FOLIA DE ALUMINIU - pericol extrem!

Avertisment ignorat

Aluminiul este un nemetal omniprezent pe Terra, e folosit şi în industria alimentară, ca aditiv, în medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), în produsele de larg consum, există în aer şi în apă. Este inevitabil. Dar, în ultima vreme specialiştii au constatat o concentraţie crescută de aluminiu în organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putând ajunge săptămânal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, în condiţiile în care cantitatea tolerabilă este de cel mult un miligram.

în timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la demenţă. Alerta la aluminiu s-a dat încă din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Până în 1940, când o renumită doctoriţă a descris cazul căţeluşului ei care fusese pe moarte şi nici un veterinar nu reuşise să-i afle diagnosticul. Ea obişnuia să-i pregatească mâncarea în cele mai bune tigăi de aluminiu, însă câinele a început să vomite după mese şi după o lună era atât de slăbit că nu se mai putea ţine pe picioare. Stăpâna a schimbat tigaia cu una emailată, constatând imediat îmbunătăţirea sănătăţii câinelui, până când acesta s-a refăcut total. Deşi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglări şi în organismul oamenilor, cea mai cumplită fiind demenţa, afecţiune de care suferă milioane de persoane în lume.

Beţi apă de izvor !

Apa noastră cea de toate zilele e plină de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafaţă utilizează sulfat de aluminiu (la noi în România se intrebuinţează curent; mai toată producţia de sulfat este destinată acestui cunsum) pentru a elimina microorganismele nocive şi alte particule pe care le conţin şi care pot fi uşor distruse prin sedimentare şi filtrare.

Pentru că sulfatul de aluminiu este eliminat în mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentraţia de aluminiu a apei tratate este mai ridicată decât în cea netratată. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabilă poate varia mult în funcţie de regiune şi de râuri care sunt mai bogate sau mai sărace în aluminiu. Se crede în general că aluminiul de origine naturală, provenit din apa netratată, se află într-o formă care nu este uşor asimilată de organism şi nu provoacă efecte negative asupra sănătăţii. Dar apa tratată conţine aluminiu u

şor asimilabil, de aceea - atenţie! - apa poate fi o sursă mai importantă de aluminiu decât hrana.

Cantitatea de aluminiu din apa îmbuteliată şi cea de la robinet variază şi ea, după cum producătorii utilizează apa de la robinet cu sau fără tratamente suplimentare. Cel mai bine e să citim cu atenţie eticheta sticlei de apă minerala - gazoasă sau plată - şi să o alegem pe cea care conţine cel mai puţin aluminiu. Riscul de apariţie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consumă ape bogate în aluminiu monomeric.

Conţinut în medicamente

Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridică la cel puţin patru micrograme pe zi. Dar unde mai există aer nepoluat? în zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creşte la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3,5 până la 7 miligrame de aluminiu pe zi. în afară de aer şi apă, oamenii absorb aluminiu, şi încă în doza maximă, şi din medicamente. E vorba de cele care nu sunt prescrise de medici şi care se vând la cerere în farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat şi unele vitamine pentru copii.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a estimat că aportul celor care consumă regulat acest tip de medicamente pe bază de aluminiu poate creşte până la cinci grame pe zi. Toţi aceşti factori care conţin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului în funcţie de vârstă şi grad de sănătate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu rămân ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la bază acest metal. Un studiu recent publicat de o revistă medicală din Australia a arătat că doza de aluminiu care se găseşte în cutiile metalice de băuturi şi sucuri o depăşeşte cu 5% pe cea din ambalajele din sticlă.

Aluminiul n-are ce căuta în bucătărie !

Anul trecut, medicii români au determinat cantitatea de metale toxice din firele de păr recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetării i-au uimit: peste 30% dintre pacienţi au aluminiu în corp. Efectele imediate sunt următoarele: omul are dureri de cap, se balonează, i se usucă pielea şi îşi pierde pofta de mâncare.

Pacienţii care suferă de afecţiuni renale şi primesc tratamente de dializă regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu în lichidele pentru dializă. Studiile au arătat că aluminiul ajunge în organism şi din cereale, prăjituri, biscuiţi, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, lăptuci), dar şi din ceaiuri sau băuturi care conţin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao.

Cantitatea de aluminiu creşte peste cota admisă şi atunci când peştele şi carnea sunt gătite în oale din aluminiu sau sunt împachetate în folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari în cuptor). Toţi suntem expuşi mai mult sau mai puţin riscului de a absorbi aluminiu, dacă nu în bucătăria proprie, atunci când bem o cafea în oraş, preparată cu apă contaminată sau în ibrice de aluminiu. Un pericol pentru sănătate îl reprezintă şi radiatoarele confecţionate din aluminiu care sunt responsabile pentru simptome ca: ameţeală, tulburări de vedere şi chiar începutul unor paralizii.

Efecte nefaste

Persoanele supraexpuse la aluminiu pot să prezinte encefalopatie, o formă de demenţă caracterizată de convulsii, tremurături, psihoză şi diferite schimbări la nivelul vorbirii şi al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu în exces, se întâlneşte mai ales la bolnavii care fac dializă. Absorbţia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfărâmicioase, din cauza tulburărilor profunde în metabolismul fosforului şi al calciului din masa osoasă), infarcte.

Aluminiul este asociat şi altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig şi Parkinson. Dar cele mai de temut sunt demenţa presenilă, tulburările mentale, îmbătrânirea precoce şi Alzheimer. Deşi industria farmaceutică a mediatizat exagerat progresul înregistrat în prevenirea şi tratarea acestei boli, în realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la această boala, şi care indică începutul unei deteriorări mintale progresive, sunt pierderile de memorie, dezorientarea şi depresia. Celulele creierului pacienţilor suferinzi de această boală pot conţine de > 10 până la 30 de ori mai mult aluminiu decât media.

Ce obiecte trebuie aruncate ?

Toxicitatea acestui metal a fost descrisă în "Sciences et Vie", unde s-a arătat că efecte secundare ale aluminiului apar chiar şi când este consumat în cantităţi mici. Un alt caz de intoxicaţie cu aluminiu este tratat într-o revistă medicală americană ca o tumoare a esofagului care s-a retras când bolnavul a încetat să mai folosească vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cât mai departe de aluminiu?

în primul rând, trebuie să scăpăm de toate ustensilele, tacâmurile şi recipientele de aluminiu din bucătărie, să consumăm apă îmbuteliată cu conţinut scăzut din acest metal, să renunţăm definitiv la ambalarea alimentelor în staniol şi folii de aluminiu, să evităm aspirina pe cât posibil, să nu mai cumpărăm conserve, bere şi răcoritoare la cutie, să refuzăm mâncarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veţi vedea că aceleaşi alimente există şi în ambalaje de sticlă sau carton. Cât despre celelalte obiecte care ne înconjoară, eliminaţi-le pe cele inutile. De termopane şi uşi de aluminiu n-aveti cum scăpa.

Aluminiul din deodorante

Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de cremă, vopsea) au aluminiu din belşug. Aluminiul conţinut în deodorante (20% clorură de aluminiu) pătrunde mai uşor prin piele decât pe cale digestivă. în plus, inhalarea de aluminiu fin divizat şi de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificată drept cauză a fibromului pulmonar şi a lezării plămânilor.

Antiperspirantele conţin şi ele săruri de aluminiu şi zirconiu, care inhibă activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea şi închiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuză antiperspirantele şi deodorantele că pot favoriza apariţia tumorilor mamare, cauzate de absorbţia prin piele a unei cantităţi de aluminiu.

Asimilarea pe termen îndelungat a unor concentraţii importante de aluminiu prin deodorante şi antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sănătate. Persoanele cu aşa-zisa "aluminofobie" pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fără aluminiu, disponibile în farmacii.

Un element vechi de 180 de ani

Aluminiul a fost descoperit de către Friedrich WAfÂśhler în anul 1827. Este cel mai răspândit nemetal din natură. Nu se află în stare liberă, deoarece este reactiv, dar se găseşte în minereurile de bauxită, nefelină, silicaţii sau oxizii săi: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit în industrie datorită rezistenţei sale la oxidare, proprietăţilor mecanice bune şi densităţii sale mici.

Aluminiul este folosit în industria aerospaţială, în construcţii, acolo unde este necesar un material uşor şi rezistent. Are bune proprietăţi electrice.

E-ul criminal

în Uniunea Europeană, aluminiul este întâlnit sub denumirea de E 173, responsabil de apariţia unor boli ca Alzheimer şi Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeană dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentaţie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant întâlnit mai ales în produse bazate pe cereale, ca pâinea, prăjiturile şi biscuiţii.

http://roaim.co.nr/?a=articles&cat=7

Albirea si mineralizarea dintilor cu coaja de banana

Albirea dintilor cu coaja de banana este o modalitate foarte sigura și sănătoasa pentru dinți deoarece cojile de banane sunt o sursa minunata de minerale si vitamine. Cojile de banana nu sunt abrazive si sunt ieftine.



Instrucțiuni:

1. Periati dintii ca de obicei, cu o pasta de dinti naturala sau puteti folosi coaja de banana întâi și apoi periati.

Utilizați o banană coaptă deoarece are conținutul cel mai mare de potasiu. Desfaceti banana de la capătul de jos.

2. Luati o bucata de coajă de banană și frecați ușor cu partea interioara pe dinti timp de aproximativ 2 minute.

Mineralele din coaja, cum ar fi potasiu, magneziu și mangan se absorb în dinți si ii albesc.

Cinci motive pentru care e bine să eviţi recipientele din plastic

- Marele scriitor american Normal Mailer a spus la un moment dat: “cred că există o forţă malignă liberă în univers care este echivalentul social al cancerului, şi aceasta este plasticul. Se infiltrează în orice. Este metastază. Pătrunde în fiecare por al vieţii productive”.

Probabil, avem cu toţii tendinţa să credem că este vorba despre un citat recent, o afirmaţie spusă după ce organizaţiile ecologice au devenit populare, însă nu este aşa.Mailer a spus aceste cuvinte în 1983, înainte ca obsesia Americii legată de tot ceea ce este plastic să atingă punctul culminant. Ce perspectivă incredibilă a avut!

Plasticul are rolul său în societatea modernă. Este o parte esenţială din maşinile noastre, din calculatoare, telefoane mobile, jucăriile copiilor şi practic din aproape orice folosim zi de zi. Însă, există un singur loc în care plasticul a depăşit cu mult faza incipientă, şi acesta este utilizarea sa în recipientele pentru mâncare şi pentru apă, relatează Wakeup-world.com.

Concluzia este că plasticul este realizat din materiale toxice. Este un fapt cunoscut că aceste toxine se pot infiltra în orice lucru cu care intră în contact. Şi este un fapt cunoscut că atunci când compuşii chimici ai plasticului sunt ingeraţi, aceştiadăunează organismului la nivel celular şi provoacă probleme de sănătate.

Analiştii vor spune cu siguranţă că organismul uman poate face faţă cu uşurinţăcantităţilor “mici” (pe care guvernul le numeşte în mod jignitor “niveluri de siguranţă acceptabile”) de toxine care sunt ingerate din plastic.

Însă, această scuză este una din cele mai mari eschivări din istorie. Dacă organismul uman nu a fost proiectat pentru a consuma plastic, atunci nicio cantitate nu este bună. Punct.

Iată cinci motive pentru care este bine să evitaţi recipientele de plastic:


1. Compuşii toxici din plastic te pot îmbolnăvi grav

Este normal să suferi de o varietate de probleme de sănătate pe măsură ce îmbătrâneşti. Însă, acest lucru este doar o parte a procesului de îmbătrânire? Sau poate este rezultatul unei supraîncărcări toxice a organismului? Este cunoscut faptul că numărul bolilor şi afecţiunilor, precum cancerul, Alzheimer, artrită, boli cardiace, deficienţe de vedere şi multe altele, se află într-o continuă creştere.

Ar putea fi acest lucru asociat în vreun fel cu o cantitate crescută de plastic în viaţa noastră? Recipientele de plastic pentru mâncare şi băuturi au devenit populare în anii 70 şi începând de atunci sunt omniprezente în viaţa noastră. Tot mai multe studii ştiinţifice dovedesc că substanţele chimice toxice ce pot fi găsite în plastic provoacă probleme de sănătate care variază de la cancer la infertilitate.

2. Nu există un plastic inofensiv

Plasticul care conţine compusul extrem de toxic bisfenol A (BPA) a fost tot mai mult subiect de ştiri în ultima vreme. Şi din acest motiv, consumatorii au fost păcăliţi să creadă că dacă un produs este “fără BPA” atunci este perfect sigur.

Însă asta este o minciună. Multe companii au înţeles faptul că pot vinde mai mult dintr-un produs dacă este etichetat “fără BPA”. Ghici ce? Poate este fără BPA, însă în locul acestui compus companiile folosesc substanţe BPS, un verişor primar al BPAcare poate fi la fel de toxic!

Concluzia este că nu poţi avea încredere 100% că un produs din plastic nu conţine compuşi care sunt toxici pentru organism!

3. Plasticul poate cauza probleme de fertilitate şi reproducere

Abilitatea de a procrea un copil sănătos este un miracol şi un eveniment incredibil în viaţa unei persoane. Însă, compuşii toxici care pot fi întâlniţi în componenţa plasticului ar putea face acest lucru să fie extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, pentru milioane de persoane. Ceea ce a fost o speculaţie la un moment dat, devine acum un lucru sigur, deoarece tot mai multe studii şi cercetări dovedesc faptul că toxinele afectează capacitatea de reproducere.

De exemplu, aproape toate tipurile de plastic conţin substanţe chimice toxice care auun efect negativ asupra imunităţii şi a reglării hormonale, ambele lucruri afectând în mod direct fertilitatea.

În mod specific, BPA a fost descoperit că îngreunează capacitatea de concepere a femeilor şi determină o creştere a riscului de avort spontan. O nouă cercetare indică faptul că toxinele găsite în plastic pot provoca deficienţe la naştere şi probleme de dezvoltare la copiii.

4. Chimicalele din plastic te pot face gras

Există multe motive pentru care aproape două treimi dintre adulţii americani sunt fie supraponderali, fie obezi. Însă, unul din aceste motive poate fi cantitatea mare de plastic cu care mâncarea şi băutura noastră intră în contact direct.

Până la urmă, America este cel mai mare consumator de recipiente de plastic din lume. O cercetare interesantă explică faptul că o substanţă chimică folosită la scară largă în plastic, numită eter diglicidil bisfenol A (BADGE), poate determina celulele stem să devină celule grase. Potrivit unuia din autorii studiului “expunerea la astfel de chimicale îţi poate reprograma metabolismul şi te poate face mai susceptbil la depozitarea caloriilor în loc de a le transmite mai departe”.

5. Plasticul este foarte dăunător pentru planeta noastră

Indiferent dacă eşti un ecologist dedicat sau acest subiect nu se află pe lista de priorităţi, ideea este că trăieşti pe această planetă, şi tot aici vor trăi şi copiii tăi şi nepoţii tăi. Cu toţii avem o responsabilitate de a menţine planeta la un nivel locuibil, cât mai mult posibil.

În primul rând, plasticul este făcut în cele mai multe cazuri din petrochimicale cu ajutorul unui proces energetic intensiv care provoacă o poluare masivă şi o descărcare toxică majoră.

Ideea este că, fiecare recipient din plastic pe care îl foloseşti face planeta noastră mai puţin locuibilă. De asemenea, majoritatea plasticului din lume nu este reciclabil şi ajunge de obicei în depozite de deşeuri unde se degradează foarte încet. Potrivit Wikipedia, “Din anii 50, un miliard de tone de plastic au fost aruncate şi pot persista timp de sute şi chiar mii de ani”.
Care sunt cele mai bune soluţii?



Aşa cum am spus mai devreme, plasticul este o parte aproape imposibil de evitat din viaţa noastră de zi cu zi. Însă, există o diferenţă majoră între plasticul de la calculatorul tău şi cel care poate intra în contact cu mâncarea ta. Nu îţi mănânci calculatorul. Cea mai bună soluţie, care este convenabilă, accesibilă şi foarte sigură, este sticla şi anumite tipuri de metal.

Iată câteva soluţii minunate pe care le poţi descoperi în magazinele locale:

- Sticle de apă realizate din sticlă rezistentă la spargere: Aceste recipiente din sticlă au un înveliş din cauciuc care previne spargerea. Transformă complet gustul apei! Astfel, eviţi să foloseşti sticle din plastic.

- Paie din oţel inoxidabil: Cei mici nu trebuie să folosească paie din plastic, în schimb se pot folosi paiele din oţel inoxidabil.

- Recipiente din oţel inoxidabil: Renunţă la recipientele din plastic şi încearcă să le foloseşti pe cele din oţel inoxidabil. Recipientele de sticlă sunt o alternativă la fel de bună, însă multe dintre ele au capace din plastic.

- Alternative la accesoriile de gătit care nu se lipesc: Învelişul accesoriilor de gătit care nu se lipesc poate fi realizat dintr-un tip de plastic. În schimb, alegeţi accesoriile din ceramică sau din fontă emailată.

Surse mascate de BPA

Chiar dacă elimini tot plasticul din mâncarea ta şi din sursele de apă, există încă unele metode neaşteptate prin care BPA-ul extrem de toxic poate ajunge în viaţa ta.Iată cele mai des întâlnite dintre ele:

- Chitanţele: Acest lucru şochează pe foarte multă lume. Dar dacă atingi o chitanţă, iar apoi mănânci, BPA ajunge în organismul tău. Evită chitanţele sau spală-te pe mâini imediat ce ai atins una.

- Căptuşeala majorităţii alimentelor din conserve

- Unele sticle de lapte pentru bebeluşi şi suzete

- Multe din jucării şi alte produse pentru cei mici

- Unele sticle din aluminiu

- Sucurile şi berea la doză.

Articol din ziarul Financiarul..