OUL SI MIEREA

Oul si mierea D-ale noastre, nu prostii, chimicale aduse din America sau din alte parti.

Doctorul OU
Un ou este o capodopera neintrecuta a naturii. El contine aproape toate vitaminele si microelementele necesare pentru intarirea sanatatii. Motiv temeinic ca sa-l folosim si ca medicament
Au trecut timpurile cand domina o teorie gresita, precum ca ouale contin colesterol daunator.
Ultimele cercetari medicale arata ca in componenta lor se gasesc lecitina, holina si colesterol "bun". Ficatul nostru foloseste colesterolul din ou pentru producerea de secretii biliare si formarea de celule noi; lecitina hraneste creierul si dizolva depunerile aterosclerotice din vasele sanguine, iar holina este foarte importanta pentru imbunatatirea memoriei si eliminarea toxinelor din ficat.
Ouale sunt un depozit adevarat de vitamine A, K, E, grupa B, niacina, biotina si acid folic. Dupa cantitatea de vitamina D, de care ducem lipsa aproape toti, ouale sunt pe locul doi dupa uleiul de peste. In ou se afla combinatia optima de microelemente: fosfor, fier, cupru, mangan si cobalt, iar in coaja - Ca si Mg. Ouale contin si niste fermenti cu efect antimicrobian, antiedemic si antiinflamator.
Dar asta nu inseamna ca de acum inainte trebuie sa incepem ziua cu omleta, ou fiert sau ochiuri,
ca sa nu epuizam pancreasul si tractul digestiv, care inca nu "s-au trezit".

Nutritionistii recomanda:

* Sa mancam ouale dupa ora 14, cand organismul asimileaza mai bine nutrientii din ou, mai ales in perioada septembrie-iunie, cand organismul are nevoie crescuta de vitamine.* Pentru intarirea imunitatii si imbogatirea organismului cu vitamine si microelemente se prepara mancaruri in care ouale se combina cu zarzavat, legume si frunze verzi de papadie, trifoi, podbal, tei, artar dulce si urzica.
* Pentru copii si tineri este util consumul zilnic de ou, iar la varsta a treia sunt de ajuns 2-3 oua pe saptamana.* Ca sa pastram nutrientii din ou si sa asiguram asimilarea lor, ouale de gaina se tin pe foc un timp scurt, pana se intaresc putin (omleta sau oua fierte).
* Ouale crude nu sunt sterile. Coaja lor are multi pori prin care respira viitorul pui, dar si prin care microbii patrund inauntru. De aceea se recomanda sa spalati bine ouale, chiar si inainte de fierbere, ca sa preveniti salmoneloza.
Vindecatorii recomanda:

Din mosi-stramosi ouale au fost folosite de romani atat pentru vindecare, cat si pentru indeletniciri magice.
1. Pentru tratarea arsurilor, vracii de la tara amestecau doua albusuri cu o lingura de ulei si o lingura de frisca. Cu acest amestec se ungea locul afectat de cateva ori pe zi.
2. Pentru tusea provocata de o raceala puternica se amesteca bine 2 oua crude, 2 capatani de usturoi pisate si 100 g de osanza topita. Se frectioneaza cu alifia obtinuta talpile, apoi gleznele si in continuare pana la genunchi, timp de 3 zile.
3. Furunculoza si abcesul se trateaza cu efect bun folosind un "aluat" obtinut din 2 galbenusuri crude, 1 lingura miere de albine, 1/2 lingurita de sare si putina faina. Se obtine un amestec asemanator cu argila umeda. Se modeleaza o turtita care se aplica pe furuncul si se tine pana la spargerea lui, datorata antibioticului natural din ou.
4. Pentru vindecarea ranilor si arsurilor se foloseste si o alifie preparata din oua fierte tari. Se scot galbenusurile din 5 oua si se prajesc in 100 g de unt topit sau untura, pana se obtine o masa omogena, de culoare maro, cu care se ung de doua ori pe zi locurile bolnave, ranile, ulceratiile, arsurile etc. Alifia se pastreaza la frigider, in sticluta de culoare inchisa.
5. In tratarea psoriazisului se foloseste alifie care contine albus de ou. Intr-un vas de sticla se amesteca 5 linguri de vaselina curata, 1 lingura crema de corp pentru copii, 1 lingura miere de albine si un albus de ou. Toate componentele se bat 20 minute cu furculita sau se amesteca cu mixerul, pana se obtine un unguent solid, care se va pastra in borcane inchise etans, in frigider. Locurile afectate se freaca cu alifia obtinuta, de 2 ori pe zi, un timp indelungat. In primele doua luni, efectul nu se observa, iar apoi pielea se curata repede. Pe locul afectat ramane o pata pigmentata diferit de culoarea naturala, dar cu timpul pata dispare.
6. Pentru diminuarea durerii in articulatiile inflamate se prepara un amestec din 2 linguri de sare si 1 ou. Ingredientele se bat bine, se intind pe o bucata de tifon impaturit sau pe un prosopel de bumbac si se infasoara articulatiile bolnave. Pe masura ce pansamentul se usuca, se mai aplica din amestec de 3-4 ori.
7. Persoanele cu ulcer stomacal sau duodenal pot sa-si rezolve problema cu un amestec din 2 albusuri de ou crude, 1,5 linguri miere de albine si 15 g de unt. Amestecul incalzit pe baie de aburi se bea cu 2 ore inainte de ora obisnuita de trezire, dupa care se mai sta in pat 2 ore, intai pe partea dreapta, apoi pe spate si pe partea stanga. Regimul dureaza 6 luni.
8. Pentru vindecarea ranilor, taieturilor, mai ales pe degete, batranii folosesc si acum o metoda straveche. Se sparge un ou crud, se desprinde de coaja pielita alba si se infasoara taietura cu ea (pe partea umeda). Se panseaza cu o fasa de tifon. Pielita se lipeste strans de deget dupa ce se usuca, protejeaza rana de infectie si favorizeaza procesul de granulare. In functie de gravitatea problemei, se lasa pe deget 7-10 zile.
Leacuri cu coaja de ou
Au trecut timpurile cand se considera ca lipsa de calciu provoaca numai rahitism la copii si osteoporoza la batrani. Cercetarile medicale au dovedit ca insuficienta de calciu afecteaza sistemul cardio-vascular, provoaca aparitia celulelor canceroase, nervozitate, scadere de memorie, insomnie, iar la femeile aflate la menopauza apar crampe la muschii pulpei. Dar calciul din ou regleaza si procesul de crestere a celulelor, tesuturilor, participa in procesul de metabolism, este indispensabil in activitatea corecta a sistemului nervos si in contractia musculara. Calciul asigura coagularea sangelui si o imunitate buna. El este elementul principal care asigura PH-ul corect in organism. Toate calitatile enumerate ne ajuta sa mentinem o stare de sanatate buna.
Concomitent cu descoperirile medicale, farmaciile s-au umplut cu tot felul de preparate de calciu, mai ieftine si mai scumpe, dar numarul de bolnavi tot nu scade, deoarece noi nu avem nevoie de orice fel de calciu, avem nevoie doar de calciu organic, usor asimilabil. In natura exista doua feluri de asemenea calciu - in corali si in coaja de ou. Atata timp cat in Romania nu exista corali, ramane sa ne indreptam atentia asupra cojilor de ou, care contin aproape 90% din elementul-minune calciu.
Preparate din coaja de ou

* Cea mai simpla metoda de imbogatire a organismului cu microelementul calciu este prepararea citratului de calciu, obtinut din 2 g coaja pisata amestecata cu 1 lingura suc de lamaie proaspat stors. In varianta asta, calciul se asimileaza aproape in totalitate si nu provoaca aparitia de pietre la rinichi si in vezica biliara sau depuneri in articulatii si in vasele sanguine.
Cea mai potrivita perioada pentru luarea citratului este intre orele 19-20, deoarece calciul se asimileaza mai bine pe timpul noptii. Este bine ca toti oamenii peste 40 de ani, mai ales femeile in perioada de premenopauza, sa consume regulat, in mod deosebit iarna, citratul de calciu, nu neaparat pentru profilaxia osteoporozei, dar mai ales pentru intarirea tuturor sistemelor organismului.
* Pulberea de ou (obtinuta prin pisarea si cernerea cojilor bine spalate) se da copiilor incepand de la varsta de 6 luni, adolescentilor si neaparat femeilor insarcinate. O cura dureaza o luna, cu pauza de o luna. Curele se repeta.
* Balsam din ou. Li se recomanda persoanelor cu boli ale aparatului locomotor, cardio-vascular, astm bronsic, parodontoza, exfolierea unghiilor, alopecie (caderea parului), crampe musculare nocturne si insomnie. Un borcan de 3 litri se umple cu oua de casa, dar mai bine cu oua de prepelita bine spalate si uscate. Peste oua se toarna suc de lamaie, ca sa fie cu 2 degete deasupra lor.
Borcanul se inchide cu capac de plastic si se lasa 2 saptamani la racoare. Dupa dizolvarea cojilor, amestecul se agita energic cu o lingura de lemn, in asa fel ca peliculele sa se rupa. Amestecul se strecoara prin sita, peliculele si bucatelele de coaja ramasa nedizolvata se arunca, iar in lichid se adauga 250 ml coniac de calitate (in loc de conservant) si, dupa dorinta, 200 g miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa sau la 40-60 minute dupa masa. Balsamul se foloseste cu succes si in caz de fractura, deoarece ajuta la formarea rapida a calusului osos.
Culoarea cojii nu are importanta, conditia principala este ca ouale sa fie proaspete, de la gaini sau prepelite sanatoase, cel mai bine sa fie din gospodaria proprie. Efectul maxim se obtine daca se folosesc oua de prepelita, care au o componenta mai bogata de microelemente.ATENTIE: ouale de rata, gasca sau de la pasarile salbatice nu se folosesc pentru tratamenteAlchimia albinelor F.F.F. IMPORTANT DE STIUT SI PUS IN PRACTICA
"Lector al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din România şi profesor de istorie la Târgu Jiu , Vasile Andriţoiu a descoperit proprietăţile miraculoase ale mierii, căutând leacuri pentru a se trata pe sine şi pe cei apropiaţi lui. Astăzi este unul dintre cei mai vestiţi apiterapeuţi din România, cu participări constante la conferinţele internaţionale de apiterapie şi cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cărora medicina alopată le oferă de obicei speranţe minime.
Domnule Andriţoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de lăudat?
Să facem mai întâi puţină istorie...E bine să ştiţi că albina a apărut pe pământ înaintea omului. Arăta ca o larvă şi se hrănea cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi şi a început să zboare pe flori, să adune nectar. Dar ea a funcţionat dintotdeauna ca un adevărat laborator zburător, care adună acest nectar şi polenul pentru a-şi hrăni urmaşii. Noi oamenii, o jefuim. S-au găsit desene pe pereţii peşterilor din Spania, datând din epoca de piatră, ce ilustrează modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic că fumul reprezintă pericol. Când simt fum, albinele îşi umplu guşile cu miere de rezervă şi pleacă. Când guşile sunt pline, nu-şi mai pot îndoi abdomenul să înţepe. De aceea, unii apicultori, mai puţin experimentaţi, afumă când umblă în stup.
În Egipt şi în India antică mierea era considerată un dar al zeilor. Se pare că mana care a fost dată poporului în drum spre Ţara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezătorul s-a hrănit în deşert cu miere. Soldaţii din India antică primeau înainte de luptă o punguţă de piele plină cu miere care se lega la brâu. S-au găsit papirusuri care îndeamnă la consumul de miere pentru că «este bună». Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raţia lor miere, erau mai sănătoşi şi puteau învăţa mai bine decât ceilalţi. Nu era doar un aliment extraordinar de hrănitor şi energizant, ci şi un antiseptic şi un conservant de excepţie. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbălsămat într-un sicriu cu miere şi propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mănăstirile aveau stupine, iar ţăranii ce aveau casă pe pământul mănăstiresc erau obligaţi să plătească o danie în miere şi mai ales ceară, pentru fabricarea lumânărilor. Documentele amintesc existenţa unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se făceau lumănări ce ardeau în palatele dogilor din Veneţia . Dar să revin la întrebarea dumneavoastră. De ce toată această faimă ? Ei bine, pentru că mierea conţine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodată în lumea medicală. Are toţi aminoacizii esenţiali cunoscuţi, ceea ce o face o hrană proteică de excepţie, are glucide şi chiar hormoni. Sunt foarte multe asemănări între organismul uman şi produsele stupului. Dacă Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanţele care se găsesc în stup, pentru că toate se regăsesc şi în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemănare uluitoare cu cei umani şi care nu au nici o contraindicaţie sau efect negativ, faţă de cei de sinteză. Doar că, evident, consumarea produselor cu potenţial hormonal trebuie făcută numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienică, antiseptică şi un antibiotic de excepţie. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraşe intregi, dacă stă în miere, este ucis. În miere, bineînţeles într-una de calitate, nu rezistă nici un microb. Ştim că petreceţi nenumărate ceasuri în stupină, pentru a studia viaţa albinelor. Povestiţi-ne şi nouă câte ceva din ceea ce aţi observat mai interesant la ele.

După ce a ieşit din celula ei, albina rămâne în stup ca albină tânără, ca mamoş, adică doică pentru larve, pe care le hrăneşte cu lăptişor de matcă secretat de nişte glande din cap. În primele trei zile hrăneşte toate larvele, apoi lăptişor de matcă, care este hiperestrogenic şi dezvoltă caracterele feminine, primeşte numai regina , iar albinele şi trântorii primesc altfel de hrană care duce la androgenizare, adică la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o «castrare» determinată de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albină să fie pregătită pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei. Albinele obişnuite trebuie să producă miere. La început, pleacă în căutarea nectarului albinele cercetaşe. Zboară în arii concentrice, largi de până la 6 km , apoi se întorc şi execută un dans deasupra urdinişului, un dans ce explică în ce direcţie se află sursa, cât de bogată e, cam care este distanţa şi alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaşe a primit premiul Nobel. Apoi pleacă celelalte albine, adună cu limba nectarul de pe flori şi când umplu guşile cu nectar se întorc spre casă. Încă de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretă nişte enzime care dau valoare mierii şi care o deosebesc de zahăr. În stup, depune în ramă acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopţii albinele lucrătoare se aşază într-o anumită ordine şi încep să bată din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulă şi-l mută în alta şi iar şi iar, până ce acest aer încărcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniş. Se numeşte vânturare. Mierea vânturată natural de albine este densă, ajunge la o consistenţă de maximum 18% apă şi conţine foarte multe enzime, căci la fiecare mutare în altă celulă i se mai adaugă enzime, mai ales inhibină, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturată, cu atât este mai bogată în enzime. La final, albinuţele tinere depun pe fiecare celulă o peliculă de ceară, o căpăcesc. Atunci când fagurele este căpăcit 2/3 din suprafaţă, mierea e bună de recoltat. Ca să închei răspunsul la întrebarea pe care mi-aţi pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie să aducă în stup 4 litri de nectar, din care jumătate este apă, ce va fi vânturată.

Cum ne putem da seama că mierea pe care o cumpărăm este de calitate? Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlă de un litru ar trebui să aibă 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii faţă de apă. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înşela. Există mieri drese cu zahăr fiert cu plante, din care lipseşte polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiştii cu aparatele lor pot depista dacă mierea e falsificată. Apoi, important de ştiut, mierea cristalizează. Dacă sunt cristale mari, ca sarea grunjoasă, mierea e bună, dar a avut cam prea multă apă, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulă în celulă, prin urmare, nu i-au adăugat suficiente enzime. Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuţe. Nu ar trebui cumpărată mierea care stă pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puţine calităţi. Mierea este creată de albine la întuneric, ea nu trebuie expusă luminii solare, ci doar la lumina încăperii şi la o temperatură constantă , ce nu depăşeşte sub nici o formă 40 de grade. Unii stupari ştiu că oamenii se feresc de mierea zaharisită, fiindcă suspectează că e făcută cu zahăr. Nimic mai fals. Totusi, ca să-şi vândă mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca să nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bună, dar pierde enorm în calitate. La acea temperatură toate enzimele sunt distruse, mierea rămâne doar un zahăr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc după câteva luni, deci dacă vreţi să fiţi sigur că luaţi o miere naturală, cumpăraţi una zaharisită. O altă metodă de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înăuntru trebuie să se creeze o bulă de aer în formă de pară. Dacă bula urcă repede spre fundul borcanului, înseamnă că este o miere cu multă apă în ea, deci nevânturată suficient. Bula trebuie să urce lent, ceea ce arată că mierea este coaptă, maturată, bună de consum şi vânturată natural, de către albine, deci culeasă când fagurii au fost căpăciţi pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grăbi producţia, recoltează mierea înainte să fie căpăciţi şi o scot la soare în butoaie să mai evapore din apă, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouă miere.. Mierea obţinută astfel este mai lichidă şi foarte săracă în enzime.
Ce alte produse ale stupului folosiţi în cadrul tratamentelor pe care le recomandaţi ? O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere. Lăptişorul de matcă este un fel de vitamină naturală, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoată de lumea vie. Nu există ceva mai energizant. Se administrează cu prudenţă, în functie de afecţiune şi niciodată la voia întâmplării. Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo şi dezoxiribonucleici. Are o valoare colosală în alimentaţia şi medicaţia umană. Este un aliment impresionant de complet, conţine toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali, care îl transformă într-o hrană proteică absolut completă. Polenul este adus pe picioruşe, descărcat de alte albine, aşezat în faguri, îmbunătăţit cu enzime, frământat cu puţină miere şi apoi bătut şi lipit în celulă cu capul, cu mişcările berbecului. Masa proteică ce se creează se numeşte păstură. Viitorii trântori primesc ca hrană şi păstură. Are o valoare biologică mai mare decât polenul simplu, pentru că este suplimentată cu enzime. Un grăunte de polen are 2 învelisuri, exină şi intină, şi nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mănâncă polen degeaba pentru că, datorită unor deficienţe, sucurile gastrice nu pătrund intina şi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanţele nu se asimilează. Păstura este un polen care, în condiţiile de umiditate şi căldură din stup, suferă un proces controlat de fermentare care face ca nucleul să iasă din intină, devenind sută la sută asimilabil. Căpăceala de pe faguri are şi ea o importanţă medicală mare, căci conţine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însă distrus imediat de soare. Căpăceala trebuie extrasă într-o încăpere unde nu intră soarele şi depozitată în vase cu pereti opaci.
Propolisul este o răşină pe care albinele o recoltează de pe mugurii unor arbori. O depozitează pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descărcată de către alte albine. Uneori procesul durează şi două zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menţine sănătatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupă crăpăturile stupului. Substanţele volatile care se evaporă din propolis menţin sănătatea coloniei. Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bătrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanţa care stă la baza tratamentului făcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. Mai există ceara, care este folosită în cosmetică, are aplicaţii medicale şi multe aplicaţii industriale. Dar şi veninul, arma de apărare a albinei, din care s-au obţinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor şi bolilor autoimune. Câtă miere avem voie să mâncăm? Ar trebui consumate zilnic1- 3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnă cam 120 de grame la o persoană de 60 de kg. O linguriţă de miere aşa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame . În timpul copilăriei este însă indicată o doză mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din păcate, deseori medicii spun că consumul de miere de către copii produce botulism. În România sunt mii şi mii de stupari, n-am văzut niciodată copilul unui stupar bolnav de botulism. Neînţelegerea provine din faptul că produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animală pot provoca botulism copiilor. Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole? Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativaţi prin apiterapie. Mierea şi derivatele au capacităţi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie şi, în anumite dozări, ajută imens în leucemii.
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita virală C a fost negativată. Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferinţă internaţională de apiterapie. Efecte foarte importante au şi în tratarea bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi conţine, înlocuieşte perfect corticoterapia de sinteză, însă fără dezavantajele şi efectele secundare ale acesteia. Produsele apicole ajută la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încă 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime şi hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice. Multe mămici hipocalcemice dau naştere unor copii ce fac bronşite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindecă până ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sinteză spală calciul. Apiterapia vindecă infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar şi endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fără operaţie). Unde puteţi fi găsit de cei care vor să încerce produsele dvs? Mă găsesc în comuna Bălăneşti nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numeşte Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care creăm produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând vom avea şi laborator propriu de analize medicale, căci nu oferim nici un tratament până nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastră se află pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisăcii. Este un deal cu o floră spontană completă. De primăvara, de când înfloreşte alunul, salcia, cornul, până toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei creşte o orhidee foarte rară, care seamănă perfect cu o tijă pe care s-a aşezat o albină. Oamenii din zonă îi spun albinuţă."

SURSA

http://ro.netlog.com/laurentiudomnisoru/blog/

Ce sa faci cand ti se jupoaie pielea de la soare

 

FAMILIE-PĂRINŢI/ACTUALITATE



Dupa o zi petrecuta in soare, la plaja, mai ales daca ai stat prea mult si fara sa te protejezi, te vei confrunta cu o problema foarte sacaitoare si fizic, si estetic. Pielea va incepe sa te manance si sa se jupoaie. Dincolo de aspectul neplacut, pot aparea si dureri si usturimi.

Iata 6 sfaturi care te vor ajuta sa faci fata situatiei:

1. Racoreste zona

Cand observi ca pielea incepe sa se ridice si sa se formeze basicute, este indicat sa faci dusuri sau bai cu apa rece, care sa calmeze zona iritata si sa incetineasca procesul de decojire. Dupa ce iesi din baie, tamponeaza zona afectata cu un prosop curat. Nu freca, pentru ca vei accelera decojirea pielii.

PUBLICITATE

2. Opreste mancarimea

Evita sa te scarpini, pentru ca iti poti provoca rani ce vor lasa cicatrici. Atunci cand simti nevoia sa te scarpini, foloseste gheata. Pune cateva cuburi in intr-o carpa moale si racoreste zona cu mancarimi.

3. Hidrateaza pielea

Dupa ce iesi din baie, aplica o crema hidratanta. Alege un produs creat special pentru arsurile solare sau o crema care contine aloe vera. Aceasta va calma zona iritata, va reduce inflamatiile si va incetini procesul de cojire.

4. Bea apa

Hidratarea exterioara trebuie completata cu hidratare interioara. Bea multa apa, pentru a-i da pielii toti nutrientii de care are nevoie pentru a se repara. Bea cel putin 10 pahare de apa pe zi daca observi ca pielea incepe sa ti se cojeasca.

5. Nu te coji

Chiar daca se ridica la suprafata, nu rupe cojile. Chiar daca au un aspect inestetic, daca le rupi pot aparea suprainfectari. Poti, in schimb, sa tai usor cu o forfecuta bucatile de piele ridicate la suprafata, apoi aplica o crema antibacteriana.

6. Ai grija la cicatrici

Poti preintampina aparitia cicatricilor daca faci baie cu fulgi de ovaz coloidal. De asemenea, cere sfatul medicului care iti poate recomanda suplimente alimentare cu vitamina C si E. Mai poti aplica o crema cu vitamina E direct pe piele pentru a grabi vindecarea fara cicatrici.

Dupa cum se stie, cel mai bine este sa previi decat sa tratezi, asa ca nu iesi la soare fara sa aplici crema de protectie. Daca intri in apa, reaplica crema. Nu uita de zonele “ascunse” – urechile, zona din spatele urechii, ceafa. Acestea sunt deseori omise si poti suferi arsuri solare periculoase.

Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/frumusete-si-stil/ce-sa-faci-cand-ti-se-jupoaie-pielea-de-la-soare/#ixzz2aLWECBuk

DEPARAZITAREA CORPULUI UMAN

Influenta parazitilor asupra starii de sanatate. Stiai ca organismul tau este colonizat de o multime de paraziti care mananca zilnic din tine? Vrei sa accepti sau nu, realiatea este ca toti avem in noi diferite specii de paraziti care ne consuma substantele nutritive si ne expun unor boli infioratoare.

Toti oamenii au asa ceva?
DA, Fara exceptie!
Iti aduc la cunostinta ca oamenii de pe planeta se impart in 2 categorii:
1. Oameni care se detoxifica (periodic) de paraziti.
2. Oameni care NU se detoxifica de paraziti

Asadar, nici NU se pune problema organismului neinfestat. Suntem cu totii mult prea expusi, cu atat mai mult in aceste vremuri cu aer poluat, apa murdara si mancare infestata. Partea buna este ca daca ai un stil de viata sanataos si echilibrat, care-ti asigura un sistem imunitar puternic, corpul tau este capabil sa tina cat de cat sub control majoritatea parazitilor cu care te infestezi, INSA daca nu ai grija de sanatate, ai toate sansele ca mai devreme sau mai tarziu parazitii sa-ti produca o gramada de boli.

Legatura dintre Paraziti si BOLI

Dupa mai multe experiemente, cercetatoarea Hulda Clark a ajuns la concluzia ca multe din bolile cu care se confrunta omenirea in zilele noastre sunt produse de un anume parazit. Ea a scris si despre aceste descoperiri revolutionare in cartea "Vindecarea tuturor formelor de cancer" - pe care v-o recomand chiar daca nu aveti cancer. Cercetatoarea a descoperit in experimente ca:
+ organismele TUTUROR pacinetilor bolnavi de cancer erau supraincarcate cu parazitul Fasciolopsis buskii (un vierme plat).
+ TOTI pacientii cu boli de piele erau supra-infestati cu viermi cilindrici (oxiuri, limbrici etc).
+ TOTI pacientii cu acnee rosacee erau puternic infestati cu parazitul Leishmania.
+ TOTI diabeticii aveau trematodul pancreatic al bovinelor - Eurytrema.
+ TOTI cei care sufera de migrene au nematodul Strongyloides.
+ personele cu ASTM au ascarizii in plamani.
+ Multe persoane care fac infarct au viermi in inima (foto 2).
+ Parazitii care ajung la creier produc BOLI PSIHICE, in special schizofrenia
+ Persoanele care transpira excesiv noaptea sunt supra-infestate cu ascarazi.
Si lista poate continua.

Asadar, Hulda Clark a tras concluzia ca parazitii reprezinta o componenta esentiala in producerea a 90% din bolile cu care oamenii se confrunta in ziua de astazi.

De ce sunt parazitii periculosi?

Parazitii colonizeaza de obicei colonul si intestinul subtire al oamenilor, unde pot produce boala chron sau polipi, insa pot ramane si inofensivi daca gazda are un sistem imunitar puternic si o flora intestina echilibrata.

Partea proasta incepe atunci cand parazitii reusesc sa treaca din intestine in restul organismului si se instaleaza in alte organe, incep sa apara bolile. Trecerea din intestine in alte organe se poate realiza pe fondul unei flore intestinale dezechilibrate, si DOAR in conditiile in care organismul este infestat cu alcool izopropilic.

Insa Atentie! Parazitii nu pot supravietui in alte organe in afara de intestin, decat in prezenta ALCOOLULUI IZOPROPILIC (un produs secundar al industriei petrolului, folosit ca solvent).

CUM ajunge alcoolul izopropilic in corpul tau?

Foarte simplu, deoarece e o substanta la care suntem cu totii expusi in aceste vremuri. El se gaseste in: majoritatea sampoanelor (si patrunde prin piele in corp), in sucurile din comert, in produsele cosmetice, in apa de gura, in fixativul pentru par, in toate produsele pentru barbierit, in cafeaua decofeinizata, in cerealele prelucrate, in diferite medicamente si lista continua.

Mai mult decat atat, specia comuna de bacterii clostridium produce alcool izopropilic in intestinul tau.

Ideea e ca suntem atat de expusi incat chiar NU avem cum sa ne ferim. Asta e realitatea, oricat de infiorator ar suna.

Insa vestea buna este ca Dumnezeu ne-a lasat in natura exact leacurile de care avem nevoie, pentru a ne curata periodic organismul de paraziti.

Programul 100% natural de eliminare a parazitilor

Are la baza 3 PLANTE:

1- PELINUL (capsule sau ceai) - Wormwood (from the Artemisia shrub - artemisia absinthum)

2- CUISOARELE (recomand cuisoare intregi, in locul capsulelor) - Common Cloves (from the clove tree - eugenia caryophyllata)

3-COAJA NUC NEGRU - Tinctura - Black Walnut Hulls (from the black walnut tree - juglans nigra)

Aceste 3 ingrediente, luate impreuna, au potentialul sa omoare majoritatea speciilor de paraziti care-ti colonizeaza corpul.

Mai mult, este 100% NATURAL , iar ingredientele le poti gasi la oricare magazin naturist (mai putin tinctura de nuc negru, care se gaseste mai rar in magazine, insa se gaseste lejer pe internet).

Dureaza 3 saptamani!Iata programul pe cele 3 saptamani:

* Dupa cum vezi tratamentul are 2 FAZE:

1. Faza de inceput (deparazitarea) - in care se face tratament intesiv pentru a elimina parazitii si ouale acumulate -

2. Faza de mentinere - in care se ia o data/saptamana tratamentul, pentru a preveni o noua supra-infestare - pe care ar fi bine s-o tineti regulat, toata viata.

Adica: o data in fiecare saptamana vei lua 2 lingurite de tinctura de nuc negru, 7 capsule de pelin si 7 capsule de cuisoare (aprox 3 lingurite de cuisoare intregi). Simplu, nu? Respectand aceste principii vei ajuta ENORM corpul in lupta cu parazitii, la care suntem cu totii expusi in fiecare zi.

Alte remedii care ajuta in lupta cu parazitii:

1. UsturoiulDesi este cunoscut pentru calitatile anti-parazitare, anti-fungice, anti-bacteriene si de antibiotic natural pe care le are, beneficiile usturoiului merg mult mai departe de atat. Eu de exemplu in ultimii 2 ani n-am luat niciun medicament alopat, indiferent ca am avut ferba 39-40. De fiecare data cand racesc imi fac un suc de lamiie si mananc cativa catei de USTUROI. In acesti 2 ani n-am fost racit niciodata mai mult de 3 zile, iar tratamentul nu a dat niciodata gres.

2. ArgilaUn alt supliment MIRACULOS. Si nu exageraz deloc.

E unul din cele mai bune remedii pentru paraziti, insa are multe alte benefiii. Curata intreg oganismul de toxine si metale grele, purifica sangele, detoxifica ficatul, detoxifica intestinele, echilibreaza glandele endocrine, ajuta flora intestinala, are efect anti-depresiv si anti-stress, repara leziuniile din intreg tubul digestive (de la gingivita, rosu in gat, gastrita, intestin iritabil, pana la hemoroizi), si foarte multe alte beneficii.

Administrare: Desi se gaseste si sub forma de capsule, eu recomand argila pulbere sau granule - care se lasa intr-o cana cu apa de seara pana dimineata. Dimineata se amesteca si se bea apa argiloasa tulbure. Nu uita ca Dumnezeu ne-a facut din tarana.

3. Nuca de cocos Se cunosc beneficiile antiparazitare, antibacteriene si in special antifungice ale uleiului de cocos.

Se poate consuma ulei de cocos natural, insa eu recomand nuca de cocos intreaga pentru rezultate mai bune. Tin minte ca am citit pe un forum despre unu baiat relativ sanatos, care a decis sa faca o cura de 2 saptamani cu ulei de cocos, deoarece auzise ca este sanatos. In timpul celor 2 saptamani i s-a intamplat de 2 ori sa defecheze un pumn de viermi. (Groaznic asa-i..

4. Seminte CRUDE de dovleacAproximativ 50 de seminte de dovleac dimineata pe stomacul gol, era cura importiva parazitilor recomandata de regretatul Valeriu Popa. Acest remediu are capacitatea sa omoare cele mai comune specii de paraziti.

5. Fibrele vegetaleEste esential sa elimini regulat materiile fecale.

Constipatia (=neeliminarea fecalelor la mai mult de 48 de ore) duce inevitabil la dezvoltarea si inmultirea parazitilor, deoarece le oferi mediul perfect pentru devzoltare. Mai multe despre fibre am scris in articolul despre Detoxifierea Colonului 100% Natural.

6. Probioticele si PrebioticeleFlora intestinala este bareiera dintre parazitii, bacteriile daunatoare si virusii din intestin si restul organismului. O flora intestinala echilibrata si sanatoasa va lasa doar nutrientii necesari sa treaca in organism , blocand orice altceva.

Pentru a mentine aceasta flora sanatoasa este esential sa consumam regulat probiotice si prebiotice.

* Probioticele sunt bacterii benefice precum cele din intestin, care se se gasesc in produsele fermentate, in special IAURTUL si KEFIRUL.

Atentie! Iaurtul facut de casa bate la orice ora d.p.d.v calitativ, orice iaurt din comert. Asadar, mai bine cumpara lapte proaspat de la tarani si pune-l la prins, decat sa-ti dai banii pe cele din comert, facut exclusiv pentru a produce cat mai multi bani, si atat.

* Prebioticele sunt alimentele care hranesc bacteriile benefice din flora intestinala: cicoarea, napul, ceapa cruda, usturoiul crud, sparanghelul, taratele de grau, fasolea si mazarea, spanacul si legumele cu frunze verzi, banana, ovazul etc.

Dupa cum vezi prebioticele se gasesc intr-o gama larga de alimente, asa ca ai de unde alege.

7. Vitamina C

Vitamina C joaca un rol esential in functionarea optima a organismului, cu atat mai mult in eliminarea eficienta a parazitilor.

ATENTIE! Vitamina C de calitate NU se gaseste in capsule, ci in gradina! Vitamina C este un micronutrient format din: Rutina, Bioflavonoide, Factorul K, Factorul J, Factorul P, Tyrosinasa, Ascorbinogen, Acid ascorbic.

Suplimentele din farmacii cu Vitamina C contin doar acid ascorbic, in timp ce in Vit. C din natura are TOATE componentele.
Stiai ca ardeiul verde contin cel putin triplu vitamina C fata de citrice?
Macesele 1500-2000 mg Vit. C /100g
Arderiul verde 1600-1800 mg Vit. C/100g
Catina 670 mg Vit. C /100g
Patrunjelul 150 mg Vit. C /100g
Kiwi 120-180 mg Vit. C /100g
Coacazele 55-215 mg Vit. C /100g
Portocala 53 mg Vit. C /100g
*Ideea e ca exista destule surse de vitamina C in natura! Nu e nevoie sa optezi pentru capsule.

8. Altele:Eu le-am prezentat mai sus pe cele mai comune si mai accesibile, insa asta nu inseama ca sunt sigurele.
Mai au proprietati antiparazitare:
* Argintul Coloidal
* Samburii de grapefruit si de lamaie
* Aloe vera
* Propolisul
* Pau d'Arco
* MMS (Mineral Miracle Solution)
* Iodul (Sub forma de iodura de potasiu sau Solutie lugol

Si lista poate continua.

Rotirea alimentelorCa orice organism viu, parazitii au capacitatea de a se adapta in timp si de a deveni imuni la alimentele sau plantele care ar fi trebuit sa-i omoare. De aceea, nu vei avea rezultate consumand doar usturoi in fiecare zi sau doar seminte de dovleac in fiecare zi.
Cea mai inteleapta alegere este ROTIREA ALIMENTELOR. Adica o saptamana consumi multa nuca de cocos, in urmatoarea semintele de dovleac, apoi treci la argila si asa mai departe. Astfel nu numai ca parazitii nu pot dezvolta rezistenta, dar vei fi capapil sa omori o gama mult mai larga de specii, deoarece nu toate speciile mor de la acelasi aliment. Punctul de plecare, sunt cele 3 componente (nucul negru, pelinul si cuisoarele) o combinatie care omoara majoritatea speciilor de paraziti in mai putin de 3 saptamani.

DE RETINUT:

Este important să luăm partea bună din toate.
Un om informat valoreaza cat doi!
Un om informat este protejat!

http://ro.netlog.com/batarigasteliana/blog/blogid=1589295

SANATATEA NOASTRA !!!

10. Nu poţi înghiţi şi respira în acelaşi timp

Practic, toate celelalte mamifere pot face acest lucru. Cu toate acestea, bebeluşii umani pot respira şi înghiţi în acelaşi timp până la vârsta de nouă luni. În jurul acestei vârste, cutia vocală coboară destul de jos în zona gâtului, ceea ce ne permite să avem o gamă largă de sunete necesare vorbirii, însă ne ia abilitatea de a respira şi de a mânca sau bea în acelaşi timp.

9. Ai două creiere

La fel cum ai neuroni în creier, ai neuroni şi în intestin, inclusiv neuroni care produc neurotransmiţători precum serotonina, care de asemenea pot fi găsiţi şi în creier şi sunt asociaţi cu starea de spirit. Literalmente, intestinul tău are rolul unui al doilea creier şi produce chiar mai multă serotonină, care are o influenţă benefică asupra stării de spirit.
Cu alte cuvinte, ai două sisteme nervoase: sistemul central nervos, alcătuit din creier şi măduva spinării şi sistemul nervos enteric, care este sistemul nervos intrisec al tractului tău gastrointestinal. Ambele sunt create din acelaşi tip de ţesut embrionar. În timpul dezvoltării fătului, o parte se transformă în sistemul nervos central, în timp ce cealaltă parte devine sistemul nervos enteric.
Pentru a explica şi mai clar acest lucru, probabil ai experimentat senzaţia de fluturi în stomac atunci când eşti agitat sau senzaţia de rău la stomac atunci când eşti nervos sau stresat. Şi procesul invers este adevărat, adică problemele din intestin pot avea un impact direct asupra sănătăţii tale mentale, ceea ce duce la apariţia unor probleme precum anxietate, depresie şi poate chiar a unor afecţiuni neurologice serioase, precum autismul.

8. Singurătatea este dureroasă din punct de vedere fizic

În mod sigur, singurătatea este emoţional dureroasă, dar, în acelaşi timp este dureroasă şi din punct de vedere fizic. De fapt, atât singurătatea, cât şi durerea fizică sunt procesate în aceeaşi regiune a creierului, cortexul cingular anterior. Aşadar, aşa cum ai o dorinţă puternică de a evita durerea fizică, ai o dorinţă la fel de mare de a te întâlni cu alte persoane şi de a căuta companie, pentru a evita sentimentele dureroase ale singurătăţii.

7. Salivezi mai mult înainte de a voma

Şi există un motiv foarte bun pentru care se întâmplă acest lucru. Deoarece acidul stomacal poate fi dăunător pentru gât şi gură, saliva suplimentară ajută la diluarea şi îndepărtarea acestuia pentru a minimaliza orice tip de leziune provocată de vărsături.

6. Zahărul poate ajuta la vindecarea rănilor

Zahărul vindecă rănile nu dacă îl mănânci, ci mai degrabă prin presărarea sa direct pe rană. Zahărul este higroscopic, ceea ce înseamnă că absoarbe apa de care bacteria are nevoie pentru a supravieţui. Această metodă era foarte populară în rândul vindecătorilor din Africa şi este utilă pentru tratarea ulcerului de decubit, a ulcerului varicos, în cazul amputaţiilor şi multe altele.
Un aspect nou în ceea ce priveşte această idee este utilizarea mierii de albine, care ajută la îndepărtarea lichidului de pe rană şi la suprimarea creşterii microorganismelor. Aspectele care oferă mierii aceste proprietăţi antibacteriene sunt o enzimă numită oxid de glucoză, pe care albinele lucrătoare o secretă în nectar (se întâlneşte doar în mierea de albine brută) şi prezenţa bacteriei benefice Lactobacillus, care poate lupta împotriva infecţiei (se întâlneşte doar în mierea de albine brută).

5. Amintirile funcţionează în moduri misterioase

Ai intrat vreodată într-o cameră şi ai uitat de ce te-ai dus acolo? Acest lucru se datorează faptului că, creierul tău percepe uşa ca pe o “limită a unui eveniment”, iar amintirile obţinute în camera din care tocmai ai ieşit sunt “depozitate” pentru a fi folosite atunci când ai nevoie de ele. Din acest motiv, atunci când te întorci înapoi de unde ai plecat îţi aminteşti ceea ce ai uitat!

4. Unele femei văd mai multe culori

Multe femei au trei tipuri de receptori de culori care le permit să aibă vedere colorată. Cu toate acestea, unele femei au chiar patru receptori, care le permit acestora să vadă o gamă mai variată de culori decât o persoană obişnuită (un mic procent de femei au chiar şi cinci receptori de culori). De ce femeile? Receptorii de culoare roşie şi verde, care pot fi modificaţi pentru a permite o vedere mai variată, sunt localizaţi în cromozomul X, iar cei de culoare albastră în cromozomul Y.

3. Poate fi benefic obiceiul de a băga în gură ceea ce găseşti în nas

Mucoasa nazală ar putea fi gazda unor cantităţi mici de contaminanţi (care acţionează ca şi antigeni) care pot “educa” şi stimula sistemul imunitar, atunci când sunt consumaţi. Aşadar, spre deosebire de convingerea populară potrivit căreia dacă mănânci muci te poţi îmbolnăvi, de fapt, această “practică” îţi poate ajuta organismul să lupte cu bolile.

2. Majoritatea oamenilor respiră doar printr-o singură nară, trecând pe rând de la una la alta

Deşi ai două nări, aproximativ 85% dintre persoane respiră prin cate o singură nară pe rând. Ţesutul erectil din nas umflă uşor ţesutul dintr-o nară în timp ce îl micşorează în cealaltă, astfel că ajungi să respiri trecând automat de la o nară la alta, la fiecare patru ore.
În mod interesant, poziţia corpului, boala şi alţi factori pot influenţa prin ce nară să respiri, iar acest lucru poate avea un impact asupra sănătăţii tale. De exemplu, respiraţia prin nara dreapta poate determina folosirea unei cantităţi mai mari de oxigen, ceea ce poate creşte nivelul zahărului din sânge.

1. Se dezvoltă 11 kilometri de vase sanguine noi pentru fiecare jumătate de kilogram de grăsime în plus

Atunci când te îngraşi cu jumătate de kilogram de grăsime, corpul tău produce 11 kilometri de vase sanguine noi. Acest lucru înseamnă că organismul tău trebuie să muncească mai mult pentru a pompa sângele prin toate aceste noi vase, fapt care poate afecta sănătatea şi poate reduce oxigenarea şi reaprovizionarea cu substanţe nutritive a altor ţesuturi din organism. Din fericire, dacă slăbeşti 500 de grame, corpul tău va desface şi va reabsorbi noile vase inutile.
...sursa:financiarul.ro

SFATURI UTILE

1. Aveţi idee cum puteţi scăpa de o durere de măsele

„fără să deschideţi gura“?

Vă dăm un indiciu: eliminaţi din start răspunsurile gen pastile,

injecţii, palincă, ceapă etc. Vă spun numai atât: s-a găsit o metodă

care nu are, aparent, nicio legătură cu stomatologia.

Scăpaţi de durere de dinţi fără să deschideţi gura! Este de ajuns

să frecaţi o bucăţică de gheaţă între degetul mare şi arătător.

Terminaţiile nervoase care se află în zonă în forma de V a mâinii

stimulează o regiune din creier care blochează recepţionarea

semnalelor de durere provenite de la faţă şi de la mâini. Un studiu

canadian arată că puteţi încerca această metodă şi fără gheaţă, însă

ar avea o eficienţă cu 50% mai scăzută.

2. Dacă vă râcâie pe gât, scărpinaţi-vă în ureche!

Cum nu puteţi să vă scărpinaţi direct în gât, încercaţi să rezolvaţi

problema altfel - prin ureche. Medicii ORL-işti explică: atunci când

sunt stimulaţi nervii care se află în ureche, se creează un act reflex

în gât, care provoacă un spasm al muşchiului. Acest spasm face ca

gâdilătura să dispară.

3. S-a descoperit leac contra fricii de injecţii

Cercetătorii germani au descoperit că dacă tuşiţi în timpul unei

injecţii nu vă mai doare atât de tare înţepătura. De ce? Pentru că

acest truc produce o creştere bruscă şi temporară a tensiunii în piept

şi în canalul spinal, inhibând structurile care conduc durerea la

cordul spinal.

4. Cum să stingeţi arsurile la stomac

Dormiţi pe partea stângă, vă sfătuiesc medicii gastroenterologi.

Explicaţia este simplă: când dormiţi pe dreapta, stomacul se află

mai sus decât esofagul, permiţând mâncării şi acidului să alunece

spre gât. Când staţi întinşi pe stânga, stomacul este mai jos decât

esofagul şi gravitaţia lucrează în favoarea dumneavoastră.

5. Cum să nu vă mai curgă sânge din nas

Cand eram mici şi ne curgea sânge din nas, eram puşi să ne

ţinem cu două degete de nas şi să ne întindem pe spate, până se

oprea sângerarea. Cum altfel se mai poate rezolva această

problemă, fără să atrageţi privirile indiscrete?

Puneţi o bucăţică de bumbac pe gingia de sus, sub vârful buzei,

şi apăsaţi cu putere pe bucata de material. „Sângele provine în

special din partea anterioară a septului. Apăsând aici, veţi opri

sângerarea”, apreciază medicii.

6. Cum să scăpaţi de ameţeală

Aţi băut câteva pahare şi v-aţi ameţit? Ţineţi-vă cu mâna de ceva

stabil. Mecanismul responsabil cu echilibrul se află în urechea

internă şi pluteşte într-un fluid care are aceeaşi densitate ca şi

sângele. Cum alcoolul diluează sângele, se modifică şi structura

lichidului, fapt care afectează echilibrul.

Aşadar, creierul este dezorientat şi are nevoie de o confirmare,

care, în cazul de faţă, este dată de simţul tactil. În felul acesta,

punând mâna pe un obiect stabil, vă veţi recăpăta echilibrul.

7. Cum să ţineţi inima în frâu

Nu o lăsaţi să o ia la galop! Dacă simţiţi

că aveţi palpitaţii şi nu vă ştiţi suferind de inimă, puteţi încerca să

apăsaţi uşor carotida, imediat sub mandibulă. Veţi stimula nervul

vag şi puteţi scădea frecvenţa bătăilor.

8. Preveniti miopia!

Miopia are rareori o cauză genetică, susţin oftalmologii. De

obicei, poate avea drept cauză prea mult timp petrecut în faţa

computerului.

Aşadar, ca să nu aveţi probleme, ar fi bine ca de câteva ori pe zi

să închideţi ochii, încordaţi muşchii, inspiraţi adânc şi, după câteva

secunde, expiraţi şi destindeţi-vă.

Întinzându-vă şi relaxându-vă bicepşii şi glutealii puteţi păcăli

muşchii involuntari, precum cei ai ochilor, să se relaxeze.

9. Învăţaţi să vă folosiţi urechile!

Dacă staţi de vorbă cu cineva la o petrecere unde este foarte mult

zgomot, este bine să-l ascultaţi cu urechea dreaptă. De ce nu cu

stânga?

Cercetătorii americani sunt de părere că dreapta vă ajută să

descifraţi mai rapid un discurs. Dacă veţi încerca să vă daţi seama

ce melodie se aude într-o cameră îndepărtată, folosiţi-o pe stânga.

Este mai bună când vine vorba să capteze tonurile muzicale.

10. Cum să nu obosiţi repede când alergaţi

Dacă sunteţi asemeni majorităţii oamenilor, când alergaţi,

obişnuiţi să expiraţi atunci când puneţi în pământ piciorul drept. În

felul acesta nu faceţi decât să exercitaţi presiune asupra ficatului

(care se află în partea dreaptă) care apoi începe să vă înţepe. Cum

să scăpaţi de această neplăcută senzaţie? Simplu. Expiraţi atunci

când puneţi în pământ piciorul stâng.

Multă sănătate!

primit prin mail...                                                                              

7 moduri ca sa dai jos burta fara sa mergi la sala

Cine nu-si doreste un abdomen plat fara pic de grasime asa cum vedem in reclame? Insa doar gandul de a renunta la mancarea favorita sau de a merge la sala ne facem sa inghitim in sec si sa trecem la un alt canal unde nu mai apar acele dive cu talie de viespe sau acei barbati cu “tablete“. Pana la urma, nu toata lumea este atat de norocoasasa aiba un corp de vis, ne spunem in gand cu naduf. Bineinteles ca ne mintim singuri, in general felul in care aratam este exact efectul actiunilor noastre din trecut, insa e mai usor sa dam vina pe altcineva, decat sa facem schimbarile necesare ca sa ne ajute sa ajungem acolo unde ne dorim. Iata 8 cai pe care chiar si cei mai comozi dintreoameni le pot urma pentru a ajunge sa aiba talia visata.

1. Stai in pozitie de drepti. Astfel, poti da impresia ca esti cu cel putin 2,5.kg mai slab/a decat in realitate, o spune Deborah L. Mullen, specialist in educatie fizica si sport. Usor de zis greu de facut. Cum s-ar putea trasnforma o actiune singulara intr-un obicei pe termen lung? Rapunsul este: pilates. Potrivit unui studiu intins pe o perioada de 6 luni,pe un esantion de 18 persoane care prezentau probleme cu spatele, Pilates-ul s-a dovedit a fi cea mai usoara metoda de a imbunatati postura practicantilor si intari atat muschii abdominali cat si pe cei ai spatelui inferior. Jessica Cassity, intructor de fitness dezvalui doua exercitii foarte usoare pe care le puteti face fara ca macar sa va dati jos din pat care insa vor avea efecte fantastice asupra taliei voastre:

a. Sugeti burta. Intinsi pe spate sugeti incet burta. Apasati cu mainile pentru a fi siguri ca ati expirat tot aerul din burta. Dupa care inspirati usor. Repetati de 10 ori.

b. Din sezut cu picioarele indoite. Intindeti-va usor pana atingeti cu pieptul genunchii. Reveniti in pozitia initiala si rasuciti corpul spre dreapta. Repetati miscarea, insa de data aceasta va rotiti spre stanga. Faceti 8 repetari atat la stanga cat si la dreapta.

2. Mergeti la culcare cu o ora mai devreme. Astfel, a doua zi nu veti fi epuizati. Toti cei care isi doresc sa scape de grasimea care le acopera burta trebuie sa stie un lucru foarte important: alimentatia sanatoasa impreuna cu un program regulat de exercitii fizice ajuta sa va atingeti obiectivul insa numai daca va odihniti suficient. Lipsa somnului favorizeaza cresterea hormonilor de stres odata cu largirea taliei. „Exista legaturi directe intre lipsa somnului, stres marit si cresterea in greutate”, a declarat Michele Olson doctor la Universitatea Auburn. Intr-un studiu realizat de cercetatorii canadiani s-a descoperit faptul ca adultii care dormeau doar 5-6 ore pe noapte aveau cu 35% mai multe sanse sa ia 5 kilograme in plus la greutate si prezentau un abdomen cu 60% mai proieminent decat al persoanelor care dormea 7-8 ore pe noapte.

3. Renuntati la apa minerala acidulata. Este adevarat ca atunci cand va este sete, apa acidulata pare o binecuvantare. Insa, potrivit nutritionistului Palinski, gazele astfel inhalate vor avea ca rezultat rapid umflarea abdomenului. Tocmai de aceea este indicat sa beti apa plata, cel putin 8 pahare pe zi pentru a fi siguri ca sunteti hidratati.

4. Cresteti consumul de cereale si proteine. Carbohidratii din cereale nu sunt doar sanatosi insa va ajuta si sa aveti un abdomen de invidiat. O spun cercetatorii de la Pennsylvania State University, care in urma unui studiu au descoperit ca persoanele care consuma regulat cereale integrale scapa de doua ori mai repede de grasimea inestetica de pe burta decat cei care nu manaca deloc cereale. Studiul a demostrat ca cerealele integrale reduc productia de insulina, un hormon care incurajeaza stocarea grasimii, si astfel talia devine rapid mai subtire. Si o cercetare daneza, la care au participat 60 de barbati si femei, a stabilit ca aceia care au urmat o dieta bazata pe cereale integrale, dar cu un surplus de 25% proteina animala, au pierdut in 6 luni de doua ori mai multe kilograme decat cei care n-au consumat cereale insa au avut o dieta bazata pe doar 12% proteine animala.

5. Consumati pepene rosu la desert. Pepenele rosu este bogat in arginina, un aminoacid care ajuta la pierderea greutatii, potrivit unor studii realizate de Journal of Nutrition. Cercetatorii au descoperit ca soarecilor a care au primit timp de 3 luni un supliment de arginina le-au scazut grasimea corpului cu pana la 64%. Adaugarea argininei in dieta unei persoane creste oxidarea grasimii si a glucozei si favorizeaza cresterea musculaturii care arde mai multe calorii decat grasimea. Tocmai de aceea este indicat ca in timpul verii sa aveti gustari pe baza de pepene rosu, iar in cealalta perioada a anului sa consumati fructe de mare, alune si seminte, de asemenea bogate in acest aminoacid.

6. Adaugati otetul in dieta voastra. Principala substanta care ofera otetului gustul puternic si mirosul deosebit este si cea care lupta cu succes impotriva acumularii de grasime, sustin studii realizare de Societatea Japoneza de Nutritie. 175 de niponi supraponderali, barbati si femei, cei care au baut zilnic 1-2 lingurite de otet de mere timp de 12 saptamani, au slabit semnificativ si au prezentat un abdoment mult mai suplu in comparatie cu cei care nu au consumat deloc otet.

7. Mananca incet. Cand suntem stresati avem tendinta sa exageram inclusiv cu mancare sanatoasa. Cercetatorii au legat acest comportament de consumarea unor portii mult mai mari ceea ce conduce automat la o burta proeminenta. Potrivit doctorului Elissa Epel putem scapa de acest obicei savurand fiecare imbucatura, si dand ascultare sentimentului de satietate, ceea ce inseamna automat o scadere a cantitatii ingerate. (Sursa: prevention.com)

Read more: http://sfatulparintilor.ro/familie-parinti/relaxare-si-wellness/abdomen-plat-7-moduri-ca-sa-dai-jos-burta-fara-sa-mergi-la-sala/#ixzz2YO5HNj9b

DESPRE LAMAII

Apreciata pentru gustul si aroma sa, lamaia poate fi folosita cu succes in ceaiuri, salate, prajituri, sucuri sau sosuri. Iata, insa, ca lamaile pot avea multe alte intrebuintari, care le fac sa devina un ajutor nepretuit in orice locuinta.

1. Curata unghiile: proprietatile sale acide o fac sa fie foarte eficienta atunci cand vine vorba de petele galbene de pe unghii, ce provin de la tutun si cafea. Frecati unghia cu sucul unei lamai proaspat stoarse, iar pata va disparea. Puteti utiliza chiar coaja fructului ca un burete abraziv.

2. Amelioreaza si chiar vindeca acneea: poate nu stiati asta, dar lamaia este folosita in tratamentul cosurilor. Udati un prosop sau o discreta demachianta in suc neindulcit de lamaie si stergeti usor pielea. In cazul in care aveti tenul foarte sensibil sau suferiti de alergii, consultati si medicul inainte de a aplica aceasta metoda.

3. Curata instrumentele muzicale: lamaia curata foarte bine instrumentele cu coarde, in special chitarile. Nu o folositi daca instrumentul e confectionat din lemn de artar.

4. Trateaza durerile de gat: taiati o lamaie, stoarceti sucul si razuiti coaja. Amestecati coaja cu zeama si putina miere, incalziti lichidul si beti cat inca e caldut. Bineinteles, puteti opta si pentru un ceai cu lamaie.

5. Pastreaza prospetimea mancarurilor: lamaia poate actiona ca un conservant, tinand la o parte bacteriile, chiar si pe cele din carne. Aciditatea lamaii este o arma eficienta impotriva bacteriilor.

6. Are proprietatile unui sapun antibacterial: daca vreti sa faceti sapun in casa, va recomandam sa adaugati si lamaie in compozitie. Sapunul va fi mult mai eficient si va curata mai bine mainile de microbi.

7. Este un insecticid natural : lamaia contine un ingredient care nu e tolerat de insecte. Asa ca, daca sunteti intr-o excursie cu cortul si vreti sa scapati de tantari si de acarieni, fierbeti zeama de lamaie si puneti-o intr-un vas in interiorul cortului.

8. Indeparteaza petele: puteti elimina petele persistente, care va dau batai de cap, punand putina lamaie in apa in care spalati rufele. Lamaia este eficienta in cazul petelor de ceai, sange, suc de rosii sau cafea. Poate fi utlizata si atunci cand vreti sa curatati obiecte din lemn sau plastic.

9. Reda stralucirea obiectelor din metal : sucul de lamaie poate fi utilizat atunci cand vreti sa lustruiti obiecte de metal sau portelan. Amestecati zeama cu putin sapun si veti vedea ca efectul il intrece chiar si pe cel al produselor chimice, cumparate din magazine.

10. Imbunatateste metabolismul : beti limonada zilnic daca doriti ca organismul sa isi desfasoare procesele de digestie intr-un ritm sanatos. Continutul acid al bauturii stimuleaza metabolismul si actioneaza impreuna cu sucul gastric pentru arderea rapida a particulelor de mancare.

11. Are efect de deodorant: pentru cazurile de urgenta – si doar pe termen scurt – lamaia poate actiona impotriva mirosurilor neplacute si a transpiratiei. Aplicati zeama de lamaie la subrat, dar nu va bazati pe efectul acesteia decat pentru cateva ore.

12. Poate fi folosita in aromoterapie: cercetatorii spun ca aroma de lamaie este relaxanta si poate imbunatati starea de spirit.

13. Dezinfecteaza ustensilele de bucatarie si portelanul: extractul de lamaie este un bun deinfectant, eliminand murdaria si microbii. Folositi alaturi de sapun sau detergent de vase pentru efecte optime.

14. Poate fi folosita ca element decorativ pentru masa: cateva lamai asezate pe un vas de sticla, in mijlocul mesei, pot lasa impresia de prospetime si pot inveseli atmosfera.

http://www.culinar.ro/articole/sfaturi-practic...

Retete cu ulei extravirgin

Apartin medicului Ion Nedelcu

Medicul Ioan Nedelcu, specialist în boli dermatologice la Spitalul Elias din Bucureşti vă învaţă ce întrebuinţări puteţi da uleiului de măsline extravirgin. Astfel, specialistul vă pune la dispoziţie 20 de reţete ce vă pot ajuta în ameliorarea unor afecţiuni, precum şi remedii utile în cosmetică.

1. Paradontoza

Prin masarea periodică a gingiilor cu ulei de măsline s-a observat că este mult diminuat pericolul parodontozei. Folosiţi ulei de măsline de trei ori pe zi.

2.Ulcerul duodenal

Se bate un albuş de ou prospăt cu o linguriţă de zahar pudră şi o lingură de ulei de măsline până se face cremă. În fiecare dimineaţă se consumă acest amestec pe stomacul gol timp de 10 zile.

3. Gastrita

O lingurita de ulei de măsline extravirgin luată înainte de fiecare masă protejează stomacul împotriva ulcerului şi gastritei.

4. Constipaţia

Dacă se consumă o lingură sau două de ulei de măsline dimineaţa, în combinaţie cu zeamă de lamâie sau cafea se previne constipaţia.

5. Balonări şi arsuri la stomac

Folosiţi 250 ml de ulei de masline presat la rece, 1kg de miere de albine şi 4 lamâi trecute prin maşina de tocat carne. Se amesteca totul şi se ţine în borcane la frigider. Se iau 3 linguri pe zi, cu 30 minute înaintea meselor.
Cura cu salata de pătrunjel este de asemenea eficientă. Se mănâncă zilnic, timp de două săptămâni o legatură de patrunjel tăiat mărunt, la care se adaugă puţin ulei de măsline şi puţină lămâie. Este şi un detoxifiant excelent al organismului

6. Eliminarea pietrelor de la vezica biliară

Reţeta 1: Folosiţi 200 grame de ulei de măsline, un gălbenuş de ou, zeama de la o lămâie, 40 ml. coniac natural de bună calitate, 1 linguriţă de zahar, miere naturală. Se amestecă şi se bea cu înghiţituri rare. Staţi apoi culcat pe partea dreapta, cu picioarele la piept. Urmariţi-vă scaunul şi veţi observa că aţi eliminat pietricele.
Reţeta 2: Folosiţi 250 ml ulei de măsline. Cantitatea se bate puternic cu zeama de la trei lămâi până ce uleiul devine lăptos. Beţi acest amestec două zile la rând.

7. Eliminarea pietrelor de la bilă

Se râşnesc seminţe uscate de pepene roşu. Timp de 10 zile, dimineaţa pe nemâncate se ia o linguriţă din pulberea obţinută împreună cu o lingură de ulei de măsline presat la rece şi se stă culcat pe partea dreaptă 20 minute. Tratamentul durează 3 luni, câte 10 zile pe lună. >
8. Probleme hepatice sau biliare

Se pot lua 1-2 linguri de ulei dimineaţa înainte de masă sau 1-2 linguri de ulei înaintea fiecărei mese. Este recomandat ca după înghiţirea uleiului să se stea culcat o jumatate de oră pe partea dreaptă. Daca medicul constată ca pietrele sunt destul de mici pentru a putea fi eliminate fără să se blocheze, se amestecă o jumătate de ceaşca de ulei de măsline cu o jumătate de ceaşca cu suc de lămâie sau grapefruit şi se bea seara înainte de culcare. Dimineata se bea ceva fierbinte şi apoi e posibil ca pietrele să fie eliminate. Alteori se poate posti două zile înainte, bând suc de mere din două în două ore, iar în cea de a doua seară se bea amestecul de ulei şi suc de lămâi. Astfel se va curăţa vezica, se vor dizolva sau elimina pietrele mici.

9. Artroza

Se toarnă ulei de măsline peste frunze tinere de nuc şi se lasă timp de 3-4 ore, după care se aplică frunzele în 3-4 straturi pe locul bolnav. Masajul cu ulei de măsline şi suc de lămâie este şi el eficient. Încălziţi pe foc un amestec de ulei de masline şi suc de lămâie, apoi masaţi-vă cu el articulaţiile dureroase. Aplicaţi un bandaj şi lăsaţi-l şi peste noapte.

10. Reumatismul

Se fierb 10 minute: o ceapă mare tăiată fin, 4 linguri de ulei de măsline, 150 ml apă şi 40 grame untură nesărată. Se bea foarte caldă mai multe seri la rând. După două ore, la culcare, se bea un decoct de cruşin (o linguriţă la cană, fiert 3 minute). Tratamentul se face o dată pe an, timp de 7 zile.
Se pun opt linguri de piper negru măcinat într-un litru de rachiu tare şi se lasă la macerat 5-7 zile. Se filtrează şi se masează cu această soluţie zonele dureroase de 2-3 ori/zi.

11. Ciocuri pe coloană

Alifia de sânziene: 20 grame de plantă uscată, bine mărunţită se pun la macerat timp de 12 ore în 30 mililitri spirt sanitar, într-un borcan închis ermetic. Se adaugă 200 ml ulei de măsline şi se ţine în "bain marie" timp de 3 ore, agitând vasul din când în când. Se lasă în repaus trei zile, după care se filtrează. După filtrare, se pune într-un vas pe foc şi se adaugă 50 grame ceară de albine, amestecându-se continuu până se topeşte. După răcire, se păstrează la rece. Se fac fricţionări de-a lungul coloanei vertebrale în fiecare seara

12. Arsuri

Uleiul de măsline s-a dovedit eficient pentru calmarea arsurilor. Se combină cu albuş de ou şi se aplică pe locul afectat.

13. Ten deshidratat

În cazul tenului obosit şi uscat, uleiul de măsline se foloseşte sub formă de comprese călduţe pe pomeţi, pe frunte sau tâmple. După câteva minute, compresele se înlătură şi se clăteşte faţa cu apă călduţă. Sunt suficiente câteva asemenea proceduri pentru ca tenul să îşi recapete strălucirea. Uleiul înmoaie pielea, hidratează, regenerează şi ajută la îndepărtarea impurităţilor.

14. Creme antirid

Pentru tenul ridat şi uscat este recomandată o mască dintr-un ou crud bătut bine, o lingură cu miere şi o lingură cu ulei de măsline. În acest amestec se poate adauga şi puţin suc de fructe sau legume - lămâie, pepene, morcovi, castraveţi. Masca se aplică pe faţă pentru 15-20 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Se repetă de trei ori pe săptămână. Efect de întinerire a tenului şi de netezire a ridurilor are şi masca din ulei de măsline amestecat cu tărâţe, care se aplică în acelaşi mod.
15. Tonifierea tenului

Se amestecă o lingură cu ulei de măsline şi suc de castravete. Se adaugă argilă până se obţine o pastă care se aplică pe faţă în strat subţire timp de 20-30 de minute, apoi se spală cu apă călduţă. Daca tenul este foarte uscat, doza de ulei poate fi mărită. Pentru hidratare, uleiul de măsline se poate combina cu argilă şi gălbenuş de ou. Pentru ca măştile să îşi facă efectul, trebuie repetate o dată la două zile.

16. Pete maronii

Amestecaţi bine o lingură de mălai cu un sfert de linguriţă de pudră din coaja de portocală (se poate realiza din cojile uscate de la o portocală, măcinate fin într-o râşniţă de cafea), o lingură de lapte bătut şi o linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe faţă şi pe decolteu, lăsând-o să acţioneze până când începe să se usuce. Masaţi uşor pielea cu degetele, până când devine strălucitoare. Clătiţi faţa mai întâi cu apă caldă, apoi cu apă cât mai rece. Veţi îndepărta astfel petele maronii, iar pielea va deveni netedă şi catifelată.

17. Masca pentru ten gras

Amestecaţi bine o linguriţă de mălai cu câteva picături de zeamă de lămâie verde, jumătate de linguriţă de lapte şi jumătate de linguriţă de ulei de măsline. Aplicaţi pasta obţinută pe piele, lăsând-o să acţioneze o jumătate de oră. Clătiţi din abundenţă cu apă călduţă.

18. Contra acneei

Comprese cu ulei de măsline: încercaţi amestecul urmator: ulei de masline virgin, plus 100 de picături de ulei aromat de lavandă (ulei esenţial, nu industrial). Se amestecă bine şi se aplică pe coşuri sub formă de comprese sau se fricţionează uşor. Primele efecte apar după câteva zile.

19. Mâini şi unghii

Pentru a va întări unghiile, înmuiaţi-le timp de 10 minute în ulei de măsline căldut, o dată pe săptămână. Ele vor deveni mai puţin casante. Aceasta practică are meritul de a reduce cuticulele. Dacă aveţi mâinile uscate, roşii sau crăpate, încălziţi puţin ulei de măsline într-un bol la cuptorul cu microunde (atentie, uleiul de măsline nu trebuie sa fiarba!). Înmuiaţi-vă mâinile timp de 15 până la 20 de minute, o data la două zile şi pielea se va calma. Pentru a avea mâini cu pielea fină, masaţi-le cu ulei de măsline amestecat cu o linguriţă de zahăr.

20. Îngrijirea părului

Uleiul de măsline conferă strălucire părului uscat şi deteriorat. Pentru acest tip de păr este indicată o mască hidratantă pregatită dintr-un gălbenuş de ou şi o lingură cu ulei de măsline. Părul se masează cu acest amestec cu 20 de minute înainte de baie. Uleiul de măsline trebuie folosit însă în cantitaţi mai mici, pentru ca în exces poate provoca o uşoară îngrăşare a părului. Contra căderii părului se fac frecţii ale pielii capului cu ulei seara, timp de 10 zile.

http://geta-pentrusanatate.blogspot.ro/2012/05...

Da, te poti lasa de fumat!

Scris de Alec Blenche

(ViataVerdeViu) Cei mai multi fumatori cred ca nicotina este radacina dependentei lor, dar sunt de fapt alte 4.000 de substante chimice in tigari care creeaza anxietate si induc nevoia de consum de eliberare pe care o aduce nicotina, dar numai pentru aproximativ 15 pana la 20 de minute. Numarul masiv de substante chimice toxice din tigari face ravagii asupra sistemului nervos central, alimentand un alt fel de dependenta – una de corp si minte, care tanjeste dupa relaxare si incredere.

Cand un fumator afla faptul ca exista 4.000 de substante chimice intr-o tigara, se grabeste sa discrediteze afirmatia, incapabil sa inteleaga cum sau de ce atat de multe produse chimice ar putea fi folosite pentru a crea ceea ce arata pur si simplu ca tutun infasurat in hartie.

Majoritatea acestor produse chimice provin din pesticide, iar unele dintre pesticide cresc chiar in interiorul plantei de tutun, inainte de a fi vreodata pulverizata. Monsanto este o companie de produse chimice care si-a dat seama cum sa lipeasca ierbicidul cu semintele de tutun, creand o planta care este imuna la pesticide, in special Roundup. Alte substante chimice cum ar fi amoniacul si inalbitorul contribuie la cercul vicios in care se gasesc prinsi fumatorii de ani de zilehttp://www.monsanto.co.uk/primer/timeline.html
Doua aspecte majore care trebuie abordate pentru a scapa de problema asta pentru totdeauna

In scopul de a renunte la fumat si a nu reveni niciodata inapoi, trebuie sa se abordeze doua aspecte majore, in special in timpul primelor sase luni. In primul rand, corpul a fost otravit de sute de produse chimice zi de zi timp de ani de zile, deci trebuie sa se detoxifice, in scopul de a recastiga echilibrul sistemului nervos central si de a combate anxietatea. In al doilea rand, un ex-fumator trebuie sa inteleaga de ce organismul sau are nevoie pentru a se simti relaxat si sa se ocupe zi de zi, de stres, fara nicotina. Persoana trebuie sa se realimenteze si sa stimuleze chimia naturala a corpului sau, care a efectuat functii identice sau similare motivationale la niveluri corespunzatoare inainte ca pesticidele si nicotina sa ii distruga sistemul.

Nicotina stimuleaza eliberarea de multi mesageri chimici numiti neurotransmitatori, crescand nefiresc nivelurile de dopamina din circuitele de recompensa ale creierului (calea mezolimbica). Aceasta, la randul sau, creeaza sentimente pe termen scurt de euforie si relaxare, cu toate acestea, atunci cand fumatorii renunta si nu fac nimic pentru a reface aceste functii, acestia duc de multe ori o lupta grea cu depresiile, insomniile, anxietatea, si alte sentimente negative care ii conduc inapoi la fumat in termen de 6 luni.http://learn.genetics.utah.edu/content/addiction/reward/pathways.html
Luati in considerare pentru un moment nivelurile maxime de zahar din sangele unui diabetic, care sunt foarte mari si aproape de punctul in care organismul ar putea opri producerea de insulina. In mod similar, ca urmare a stimularii artificiale pe care nicotina o ofera, sistemul neurotransmitator al unui fumator incetineste si se poate opri de fapt din producerea de dopamina, epinefrina, adrenalina si serotonina, care sunt moduri naturale ale organismul de a ajuta cu motivatia, stresul, anxietatea, relaxarea, si, de asemenea, critica reactie “lupta sau fugi”http://quitsmoking.about.com/od/nicotine/a/nicotineeffects.htm

Pastilele, patch-urile, guma cu nicotina sau tigarile electronice nu ajuta fumatorii sa depaseasca deficientele create in sistemul nervos central, sau sa inlocuiasca in mod corespunzator si sa refaca capacitatea organismului de a se recupera de pe urma stimulentului “artificial”. De fapt, unii oameni cred ca majoritatea programelor de renuntare sunt de fapt escrocherii comercializate de catre producatorii de tigari in mod special ca sa esueze si sa-i retrimita pe ex-fumatori intentionat inapoi catre fumat cu gandul ca au incercat.

Dar exista speranta, printr-o alimentatie sanatoasa si prin sustinerea celor dragi, renuntarea la acest drog este mai mult decat posibila. O dieta cu hrana cat mai naturala cat mai putin procesata bazata pe fructe, legume, semine si nuci , toate in forma neprocesata va alimenta organizmul cu substantele nutritive necesare pentru a combate deficientele si nivelul toxic acumulat. Mai ramane doar dorinta de a o face.

sursa..

http://viataverdeviu.ro/da-te-poti-lasa-de-fumat/

CATEVA PLANTE DIN SFANTA SCRIPTURA

Articol preluat de aici...

http://www.parohiamacin4.org/plante_biblice.htm#1

SCORŢISOARA
NARDUL
MĂSLINUL

CEDRUL
MIRTUL
ISOPUL
VIŢA DE VIE

1. SCORȚIȘOARA

Prin scorțișoară, înțelegem scoarța aromatică a unor arbori, totdeauna verzi care se dezvoltă în zonele calde, folosită drept condiment și în medicină, datorită compoziției chimice a uleiului de scorțișoară.

Menționări și semnificații biblice

Cuvântul scorțișoară se menționează de mai multe ori în Sfânta Scriptură.

- Ieșire 30;23-25: „Să iei din cele mai bune mirodenii: cinci sute sicli (măsura evreiască având 11,5 grame) de smirnă aleasă; jumătate din aceasta, adică două sute cincizeci de sicli de scorțișoară mirositoare; două sute cincizeci de sicli trestie mirositoare; cașie (specie de arbori ornamentali, folosiți în medicină; se mai numește și siminichie) cinci sute de sicli socotiți după siclul sfânt, precum și un hin (măsura evreiască pentru lichide având 6,50 litri) de untdelemn de măsline. Din ele veți face mir pentru ungere sfântă, înmiresmat după meșteșugul făcătorilor de aromate; aceasta va fi mirul pentru ungere sfântă”.

- Apocalipsa 18;11-13: „Și negustorii pământului vor plânge. Și vor boci asupra-i, că nimeni nu le mai cumpără marfa, marfă de aur și de argint și de pietre prețioase și de mărgăritare și de vison și de porfiră și de mătase și de stofă stacojie, tot lemnul binemirositor și tot lucru de fildeș și tot lucru de lemn de mare preț și de aramă și de fier și de marmură și scorțișoară și balsam și mirodenii și mir și tămâie și vin și untdelemn și făină de grâu curat și vite și oi…”.

Cea mai bună și adevărată scorțișoară provine din Sri Lanka, dar se cultivă și în India, Madagascar, Jamaica, China.

Descriere științifică

Cinnamomum Zeylanicum Ness este un frumos arbore, totdeauna verde, din familia Lauraceae, ramurile opuse, cilindrice, frunze opuse, ovale, lucitoare, flori mici, albe-gălbui. Se cultivă pentru scoarța sa aromatică. Sunt mai multe specii de Cinnamomum (cassia, aromatica, fistula etc.). Scoarța și frunzele conțin un ulei bogat în eugenol și benzoat de benzil. În medicină, se folosesc părțile componente: scoarța, frunza, flori uscate, care pulverizate, se folosesc în combaterea unor afecțiuni.

Uleiul se obține prin distilarea cu vapori de apă a scoarțelor ramurilor tinere, a florilor și a frunzelor. Uleiul esențial are culoarea galben către maroniu deschis, cu miros caracteristic aromatic. Uleiul esențial obținut numai din frunze este relativ neiritant; cel din scoarța este iritant pentru mucoase.

Acțiunea farmacologică: antidiareic, antimicrobian, astringent, imunostimulator, afecțiuni respiratorii, genito-urinare, în tratamentele stomatologice, vermifug, în forme farmaceutice pentru scabie.

Uleiul de scorțișoară s-a folosit ca ingredient la prepararea Sfântului și Marelui Mir din anul 2002.

2. NARDUL

Eu am comandat mir de nard de la Bucuresti..am primit doua sticlute prin pachet la posta...
Prin nard se înțelege numele dat mai multor specii de plante erbacee originare din regiunea munților Himalaya.

Menționări și semnificații biblice

- Cântarea Cântărilor 1;11: „Cât regele a stat la masă, nardul meu a răspândit mireasmă”.

- Ioan 12;1-8: „Atunci Maria, luând o litră (cantitate echivalentă cu 326 grame) cu mir de nard curat, de mult preț, a uns picioarele lui Iisus și le-a șters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mirului.”

Amintind aceste episoade din viața pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în care este vorba de ungerea cu mir pe care El a primit-o înaintea Patimilor Sale, încercăm să atragem atenția asupra elementului material - „mirul de mare preț”, care prin sfințire devine Sfântul și Marele Mir, cel prin care se pune temelie sfințeniei în viața Bisericii și creștinismului. Desigur, de la ungerea cu mir, și de la însuși numele Său, Hristos, adică „Cel Uns”, folosirea Sfântului Mir exprimă „un sens de transmitere, un sens de legătură spirituală” - cum se exprimă I.P.S. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului - de comuniune între toți creștinii, în cazul Ortodoxiei, între toți fiii unei Biserici, de aceea, și la sfințirea lui participă toți arhiereii unei Biserici.

Cu acest Sfânt și Mare Mir, care conține circa 50 de ingrediente, în care intră și uleiul de nard, se săvârșește Taina Mirungerii celor botezați și a celor care trec de la o altă religie la creștinism, se târnosesc (sfințesc) bisericile și se sfințesc antimisele, acele obiecte de cult fără de care nu se poate săvârși - canonic - Sfânta Liturghie.

Descriere științifică

Nardul este numele dat mai multor specii de plante erbacee din familia Valerianaceae. Planta are rădăcina scurtă și groasă, fibroasă și foarte aromată, cu frunze moi și flori roșii purpurii fructul nuciform. Este răspândit pe dealurile din India, China, Japonia, Himalaya, Nepal. Din rădăcina de nard se extrage, prin diferite metode, uleiul de nard, care intră ca ingredient în compoziția Sfântului și Marelui Mir, alături de frunzele de nard și este folosit frecvent în parfumerie.

Acțiune farmacologică

Uleiul din rădăcină de nard obținut prin distilare, este un lichid uleios, pal găbui, foarte plăcut mirositor, iute la gust, care are acțiune antiinflamatorie, antipiretică, bactericidă, fungicidă, laxativă și purgativă. Se ambalează în sticle de culoare închisă sau în vase de alabastru cu gât lung și îngust. Laboratoarele de parfumerie din Egipt se pare că extrag cel mai bun ulei esențial de nard. Astăzi, unii impostori falsifică uleiul natural de nard. Uleiul sintetic de nard poate să semene cu uleiul natural de nard, dar nu conferă miros permanent. Uleiul sintetic își găsește utilizare în industria parfumurilor.

Puteti gasi acest mir la pangarul manastirii Petru Voda sau puteti comanda la adresa: Manastirea Petru Voda (pentru pangar), comuna Poiana Teiului, cod 617346, judetul Neamt sau pe email la manastirea@petruvoda.ro. Pretul unei sticlute de esenta de mir de nard este de 20 RON; plata se face la primirea coletului, ramburs
Si eu am trimis mail si am primit 2 sticlute prin posta...si am platit la posta 40 lei...Doamne ajuta!

3. MĂSLINUL

Măslinul este un arbore fructifer totdeauna verde, cu trunchiul adesea strâmb, cultivat mai mult în regiunile mediteraneene pentru lemnul și mai ales pentru fructele lui bogate în ulei. Ramura de măslin este simbol al păcii.

Menționări și semnificații biblice

- Facerea 8;11: „și porumbelul s-a întors la el spre seară, și iată avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe fața pământului”;

- Ieșirea 25;6: „untdelemn pentru candele, miresme pentru mirul de uns și pentru tămâia cea binemirositoare”;

- Ieșirea 30;24: „cașie (specie de arbori ornamentali, folosiți în medicină; se mai numește și siminichie) cinci sute de sicli socotiți după siclul sfânt, precum și un hin (măsura evreiască pentru lichide având 6,5 litri) de untdelemn de măsline”;

- Psalmul 22;6: „Uns-ai cu untdelemn capul meu iar paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic”;

- Psalmul 51;7: „Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac și în veacul veacului”;

- Psalmul 127;3: „Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca niște vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei tale”;

- Isaia 17;6: „Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri, zice Domnul Dumnezeul lui Israel”;

- Zaharia 4,3: „Deasupra lui, doi măslini: unul de-a dreapta candelei lui iar unul de-a stânga”.

- Luca 7;46: „Cu untdelemn capul nu Mi l-ai uns, ea însă cu mir Mi-a uns picioarele”.

- Luca 10;34: „și apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn și vin și punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeți și a avut grijă de el”.

Unul din cei mai importanți și mai frumoși pomi fructiferi din Țara Sfântă, este măslinul sau olivul. Alături de pâine și vin, uleiul de măsline este cunoscut ca fiind cel de-al treilea articol al binecuvântării lui Dumnezeu: „și te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulți și va binecuvânta rodul pântecelui tău, rodul pământului tău: pâinea ta, grâul tău, vinul tău, untdelemnul tău...” (Deuteronom 7;13).

Descrierea științifică

Este un pom ce aparține florei mediteraneene. Se plantează în locuri înalte, plăcându-i pământul uscat. Măslinul are înălțimea de 6-12 m, trunchiul său este adesea strâmb, iar din cauza încolăcirii nodurilor, are o înfățișare fantastică. Lemnul este galben cu dungi negre, având diverse utilizări. Frunza măslinului în formă de lance este verde și iarna, iar ramurile sunt foarte numeroase. Florile de măslin sunt dese și mărunte, ca ale liliacului. Fructele se dezvoltă din flori albe în formă de cruce, au forma alunelor mai mari, culoarea fiind la început verde și apoi neagră. Poate ajunge la o vârstă foarte înaintată. Unii spun chiar că acest pom nu moare niciodată, deoarece mlădițele ce dau din rădăcini se pot dezvolta și rodi. Pentru aceea și Psalmistul zice: „Femeia ta ca o vie roditoare în laturile casei tale; fiii tăi ca niște vlăstare tinere de măslin împrejurul mesei tale”. Uleiul de măslin sau untdelemnul nu se extrage din sâmburi, ci din pulpa sau carnea fructului (cu cât fructul este mai cărnos, cu atât uleiul este mai puțin și inferior calitativ). Din această constatare, vechii preoți egipteni ziceau despre învățăceii lor întocmai cum se zice și despre măslină - cu cât mai multă carne pe ea, cu atât mai puțin ulei, - adică cu cât corpul este mai mare cu atât este mai puțin suflet, mai puțină minte în el.

Istorie și legendă

Homer numea uleiul de măsline „lichidul de aur”. A fost medicament, substanța magică, sursă inepuizabilă de fascinație și uimire; asemănător vinului, nu există două tipuri de ulei de măsline la fel. Fiecare tip este influențat de sol, climă, soi, vârsta, metode de obținere. Originea culturilor de măslin se pierde în negura vremii. O ipoteză spune că măslinul s-ar fi născut în vremurile preistorice, în sudul Asiei, de unde s-ar fi extins în Australia și spre Grecia. Alte teorii indică bazinul mediteranean ca loc de origine a măslinului. O altă teorie spune că ar proveni din Etiopia. Descoperirile arheologice indică faptul că măslinii sălbatici existau în insula Creta (Grecia) cu mult înainte de nașterea civilizației. Din Creta s-au răspândit în Egipt (2000 î. Hristos) și Palestina (1800 î. Hristos). În secolul al VI-lea î. Hristos apar în bazinul mediteranean, ajung în Tripoli, Tunis și Sicilia. În Spania, cultivarea măslinilor a fost introdusă în timpul dominației maritime a fenicienilor (1050 î. Hristos). După descoperirea Americii, măslinul a traversat oceanul, iar în 1580 era cultivat în Mexic, Peru, California, Chile și Argentina. În orice caz, cea mai mare producție de ulei de măsline provine din regiunea Mediteranei. Legenda spune că apariția măslinului a fost în Grecia, ca rezultat al conflictului dintre Poseidon, zeul mărilor, și Atena, zeița războiului și a înțelepciunii. Se spune că Poseidon a lovit cu tridentul său în piatră și a început să curgă apă sărată; Atena a lovit cu sulița în pământ și a răsărit un măslin. Cum pomul a fost considerat mult mai valoros pentru poporul din Atica, noul oraș a primit numele de Atena. Se spune că toți măslinii din Atena se trag exact din cel dăruit de zeiță oamenilor. Dominând maiestuos țărmurile stâncoase ale Greciei, măslinii au ajuns în scurt timp „stâlpii” societății elene. Erau atât de prețuiți, încât cel care avea nesăbuința de a tăia un pom era condamnat la moarte sau exil. La rândul lui, uleiul de măsline devenise cea mai de preț marfă. Corăbiile erau construite în scopul de a transporta din Grecia spre centrele comerciale din zona Mediteranei.

Măslinul este simbolul gloriei și păcii; el și-a dat ramurile pentru slăvirea celor victorioși, fie în jocuri prietenești, în întrecerile olimpice, fie în războaiele scăldate în sânge. Coroanele confecționate din ramuri de măslin erau oferite zeităților și persoanelor extrem de importante. Astfel de coroane au fost găsite în mormintele lui Tutankamon.

În Țara Sfântă – Palestina - măslinul este la mare preț. Regele David avea paznici care vegheau asupra culturilor și a depozitelor, astfel că prețiosul ulei din fructele sale să fie în siguranța.

Credința că uleiul de măsline conferă putere și tinerețe era răspândit în întreaga lume antică. În Egipt, Grecia și Roma se întrebuința foarte mult atât în scopuri medicinale, cât și cosmetice. De exemplu, în Mexic, a fost descoperită o listă cu ingrediente (fenicul, susan, țelină, creson, mentă, salvie, trandafir și ienupăr) adăugate uleiului de măsline pentru obținerea unor unguente.

În ciuda iernilor destul de geroase, uneori și a verilor înăbușitoare din zonele unde el este cultivat, măslinul continuă să crească, să se înalțe spre cer, să ofere fructele din care, prin diferite metode, se extrage uleiul de măsline, care să vindece și să fie privit cu adorație.

Cel mai bun și mai fin ulei se obține din măsline încă necoapte. De aceea pentru a nu se rupe crengile proaspete, măslinele nu se culeg cu mâna. În legiuirile casnice ale lui Moise se poruncește anume să nu se scuture măslinul de tot. „Când vei bate măslinul tău, să nu te întorci să culegi rămășițele, ci lasă-le străinului, orfanului și văduvei” (Deuteronom 24;20). Măslinul era cultivat în toate colțurile Țării Sfinte pe suprafețe întinse așa încât, pe drept cuvânt, se poate spune că el este emblema Palestinei. Pădurile de măslin se întindeau pe distanțe de ore, spre nord și spre nord-est de Gaza, spre șesurile Șaronului. Prielnic culturii măslinului era și șesul pe coasta feniciană. Culturile de măslin făceau bogăția Betleemului și acopereau coastele joase ale văilor Hebronului. Singura îngrijire pe care acest pom o cere este aceea de a-l altoi când este sălbatic, osteneală pe care el o răsplătește din belșug. Țăranii din Palestina - felahii - spun că vița de vie e o „sitt” - o delicată doamnă de la oraș care necesită multă îngrijire și atenție. Smochinul este o „fellaha” - o țărancă deja bine întărită, care nu are nevoie decât de puțină îngrijire. Măslinul este însă o beduină care și în locuri pustii și neumblate este încă destul de tare și capabilă de muncă.

În Ierusalim era vestit pentru culturile de măslin, așa-numitul Muntele Măslinilor cu grădina Ghetsimani, care în traducere românească înseamnă „teasc de untdelemn”. Aceasta este grădina mult iubită și de Mântuitorul, Care foarte des venea aici să se roage și unde, de altfel a fost și prins. Încă și astăzi sunt aici un număr de măslini foarte bătrâni, despre care tradiția spune că ar fi chiar din acei sub care Domnul se ruga.

În antichitate, Palestina exporta untdelemn Tirului și Egiptului. Uleiul de măsline era întrebuințat mai întâi pentru mâncare, apoi la sacrificii, la fabricarea mirului, la arderi, precum și pentru alinarea și vindecarea rănilor.

După frunzele totdeauna verzi, măslinul închipuie nemurirea. Ramura de măslin este simbolul păcii, iar ramurile multe și stufoase sunt simbolul familiei numeroase. Există și măslin sălbatic, din fructele căruia se obține un ulei de calitate inferioară.

Din lemnul măslinului se confecționează obiecte de artă. Este mult prețuit pentru lemnul său fin și dens din care au fost ciopliți heruvimii, ușile, cornișele și stâlpii Templului lui Solomon (1 Regi 6;23 și 31-33).

Măslinul este pomenit în Biblie mai mult de 40 de ori, fiind unul dintre cei dintâi arbori amintiți în Sfânta Scriptură. Așa de exemplu, după ce Potopul lui Noe încetează, prima frunză pe care o aduce porumbelul de pe pământ este frunza de măslin, lucru după care Noe cunoaște că apele au scăzut. Untdelemnul de măslin este considerat untura Orientului. Măslinele sunt mâncate fie fierte în ulei, fie conservate (murate). De cele mai multe ori un măslin dă până la 100-150 litri de ulei. În Palestina, fără pâine și ulei săteanul nu poate trăi, folosindu-l chiar și la iluminat. La serviciul divin de la Cortul Sfânt, în afară de iluminat, untdelemnul servea și la ars în candelă, precum și la ungerea sacră a regilor, profeților, preoților. Nu rareori este întrebuințat și la vindecarea rănilor. Se dădea cu el pe cap, ca simbol al curățeniei totale.

Untdelemnul de calitate inferioară se întrebuințează astăzi la obținerea săpunului. În Palestina sunt multe întreprinderi de fabricare a săpunului din untdelemn de măsline și astăzi. Pentru scoaterea untdelemnului din măsline, se săpau în stâncile Palestinei, două rezervoare sau gropi de aproximativ trei metri cubi. Cel în care se tescuiau măslinele era așezat mai sus decât cel în care se scurgea uleiul. Măslinele erau călcate cu picioarele, cum se calcă la noi strugurii, desigur după ce mai întâi erau desfăcute de sâmburi cu o roată mare de piatră. Untdelemnul curgea în rezervorul de mai jos, de unde era scos și vândut sau folosit la mâncare. Untdelemnul este folosit nu numai ca element indispensabil pentru hrana omului, ci și ca un balsam pentru vindecarea rănilor. În creștinism, untdelemnul este folosit în cult în diferite împrejurări: la Botez, la Sfântul Maslu (când se face slujba speciala pentru bolnavi și preotul îi unge de șapte ori cu untdelemnul sfințit pentru tămăduire și curățire de păcate); la sfârșitul Liturghiei când se miruiesc credincioșii, la Litie.

Uleiul de măsline este un lichid pal, galben, cu nuanță verzuie, gust ușor iute și miros plăcut, reacție acidă și se întrebuințează la prepararea Sfântului și Marelui Mir. Pentru folosirea lui la prepararea Sfântului și Marelui Mir, uleiul de măsline trebuie să aibă buletin de analiză, în care să fie specificată data de preparare și de expirare, să fie virgin, adică din prima extracție, să se importe în bidoane de 20-25 litri pentru eficiența economică, de preferință de la o singură firmă grecească sau italiană și să se procure în anul când se prepară Sfântul Mir.

Termenul de valabilitate al uleiului de măsline este limitat la cca 3 ani. El se păstrează la temperatura de + 8° C. Când se prepară Sfântul și Marele Mir, toată cantitatea de ulei va fi ținută la temperatura de 15-20° C, în jur de 48 ore pentru fluidificare.

Efectele terapeutice ale uleiului de măsline virgin

Uleiul de măsline virgin era considerat de către vechii greci cheia longevității și a păstrării integrității mentale. Acest aliment-medicament obligatoriu trebuie să facă parte din farmacia casei. Cei ce vor să-și mențină inima sănătoasă și arterele curate, fără ateroame, este suficient să ia opt săptămâni, pe lângă dieta obișnuită, două linguri de ulei de măsline pe zi. Uleiul de măsline se ia și pentru hipertensiune, trei linguri pe zi, una dimineața, una seara și una în salate. Uleiul de măsline poate înlătura diabetul zaharat la adulți dacă se administrează timp de opt săptămâni două linguri de ulei de măsline pe stomacul gol, iar pentru întreținere o lingură pe zi toată viața. În bolile de nervi, se consumă în fiecare dimineață o lingură de ulei de măsline și ar fi bine dacă gospodinele ar folosi la prepararea alimentelor numai ulei de măsline. El este și un excelent vermifug de aceea copiilor li se vor da trei linguri pe zi. În caz de constipații se iau două linguri de ulei de măsline seara, la culcare, timp îndelungat, fiind unul din cele mai blânde laxative. Uleiul de măsline este un bun antidot pentru intoxicații cu ciuperci. Până la venirea medicului înghite un amestec de praf de cărbune de lemn cu ulei de măsline din belșug, care ajută la neutralizarea otrăvii. Vezica biliară este stimulată cu una-două lingurițe de ulei de măsline, înainte de masă. Acesta declanșează secreția vezicii înainte ca mâncarea să ajungă în stomac. Datorită vitaminei E pe care o conține, uleiul de măsline ajută la vindecarea ulcerului, el funcționând ca un pansament gastric, dacă se iau doua lingurițe pe zi timp îndelungat. Uleiul de măsline este bun și pentru uz extern contra căderii părului, gutei, crăpăturilor pielii și a călcâielor. Uleiul de măsline este indicat în cazul tenurilor uscate și ridate. Cu un strat subțire de ulei, ungeți-vă fața, pe gât și pe antebrațe, prin mișcări circulare și repezi. Acest tratament menține pielea suficient de întinsă, înmoaie zbârciturile.

Condiții de calitate și conservare

Uleiul de măsline se păstrează la loc răcoros. Temperatura de coagulare este de 6-8° C. Termenul de valabilitate trebuie să fie indicat foarte clar în certificatul de calitate și pe fiecare ambalaj. În general, uleiul de măsline virgin are valabilitate 3 ani din momentul extragerii.


4. CEDRUL

Este un arbore din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale. Lemnul acestor arbori, de culoare brun-gălbuie este rezistent, uleios, cu miros puternic. Este folosit în construcții navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură etc.

Menționări și semnificații biblice

Dintre toți arborii amintiți în Sfânta Scriptură, cel mai lăudat este cedrul. Este pomenit cam de 75 de ori, iar adesea este dat ca simbol al măreției. Iată câteva locuri unde este amintit cedrul: Numerii 24;6, 3 Regi 6;15: „Pereții templului i-a îmbrăcat pe dinăuntru cu scânduri de cedru; de la pardoseala templului și până la tavan și căpriori, cu lemn de cedru i-a căptușit peste tot, iar pardoseala a făcut-o din scânduri de chiparos”; 4 Regi 14;9; Cântarea Cântărilor 5;15; Isaia 2;13; lezechiel 17;22.

Solomon, rege al statului Israel (cca 973-933 î. Hristos), fiul și succesorul lui David, a construit (din cedru) vestitul complex arhitectural din Ierusalim (templul lui Iahve și palatul regal). La construcția acestui vestit templu s-a întrebuințat foarte mult lemn de cedru din Liban, fiindcă era un lemn tare și bun de construcție. Solomon, ca să obțină acest lemn pentru construirea templului, deoarece în Palestina nu se găsea, a trebuit să facă un tratat de alianță cu Hiram, regele Tirului. După cele ce aflăm din Sfânta Scriptură, tot templul era căptușit cu lemn de cedru. Chiar și astăzi, lemnăria acoperișului Sfântului Mormânt al Mântuitorului este făcută din lemn de cedru. Atât de obișnuit și vestit altădată, astăzi, cedrul Libanului este ceva foarte rar (chiar dacă pe drapelul Libanului se află cedrul). Pădurea principală se află în Siria, lângă Tripoli, pe partea superioară a văii ce duce spre Marea Mediterană, cam la 25 km de mare și la aproape 2000 m altitudine. Se mai află câțiva cedri foarte aproape de Beirut. De obicei, aici merg călătorii europeni ca să-i vadă. Ca să nu dispară, aceștia sunt păziți, cu multă severitate, de către autoritățile guvernului din Siria. De curând, o echipa de cercetători germani din Munchen, a experimentat o rețetă antică de tratare a lemnului de cedru și a descoperit că prin acest procedeu se poate extrage guaiacol (C7H8O2) un lichid incolor, cu miros specific, care este un conservant chimic foarte puternic. Aceasta este substanța care conferă mumiilor capacitatea de a rezista timp de mii de ani. Oamenii de știință au extras uleiul esențial de cedru, bogat în guaiacol, folosind o metodă străveche menționată de Plinius cel Bătrân care a scris despre îmbălsămarea cu o substanță pe care o numește „cedrium”.

Descriere științifică

După răspândire, sunt mai multe specii de cedru: Cedrus atlantica din Maroc, Cedrus brevifolia din Cipru, Cedrus libani din Liban, Cedrus deodora din Asia Centrală. Toate speciile fac parte din familia pinaceelor. Este un mare și frumos arbore totdeauna verde, cu ramurile întinse, orizontale, rigide; frunzele de un verde închis, aproape cilindrice, sunt fasciculate, scurte și rigide. Florile masculine sunt solitare pe ramuri scurte, cele feminine câte 1-2; conurile ovale, scurt pediculate, la început purpurii, brune-cenușii la maturitate, asemănătoare bradului nostru. Crește în Liban, Cipru, Maroc și Algeria. Uneori, este cultivat și ca plantă decorativă, prin aspectul său în formă de piramidă și prin înfățișarea sa maiestuoasă. Este unul dintre copacii cei mai impozanți. Poate să ajungă până la înălțimea de 30 m, iar trunchiul, cu ramurile sale, face un cerc, de 13-15 m. Din tulpina lui dreaptă ca lumânarea, pornesc crengile, care apoi se ramifică într-un mare număr de brațe ce se întind orizontal.

Uleiul se obține prin distilarea cu vapori de apă a frunzelor, conurilor și a tăieturilor proaspete din trunchiul arborilor. Nu este toxic, nu este iritant. Culoarea este oranj, gustul dulceag.

Acțiune farmacologică: antiseptic al căilor respiratorii, antiseboreic, expectorant, mucolitic, sedativ nervos, stimulent tonic.

5. MIRTUL

Mirtul este un arbust mediteranean, înalt de circa cinci metri, cu frunze alungite, persistente, aromatice, și cu flori mici, albe (Myrtus communis). Arbustul răspândește permanent un miros plăcut.

Menționări și semnificații biblice

Neemia 8;14-15. și a zis Ezdra: „Duceți-vă de căutați, în munte, crengi de măslin sălbatic, de mirt, de finici și de tufari, și faceți corturi, așa cum este scris”.

Isaia 41;19-20: „Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirți și măslini…”.

Isaia 55;13: „În locul spinilor va crește chiparosul și în locul urzicii va crește mirtul. A Domnului va fi slava”.

Mănunchiurile de mirt erau considerate de vechii evrei un semn de plăcută aducere-aminte a vremurilor bune, făgăduite de Domnul poporului său. Crenguțele mlădii, coaja lor fragedă și roșie și plină de frunzișoare lucitoare și totdeauna verzi, sunt parcă anume create spre a face cununi din ele. În zilele de sărbătoare, israeliții împodobeau cu frunze de mirt colibele. În antichitatea păgână, în mod special, mirtul era arbustul închinat zeiței Afrodita. Tot la păgâni, ramura sau cununa de mirt a fost simbolul învierii în lupte și întreceri. În creștinism, el este simbolul biruinței asupra morții și se planta pe morminte. Fiind apoi considerat și ca simbol al frumuseții, tinereții și fecioriei, mirtul este purtat în jerbe și cununi și de nuntași.

Descriere științifică

Myrtus communis este un frumos arbust, totdeauna verde, care răspândește un miros plăcut, din familia Myrtaceae; frunzele opuse, mici, numeroase, ovale sau lanceolate, scurt pețiolate sunt persistente; florile solitare sau câte două sunt mici și albe, fructele cărnoase sunt boabe globuloase de un albastru negricios. Este originar din regiunea mediteraneană (Europa sudică), cultivat adesea și pe la noi, ca arbust ornamental. În Palestina și în întregul Orient, mirtul ajunge la înălțimi considerabile, de trei, patru metri, deși este considerat arbust.

Lemnul de mirt este tare, fiind folosit pentru strungărie fină. În vechime, fructele puse în vin constituiau un medicament întăritor al bolilor de stomac. Sunt întrebuințate și drept condiment, datorită uleiului esențial pe care-l conține, având un gust asemănător cu piperul.

Uleiul esențial se extrage din organele arbustului (flori, frunze și ramuri), prin distilare cu vapori de apă. Este un lichid gălbui deschis, cu mirosul apropiat de camfor și eucalipt, gust arzător, nu este toxic, iritant sau sensibilizant.

Acțiune farmacologică

Uleiul esențial este: anticataral, antiseptic pulmonar și urinar, astringent, balsamic, bactericid, expectorant, sedativ.

6. ISOPUL

Menționări și semnificații biblice

Ieșirea 12;22: „Luați un mănunchi de isop și, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeți pragul de sus și amândoi stâlpii ușii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieșiți nici unul din casă până dimineața”.

Leveticul 14;51-52: „Va lua lemnul de cedru, ața, isopul și pasărea vie și le va muia în sângele păsării înjunghiate și în apă de izvor și va stropi casa de șapte ori. și va curăți astfel casa cu sângele păsării, cu apa de izvor, cu pasărea cea vie, cu lemnul cel de cedru, cu ața roșie răsucită și cu isop”.

Numeri 19;6: „Apoi să ia preotul lemn de cedru, isop și ața de lână roșie și să le arunce pe juninca ce se arde”.

Numeri 19;18: „Un om curat să ia isop, să-l moaie în apa aceea și să stropească din ea casa, lucrurile și oamenii câți sunt acolo și pe cel ce s-a atins de os de om”.

Psalmul 50;7: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi”.

Ioan 19;29: „și era acolo un vas plin cu oțet; iar cei care Îl loviseră, punând în vârful unei trestii de isop un burete înmuiat în oțet, l-au dus la gura Lui”. (ramura de isop a constituit suportul buretelui și amândouă au fost ridicate în vârful unei trestii).

Evrei 9;19: „Într-adevăr Moise, după ce a rostit întregului popor toate poruncile din Lege, luând sângele cel de viței și de țapi, cu apa și cu lâna roșie și cu isop, a stropit și cartea și pe tot poporul”.

Credința în puterea curățitoare a isopului nu a pierit nici după Moise. Din contra, ea este exprimată și dorită cu deosebită convingere și de David împăratul, în pocăința lui adâncă după păcatul săvârșit cu soția lui Urie Heteul. El zice așa cum am arătat în Psalmul 50;7: „Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți...”

Descrierea științifică

Hyssopus officinalis din familia Labiatae, este un subarbust, originar din regiunile calcaroase și aride ale Europei meridionale; la noi crește numai în cultură. Are aspect tufos, cu tulpini lemnoase la bază, erbacee și patrunghiuIare în partea superioară ce poartă frunze opuse, întregi, lineare, cu vârful ascuțit. Florile sunt mici, albastre sau albastru violaceu, reunite în spice unilaterale în regiunile terminale ale ramurilor. Înflorește din iulie până în septembrie. Produsul vegetal folosit se recoltează în timpul înfloririi, numai părțile aeriene nelignificate și se usucă la umbră.

Din părțile aeriene, se obține prin diferite metode de distilare uleiul de isop, lichid incolor, uleios, cu miros aromat plăcut.

Acțiune farmacologică: astringent, antiseptic, antiviral, carminativ, tonic-amar.

Modul de folosire: Herba Hyssopi se folosește sub formă de infuzie 2-3%, se dă intern câte 200 ml pe zi ca expectorant și antisudorific, mai ales în bronșitele cronice și astmul bronșic. Extern se folosește sub formă de cataplasme ca cicatrizant al rănilor. Intră în compoziția ceaiurilor antiasmatice, pectorale și sudorifice.

7. VIȚA DE VIE

Mărturiile arheologice dovedesc faptul că, pe teritoriul actual al României, vița de vie se cultivă din epoca fierului (secolele V-I î. Hristos). Despre amploarea pe care o luase această cultură în Dacia, în vremea regelui Burebista (82-44 i. Hristos), exista știrea oferită de istoricul grec Strabon, care spune că regele ar fi ordonat să se treacă la desființarea viilor, pentru că se depășiseră cu mult nevoile consumului. De la începuturile ei, cultura viței de vie a început să se dezvolte pe teritoriile care ofereau cele mai bune condiții naturale pentru realizarea vinurilor de calitate, cum este podgoria Murtfatlar.

Vița de vie este arbust târâtor și agățător. Ceea ce este mai important sub aspect terapeutic sunt frunzele de culoare roșiatică.

Farmacologie

Acțiunea biologică și utilitățile chimice ale preparatelor din frunzele de vița de vie de culoare roșiatică, descrise în literatura de specialitate actuală s-ar putea rezuma la acțiunea protectoare a vaselor capilare și acțiunea în insuficiența venoasă a arterelor inferioare și a complicațiilor care derivă din aceasta: varice, tromboflebite, edeme etc.. Forma cea mai simplă a acestor manifestări este caracterizată prin edeme ușoare, evidente în special seara la persoanele care lucrează cea mai mare parte a zilei în picioare. Proprietățile farmacologice ale acestor preparate se manifestă în primul rând asupra sistemului circulator, în special asupra vaselor capilare. Administrarea produselor fitoterapeutice pe baza de viță de vie reactivează microcirculația locală, ameliorează fluxul venos și ușurează îndepărtarea lichidelor interstițiale, reducând astfel edemele.

Cura de struguri. Fructele viței de vie, strugurii, sunt adevărate laboratoare chimice în miniatură, în boabele de struguri fiind „de toate, pentru toți”: apă, zahăr, vitamine, substanțe protectoare ale sistemului vascular, ale imunității vizuale, tonice, săruri minerale, diuretice, laxative etc. Proprietățile lor terapeutice depind de varietatea și de solul pe care crește vița de vie. Astfel, strugurii produși de soluri argiloase au aciditate mai mare și substanța uscată în cantitate mai mică, precum și proprietăți laxative și purgative; strugurii proveniți din vița de vie care crește pe soluri calcaroase sau silicoase au proprietăți diuretice și depurative; strugurii albi sunt ușor excitanți ai mucoasei stomacului, iar cei negri - astringenți și cu acțiune tonică.

Cura de must. Prin efectul ei diuretic și depurativ, cura de must durează 30 de zile. Se organizează în felul următor: prima zi - consumarea a 0,500 litri de must în trei reprize, cu 30 de minute înaintea meselor; a 14-a zi se ajunge la o cantitate de doi litri de must (deci cantitatea crește progresiv de la o zi la alta); zilele a 15-a, a 16-a și a 17-a: se beau zilnic câte doi litri de must, fără a mânca altceva; apoi, cantitatea începe să scadă treptat până se ajunge la 0,500 litri, adică se ajunge la cantitatea de must cu care s-a început cura.

Medicamente din struguri. Să spunem câteva cuvinte și despre medicamentele din struguri. Când spunem struguri, ne gândim imediat la vin. Nici o altă „zeamă” alcoolică naturală nu conține peste 600 de componente ca vinul. Pasteur aprecia că vinul este „cea mai sănătoasă și nobilă dintre băuturi”. Specialiștii au constatat că vinul are o serie de influențe pozitive asupra organismului uman cum ar fi proprietățile antivirale și antibactericide. Statisticile demonstrează că infarctul de miocard este de patru ori mai mic în țările viticole, comparativ cu celelalte. S-au studiat și semințele boabelor de struguri, în cele din urmă, s-au putut produce unele medicamente cu efect protector cardiovascular. De asemenea, din pielița strugurilor pentru vinurile roșii s-a obținut componentul numit „resveratrol” - cu rol protector împotriva cancerului.

Medicina naturală recomandă strugurii în următoarele boli:

Angina - faceți gargară cu suc de boabe de struguri recoltate înainte de a se coace.

Bronșite - pentru a lupta împotriva bronșitei cronice, faceți un decoct din boabe de struguri uscate în cuptor. Fierbeți 0,500 litri de apă și adăugați o lingură de struguri uscați. Lăsați să fiarbă un sfert de oră, fără capac. Strecurați apoi lichidul și beți-l cald. Poate fi reîncălzit.

Buze crăpate - aplicați o pomadă compusă din suc de struguri (30 g), unt (25 g) și ceară galbenă (12 g). Fierbeți totul într-un vas emailat sau într-o oală smălțuită, până ce amestecul atinge consistența unei alifii.

Constipație, cistită - beți suc de struguri, bine copți (must).

Diaree - faceți o infuzie din foi de viță uscată (25 g la un litru de apă). Beți câte o ceașcă de 3 ori pe zi.

Retenție de urină - presați (stoarceți) 1,5 kg de struguri albi pentru a extrage sucul. Filtrați și beți jumătate din cantitatea obținută dimineața, pe stomacul gol, iar cealaltă jumătate seara, înainte de culcare; înainte de a-l bea, adăugați câteva picături de zeamă de lămâie.

În concluzie, rețineți: vinul este prima băutură igienică după apa naturală, minerală, răcoritoare și sifon. Depinde numai de cantitatea care se bea!

Bibliografie: Farmacist primar Dumitru Ghe. Răducanu, „Arbori, plante și aromate biblice”, în B.O.R.

NR. 1-4, ian. - apr. 2004, pag. 229.

http://www.parohiamacin4.org/plante_biblice.htm#1