miercuri, 28 iulie 2010

TRATAMENTE NATURISTE


PENTRU BOLILE DE PIELE A. Eczeme şi mâncărime.

1) Se recomandă o alifie făcută în casă: ulei de gălbenuş de ou. Gălbenuşurile de la nişte ouă fierte tari se înţeapă cu o sârmuliţă subţire şi se ţin deasupra unei flăcări de lumânare. La suprafaţa gălbenuşurilor vor apare nişte picături. Acestea trebuie culese cu grijă. Ouăle se pot folosi mai departe pentru mâncare. Aceste picături sunt folosite ca "ulei" pentru ungerea locurilor afectate. Tratamentul s-a dovedit a fi foarte eficace. Se foloseşte seara la culcare aplicându-se pe eczeme sau pe herpes. Remediul este eficient şi pentru vindecarea fără sechele a arsuriloR până la gradul III. 2) Pentru mâncărimi insuportabile pe tot corpul, se pune la fiert 1 kg de orez, iar cu apa în care a fiert orezul se spală întregul corp. 3) Pentru erupţia cutanată se fac spălaturi cu apa în care au fiert rădăcini de Stejar. 4) Pentru Focul viu (zona zoster, erizipel) sau pentru eczeme trebuie folosit Focul viu (a se vedea sub-capitolul despre Focul viu). în Arad se spune că "Focul acela de pe om (eczema) se vindecă numai aşa că se scapără cu un amnar, în aşa fel ca să cadă scântei, acolo pe el şi aşa se vindecă de boala focului viu." (Tiberiu Morariu, Obiceiuri, credinţe şi superstiţii legate de "focul viu&quot:)

B. Herpes.

1) Dacă se umezeşte locul cu salivă şi se presară scrum de ţigară de două ori pe zi, herpesul se vindecă în 5-6 zile, faţă de 11-12 zile.

2) Dacă înainte de apariţia herpesului, când este doar senzaţia de mâncărime, se trece un fir de păr de om, bine întins, peste locul respectiv, de cinci-şase ori sau până dispare senzaţia de mâncărime, herpesul nu mai apare1.

3) După dna Alexandra Moşneaga, terapeută din Moldova, herpesul se vindecă rapid dacă locul afectat se unge cu albuş de ou bătut spumă de 3 până la 7 ori pe zi, timp în care diminuează şi se vindecă. C. Negi, aluniţe, senine din naştere, pete.

1) Se ung negii şi unghiile stricate cu sucul ce curge dIN buruiana Laptele câinelui (specie de Euphorbia).[12] [17] 2) Tăiaţi câteva paie de cereale sau câteva fire de iarbă. Apoi rupeţi-le din rădăcină pe cele rămase. Cu partea tăioasă a ierbii crestaţi negul de câteva ori. Imediat după aceasta îngropa-ţi-o în pământ cu rădăcina în sus. Negii vor dispare imediat ce paiele (sau iarba) vor putrezi în pământ. A dat bune rezultate în cazurile unor pete din naştere. Dr. Kourennoff mărturisea: "Eu însumi am scăpat de câţiva negi şi de un semn din naştere, folosind această metodă. Negii au dispărut în câteva zile, fără urmă. Aveam o aluniţă mare la cot şi o ciupeam mereu încât sângera. Din curiozitate am aplicat metoda cu firul de pai şi, oricât ar părea de ciudat, aceasta a dispărut în câteva zile." 3) Să freci negii cu zeamă de ceapă pisată cu sare multă. [8] 4) Se ia o creangă de Măceş, se ciopleşte în patru muchii, se înfierbântă în foc, se udă negii şi apoi se apasă pe ei cu ţepuşa de Măceş. Făcând astfel de trei ori, negii pier. [15]

5) Pentru petele de pe obraz, piept şi mâini, se pune o mână de hrean tăiat bucăţele într-o sticlă, se toarnă peste el un sfert de kg de oţet bun şi se lasă 5-6 zile, apoi se înmoaie o cârpă de in în oţet şi se şterg petele cu ea în fiecare seară. (V.Bianu, Doctorul de casă sau dicţionarul sănătăţii; Buzău 1910) D. Bube. 6) Slăbănogul (Impatiens noli-tangere) sau pătrunjelul fierte în lapte dulce, alină durerile cauzate de orice bubă.[12] 7) Ca să se grăbească coacerea şi spargerea bubelor dureroase sau a celor ce nu se vindecă se aplică ceapă albă coaptă în seu sau pâine mestecată în gură. Se mai foloseşte şi un amestec din lapte, foi de pătrunjel şi săpun. După spargere, pentru scoaterea răutăţilor din bube se aplică pe ele frunze de Calapăr (Tanacetum balsamita).[l2] Tot pentru a grăbi coacerea (spre a putea fi stoarse) se pune la bube o legătură cu pâine amestecată cu lapte.[15]

5) Bubele de pe faţă se lecuiesc cu sucul care apare pe un băţ de alun ce este lăsat să ardă încet la foc. [12]

6) Pentru coşuri (acnee) se pune un vârf de cuţit de praf de sulf într-un pahar cu apă călduţă, care se bea dimineaţa pe nemâncate. Se repetă până dispar coşurile.

7) Când se îmbolnăvea un copil de pojar, femeile de la ţară îi dădeau să bea rachiu în care a fost macerat Cârmâz roşu(Phytolacca decandră), iar la stomac i se puneau bucăţi de postav roşu, înmuiate în rachiu cu Cârmâz (acest tratament trebuie să provoace erupţia completă, scurtând astfel evoluţia şi durata

8) Dacă se face pe faţă un fel de crustă ("scoarţă" - impe- tigo), se spune că este bubă căpătată din descântece (din farmece). Trebuie să se spele faţa cu apă în care s-a fiert Iarba Faptului (Potentilfo erecta).[l]

13) Prezentăm o terapie cu restrânsă aplicabilitate. Ea afost folosită cu succes în cazul unui tânăr a cărui faţă s-a iritat din cauza unor instrumente de bărbierit nedezinfectate. Faţa i se înroşise, acoperindu-se cu răni şi cu coji. Nici un fel de medicamente şi unguente nu i-au folosit, fiind ineficiente. Soluţia simplă a fost următoarea: un pahar de nămol curat şi fin de râu amestecat cu o ceaşcă de sare. Din acest amestec se aplică o mască pe faţă, cu car&se doarme o noapte. Tânărul, după ce a folosit această metodă terapeutică, s-a trezit dimineaţa cu pielea feţei curată, albă şi neiritată.[16]

E. Urcior.

Este cauzat de inflamarea unei glande lacrimale, dar poate fi provocat şi de expunerea la curent sau la frig a ochilor. Unii oameni sunt predispuşi la astfel de situaţii. Iată câteva remedii din medicina populară. Acestea trebuie puse în aplicare imediat ce urciorul a apărut.

1) Se leagă la mână (în zona pulsului) o aţă roşie, dar mâna să fie cea opusă ochiului cu ulcior. Aţa folosită pentru mână trebuie să fie neapărat din lână roşie. "O superstiţie sau nu, aceasta a dat totdeauna rezultate bune".

2) Se pune puţin sulf într-un mic săculeţ de lână, iar acesta e poartă legat la gât 24 de ore. Urciorul va dispare în acest timp.[18] F. Bătături.

Se scot de Ia ceapă pieliţele subţiri dintre foi, iar partea cărnoasă se coace în foc, se înmoaie în oţet şi se pune la piciorul cu bătătura.[15]

• PENTRU AFECŢIUNI violente

A. Răni.

1) Pentru rănile infectate metoda următoare este folosităde mai multe secole şi se afirmă că a salvat mii de picioare, degete, mâini şi braţe de la amputare. Metoda este folosită chiar şi când acestea arată semne de început de cangrenă. (S-a folosit mult pentru animale). Oricând rana arată asemenea tip de infecţie, metoda folosită este următoarea: Pe puţină pâine neagră (de secară) se pune sare multă şi se mestecă până când aceasta se îmbibă de salivă. Masa omogenă se aşează pe rana infectată şi se bandajează strâns. Metoda este foarte eficientă în tratarea sângelui otrăvit şi a începutului de cangrenă.[18]

2) Pânza de păianjen s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune substanţe dezinfectante pentru răni deschise. Pânza de păianjen se aplică direct pe rană şi se bandajează. Aceasta opreşte curgerea sângelui şi vindecă rapid rana. [Simeon Rusu-Câmpeanu şi Aurelian Borşianu, Descântece, farmece şi leacuri din popor. Gherla 1927.]

3) Infectarea rănilor este atribuită în popor şi frigului sau consumului de acrituri. în acest caz se fac oblojeli ale rănii cu Boz (Sambucus ebulus).[15]

4) Ţăranii, atunci când se taie cu coasa ori cu secera, iau flori proaspete de Cicoare (Cichoriwn intybus), le freacă laolaltă, le strâng şi storc sucul lor pe rană, apoi o leagă. După două zile rana este vindecată.

5) Dacă te înţepi cu un spin (la picior) şi nu îl găseşti pentru a-1 extrage, faci din pâine moale aluat amestecat cu sare şi pui acest amestec pe rană. După câtva timp iei aluatul şi rana va rămâne galben traslucidă, astfel încât poţi vedea spinul şi îl poţi extrage. După aceea umpli rana cu ceară pentru a nu intra murdării şi a nu coace. [Simeon Rusu-Câmpeanu şi Aurelian Borşianu, Descântece, farmece şi leacuri din popor. Gherla 1927.] B. Arsuri.

1) Se pun pe arsură cartofi pisaţi mărunt

2) Contra arsurilor de soare şi vânt, se unge partea afectată cu un gălbenuş de ou şi se lasă să se usuce. După 20 de minute, aceasta se îndepărtează cu apă şi săpun. Rezultatele sunt uimitoare.[18]

3) Se iau două ouă şi se fierb tare. După ce au fost fierte, se extrag gălbenuşurile ouălelor, se pun într-un recipient şi se bagă în cuptor. Se ţin până când gălbenuşurile se înnegresc. în acel moment în recipientul în care au fost puse gălbenuşurile a fost colectat un ulei de culoare închisă, care trebuie strâns pentru a fi folosit ca unguent în arsuri. Folosirea acestui ulei vindecă arsurile fără a lăsa urme. (Experimentat personal).

4) La arsură se pune o legătură din mămăligă amestecată cu vin şi sare.[15] 5) Se amestecă gălbenuşul unui ou cu o bucată de unt tot atât de mare cât gălbenuşul de ou, se întind pe o pânză şi se pun peste rană.[15]

6) Se pun la rană frunze de varză acră.[15]

C. Degeraturi.

1) Se înmoaie o cârpă în vinarsul în care s-a pus să stea

câtva timp o rădăcină de Spânz (Helleborus), apoi se bandajează

cu ea organul degerat. [12]

2) Altă metodă este să pui pe zona degerată cartofi raşi pe

râzătoare şi încălziţi puţin.[12]

3) în Moldova, mâinile degerate se învelesc în foi de varză murată, după care se introduc în oale cu saramură sau cu moare De varză (zeama de la varza acrită), la temperatura camerei. [4] D. Umflătură. Se face pâine de orz şi se frânge în două, fierbinte, apoi se pune într-o putină largă în care intră şi bolnavul dezbrăcat. Se acoperă gura putinei, să nu iasă aburul. Bolnavul stă aici până ce umflătura coboară în picioare. Urmează o nouă etapă. Se prepa¬ră un amestec din rută, ulei şi sare fină cu care se ung picioarele pentru a se dezumfla. "Şi încă cu udul (urina) tău să-1 pui pe o cârpă la picioare şi încă te vei folosi". [8]

E. Curgerea sângelui din nas. 1) Spre a se opri curgerea sângelui din nas se leagă degetul mic al mâinii de pe partea nării din care curge sânge cu un fir de mătase, strângându-se tare. Se mai poate recurge şi la înnodarea în cruciş a trei fire de păr din creştetul capului. [4] Alteori se leagă degetul mare cu firul de mătase. [19]

2) Se trage pe nas oţet [15] şi, în acelaşi timp, persoanei bolnave i se leagă între ele trei fire de păr din cap.[17].

3) Pe vremuri, o mică cheie de fier era legată cu un fir în¬ tins de lână, iar aceasta se lega de gâtul pacientului astfel încât cheia să ajungă între omoplaţii săi. Sângele se oprea imediat. Cei ce aveau asemenea hemoragii în mod obişnuit, erau sfătuiţi să poarte cheia în permanenţă asupra lor.[18]

4) Se picură trei din picăturile de sânge pe un cărbune care se aruncă după uşă.[17]

• PENTRU REUMATISM

1) Pentru reumatismul cu umflături şi dureri la picioare se fac nişte saci din pânză de forma picioarelor, care se umplu cu frunze verzi de Mesteacăn. Pe parcursul nopţii se bagă picioarele în saci, ele transpirând puternic. După folosire frunzele se aruncă. Se repetă procedeul câteva nopţi după care scad durerile şi picioarele se desumflă.

4) Durerile reumatice sunt numite de români junghiuri (sinonim cu "cuţite", denumire ce sugerează modul cum este resimţită durerea, precum pătrunderea unui cuţit). Ele sunt împărţite în junghiuri din răceală, din vânt rău, din deochi şi din farmec. Cel mai năprasnic este însă junghiul morţii. Pentru junghiuri se pune pe locul dureros o legătură făcută din pâine muiată în vin roşu. Alt remediu: se caută o hârtie albastră, se unge cu miere, pe deasupra se presară fire de tutun şi se pune la junghi.[5]

5) Pentru durerile reumatice de la braţ sau picior se înfăşoară membrul dureros într-o fâşie de lână roşie, preferabil tricotată. [18]

6) Castanele sălbatice purtate în buzunar sau în căptuşeala hainei, se presupune că apără pe cel care le poartă de reumatism şi gută.[18]

7) Şamanii din anumite zone ale Siberiei făceau brăţări de alamă sau de bronz pentru cel suferind de reumatism. Nenumărate astfel de brăţări au fost descoperite însă şi în aşezările tracilor. Astăzi, "brăţările magnetice pentru sănătate" se fabrică în China, în Japonia etc; unii dintre cei care le portă spun că obţin rezultate surprinzător de bune. [18]

9) Se ia planta Piciorul cocoşului (Ranunculus acris, Ranunculus pedatus, Ranunculus sceleratus; plantă otrăvitoare), se amestecă cu sare şi se lasă să se mureze bine. Se pune amestecul la locul dureros şi este lăsat cât timp poate fi suportat. Se face o băşică, scoţându-se toată boala, "toată răutatea".[14] PENTRU CÂRCEI

Pentru a scăpa de cârcei, în zona de sud a Transilvaniei se recomandă să se frece muşchii ce au cârcei cu pământ luat de pe lângă tulpina unui gutui.[12]

• PENTRU DURERI DE ŞALE ŞI DE SPATE

1) Se încălzeşte bine varză proaspătă şi se pune la şale.[12] 2) Se pisează Cucută (Cicuta virosa), se îngroaşă cu făină de grâu, se amestecă cu oţet şi untdelemn şi se pune ca legătură la şale.[15]

PENTRU CREŞTEREA PĂRULUI 1) Se recoltează cu rădăcini cu tot planta de Brîie (Briu,

Buruiană câinească; Mercurialis perenis), se face leşie din ea şi, cu aceasta, cei ce nu au păr se spală pe cap. [5] 3) O veche concepţie mistică rusească, spune că, femeile nu trebuie să îşi taie părul în timpul când luna este palidă. Această superstiţie are cel puţin cinci secole şi este încă valabilă la sate. [18] • PENTRU AFECŢIUNILE O.R.L. ŞI OCULARE

A. Ochi. 1) Un panaceu în terapeutica populară în ceea ce priveşte afecţiunile oculare este considerat apa de viţă. Este vorba de seva care se scurge primăvara dintr-o mlădiţă tăiată de Viţă de Vie. [6]

2) Pentru întărirea vederii se mai recomandă în practicile populare praful de "foi de pelin". El se ia de 2-3 ori pe zi, fie în apă, fie în mâncare. [6 5) Remediul universal pentru vederea slabă, este o plantă mică ce creşte pe marginea pădurilor. Ea se numeşte Silur, Bureniţă sau "Floare-de-Ochi" (Euphrasia officinalis). Ochii se spală de două ori pe zi cu o infuzie din această plantă şi se ia intern(doză foarte mică - un vârf de cuţit) o dată pe zi. Vederea se îmbunătăţeşte radical şi într-un timp foarte scurt. Este recomandată pentru afecţiunile oculare inflamatorii, conjunctivite, blefarite.[18]

B. Afecţiunile gâtului.

1) Pentru "tuşea măgărească" se leagă la gâtul bolnavului câţiva căţei de Usturoi, iar în timp ce bolnavul doarme i se dă să miroasă tot Usturoi.

3) Redăm un remediu vechi şi ciudat contra infecţiilor din gât. într-o coajă de nucă goală, se introduce Usturoi pisat, iar coaja se aplică între index şi degetul mare de la mâna pacientului şi se ţine astfel timp de 25 de minute. Mâna să corespundă părţii afectate. în lipsa cojii de nucă, Usturoiul se leagă în acelaşi loc de mâna pacientului, dar metoda cu nuca s-a dovedit a fi superioară.[18]

4) Când amigdalele nu prezintă încă puncte cu puroi (mici abcese albe), se aplică pe ele parafină pură, cu ajutorul unui ghem de bumbac, care se înfige Ia capătul unui băţ. Aceasta se face de câteva ori pe zi. Procedeul acesta opreşte deseori dezvoltarea abceselor pe amigdale.[18]

C. Afecţiunile capului.

1) Se măsoară cu o aţă capul bolnavului. Se porneşte o măsurătoare pe partea stângă, plecând de la mijlocul frunţii până în spate, la mijlocul cefei, apoi o altă măsurătoare pe partea dreaptă. Dacă aţa întinsă este mai lungă la măsurătoarea pe o parte decât pe cealaltă, atunci omul este "descreierat", are capul "hodorogit" şi "deschiolat". Pentru a fi vindecat i se strânge capul într-o legătură ce se face în jurul capului şi care se strânge ca un şurub cu ajutorul unui băţ de lemn (sau a făcăleţului de mămăli¬gă), în timp ce se strânge legătura din jurul capului, bolnavul trebuie să ţină pe cap un vas plin cu apă ("o vadră cu apă&quot:). Operaţia se repetă de mai multe ori, până când capul "s-a strâns bine în cercurile lui". (Dr. Ch. Laugier, Contribuţiuni la etnografia medicală a Olteniei; Craiova 1925, pag. 82. Comunicare în I.A. Candrea, Folklor medical român; Bucureşti 1944, pag. 399). în Moldova, deasemenea, când te doare prea tare capul sau de prea multă vreme îţi legi capul strâns cu un şervet, iar deasupra, în creştetul capului, pui o cofă plină cu apă. Pe măsură ce strângi mai tare şervetul din jurul capului şi cofa trebuie lăsată mai grea din mână.[15]

2) Un călugăr român renumit în popor pentru vindecările pe care le aducea mulţimilor de ţărani ce îl asaltau, corela dure¬ rile de cap cu o anumită infiltrare a ţesutului subcutanat cranian.

Dacă, punând mâna pe capul pacientului ce acuză dureri de cap, se observă că între pielea capului şi craniu s-a interpus un ţesut de 5 mm grosime, moale, ca un burete (deci o piele umflată şi moale), el recomanda următorul leac: se ia o mămăligă mai vâr- toasă, fierbinte, se pune într-o cârpă şi se pune pe cap, ca o cască. Ţesutul se va dezumfla şi durerile vor dispare. Mămăliga nu se mănâncă (se poate da la animale).

3) Dacă a doua zi după o beţie te doare capul şi eşti mah¬

mur, te poţi drege şi îţi poate trece durerea de cap bând din nou

vin sau rachiu, adică chiar băutura cu care ai făcut beţia, căci "cui

pe cui se scoate". [4]

4) Durerea de cap se ia şi cu capătul castravetelui dinspre

vrej, care se taie cu cuţitul şi se pune cu faţa dinspre tăietură în

mijlocul frunţii (unde se va lipi singur).[15]

5) Se mai folosesc următoarele remedii: spălaturile pe cap cu apa în care a fiert Antonică (Chaerophyllum aromaticum, mai este folosită şi în spălarea rănilor infectate); legarea la tâmple a Mentei pisate; legarea la cap a verzei acre sau a cartofilor pisaţi şi amestecaţi cu oţet[15]; băi cu Sburătoare (Eupatorium cannabi- num), Căptălan (Petasites hybridus), Sulfină (Melieotus officinalis, strânsă în ziua de Sânziene sau de Ziua Crucii) sau Calapăr (Cry- santhemum balsanita)]

6) Pentru durere de cap se foloseşte şi Sovârful (Origanum vulgare). Se pune împreună cu apă într-o oală în care nu s-a gătit, se încălzeşte şi se pune într-un vas în care se fac spălaturi pe cap. Se pot pune şi legături (cataplasme) cu Sovârf la cap.[l]

7) Se pune la cap o basma cu rădăcină de Hrean pisat careia durerile.[l] D. Sinuzitâ Se fac fumigaţii cu balegă de vacă.[15] E. Răceli. 1) Pentru otită cu guturai (de năjit), într-o ceapă scobită se pun râme spălate în vin alb. Se înfăşoară ceapa în câlţi şi se pune să se coacă în spuză. Când ceapa s-a copt bine se scoate din cuptor, iar lichidul rezultat se picură, trei picături într-o ureche şi trei în cealaltă.

2) Pentru răcelile la cap şi atunci când nasul curge, "picta- ţi-vă" tălpile cu tinctură de iod, puneţi-vă şosete de lână şi dor¬ miţi cu ele. Până a doua zi se vindecă orice răceală la cap.[18] 3) Metode preventive contra răcelilor: a) Brăţări din lemn de copac. Atât în casă cât şi în afară sau peste noapte, se recomandă purtarea brăţărilor de lemn, aco¬ perind încheietura mâinilor (la puls). Siberienii considerau că brăţările roşii sunt mai eficiente. [18]

:)Talisman de cartofi. Conform unei vechi credinţe, da¬că o persoană poartă o bucăţică de cartof crud în tot timpul iernii, ca talisman, aceasta este ferită de răceli. Această bucată de cartof se purta în Siberia chiar şi când se înnegrea şi devenea tare ca piatra. Este interesant faptul că mulţi medici din estulRusiei recomandau acest obicei pacienţilor care aveau predispo¬ziţie la răceală. "Este un lucru absurd - afirma dr. G.St.Georgedin Khabarovsk -, dar cel mai absurd este că merge!".[18]

4) Catarul respirator cu febră, cunoscut în popor cu nume¬ le de arşiţă (sau "fierbinţeală", identificabilă cu rinita cronică alergică dezvoltată pe un fond limfatic), se prezintă ca febră ge¬ nerală interioară însoţită de senzaţia de înăbuşeală, transpiraţie şi greutate în respiraţie. O arşiţă veche şi nevindecata se poate transforma în năduf (astm); deci arşiţa poate fi considerată şi o stare pre-astmică.

:)Se face bolnavului o baie cu apă în care au fost fierte planta Dârmoz (Viburnum lantana) şi frunze de Nuc. Se pot folo¬si chiar şi numai frunzele de Nuc, el fiind un reputat anti-limfatic.[15]

F. Urechi.

1) Când cineva nu aude cu o ureche sau cu amândouă, pi¬ cură în urechi câte o picătură căldicică de ulei de nucă amestecat cu zeamă de Urechelniţă (Sempervivum tectorum). Urechelniţa este cultivată adesea pe lângă case, în şuri şi grajduri, în credinţa că apără împotriva trăsnetului.[12]

2) Pentru durerile urechilor, se ia o fâşie de pânză curată şi se unge pe o parte cu ceară topită. După ce s-a întărit ceara se răsuceşte pânza sub forma unei pâlnii ce se introduce cu cap㬠tul mai subţire în ureche. La celălalt capăt i se dă foc şi se lasă să ardă încet până ce "scoate toate răutăţile din ureche".[12]

3) Din vânt sau din răceală urechea este afectată de "năjit". Se foloseşte în acest caz o verigă din os de corn de cerb, care seamănă cu o verighetă mică. Vechimea ei nu contează. S-a con¬ statat folosirea unei astfel de verigi de os veche de mai bine de o sută de ani. Folosirea ei presupune rostirea unui descântec de năjit, punerea verigei de os la urechea bolnavului şi suflarea în ureche, prin ea, de trei ori. Se pune cărămidă caldă la ureche să tragă răceala, şi apoi se pune veriga la ureche şi se suflă de trei ori să se ducă boala. (Veriga are diametrul interior de 3/4 cm şi grosimea de 5 mm.)[14

G. Dinţi.

1) Prima dată se freacă încheietura mâinii cu Usturoi curăţat de coajă. Apoi usturoiul se taie mărunt, se pune în regiunea pulsului după care se leagă strâns cu un bandaj (între piele şi Usturoi se pune un pansament subţire). Se ţine circa 20 de minute, cu toate că se spune că durerea încetează imediat.[18]

2) Ciudatul remediu ce urmează este foarte des întrebuinţat în Rusia pentru abcesele dentare. într-un vas de metal se pune puţină miere, cam de o grosime de 3 cm. Se încălzeşte apoi în flacără până când devine roşu un cui mare, vechi şi ruginit, şi se pune în miere. Mierea începe să fiarbă împrejurul cuiului, o masă roşiatică şi groasă formându-se împrejurul acestuia. Cuiul se îndepărtează, iar această masă se pune pe partea afectată a gingiei, pe timpul nopţii. Abcesul dispare repede.[18] II. Nevralgie. Pentru a alina durerile nevralgice, se recomandă următoa¬rea metodă: se taie un ou fiert tare, iar cele două felii se aplică calde pe partea afectată. Când oul se răceşte, durerile dispar.[18]

• PENTRU T.B.C. ŞI BOLI PE PIEPT

1) Primăvara, când sevele noi se urcă în copaci, se face o gaură adâncă de 3-5 cm cu un sfredel de 5-8 mm grosime în trunchiul unui Mesteacăn (Betula alba), se pune în gaură o ţeava (preferabil de trestie, nu de metal) prin care va curge mustul de Mesteacăn ce va fi recoltat. Această sevă este dulce la gust şi bună pentru prepararea unui oţet. Acest must este însă şi un bun remediu pentru ofticoşi, care consumându-1 se vor vindeca (A. Gorovei, Botanica Populară. Fălticeni 1915).

2) Când te strânge la piept, iei baligă de cal şi de vacă cu tărâţe de grâu de vară şi fierbi în ceaun. Se pune pe piept.[l]

• PENTRU FRIGURI (MALARIE) 1) Se fierbe Floarea de Friguri (Centaurium umbellaturn cât şi Hypericum elegans) cu vin sau cu lapte şi se bea.[12]

3) Se pisează mărunt Lopeţică (Lunaria rediviva), se ames¬tecă cu sare şi se bagă în ciorapi, încât să ajungă la tălpile picio-arelor.[12]

4) "Doftorii" reputate mai sunt: frunzele de Siminichie (drogul de Cassia), vinul fiert cu sare şi piper, frunză de Olean¬dru (Nerium oleander) pisată şi amestecată cu rachiu, ceaiul de

Urzici crăieşti (Unica dioica, Unica urens). Pentru ca acestea să aibă efectul dorit, bolnavul trebuie să stea la căldură.[12]

5) Redăm remediul acesta pentru stranietatea pe care oprezintă, malaria nemaifiind astăzi o problemă. Se ia un ou proaspăt, de preferat cu coaja subţire. Se îndepărtează coaja groasă de deasupra, iar oul va rămâne învelit într-un alt înveliş, foarte subţire. Se înţeapă acest înveliş şi se goleşte conţinutul ou¬ lui (acesta cere o oarecare îndemânare şi se pot strica mai multe ouă). Se lărgeşte deschizătura din acel înveliş şi se introduce în el degetul arătător (unii practicieni menţionează introducerea de¬getului mijlociu). Se bandajează uşor în jurul deschizăturii pen¬tru ca "foiţa" sau învelişul să fie în contact cu degetul. După ce această pieliţă s-a uscat, bandajul se îndepărtează. Când se opreş¬te "atacul", se va simţi o durere ascuţită în degetul astfel tratat.

Durerea continuă atât timp cât durează criza. Când aceasta încetează, pieliţa oului se îndepărtează cu apă călduţă.

Un vindecător relata despre procedeu: "Am încercat la zeci de cazuri de malarie precum şi la mine. Rezultatele erau străluci¬toare, dar durerea este atât de puternică, încât mulţi nu o pot su¬porta. Oricum, malaria se vindecă după un singur tratament de acest fel."[18J

6) Se dă bolnavului să bea fiertură din rădăcină de Mută-toare (Bryonia alba). Mutătoarea este mai bună atunci când o muţi din mediul ei natural, din pădure, la "Ioc curat". Cea mai bună zi pentru mutatul ei este Lunea, înainte de răsărirul soare¬lui, în locul de unde o ei, trebuie să laşi, ca şi la alte buruieni de leac, o fărâmă de mâncare sau de mămăligă (săpatul şi mutatul ei se face în deplină muţenie). Mutătoarea pisată se poate lega şi la cap. [15]

7) Se sapă şi se recoltează o bucată din rădăcina unui Nuc (o vână) căreia i se răzuie coaja gălbuie şi, cu aceasta, se face o legătură care se pune ori la o mână, ori la amândouă, în zona încheieturilor.[15]

8) Se duce bolnavul dimineaţa în grădină şi, desbrăcat fiind până la pielea goală, se scutură peste el rouă de pe pomi.[15]

• PENTRU FEBRA TIFOIDĂ (BOALĂ GRABNICĂ)

Se face o fiertură din Palma-Maicii-Domnului (Orchis maculata) şi se scaldă bolnavul de trei ori pe zi în fiertură, trei zile în sir, şi se va tămădui de boala grabnică.[l5]

* PENTRU BOLILE DIGESTIVE

1) Celor stricaţi la stomac, care au dureri, li se fixează pe pântece un fitil aprins şi se acoperă cu un pahar de sticlă. Când se stinge lumânarea se produce în acel loc o umflătură: se zice că este "sângele cel rău, care s-a strâns acolo".[12]

2) Pentru dispepsie şi balonare abdominală, se ia planta numită Mătăcină (sau Roiniţă; Melissa officinalis) şi se fierbe în vin alb sau în lapte dulce. Vasul în care s-a pus planta trebuie acoperit cu o pâine rotundă, până când fierbe. Lichidul fierbinte, atât cât poate fi suportat, se pune la buric. Se afirmă că durerea trece numaidecât. [5]

3) Pentru colicile abdominale redăm tratamentul numit ventuza cu oala de pământ, care se aplica în România cu mult timp în urmă. El era folosit în cazurile în care durerile abdomi¬ nale nu erau însoţite şi de febră sau tulburări de tranzit (scaune moi etc). "Se confecţiona o pânză subţire, de formă pătrată, cu latura de aproximativ 30 cm. La mijlocul pânzei se puneau două linguri de sare de bucătărie, apoi laturile pânzei se împreunau, legându-se cu o sfoară, rezultând un fel de pungă. Această pungă era plasată pe tegumentele din dreptul regiunii abdominale dure¬roase, iar capetelor sale libere li se dădea foc. Imediat se aşeza deasupra o oală de pământ, cu gura pe tegumente; consumul oxi-genului datorat arderii pânzei crea un anume vid, astfel că tegu¬mentele şi ţesuturrile subiacente erau absorbite în oală; în acelaşi timp, flacăra se stingea din lipsă de oxigen... Oala de pământ era o oală obişnuită ţărănească de uz casnic, cu diametrul gurii de aproximativ 10—15 cm, cu marginile răsfrânte, cu gâtul foarte în¬gust şi cu corpul mai bombat decât gura şi gâtul."[2]

4) Celor stricaţi la stomac, li se pune pe pântece o legătu¬ ră făcută cu tărâţe de grâu, hrean pisat, gălbenuş de ou şi oţet.[15]

5) Românii din Macedonia liîau o oală şi o puneau cu gura pe pântecele bolnavului cu durere de stomac, după aceea o întorceau uşor de trei ori în jur, cu grijă însă, să nu se verse apa caldă ce o conţinea. După un sfert sau o jumătate de oră, după împrejurări, funcţie de cât putea suporta pacientul, se scotea oala iar suferindul scăpa de durere.[19]

6) Un leac curios, tot pentru "matrice" (colici intestinale), consemnai în secolul al XVIII-lea, este acesta: "lapte de scroafă neagră să-i dea să bea nefiert [bolnavului], când îl apucă, că nu-1 mai doare cât va fi". [5]

7) Pentru dizenterie şi diarei, se pune sare într-un pahar cu apă caldă până când soluţia se saturează cu sare. Practic se adaugă sare şi se amestecă până când, la un moment dat, sarea nu se mai dizolvă, aşezându-se la fundul paharului. I se dă bolna¬ vului să înghită o lingură de astfel de apă caldă îmbuibată în sare, apoi este oprit de a mai mânca sau bea ceva timp de 24 de ore. Se spune că nenumărate mii de soldaţi au fost trataţi astfel, într-o singură zi, pe timpul primului război mondial (1914-1918)

[18]. Metoda o găsim, asemănătoare, şi în nutriţionismul japonez (Nyoiti Sakutezawa, Zen-ul macrobiotic) unde se explică diareea ca un exces de Yinn în stomac care trebuie anihilat print-un aport Yang (sarea fiind puteric Yang).

8) Tot în caz de diaree, se ia o castană mare uscată (neco¬mestibilă) şi miezul său se dă pe râzătoare pentru a fi apoi pus la macerat în ţuică sau palincă. Atunci când cineva are diaree se beau câteva guri din acest preparat şi se vindecă, [culeasă în munţii Bucegi] 9) Cel ce are diaree cu sânge, trebuie să bea fiertură de Scânteuţă (Anagallis arvensis) şi de Iederă (Hedera helix), iar cel cu dizenterie cu sânge, fiertură de Scânteuţă de Irmă {Centau- rium umbellatum).[l

10) Când copilul zace de "pântecărie" (diaree), îl doare burtica şi varsă, i se dă o fiertură din coajă de Nucă (fructul de Juglans regia) şi Pere, în care se pun şi nouă pietricele şi nouă Coarne (fructe de Corn - Cornus mas).[]

11) Pentru disconfortul digestiv, aşa cum este greaţa, se execută fricţiuni violente la încheietura mâinii. [Romulus Vulcănescu, Mina în medicina populară.]

12) Tot pentru greaţă, mai ales pentru cine mănâncă cu lăcomie sau ceva greţos, trebuie să bată din palme, ca să nu i se aplece. [George S. Ioneanu, Mica colecţiune de superstiţiile poporului român. 1888]

13) Pentru greaţă avem în Moldova de sud următorul remediu: se prăjeşte miez de pâine şi se fierbe oţet, apoi se înmoaie pâinea în oţet, se întinde pe o pânză şi pe deasupra se presară frunze uscate şi fărâmate de Izmă Creaţă (Mentha crispa). Legătura se pune la buric.[15]

14) în caz de atrepsie (tulburare gravă de nutriţie la copiii mici), numită în popor boală câinească şi explicată printr-o stare generală proastă, când copilul mic este slab, nu creşte, veşnic tânjeşte şi boleşte, se procedează astfel: se face bolnavului scăldă- toare cu apă neâncepută în care s-a fiert Pălămidă seacă (Cirsium arvense).[15] UniversulBijuteriilor.ro 15) Pentru greutate la stomac însoţită de leşin se face o legătură cu orz pisat şi se pune la pântece. Altă metodă este de a lua trei rădăcini de Hrean şi trei de Brusture, se pisează, se fierb cu borş, apoi se îngroaşă cu tărâţe de grâu, se pun pe o legătură şi se leagă la buric.[15]

16) în caz de holeră se pune la buricul bolnavului o legătură cu Pelin sau cu Zârnă (Solanum dulcamara, Solanum nigrum) pisate şi amestecate cu mălai şi lapte prins. Acest ultim leac este bun şi pentru febră tifoidă.[15]

17) în situaţiile de indigestie cu greaţă ("de aplecat&quot:) se foloseşte un descântec în care incantaţia magică este însoţită de masaj în puncte vitale ale organismului. Procedeul se numeşte "a trage de aplecat". Se execută un masaj energic (ca o "tragere&quot:) ce pleacă din podul palmei, trecând peste încheietură (prin dreptul degetului mare) până în locul de unde se ia de obicei pulsul. Masajul se repetă de mai multe ori, atât timp cât durează incan¬taţia magică. (Mioara Căluşiţă-Alecu, Zalmoxis; Bucureşti 1993. Autoarea comentează procedeul ce i-a fost administrat personal în mai multe rânduri, arătând că prin "tragerea de aplecat" se ma¬sează zona punctelor numite în acupunctura Fundul Văii şi Barie¬ra Internă, recomandate de medicina energetică chineză în cazuri de migrenă şi greţuri.)

18) în caz de diaree se înmoaie degetele în cenuşe şi, cu ele astfel murdărite, se răsuceşte de trei ori buricul bolnavului (astfel se "încuie" - printr-un gest magic - stomacul bolnavului). [Mariana Sefer, Elemente de etnoiatrie... în revista Microbiologia. Parazitologia. Epidemiologia. Ian.- Feb. 1971]

• PENTRU SUGHIŢ

1) Reţinerea respiraţiei şi unirea degetului mic de la fiecare mână cu cel mare, astfel încât să se formeze două cercuri. Metoda este foarte eficientă. [18]

2) Se pune un cuţit pe puntea nasului pacientului, acesta trebuind să se uite la el fără să clipească. Metoda a dat rezultate aproape în toate cazurile.[18]

• PENTRU ICTER SAU GĂLBINARE (HEPATITĂ) 1) Dacă este observat la început, icterul se poate vindeca cu rădăcină de ştevie fiartă în lapte dulce şi pusă să stea undeva la răcoare o zi întreagă. [12] 3) Dimineaţa pe nemâncate, se bea ceai de Şofran şi Rostopască, iar extern se aplică un macerat de floare de pucioasă în rachiu. Se mai recomandă, zilnic, câte o ceşcuţă de vin în care s-a macerat Lumânărică (Gentiana asclepiadea) şi Sabur (Aloeferox,

4) Redăm o metodă neobişnuită care a dat rezultate bune, în special la copii. Se ia o bucată de hârtie galbenă tratată cu ceară de albine, se face cornet şi se introduce cu partea ascuţită într-o pâlnie. Spaţiul mai strâmt al pâlniei se aşează pe buricul celui bolnav (pe ombilic). Cornetul de hârtie din pâlnie se aprin¬ de de la o flacără. Acesta arde încet, iar când flacăra ajunge la ombilic, pâlnia se îndepărtează. Se spune că această metodă "trage fierea pe la ombilic". Hârtia trebuie să fie neapărat galbenă.[18] UniversulBijuteriilor.ro 5) Pentru bolile de ficat, bilă, hepatită şi sechele de hepatită, se iau trei căţei de Usturoi, de mărime potrivită, şi se pisează împreună cu praf de sare până se obţine o pastă. Pasta obţinută se împarte în două jumătăţi. Prima jumătate se pune pe un tifon pătrat cu latura de 3 cm. Se rulează şi se face o ţigară strînsă la ambele capete. Cu cealaltă jumătate se face o a doua ţigaretă. Prima ţigaretă se introduce între buza de sus şi gingie şi se împinge cu limba până sus, unde se ţine astfel. A doua ţigaretă se introduce sub limbă şi se ţin astfel în gură, ambele ţigarete, timp de 20 de minute. în tot acest timp se stă cu gura uşor întredeschisă deasupra unei chiuvete sau a unui bol, ca să se scurgă excesul de salivă. Trebuie avută mare grijă pentru a nu fi înghiţită saliva, care este toxică. Se repetă după opt zile, şi apoi după încă opt zile, fâcându-se în total trei tratamente. Se poate relua după o lună1.

6) Unii ţărani pun la buric, în caz de icter, o legătură cu Rostopască (Chelidonium majus) pisată.

7) în unele sate de sub Carpaţii Apuseni există o modalita¬ te de intervenţie chirugicală pentru vindecarea gălbinării, considerată imbatabilă. "Am tăiat mult de gălbinare - relata o vindecătoare transilvăneancă. Unii vin galbeni ca turta de ceară. De gălbinare se taie cu briciul în frunte, între sprâncene. Este o vână în frunte. Când nu-i bolnav tare, iese sânge; când îi petrecut rău,iese apă..."

Operaţia constă în crestarea cu un brici sau cu o lamă a unei vene de deasupra nasului, între sprâncene, iar sângele care curge se introduce cu degetul în ochi. Tăietura se execută de trei ori, din trei în trei zile, respectând următoarele condiţii: Luna trebuie să fie în descreştere, Soarele stă să apună şi cocoşul cântă de seară. în momentul în care se taie între sprâncene, se spune descântecul:

"Cocoşul cântarea raştiului, pe patru posturi te-o botezat cocoşu raştiu ţi l-o mâncat." "Venea atâta lume la mama să le taie de gălbinare - relata în 1971 altă ţărancă vindecătoare, Cosmoi Rusalina -. O vinit as¬tă iarnă Oneş să-i tai că-i mai [mult] mort. Şi o venit a lui Şen-drea şi i-am tăiat în frunte şi s-o vindecat... Am învăţat de la ma¬ma... A murit în vârstă de 110 ani. Ştia multe descântece...".[14]

8) Se bea apă dintr-un pahar făcut din ceară galbenă sau rădăcină de Morcov, în care se pune un "galben" (ban de aur)sau un inel de aur. [17] Am întâlnit şi o variantă a acestui procedeu. Se ia un Morcov mare, se face o gaură în el şi, printr-un inel de aur, se toarnă apă în gaură. Se ţine apă puţin în interiorul Morcovului, apoi se bea pentru a vindeca gălbinarea. [F.Lutz, Contribuţiuni la cunoaşterea medicinei populare. Cluj 1939]

9) Se unge tot corpul floare de Lumânărică {Gentiana asclepiadea)l]

10) Când are cineva gălbinare, vraciul îl cunoaşte după al¬bul ochilor, care devine galben, uneori având chiar şi faţa, ba chiar şi tot corpul galbene. Atunci el îi taie bolnavului "cele două vinişoare" de sub limbă (sau "frâul limbii", membrana de sub limbă), cu scopul de a provoca curgerea sângelui. După ce vraciul îl crestează sub limbă, bolnavul mişcă limba în gură pentru a provoca curgerea sângelui. După ce vraciul consideră că a curs suficient sânge, pe care bolnavul 1-a scuipat, îi opreşte sângerarea cu apă rece. în continuare bolnavul trebuie să urmeze un regim alimentar în care este exclusă carnea, înlocuindu-se cu cartofi fierţi, zeamă de orez şi mult lapte, până dispare boala. (Vraciul de la Cotorani-Vlaşca, în Bucureşti Medical, 1936, nr.4-5.)

• PENTRU HERNIE

1) Pentru "surpătură" (hernie) la bărbat sau la femeie, este bună o buruiană ce se cheamă Coconaşi (Consolida ajacis) - tre¬buie însă să aibă gogoşile roşii ca cireşele. Luni dimineaţa, pe nemâncate, se scot rădăcinile de la trei coconaşi, se pisează bine şi se amestecă cu rachiu tare de drojdii. Aceast preparat trebuie băut. 2) în zona Brăilei se recomanda pentru "vătămătură" (her¬ nie) să se bea ceai din fructe de Soc, de Pojarniţă (Sunătoare), suc de Ceapă cu rachiu, iar pe buric să se aplice rădăcină de Tătăneasă, pulverizată şi friptă cu ceapă, la care se mai adaugă şi puţin rachiu. Se mai folosea maceratul în rachiu al Plămânări- căi sau ceaiul de Cicoare. [7]

3) Se bea fiertură din una dintre următoarele trei ierburi: Forăstău (Origanum vulgare), Tătăneasă (Symphytum ojfîcinale) sau Buruiană Rea (Linaria vulgaris).l]

• PENTRU LIPSA DE CALCIU

Se prepară un întăritor din 10-15 lămâi, 10 ouă proaspete cu coajă albă, 360 gr. miere şi un pahar de coniac bun (de stru¬guri). Se iau cele zece ouă crude şi se pun într-un borcan, iar peste ele se pune sucul de la 10 lămâi, încât să le acopere. Bor¬canul se acoperă cu o hârtie neagră şi se păstrează la loc rece, întunecos, până când coaja ouălor se dizolvă complet (de obicei una până la două săptămâni). De îndată ce coaja se dizolvă iar ouăle devin o masă subţire, se adaugă mierea şi coniacul şi se amestecă bine. Se lasă la macerat într-un loc cald, întunecos şi, periodic, se îndepărtează spuma de la suprafaţă şi se amestecă cu o lingură de lemn. întăritorul este gata când nu se mai formează spumă. Atunci el se strecoară şi se păstrează neapărat într-un loc rece şi întunecos, într-un borcan de sticlă neagră.

Se ia din preparat câte un păhărel, de două-trei ori pe zi, după mese. După 2-3 săptămâni preparatul nu mai este bun şi trebuie refăcut.[18]

• PENTRU LAPTE VE MAMĂ

1) Se pune o mână de boabe de Fasole (Phaseolus vulgaris) lângă foc ca să se usuce bine, apoi sunt pisate, se amestecă cu făină de grâu şi se face o turtă (cu apă). Ca să aibă lapte, turta se pune pe sânii femeii ce trebuie să alăpteze.[l]

2) Mama ce trebuie să alăpteze mănâncă Ceapă de Apă (Allium cepa).

• PENTRU TULBURĂRI PSIHICE

1) Pentru lipitură (când cineva este sperios şi tresare noaptea prin somn plângând) trebuie să se bea vin alb în care s-a plămădit Lingura-zânii (Ganoderma lucidum) pisată.[15] 3) Se fac spălaturi cu apa în care s-a fiert fân de pădure copiilor bolnavi de nervi sau suferinzi de epilepsie.[16]

4) Pentru speriat (tulburare psihică pe fond emotiv) se pune Buruiană de Speriat (Dianthus armeria) pe cărbuni aprinşi şi apoi se aşează bolnavul cu pieptul dezvelit deasupra, astfel ca fumul să-i treacă prin piept. Astfel îi va trece.[l]

5) "Când se strică mintea la om îi dai să bea zeamă de Mătură de Grădină (Kochia scoporia). Tare-i bună de pus mintea la loc!"[l]

6) "Frigurile de speriat" se lecuiesc punând un păianjen mare între două jumătăţi de coji de Nucă. Se închide acolo şi se poartă în sân până moare. Frigurile se duc.[l]

UniversulBijuteriilor.ro PENTRU ASTENIA FIZICA ŞI SLĂBICIUNE GENERALĂ

1) Medicul Vasile Voiculescu, un important adept al medicinei populare naturiste, a fost cel mai de seamă scriitor român iniţiat într-o serie de practici şi cunoştinţe în mod tradiţional tainice. Iniţierea sa a venit probabil prin legăturile sale cu solomonarii (pe care îi şi descrie în nuvelele sale), stăpânind metode terapeutice neobişnuite, cunoscând şi întrebuinţând o serie de descântece. Ne interesează acum ceea ce s-ar numi "băile de lumină lunară". Această terapie o obişnuia Vasile Voiculescu însuşi, la intervale de câteva luni, şi o prescria pentru astenie la bolnavii vârstnici şi la convalescenţi.

Iată cum descria această terapie orientalistul român Constantin Daniel1: "Expunerea la razele Lunii trebuie făcută mai ales înainte şi după Luna plina, pe faţa anterioară apoi pe

cea posterioară a întregului corp, pe o durată progresivă, care poate să ajungă până la două ore. Asemenea şedinţe de seleno-terapie se pot face şi numai pe faţa anterioară şi posterioară a toracelui, dar cu expunere mai lungă. După câte mi-am putut da seama, selenoterapia avea un efect stenic evident asupra pacienţi¬lor, care deveneau mai volubili, mai rapizi în elocuţie şi în miş¬cări, însă nu am întreprins cercetări sistematice în această pro¬blemă, care ar merita totuşi să fie investigată."[3]

Dorim să semnalăm unele precauţii legate de acest trata¬ment, în primul rând trebuie avută în vedere faza de creştere a Lunii. Pentru a face selenoterapie trebuie aşteptat momentul când mai sunt câteva zile (două) până la faza de Lună plină. Pe de altă parte, dacă se face acest tratament în mod nejustificat sunt posibile tulburări ale sistemului nervos. După cum se spune în popor, se poate deveni "lunatec"; să nu uităm că cea mai mare parte a ritualurilor vrăjitoreşti se desfăşoară în lumina Lunei pline, oficiantul, solomonarul sau vrăjitoarea fiind complet dez¬brăcaţi. Pe de altă parte, "după o perioadă de latenţă apare -nota tot C.Daniel -, ca urmare a unei asemenea băi lunare, un uşor eritem cutanat." Remarcăm totodată că scrierile hipocratice consemnează că dacă razele lunii iradiază pe cineva, aceastea sunt în stare să-i producă stări de agitaţie psihomotorie, crize de epilepsie şi chiar somnambulism.

Conform medicinei tradiţionale chineze, vârstnicii sunt preponderent Yang, în timp ce tinerii şi copiii sunt aproape com¬plet dominaţii de principiul energetic feminin, Yinn (fapt pentru care unele procedee de tip tantric vizând "nemurirea" sunt efec¬tuate de preoţii taoişti după vârsta de 50-60 de ani, energia cos¬mică deşteptată în corp fiind considerată feminină). Lumina lu¬nară este considerată în filozofia orientală ca fiind Yinn, femini¬nă, iar cea solară Yang, masculină. Astfel, ar putea fi justificată folosirea luminii lunare pentru vârstnici, fiind vorba de un aport energetic ce lipseşte organismului. în ceea ce îi priveşte pe con¬valescenţi trebuie avut grijă, deoarece, oricum, situaţia generală a zilelor noastre este pentru omenire un excedent de Yinn.

2) Pentru putere şi sănătate este bun rachiul în care s-a plămădit Vâsc (Viscum album).[5] Nu se precizează pe ce copac trebuie să fi crescut Vâscul.

3) Se îmbăiază cel vlăguit într-o scăldătoare în care au fost puse nuiele şi frunze de Alun (Corylus avellana, Corylus coturna), de Plop (Populus sau Nymphaea alba) sau de Cătuşnică (Marrubium peregrinum, Melissa officinalis, Mentha arvensis şi Nepetacataria).{5 5) Cei slabi fac băi cu ierburi de Boz (Sambucus ebulus),Urzică (Unica dioica), crengi de Prun (Prunus domestica), de păr (Pyrus satira), de Măr (Malus pumila) şi de tot felul.fl]

6) Se bea în fiecare dimineaţă câte un păhăruţ de rachiu în care s-a macerat rădăcină de Tătăneasă (Symphytum offîcinale) tăiată mărunt. Cei slabi se vor împlini.[l]

7) Copiii ce cad în boală şi slăbesc sunt îmbăiaţi timp de trei luni în apă în care s-a fiert Buruiană de Boală sau Sporici (Verbena officinalis). De fiecare dată, după îmbăiere apa se aruncă într-un loc "curat", "ca să nu se calce în picioare". După scăldătoare, copilaşului i se mai împlineşte trupul. [1] Verbena officinalis mai este folosită în popor şi pentru răni, abcese, dureri de cap, de ficat, splină şi rinichi.

8) Când slăbeşte un copil se scaldă cu apă în care s-a pus (sau s-a fiert puţin) Iarbă Grasă (Portulaca oleracea).[l]

• PENTRU boli FĂRĂ LEAC

1) Acest tratament este folosit pentru orice boală care, cu toate "căutările", nu îşi află leacul. în popor se spune că se folo¬seşte pentru boală grea, sub această denumire fiind desemnată în¬deosebi epilepsia.

Celui ce zace de o boală grea, i se dă Mătrăgună (Atropa belladona), astfel: Se pisează rădăcina de Mătrăgună şi se fierbe în apă neîncepută; din fiertură se ia o lingură, se amestecă cu miere şi se dă bolnavului care, după ce face trei mătănii, o soar¬be de duşcă. Mătrăguna trebuie luată trei zile la rând, când este Lună nouă. Se repetă apoi de două ori administrarea tratamentu¬lui, la următoarea şi la a doua Lună nouă.

Administrându-i-se Mătrăguna, bolnavul mai întâi "înnebu¬neşte" şi, când îşi vine în fire, se trezeşte sănătos. Dacă nici Mătrăguna nu vindecă boala grea, se crede că nu mai există remediu.

2) "Pentru orice boală" se foloseşte Buruiană de Cinci Degete (Potentilla recta) sau Buruienile de Cele Sfinte (Cheli-donium majus, cunoscută mai bine sub numele de Rostopască) cu care se face scăldătoare.[l] PIETRE TERAPEUTICE SI BRANTURI UniversulBijuteriilor.ro

PENTRU PARAZIŢI

A. Limbrici

1) Se fierbe Iarba Limbricilor {Astragalus gfycyphyllos) cu Usturoi {Allium sativum) şi se dă copilului cu limbrici să bea fiertura.[17]

2) Se mănâncă, în fiecare dimineaţă, înainte de prânz, sâmburi de Bostan (Dovleac - Cucurbita maxima) sau mujdei de Usturoi.(17)

3) Se mănâncă secară fiartă sau, şi mai bine, se adună câteva rădăcini de Ferigă, se usucă bine şi se pisează până se fac praf, apoi se iau aproximativ 15-16 gr. din acest praf, se amestecă cu 300-350 gr. de apă şi se bea amestecul.[19]

4) Florile de Limbricariţă {Achillea crithmifolia) sunt folosite pentru tratarea copiilor care au limbrici. Planta este foarte asemănătoare cu Coada Şoricelului {Achillea millefolium), fiind specii înrudite. Românii din Banat (din jurul oraşelor Orşova şi Moldova Nouă) le deosebesc cu uşurinţă datorită gustului dulce al florilor de Limbricariţă faţă de cel uşor amărui al Cozii Şoricelului. Cercetări efectuate la Institutul de Medicină şi

Farmacie din Târgu-Mureş au demonstrat că, după 20 de minute, ceaiul (infuzia) de Limbricariţă distruge complet paraziţii de Oxyuris ambigua, iar după 30 de minute anihilează paraziţii de Ascaris lumbricoides. Trebuie subliniat că tratamentul cu extract de Limbricariţă nu este toxic pentru om, spre deosebire de tratamentul medicamentos obişnuit. [E. Racz-Kottila şi B. Fazakas, Acţiunea antiparazitară a inflorescenţelor de "Achillea crithmifolia W. et K.", în Revista med., X, 1964, nr.2]

R. Trichomonas

Deosebit de eficiente în neutralizarea parazitului Tricho¬monas vaginalis, activ mai ales asupra organelor genitale, s-au dovedit florile arbustului Philadelphus coronarius (numit de către români Lămâiţă sau Sărincaş) şi florile de Calendula officinalis (numite de către români Gălbenele, Filimică, Călinică, Roşioa-ră). Studiile de laborator efectuate de cercetători, plecând de la reţetele medicinei populare româneşti, au arătat că florile albe de Philadelphus coronarius distrug complet acest parazit în decurs de câteva minute, în timp ce substanţa de medicaţie farmaceutică (medicamentul Flagyl) acţionează în câteva ore, prin imobilizarea agentului patogen, fără însă a-1 distruge. încă din anii '60, la Tîrgu-Mureş a fost obţinut un extract din planta Philadelphus co¬ronarius, numit Filadelfină, care totuşi, deşi este mai eficient decât Flagylul, nu este încă cunoscut. [I. Trombitas, Tratamentul cu Filadelfină al infestaţiei cu Trichomonas vaginalis, în Revista medicală, IX 1963, nr.3]


TRATAMENTE NATURISTE PENTRU CHISTURI OVARIENE

1. O RETETA AMERICANA (LEAC NATURIST) AMESTEC DE RIDICHI, ALOE SI MELASA. SE MARUNTESC CU ROBOTUL SI SE AMESTECA SE MANANCA DIMINEATA SI VETI CONSTATA CA DISPAR CHISTURILE. ACEASTA RETETA A VINDECAT MULTE FEMEI. 2. TINCTURA DE LASTARI SU MUGURI DE ZMEUR. 3. TINCTURA DE SALVIE 4. CEAI DE CRETISOARA 5. CEAI DE MERISOR 6. CEAI DE COADA SORICELULUI Din:Tratamente naturiste verificate

Arhivă blog

Etichete

10 motive pentru care e bine să bei cafea (1) 100 de alimente miraculoase pentru organism (1) 20 de plante vindecatoare pe care le puteti cultiva acasa (1) 7 moduri ca sa dai jos burta fara sa mergi la sala (1) 8 remedii naturale pentru a invinge alergiile de primavara (1) 90 de alimente miraculoase pentru organism (2) Adevarul despre plastic (2) ADRESE UTILE (1) AFECTIUNI GASTRICE (1) AFTE BUCALE (1) ALERGIILE (1) ALOE VERA (4) ALTARUL ORTODOX (1) ANEMIE (2) ANTIBIOTICE (1) APA CA TRATAMENT (3) Apa cu Miere si Lamaie in Fiecare Dimineata (1) Apa din sticla de plastic (1) APA IN CORP (4) APA OXIGENATA (1) ARGILA (1) ARGINT (2) ARMURARIUL (2) articulatii (1) Artrită (1) Aspectul limbii (1) ASPIRINA (3) ASTMUL BRONSIC (2) ATACURILE ENERGETICE (1) ATENTIE..PERICULOS (7) AU NEVOIE DE AJUTORUL NOSTRU (1) Bautura care Ucide Cancerul (1) BICARBONATUL DE SODIU (4) Bicarbonatului de sodiu (1) BITERUL SUEDEZ (1) BOLI INFLUENŢATE DE VREME (1) Bolile de tiroidă și de ficat se văd pe piele (1) BOLILE OASELOR (1) BRUSTURELE (1) BUSUIOCUL (1) CADOUL AMERICII PENTRU LUME (1) CAFEAUA SI FICATUL (1) CANCERUL (4) CAPSUNELE (1) CARTI (1) CARTI DE MEDICINA ALTERNATIVA (1) CARTI PE INTERNET (1) CARTOFUL (2) CAUZELE BOLILOR (8) Ce se întâmplă când bei apă pe stomacul gol? (1) CEAIURI (8) CHIMENUL NEGRU (1) CIROZA (4) COCA-COLA....BAUTURA RACORITOARE SAU LICHID DETERGENT...!!!? (1) COJI de CEAPA (1) CONFERINTE ...CARTI SI FILME DESPRE SANATATE (1) CONOPIDA (1) CONTRAINDICATII (1) CORPUL OMENESC (1) Cum iti dai seama daca suferi de o boala (1) Cum pot fi folosite altfel alimentele din cămară (1) Cum sa eliminati fara durere (1) CUM SA SCAPI DE MOLII (1) CUM SE FOLOSESC PLANTELE MEDICINALE (3) CUPTORUL CU MICROUNDE (1) CURA DE DEZINTOXICARE (1) CURIOZITATI ALIMENTARE (2) CURIOZITATI ALE CORPULUI (2) CURIOZITATI despre CREIER pe care trebuie sa le stii! (1) DEODORANTE (1) DEPARAZITAREA CORPULUI UMAN (2) DEPRESIE (2) DESHIDRATAREA (1) DESPRE ACNEE (1) DESPRE ALCOOL (3) DESPRE ANALIZE SI TESTE MEDICALE (3) DESPRE ARSURI (2) DESPRE BACTERII (3) DESPRE BANANE (7) DESPRE BATATURI (1) DESPRE CADEREA PARULUI (1) DESPRE CAFEA (4) DESPRE CANCER (24) DESPRE CANDIDA (3) DESPRE CARBOHIDRANTI (1) DESPRE CATINA (5) DESPRE CÂTEVA PLANTE AMINTITE ÎN SFÂNTA SCRIPTURĂ (1) DESPRE CEAPA (7) DESPRE CEARCANE (1) DESPRE COLESTEROL (10) DESPRE COLON (1) DESPRE CONDIMENTE (1) DESPRE DANTURA (1) DESPRE DIETE (21) DESPRE E-URI (2) DESPRE FICAT (2) DESPRE FRUCTE SI BENEFICIILE LOR (11) DESPRE GALBENELE (2) DESPRE GLANDA TIROIDA (2) DESPRE GREATA (1) DESPRE HERPES (5) DESPRE INIMA (6) DESPRE IUBIRE SI VINDECARE (1) DESPRE LEUSTEAN (2) DESPRE MAINI (2) DESPRE MARUL LUPULUI (1) DESPRE NUCI (6) DESPRE OBOSEALA (1) DESPRE OTET (3) DESPRE PLANTE (15) DESPRE POST (4) DESPRE ROSII (1) DESPRE SANZAIENE (2) DESPRE SARE (2) DESPRE SILICIUL ORGANIC. (1) DESPRE STRUGURI (2) DESPRE TELINA (1) DESPRE TRANSPIRATIE (1) DESPRE TUSE (7) DESPRE UNGHII (1) DESPRE VARICE (1) DESPRE VITAMINE (13) DETOXIFIERE (4) DIAREE (1) DIVERSE (2) DOVLEAC (1) DROGUL DIN ALIMENTE (2) DROJDIA DE BERE (4) DULCEATA (1) DURERE DE CAP (3) DUREREA IN GAT (1) DURERI DE DINTI (4) DURERI DE INCHEIETURI (1) Dureri de spate (1) EFECTELE BENEFICE ALE LEGUMELOR (5) ELECTRONICE (1) EUGEN GIURGIU (1) FICAT (39) FIECARE POFTA...ARE O CAUZA (1) FIERUL IN ORGANISM (2) FISURA ANALA (1) FLORI DE SOC (1) FOLIA DE ALUMINIU (1) FRUMUSETE (1) FUMATUL (3) GALBENELE (2) GHIMBIRUL (1) GIMNASTICA (1) GLICEMIE (1) GLUME SI ZAMBETE (2) Goji – efecte benefice şi contraindicaţii (1) Grapefruitul (1) GRAUL (1) GRIPA (10) GUMA DE MESTECAT (1) GUTUIILE (3) GUTURAIUL (1) Helicobacter pylori (1) HEMOROIZI (2) HEPATITA C (2) Hofigal... (1) IERBURI DE LEAC (1) IMPORTANT DE TINUT MINTE (1) IMUNITATE (4) Inchide pungile ermetic (1) Infectia cu Chlamydia trachomatis (1) INFECTII URINARE (4) INSECTE PERICULOASE..CAPUSELE (7) INVĂTĂTURI ORTODOXE (1) LAMAIILE (12) LĂMAIA (1) LEACURI MAGICE PENTRU BOLI (1) LEACURI PENTRU IARNA (1) LEACURI RUSESTI (1) LECŢIA DOCTORULUI YOLLOK (1) LEUCEMIE (1) LEURDA (3) LEUSTEANUL (1) Lista substantelor toxice folosite in industria cosmetica (1) MACERAT DIN COAJE DE OU (1) MACUL ROSU (1) MAGNEZIU (3) MARGARINA SAU UNT (1) MASTI PENTRU TEN (1) Mâinile îţi pot arăta semnele unei boli. (1) MEDICAMENTE SAU OTRAVA (19) MEDICINA CHINEZEASCA (1) Meiul (1) MENTA (2) MICROBI SI VIRUSI (1) MIEREA DE ALBINE SI SCORTISOARA (10) MIRODENII (4) MIROSURI URATE (1) MORCOVUL (1) NEMURIRE (1) NOUTATI MEDICALE (6) Noutăţi de la JOHN HOPKINS-- BINE DE RETINUT (1) O simplă înțepătură poate salva viața unui om (1) OBICEIURI SI TRADITII (1) ORARUL ORGANELOR NOASTRE (1) ORICE BOALA PORNESTE DIN MINTE (1) OSTEOPOROZA (1) PADUCELUL (1) PAPADIA (4) PARACETAMOLUL (1) Parintele Arsenie Boca - marturii si tratamente naturale (1) PASTE (1) PATRUNJELUL SI ALTE LEGUME (2) Păpădia (1) Pătrunjelui (1) PELINUL (1) PENTRU SANATATE (7) PESTICIDE (1) PIETRE LA FIERE. (3) PIETRE LA RINICHI (7) pietrele din fiere sau ficat (1) PILDE (1) PLANTE BIBLICE (11) Plante care ţin locul antibioticelor (1) PLANTE OTRAVITOARE (3) PNEUMONIA (1) PROBLEME DIGESTIVE (1) Probleme respiratorii (1) PURIFICAREA LIMFEI (2) REFLEXOLOGIE (2) REGIM ALIMENTAR (2) reteta Valeriu Popa (1) RETETE CULINARE (1) RETETE FOLOSITOARE (24) RETETELELE LUI VALERIU POPA (1) REUMATISM (2) ROSTOPASCA (1) SALVIA (1) SARE AMARA (1) SCLERODERMIA (1) SEL.ENIUL (1) SENTIMENTELE BUNE (1) SFATURI (17) SFATURI UTILE (3) SFATURI PENTRU CASA TA (21) SFATURI PENTRU FEMEI (5) SFATURI PENTRU GOSPODARIA TA (3) SFATURI PENTRU SANATATE (37) SFATURI VALERIU POPA (1) SFATURILE BIOTERAPEUTULUI DJUNA (1) SFECLA ROSIE (5) SISTEMUL IM UNITAR (1) SOARE SI PLAJE (1) SPONDILOZA (1) SPREIURI (1) STEATOZA (4) STEVIA (1) SUCUL DE SFECLA ROSIE MORCOV SI MAR (1) SUCURI (1) SUNATOARE (2) TELEFONUL MOBIL (3) TERAPIA CU SEMINTE (1) TERAPIA CU URINA (2) TERAPII ALTERNATIVE. (1) TOTUL DESPRE COCA- COLA (1) TOTUL DESPRE OUA (4) TOTUL DESPRE VERDETURI (3) TRATAMENT NATURAL al tuturor bolilor (1) TRATAMENT OUA DE PREPELITA (1) TRATAMENT PENTRU LUPUS (1) TRUCURI (2) TULBURARI DE VEDERE (4) ULEI DE MASLINE (5) ULEI DE OREGANO (1) ULEI DE RICIN (2) Un ucigas nevazut: gandurile negre (1) URZICILE (3) USTUROIUL (14) UTILE PENTRU TINE (3) VARZA ALBA (3) VARZA ALBA SI ROSIE (1) VIBRATIA VINDECARII (1) VITILIGO (1) ZERUL (1)

CITATELE ZILEI

Lista mea de bloguri

Postări populare