, ficat de vitel, cereale, afine, ciuperci, salată verde.

Niacina (B3)
Păstrează sănătatea pielii, a limbii şi a ţesuturilor digestive. În plus, măreşte glicemia şi reduce nivelul colesterolului, scade tensiunea arterială şi favorizează circulaţia cerebrală şi coronariană.
Surse: sparanghel, piept de pui, afine, halibut, ciuperci, carne de porc, somon, roşii, ton.

Piridoxina (B6)
Asigură producerea de globule roşii şi de anticorpi şi ajută la consolidarea sistemului osos şi muscular. Mai mult, menţine buna funcţionare a sistemului nervos.
Surse: ardei gras, conopidă, afine, muştar, ton, napi.

Acidul folic (B4)
Protejează împotriva cancerului de col uterin.
Surse: sparanghel, sfeclă, broccoli, ficat de viţel, linte, pătrunjel, salată verde, spanac, frunze de nap.

Zincul
Stimulează producţia şi eficienţa leucocitelor. Totuşi, excesul de zinc (peste 75 mg pe zi) poate inhiba funcţia imună.
Surse: scoici, ciuperci, carne, legume.

Cromul
Măreşte capacitatea globulelor albe de a lupta împotriva infecţiilor.
Surse: drojdie de bere, stridii, ficat, ceapă, cereale integrale, tărâţe de cereale, roşii, cartofi.

Seleniul
Creşte numărul de anticorpi şi mobilizează celulele care luptă împotriva cancerului.
Surse: nuci de Brazilia, orez brun, brânză de vaci, carne de pui, gălbenuş de ou, usturoi, halibut, homar, ciuperci, carne de porc, somon, creveţi, biban de mare, seminţe de floarea-soarelui, ton, cereale integrale.

Autor: Alexandra Nedelcu

SURSA

http://www.tainelesanatatii.ro/

PAPADIA

Păpădia deschide sezonul recoltării plantelor medicinale din flora spontană. Înfloreşte în martie-aprilie pe aproape orice suprafaţă cu iarbă. Ca plantă medicinală, are două proprietăţi remarcabile: ajută în bolile biliare şi în cele hepatice. Întreaga plantă are efect tămăduitor: primăvara, înainte de înflorire, se colectează frunzele, toamna rădăcinile, iar tulpinile se culeg în timpul înfloririi.

Rădăcinile de păpădie conţin taraxacină – un principiu amar deosebit de valoros în tratarea bolilor digestive. Frunzele conţin proteine, glucide, vitaminele A, B, C şi D.

De regulă, medicii specialişti în bolile de ficat ştiu că păpădia are o influenţă cât se poate de benefică asupra ficatului. Tulpinile proaspete, din care se consumă câte 5-6 pe zi, în stare crudă, ajută rapid în hepatita cronică. În icter şi în afecţiunile splenice, păpădia se foloseşte, de asemenea, cu succes.

Persoanele bolnăvicioase, care se simt obosiţi, ar trebui să facă o cură de 14 zile cu tulpini proaspete de păpădie. Aceste tulpini ajută la creşterea poftei de mâncare, îmbunătăţesc sucul gastric şi curăţă stomacul de tot felul de substanţe care se elimină greu. Tijele proaspete pot dizolva fără dureri calculii biliari, stimulând activitatea hepatică şi biliară.

Pe lângă săruri minerale, păpădia conţine substanţe curative şi de sinteză foarte importante pentru înlăturarea tulburărilor de metabolism. Datorită efectului său depurativ, ajută în artrită şi reumatism; inflamaţiile ganglionilor se retrag, dacă se ţine până la sfârşit cura de 3-4 săptămâni, cu tulpini proaspete.

Rădăcinile mâncate crude, la fel ca şi cele uscate din care se prepară ceai, au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific şi diuretic, precum şi stimulant. Ele fac sângele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra sângeului îngroşat. Pentru prepararea ceaiului, se pun peste noapte 1-2 linguriţe (cu vârf) de rădăcini într-un litru de apă rece, se încălzeşte a doua zi până începe să fiarbă şi se filtrează. Această cantitate se bea, înghiţitură cu înghiţitură, cu o oră înainte şi o oră după micul dejun.

Planta mai este recomandată ca remediu în toate bolile unde există un dezechilibru glandular. Astfel, ceaiul de păpădie este indicat în cazurile de obezitate, în boli de ficat (mărind secreţia biliară), în normalizarea circulaţiei sângelui şi pentru mărirea poftei de mâncare. Preparatele din păpădie au efect benefic în tratamentul hipertensiunii arteriale, insuficienţei cardiace, aterosclerozei, gutei şi reumatismului. De menţionat că, în hipertensiune şi boli cardiace, în special în faza decompensată, administrarea remediilor din păpădie necesită o atentă supraveghere medicală şi se face numai cu acordul şi sub îndrumarea medicului curant.

Este folosită cu succes în multe cazuri de gastrite hipoacide şi dispepsii, precum şi în tratarea dischineziei biliare şi pentru prevenirea formării calculilor biliari. Efectul diuretic este exploatat şi în cazul calculilor renali sau uretrali, prin mărirea fluxului de urină urmărindu-se eliminarea acestora din căile urinare. Prin diureza pe care o produce, păpădia face ca toxinele din corp să se elimine şi ajută indirect în tratarea eczemelor şi altor boli de piele.

Datorită conţinutului de vitamine A şi C, păpădia mai este menţionată şi ca un posibil agent antioxidant şi anticanceros.

Cura cu tije de păpădie

Este cea mai simplă şi mai eficientă formă de administrare a acestei plante medicinale. După cum spun specialiştii în fitoterapie, este bine să se consume tijele de culoare mai gălbuie, înainte de înflorire, care se mănâncă pe stomacul gol, câte 5-10 tulpini pe zi, timp de 10-14 zile. Cura nu trebuie prelungită după ce păpădia a înflorit. Pentru cei care nu suportă gustul foarte amar, se recomandă ca aceste tulpini să fie amestecate şi consumate în miere de albine.

SURSA
http://www.doctorulzilei.ro/planta-care-tine-la-distanta-bolile-hepatice-si-obezitatea/